475 matches
-
ridicol. Prefera să fie ignorat, ceea ce i se și întâmpla în meseria pe care tocmai o părăsise. De regulă oamenii îi mulțumeau, dar nu ca acum. Erau mulțumiri convenționale, din vârful buzelor, însoțite de un zâmbet absent, un rictus de complezență, în timp ce gândul le zbura la domnul S sau la doamna Z, iar Filip morfolea în întuneric parcă mereu aceeași felie de cozonac. De data asta însă, fusese altfel. Femeia îi mulțumise cu ochii ei frumoși, cu o privire și un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
produce și o accentuată stare de disconfort. De ce? Pentru că «nu se cade»! Pentru că în astfel de situații, după ce ai tăiat șnurul, ca pe un cordon ombilical și ai deschis cutia, se cuvine să simulezi surpriza fericită și să bâigui de complezență ceva de tipul: «Vai, ce cadou minunat! Îți sunt veșnic recunoscător!»? Chiar dacă în cutie sunt doar materii fecale!? Și atunci, un drept care ar trebui să ți se cuvină, ești obligat de fapt să-l furi, ca un borfaș într o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a unșpea, Țarcă Corneliu), ne-am luat și noi curând la revedere, cu promisiunea fermă de a ne revedea ca să mai stăm la un pahar de vorbă. Nu știu de ce, dar în același moment umplut cu formule și propoziții de complezență, în stația de taxi, am avut deodată impresia și chiar teama că, de fapt, gândim amândoi cu totul altceva: „Mai bine să ne vedem de treabă!... Numai pentru tine nu am eu timp! Drum bun, călătorie sprâncenată!”. Chiar așa era
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să capeți congestie. Arhitectul făcu un gest evaziv cu mâna, părând a participa astfel la conversație, în realitate el își urmărea ideea lui fixă. "Ticălosul, cugeta el, stă absolut liniștit, adevărat monstru de disimulație. Vine din Germania, încasează salarii de complezență și vizionează raporturi asupra mea. Ce generație!" - Am să te rog, reveni madam Ioanide la presupunereasa, să iei un medicament. Este minunat. Câteva picături în puțină apă zaharată. E astringent și răcoritor. Vrei? De ce nu? Ce strică? Încântată de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
față și pe cel mai înflăcărat adversar al comunismului. Se pare că nu există nici o posibilitate ca să dăm chix, zice Sena puțin descurajat. — Absolut nici una, zice domnul Președinte, nici nu mai depinde de noi. Am fost doar întrebați așa, din complezență, dacă ne-ar surîde schimbarea, dar nimic mai mult, de restul o să aibă ei grijă. — Nu-mi vine să cred că am ajuns într-un asemenea hal, spune Sena. — Fii liniștit că pe nimeni n-o să intereseze, că nimeni n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-și ciocănească cu degetul arătător ghipsul în care-i era imobilizată glezna. Asta i-a permis să-și continue călătoria neîntreruptă, în timp ce tu ai fost nevoit să sari din tren, elicea elicopterului era aproape la turația de decolare cînd din complezență ți-a mai dat o șansă, deși era sigur că o să-ți intre pe o ureche și o să-ți iasă pe cealaltă. Poți să rămîi aici sau să fugi peste graniță, cum decizi, ți-a spus-o pe un ton
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nimic nu ar fi fost nelalocul său. Transformați de teamă În niște lași, nu vorbeau mai deloc, refuzând să ia În seamă covorul care se mișca sub picioarele lor, iar râsul le era slab, un râs nervos, ca râsul de complezență al angajaților care Însoțește Întotdeauna glumițele șefului. A face poliție, ca și construirea metroului și a fi informator, este una dintre activitățile lucrative aflate În plină dezvoltare În noua Germanie, așa că la Alex este mereu agitație. Chiar dacă pentru multe dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dulăpior Înalt din lemn de nuc erau destule trofee cât să ajungă pentru două prezentări de premii școlare. Aveți o colecție foarte impresionantă, am zis eu reținut, fără să mă adresez cuiva anume. Câteodată, am sentimentul că vorbelor mele de complezență le lipsește un pic din elan. — Da, este, zise Marlene, cu o expresie de sinceritate aparentă, care ar fi putut să treacă drept modestie. Fratele ei nu avu o asemenea rezervă, dacă asta era: — Sora mea este atletă. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Aveam să aflu, imediat după aceea, Încă la Viena fiind, că Gabriela Adameșteanu, căci tot despre ea era vorba, regreta publicarea, fără avizul autorului, a textului din ’92, neglijențele cu care operase redacția, consecințele neplăcute și prelungite. Nu părea o complezență față de un fost prieten, ci rezultatul, mai curând, al regândirii Însăși premisei scandalului, ca și a efectelor pozitive, pe termen lung, pentru cultura română, pe care le-ar putea avea inconfortabila dezbatere pe care o provocasem. * În România dinainte de 1989
