829 matches
-
ce se petrece în cameră, la închidere, Teja a cerut raport la director, dar, în loc să fie scos la raport, a fost torturat în prezența gardienilor. L-a înfruntat și pe Stoian când acesta îi smulgea unghiile, spunându-i că îl compătimește pentru că autoritățile se folosesc de ei și îi vor împușca. Infatuat, acesta i-a răspuns că e un bandit prost, care nu știe cum s-au recrutat cadrele în URSS, unde bolșevicii i-au nimicit pe menșevici devenind cadre, și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cu greu ți-o închipui la paisprezece ani. Degetele, în gestul acela grăbit, îi strânseră mâna mutilată. Am simțit un tremur instinctiv, reflexul acela de pudoare pe care-l au unii răniți care nu vor să sperie sau să fie compătimiți. Mi-a zâmbit, mi-a vorbit cu o voce schimbată, care și-a regăsit tonul senin și exact. După câteva minute de mers, mi-am dat seama că uitasem, acolo unde ne oprisem, cartea pe care o luam cu noi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a pune capăt și de a scăpa de violență: „Nu avea nici un rost, eu eram cea care provoca agresiunea”. Nu se culpabilizează pentru fapta comisă. Vorbește cu o oarecare bravadă despre omorârea fratelui. În schimb, inculpata se autocompătimește, și-l compătimește pe frate: „...nu am știut să trăiesc..., am fost o proastă..., aici am învățat să trăiesc. Aici în timp de șapte ani te înrăiești. Acum înțeleg pe prostul pe care l-am omorât, de ce era atâta răutate în el..., fiind
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ale unui destin sumbru, absurd, căruia, copleșite, i se abandonează fără împotrivire. Pare viziunea unui om sfârșit, care nu mai poate sau nu mai vrea să vadă ceva luminos în existența umană. C. afișează o neutralitate neclintită, nu sentimentalizează, nu compătimește pe nimeni, nu pledează pentru nimic. Descrie atent, relatează detașat tot ce se „întâmplă”. Contemporanii au fost surprinși de maturitatea, de siguranța scrisului său, de sobrietatea tensionată a stilului - expresie a unei stări de dincolo de durere. Deși cu subiecte banale
CANTONIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
o țigară. Vestit cine știe de cine, din sat venea în goană stăpânul vacii. Sosi cu sufletul în palmă, tras la față și galben, cu ochii rătăciți într-un fel de abur : parcă visa. Savastița își boți fața a plâns, compătimindu-l : - Sărace, omule ! Iaca ai scăpat cu vita. - Bodaproste, oameni buni ! - Da’ și dumneata, lași vita cu dracu ista s-o scape în trifoi ! Cucul cel mic bâzâi iar. - De ce-ai lăsat, măi, vaca în trifoi ? se răsti la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
adică? ― M-am dus o dată la Renee să Înot. Au piscină. Doctorul Bauer a ieșit și el și stătea acolo și se holba. Apoi a Început: „Picioarele tale au proporții perfecte. Proporții absolut perfecte“. Doamne, ce pervers! Doctorul Bauer. Te compătimesc. Își Înălță stomacul ca să-și elibereze bluza. Am masat-o la șale, apoi am băgat mâna pe sub bluză ca să-i ajung la omoplați. După aceea Obiectul a tăcut. Ca și mine. Încercam să-mi abat gândurile de la ginecologie, abandonându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Zoë, martir al bisericii“. Părintelui Mike Îi plăcuse mai mult În Grecia. Anii petrecuți acolo reprezentau cea mai bună perioadă a preoției lui. În acel sătuc din Pelopones supraviețuiau vechile superstiții. Oamenii Încă mai credeau În deochi. Nimeni nu-l compătimea că era preot, pe când, mai târziu, În America, enoriașii săi Îl tratau Întotdeauna cu o vagă, dar inconfundabilă condescendență, ca pe un nebun ale cărui iluzii trebuiau tratate cu Înțelegere. Flagelul umilinței de a fi preot Într-o economie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
drăguț! — Fără noroc la femei! pufnește batjocoritor Sallustius. Claudius întoarce capul și-l salută cu mâna ridicată, după care rostește cu patos: — Ci... cine are noroc la joc nu prea are și la fe... femei. — Așa de frumușel, sărmanul! îl compătimește în continuare Plancina. Îi ia pe ceilalți drept martori: — Voi n-aveți impresia că a moștenit trăsăturile fine ale ma mei lui, Scribonia? — Chiar p... pr... prea mult, hârâie Claudius. — Ce vrei să spui? e presat din toate părțile. — S-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai purta stola matroa nelor, ci doar toga curtezanelor. Dacă îi prinde, i-ar putea chiar ucide pe amândoi cu mâna