2,912 matches
-
fără să țin cont de urletele (destul de jalnice, de altfel) pe care le scotea fata și mi-am îndesat pula în vaginul ei. Am futut-o încet, aproape romantic, în tăcere. Și ea tăcea. Mi se părea că eram cumva complici. Treaba a durat mai mult decât mă așteptam și s-a terminat cu un orgasm (al meu, desigur). Am coborât de pe ea. - Ești ok? am întrebat-o. M-a înjurat, tușind. Sângele din buze i se scurgea pe bărbie. - Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pasionează pentru că o faci împreună cu ea, pentru că o puteți trăi împreună și comenta în timp ce o trăiți. Tocmai acum, când ți se părea că ați ajuns la o înțelegere, la o intimitate, nu numai pentru că vă tutuiți, ci pentru că vă simțiți complici într-o acțiune pe care poate nimeni altul n-o poate pricepe. — Dar de ce nu vrei să vii? — Din principiu. Ce vrei să spui? — Există o linie de demarcație: de o parte sunt cei ce fac cărțile, de cealaltă, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
veninul în paradisul lecturii... În locul clarvăzătorului amerindian, care povestește toate romanele din lume, iată un roman-capcană, născocit de traducătorul infidel, cu începuturi de roman ce rămân suspendate... Așa cum rămâne suspendată revolta, în timp ce complotiștii așteaptă zadarnic să comunice cu ilustra lor complice, iar timpul imobil apasă asupra întinderilor netede ale Arabiei... Citești sau născocești toate astea? Atâta influență au asupra ta invențiile unui grafoman? Vizezi și tu la sultana petroliferă? Invidiezi soarta pritocitorului de romane din seraiurile arabe? Ai vrea să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de răpitori relații mai strânse decât ale mele. Răscumpărarea ce avea să fie cerută la următoarea răpire avea să fie cât întregul capital al companiei de asigurări; apoi, suma ar fi fost împărțită. Între organizația de bandiți și acționarii companiei, complicii lor, totul, firește, în dauna răpitului. N-aveam nici un dubiu cine avea să fie victima: eram eu. Planul ambuscadei împotriva mea prevedea ca între motocicletele Honda din serviciul meu de escortă și mașina blindată în care călătoream eu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înregistrarea situațiilor decise de alții, supunându-te autorității altora, aflându-te implicat în evenimente ce scapă controlului tău. Atunci la ce-ți slujește rolul tău de protagonist? Dacă continui să te pretezi la jocul ăsta, înseamnă că și tu ești complice la escrocheria generală. O apuci pe fată de încheietura mâinii. — De-ajuns cu deghizările, Lotaria! Până când vei continua să te lași manipulată de un regim polițienesc? De data asta Sheila-Ingrid-Corinna nu reușește să-și ascundă o anume tulburare. Își eliberează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
iar la căderea nopții se Întindea, exact ca și chilianul, rămînÎnd nemișcat și În tăcere, cuprins de groază, pînă cînd somnul Îl răpunea, pentru douăsprezece ore, cît dura Întunericul la acele latitudini ecuatoriale. Cu trecerea timpului, Mendoza și el deveniră complici, cu toate că pomenita complicitate se limita la Împărtășirea acelorași temeri și pedepse, fiind neputincioși să conceapă un plan care să le Îngăduie să scuture jugul sclaviei. Între timp, Iguana Îi păzea. Nu știau cînd, nici În ce fel, Însă chiar dacă uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de Șerban Pangratty și i-a spus cu un ton conspirativ, inimitabil, tonul pe care îl avusese întotdeauna la Vladia cînd discutaseră despre orice, politică, vreme, femei, praful de pe uliță. "Ați reușit, prințe?" Și a ridicat din sprîncene întrebător și complice. Șerban Pangratty întinse mîna după un pahar, era îndeajuns gestul, tava plină apărea ca din pămînt, "Servește, domnule Leonard, e Martell adevărat, Cantacuzino își ține rangul". Bîlbîie a luat și el un pahar, nu prea avea chef, de fapt nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
destinului, fluctuații ale istoriei, precum hachițele zeilor din Olimp - dintr‑odată va fi clar ca lumina zilei: un pământean trăgea toate sforile. Dovada era nu numai că Antichrist exista (ceea ce nimeni nici nu se Îndoise), dar că Necuratul Își avea complicii săi pământeni. Mitropolitul rușilor de pretutindeni, căruia parcă Îi căcuze voalul de pe ochi, vedea aievea legiunile lui Antichrist cucerind Sfânta Rusie, de aceea va ordona ca În toate cele trei sute șaizeci și opt de biserici moscovite să se citească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să rămână până una-alta secretul nostru, ce părere ai? a Încheiat Din aproape În șoaptă. Adam a Încuviințat, deși nu pricepea de ce-ar fi trebuit să se ascundă de Margaret. Tot ce Înțelesese era că devenea Întru câtva complicele lui Din. Margaret s-a oprit un moment În prag. Lui Adam i s-a părut că era oarecum uimită că dă peste Din În casa ei. — Habar n-aveam că știi unde locuiesc, a zis ea În loc de salut. De