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nici faptul că laureatul a văzut În premierea sa un semn că Europa simte din nou nevoia să-și reamintească Auschwitzul, această experiență „europeană”... Greu de spus dacă despre o reală nevoie ar fi vorba sau de un gest de complezență, Într-un moment când, În Europa Occidentală, proliferează varianta stângistă de antisemitism. Cât despre Ungaria și alte foste țări comuniste din estul Europei, reacțiile la o asemenea problematică par „clasicizate”. Laureatul s-a referit În discursul său la traumele secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai avut aproape nimic de văzut, de altfel intrând din soarele de afară, în sfântul locaș i se păru întuneric. Stanca însă se închina conștiincios, sărutând cu evlavie icoanele împărătești. Ca să nu o tulbure, el puse preotului câteva întrebări de complezență despre zugrăveală, clopote și altele. În aerul proaspăt de afară, își luară rămas bun de la preot și pășiră alături pe aleea cu dale. Mihai Cantacuzino simți nevoia să reînnoade povestirea Stancăi și să readucă farmecul amintirilor. — Și de la schitul de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
delimitează tipurile de rîs : veselia bebelușilor se cheamă huduhudu (cînd e gingașă), ori ha dahada(cînd e zgomotoasă). RÎsul vulgar este sintetizat faidifaidi, cel aprobator - hashas; prin hoho hoho se Înțelege rîsul dezlănțuit, În hohote, haia haia numește rîsul de complezență ș.a.m.d. Dintre alte nații preocupate de problemă, trebuie să amintim americanii: ei glisează În jurul umorului creind termeni uneori surprinzători, vag traductibili, ca banter (persiflare), clowning (mascaradă), drollery (comicărie), facetiousness (ton spiritual), hoax (păcăleală), horseplay (renghi), jest (șotie), taunting
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
familie. Văzându-l, Bart dădu să bage hârtiile într-un sertar, dar șeful îl opri, curios. Ei, ce-avem noi aici? Iar un accident în lanț pe Autostrada Soarelui? se interesă el, apucând grăbit hârtiile. Bart schiță un zâmbet de complezență și răspunse pe un ton sec: Un yankeu la curtea regelui Arthur, strecură printre dinți, cu bani evaporați din fonduri europene și cu tot tacâmul de rigoare!... Șeful ziarului îl privi mirat, ridicându-și de-un deget mai sus sprâncenele
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fâstâcit eu luptând cu niște sentimente amestecate care-mi urcau pe esofag, adică de ce însoțită, și de ce mă întreabă el ce fac, se vede limpede ce fac, aștept, dar și ea m-a întrebat, dar la ea a fost de complezență, pe când ăsta chiar vrea să știe ce fac, ce să fac, aștept, poftim, aștept, de ce însoțită, de ce însoțită. N-am mai spus nimic, m-am așezat. - Voi doi vă știți, a spus ea. M-am uitat mai bine la geluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
brazilian Luis Jiquel îi zâmbeau. — Ai văzut că a venit și Paltonaru? îl întrebă Leurdiș. Am văzut, încuviință Calomfir aplecându-se. Excelență... Ambasadorul avea mâinile moi și mari ca niște perne. Se ridică și rosti în șoaptă câteva vorbe de complezență. Calomfir, cu bărbia în piept și ochii închiși, îi mulțumi în portugheză. Apoi se așeză în mijloc. Oamenii își încetară foiala de cum îl văzură că ia loc. În liniștea care se făcu se declanșară câteva reportofoane. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
În adevăr, părul meu brumat, cum spunea ea odată, dacă atunci era un paradox și o cochetărie involuntară, acuma începe să capete justificare cronologică.) Adela asculta zâmbind. Apoi m-a combătut cu grație. (Mi-ar plăcea să nu fie pură complezență.) Și mi-a spus că are să-mi dovedească altă dată că n-am dreptate. Cum are să-mi dovedească, și de ce altă dată? Ca argument suprem, căci țineam mult să-i probez că sunt bătrân - Dumnezeu știe pentru ce! - i-am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
neapărat 40?!), că venim cu mare bucurie”. Apoi, la un an, dacă se mai face ceva masă, decesul celuia care a plecat dintre noi este deja o amintire aproape vagă. Pe fețele mesenilor este imprimat un zâmbet, încremenit acolo de complezență, „că așa se cade”, iar ochii privesc cu lăcomie la bunătățile de pe masă din care se vor înfrupta din belșug. Totul devine coveniență, se bea și se mănâncă bine, se schimbă replici care mai de care mai „spirituale”, iar îndurerata