lui, fără să riște nimic. Se indispune. Nu, mai bine aduce problema în fața magistraților. Așa nimeni nu o va compătimi. Un suspin de beatitudine îi umple până la refuz plămânii. Exilul! Ce frumos sună. Și confiscarea a jumătate din dotă și a unei treimi din celelalte bunuri. În folosul lui și al copiilor. Plus decăderea din drepturile părintești. Altminteri, în urma unui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și ura erau niște fleacuri pe lângă moartea cea mare de mâine. — Eu... sunt preotul Velasco, își rosti el numele. Părintele Carvalho rămase tăcut. Tăcerea lui spunea că auzise de numele și de faptele lui Velasco. — Nu-ți face griji! îl compătimi Velasco blând. Nu vă mai port pică. Mâine vom fi pe aceleași meleaguri. Îl rugă pe părintele Carvalho să-i asculte spovedania. Apoi îngenunche în fața trupului aceluia care răspândea o duhoare de nesuportat. Știa că Luis Sasada îl putea auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zi o cască grea de piatră. Dacă aș putea scăpa de durere... Nu cred că altcineva în afară de mine înțelege situația. Sunt singur, singur. Dacă mi-aș fi pierdut o mână sau aș fi paralizat complet, poate oamenii m-ar fi compătimit mai mult. Cred că ar fi fost mai bine dacă muream atunci. Nu mă mai gândeam la atâtea... Dar familia mea este foarte importantă și trebuie să dau tot ce e mai bun din mine pentru ei. Doar în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pentru Michael un șoc, un șoc psihologic din care încă nu și-a revenit - indiferent dacă el însuși conștientizează asta sau nu. Într-un asemenea atac, nu contează dacă ești străin sau japonez, dar n-am cum să nu-l compătimesc pe Michael, care a fost prins în mijlocul unui astfel de eveniment tragic, într-o țară străină, și nici măcar nu înțelegea limba. Nu e genul de om care să vorbească despre păsurile sau suferințele lui. La câteva săptămâni după interviu, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
minute. Îmi aduc aminte de săracul tâmplar care a venit la spital cu degetul tăiat, plin de sânge. Însă nimeni nu s-a îngrijit de el. «Acum ne ocupăm de cazurile cu sarin, nu avem timp de așa ceva!» Eu îl compătimeam pentru că el, care era plin de sânge, avea nevoie de o intervenție mai rapidă decât mine. După ce s-a terminat perfuzia, m-am întors la muncă și mi-am făcut treaba. Nasul îmi curgea șiroaie, însă asta nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în același timp. Imediat după ce s-a mutat în Aum, a fost promovat lider. «Nici nu știu multe lucruri despre Aum, dar acum, că sunt lider, trebuie să mă comport ca atare», mi-a spus. Îmi amintesc că l-am compătimit atunci: «Trebuie să-i fie chiar mai greu decât îmi este mie.» Asta a fost înainte de atacul cu sarin. O perioadă am fost șoferul lui. - Domnule Takahashi, în cazul în care Murai v-ar fi spus să răspândiți sarin, ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
persoană.“ Tinerii nu sunt de aceeași părere. Mulți dintre cei cu vârste cuprinse între douăzeci și treizeci de ani declară următoarele: „Nu puteam spune că nu le înțelegem trăirile.“ Normal că fapta în sine este de condamnat, dar sunt de compătimit. Kawai: E greu să delimitezi binele de rău, dar încă din fragedă copilărie ne sunt implementate aceste valori. Binele devine parte din trupul nostru. Citesc declarațiile angajaților de la metrou și mi se par incredibile. Chiar am fost impresionat. Tinerii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
începe să le înflorească. Însă, dumneavoastră ați reușit să reproduceți întocmai imaginea celorlalți. Murakami: Citind declarațiile pe care le-am adunat în carte, credeți că există vreo persoană care are nevoie de tratament? Kawai: Nu. Am citit și i-am compătimit, nu mi s-a părut că sunt „ciudați“. E normal să fi reacționat așa, ținând cont de experiența trăită. Cei care se îmbolnăvesc de sindromul stresului post traumatic sunt persoane normale, nu „atinse“. Dacă în acel moment ar gândi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să facă anumite lucruri? Se gândesc la multe. Își dau frâu liber sentimentelor, iar balansul general al simțurilor lucrează. Prin el îți construiești individualitatea. Pentru că celor din Aum le lipsește asta, trec în extrema cealaltă. Chiar e cazul să-i compătimim. Murakami: Muzica Aum m-a marcat. Am ascultat și nu înțelegeam ce-mi place. Muzica într-adevăr bună îți inspiră diverse trăiri: tristețe, fericire. În cea Aum nu detectai nici un sentiment. Parcă zbârnâie ceva într-o cutiuță. Monotonă, fără profunzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