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
facultate? - Mda, s-ar putea să ai dreptate, Și căzu pe gânduri, așa că până ce ne-am despărțit, el luând-o spre casa lui, iar eu spre a mea, nu prea am mai schimbat decât două-trei vorbe, mai mult așa, de complezență. Au trecut vreo șase luni de la întâmplarea asta și neam întâlnit iar. Avea dantură nouă și și-o etala ori de câte ori avea ocazia, belindu-și buzele și mimând o veselie exorbitantă. Eu m-am făcut că plouă, nici nu l-am întrebat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pericolul departe, de data aceasta. „Of Doamne! Am atâtea probleme de rezolvat pe ziua de azi Încât nu știu dacă-mi va ajunge vremea...!” - suspină Șeful Șantierului Închizând ușa biroului. Coborând la parterul clădirii, Șeful Șantierului dădu unele indicații de complezență celor cu munca la hârțoage, mai atrăgând atenția celor doi tehnicieni ce Încă nu plecaseră pe teren să aducă producție mare cât se poate de repede deoarece luna era pe sfârșite... De data aceasta tranversară piața cu mai puține salutări
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de sub masa În care se adăpostise pe Paulică ajutat de Gică Popescu. Aveau hainele mototolite, pătate cu resturi de mâncare, Încă destul de turmentați, ajutându-se reciproc să se mențină pe verticală, fiind departe de a realiza tragedia momentului...! Intenționă din complezență, să le adreseze câteva cuvinte Însă Atena speriată și tremurănd de frică, mai ales de Îmbulzeala și strigătele disperate a femeilor,Îl trase după ea repezindu-se la garderopă. Garderopa era goală!! Profitând de Îmbulzeală, de haosul general, uni clienți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
valoroși sunt mulți. Cărțile pe care le preferă Anton Holban sunt niște „nuvele mai lungi”: Dominique de Fromentin, Princesse de Clèves de M-me de Lafayette, Deux ou trois Graces de Huxley. În nuvele, prozatorul mărturisește că se renunță la orice complezență față de public și într-un spațiu restrâns, se poate ajunge la „cea mai perfectă puritate”. Cele mai multe nuvele dezvăluie cunoașterea nuanțată a tehnici analizei, a mecanismului vieții interioare fundamentale ale scriitorului. 2. Autoficțiunea în nuvele și romane Termenul de „autoficțiune” a
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pentru că e lipsită de orice dinamism care ar putea ține curiozitatea lectorului mediocru încordată și prezintă mereu alte aspecte ale acelorași sentimente. În romanul O moarte care nu dovedește nimic există o adâncime și mai mare, iar lipsa de complezențe față de public, totală. Subiectul este redus la maximum, opera fiind scrisă pentru oameni și nu pentru artiști. Holban consideră că viața e prea scurtă și prea gravă ca să facem numai artă pentru artă. În romanul Ioana realitatea a fost foarte
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
firul epic este vag, consecință a ororii pe care o are pentru adjectivul inutil. Scriitorul crede că o nuvelă se construiește mai greu decât un roman, pentru că cere o „puritate perfectă” și într-un spațiu restrâns, se renunță la orice complezență față de public. Serge Doubrovski a inventat în romanul Fils termenul de „autoficțiune”, care desemnează povestirea vieții în care se confundă autori și personaje. Teoreticianul conceptualizează acest termen ca reacție a încercării lui Philippe Lejeune în Pactul autobiografic de a stabili
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
dar binevoitoarea înțelegere a magistrului. — ...m-au frapat vorbele dumneavoastră, pentru că ele constituiau o excepție față de opinia curentă. Rămâne ceva după ce, clătinând a îndoială din cap, îndepărtezi lauda ce nu s-ar fi cuvenit să o auzi ? Rămâne, da, o complezență ușor jenată (de parcă te-ai fi îndatorat), o neplăcută senzație că celălalt ți-a smuls hainele și îți contemplă goliciunea necuviincioasă... Profesorul întinde mâna spre pomieră după alt plic ; pe marginea scrumierei, țigareta arde singură. Un firișor de fum cenușiu-albăstrui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai degrabă neplăcută, ca toate senzațiile care îți aduc aminte că ai un trup, când tu numai pentru suflet trăiești. Când pentru tine numai sufletul contează. — ...Așa ? ! Mărturisesc că nu... Nu auzisem... Pauvre Ștefan ! Cum se vede că răspunde de complezență ! Desigur că Titi l-a deranjat venind la ora când se știe care e folia lui : să răspundă la scrisori, în salon ! Pauvre Ștefan ! Dar este atât de amabil și delicat, încât face orice ca musafirul lui să nu se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]