primi din punct de vedere legal, nu pot să-mi dau seama până în ce punct aceștia își vor asuma responsabilitatea. Am întâlnit o mulțime de victime și sentimentul de furie față de acest incident nu-mi dă pace, însă îi și compătimesc. Kawai: Asta se poate spune și despre criminalii de război cu gradul BC. Murakami: Cred că, în cele din urmă, asta este problema sistemului. Un astfel de sistem - oamenii să fie obligați să pună în practică ordinele date cu strictețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai importante. Orice ar fi, nu plecați nicăieri, indiferent cât lipsesc, e clar? - Clar, nea Victor, fii fără grijă, aici stăm! Nici nu se depărtase bine camionul, că neam și înfipt în sacoșa la care râvneam, înfulecând cu poftă și compătimindu-l pe bietul nea Victor, care era nevoit săracul să muncească și în timpul programului de serviciu! Pe la vreo cinci după amiază, după o siestă memorabilă, a apărut și nea Victor: - Sus, băieții! Gata cu trândăveala, mergem să facem prezența la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
articole am găsit în Libertatea: Lady GaGa a apărut îmbrăcată într-un...prezervativ „Nonconformista Lady GaGa a fost invitată ieri la emisiunea Good Morning America, unde a șocat din nou asistența după ce a apărut îmbrăcată într-un...prezervativ.” Săraca, am compătimit-o eu, în lipsă de altceva s-a îmbrăcat și ea cu ce-i rămăsese pe noptieră de-cu-seară. Dar de aici, până la libertatea ce o dorea poporul român, parcă este ceva cale și de aceea am insistat mai departe și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai mult sau mai puțin avuți, în materie de povești adevărate și transpuse în practică de chelios cu ajutorul unui pitic, făcut de acum bine de poveste, suntem toți din popor, o apă și-un pământ, ca în vorba coanei Veta, „compătimim împreună”. Dar să nu mă iau cu ziua târgului și să vă spun revelația avută, la fapt de seară, când se spun povești nepoților. Concluzia la care am ajuns este clară: poveștile ne învață greșit. Nu este vorba de poveștile
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
veni vindecarea. Am putea afla orice, dacă ne-am arăta o vreme că nu suntem geloși. O stratagemă mai este să nu-i întrerup destăinuirile prin nici un reproș sau ironie, dimpotrivă, să mă arăt prieten bun cu ea, să o compătimesc, să nu știu cum s-o mângâi (există și asta în mine) și să o las să vorbească, deoarece mărturisirile ușurează. Întrebările mele torturate avuseseră deci un efect asupra ei, chiar dacă păruseră inutile, făcute să o irite și nu să producă remușcări
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
drag de mine-n casă. Am plâns era firesc, și telefoane - am dat Dar nimeni nu mi-a spus cam cine l-a furat Am meditat o zi la faptă și la ceas Extraveral am luat și - apatică-am rămas. Compătimeam pe hoț și mă durea mai tare Că nu știa că Domnul este cel mai mare. Lăsat era în grija Domnului de sus Acel ce-mi luase ceasul și nu mi l-a adus. Dar mi-am făcut atunci și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
să vorbească, precum și propria ei slăbiciune de ființă veșnic dezarmată, care are veșnic nevoie de protecție, au determinat și au dezvoltat în femeie aptitudinea nu numai de a înțelege intuitiv mai bine decât bărbatul orice suferință, dar și de a compătimi anticipat cu orice ființă dezarmată. Această tendință, mai cu seamă într-un suflet feminin de elită, se rezolvă într-o simpatie autentică, naturală, care se răsfrânge asupra întregii naturi vii cu o amploare și cu o intensitate absolut necunoscute bărbaților
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lor de societatea normală și presupus dezirabilă - drept care a adoptat o dârzenie de fier în această privință, atitudine de la care n-a abdicat niciodată. (Nu e momentul să discutăm dacă cei mai mulți sau toți copiii „profesioniști“ ar trebui scoși în afara legii, compătimiți sau condamnați necruțător ca turbulenți ai liniștii publice. Deocamdată, am să menționez doar că veniturile noastre de la „Iată un copil deștept“, puse laolaltă, i-au susținut pe șase dintre noi la colegiu și acum îl susțin și pe al șaptelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]