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sunt. Depinde de fii și depinde de părinți, rosti sec Ovidiu. Atunci, pentru prima oară, în timp ce asista la schimbul de amabilități dintre ei, Carmina avut sentimentul că la mijloc era o înșelătorie, pusă cu minuțiozitate la cale de cei doi complici și dintr-odată a observat că-i fuge pământul de sub picioare și și-a ascuțit simțurile ca să poată percepe dintr-o vorbă, dintr-un schimb de priviri, ce se întâmpla. A văzut-o pe Sidonia, surâzând victorioasă, cu colțurile buzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se complăcea în ideea de a avea un viciu, poate era în sinea lui mândru de asta, poate îi plăcea să-și ascundă mica lui taină, s-o învăluie, s-o îmbrace în pâslă. La câte o curbă o privea complice și-i zâmbea, iar ea se umplea de duioșie și fluturi. La un moment dat îi strânse mâna cu putere, până la durere. În oraș se lăsa înserarea. Ce se petrecuse cu el femeia nu avea cum să priceapă. Ovidiu avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Adrian. — Ce drăguț, veni răspunsul glacial al lui Eleanor. — Ce s-a întâmplat cu mașina? se interesa Adrian. Nu știu, răspunse Eleanor. Probabil a rămas fără benzină. Așa cred. Fanny își reținu un zâmbet. Adrian îi surprinse privirea și surâse complice. Am zis ceva caraghios? întreba Eleanor. — A, nu, doar... Nu contează, o liniști Adrian. N-ar strică să mă-mbrac, spuse Fanny. Scuzați-mă, adaugă ea și ieși pe ușă de la bucătărie. Nu mă așteptam să te-ntorci așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a călcat În picioare spirtiera, a doborât munții de mucava și a făcut vânt brăduțului de plastic tocmai În grămada de biciclete Mountain Bike și Tohan, bărbați și dame. A ieșit tiptil din magazin după ce a plătit, Încurajat de privirea complice a șefei și de asigurările ei ferme că totul o să se aranjeze. Cum, nu se știa, dar dorea și el din suflet acest lucru. Imaginea femeii plângând de necaz lângă cort i se părea insuportabilă. După ceasul deșteptător Slava care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puse. Câțiva ceferiști lucrau la deszăpezirea liniilor. În liniștea nopții, mișcările lor aveau un aer conspirativ, se subordonau cu o grabă circumspectă unui plan secret de evadare. La un capăt al peronului, un stâlp de iluminat absent ca o santinelă complice. Într-un cartier bun ar putea chema un taxi. Aici nu poți chema decât Salvarea. La vârsta ei, Alida Übelhart avea șofer la scară, casă cu etaj si bonă la copil. La aceeași vârsta, fiica Alidei trăia din orele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
librarul. Vă rog să mă iertați. Ora Închiderii e un fel de-a zice, pentru că noi muncim după program. E lipit pe ușă. Știi dumneata de ce Îi este de trebuință domnului profesor un geamantan? Întrebă calm domnul Zegrea În timp ce zâmbea complice lui Isaak Babel care, la rândul său, zâmbea oricui catadicsea să răsfoiască Armata de cavalerie din raftul cu cărți vechi. Nu știu, păcatele mele, cum să știu, se tângui librarul În mintea căruia bătrânelul putea ocupa cele mai neașteptate funcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și altceva decât bărăgan cât vezi cu ochii... Sunt și Înălțimi cu capul În jos, domnu’ Șendrean. Ca ale noastre, dacă vreți. Sunt bune și ele. Dovadă că nu amețim deloc. Sau amețim? Când bem peste măsură, zise Petru zâmbind complice. Gheretă simți căldura din privirea celuilalt și Începu să râdă. Râzând, mintea i se limpezea cum altora după un somn bun. Râdea cu sughițuri, ținându-se de burtă. Așa râdea el. Se Înecă, Începu să tușească. Creștea ca un aluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tot mai nesigură a lui Grațian. Nu-ți trebuiau prea multe cuvinte ca să numești această vibrație abia sesizabilă, această pașnică și tulburătoare, În același timp, ondulare a aerului. Și nici un IQ prea Înalt ca să Înțelegi ce se ascundea sub lectura complice a cărții lui Borges Moartea și busola, descoperită de Grațian Într-un anticariat din Piața Carolina. Paragrafe, pagini, cuvinte, spații albe chiar erau citite Într-un fel care le aprindea privirile și deregla pulsul. Într-o zi, gesturile precipitate, mângâierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de un roșu stins, destul de vechi de acum, ușor bluzat peste aceiași bine cunoscuți pantaloni pensați din catifea raiată. O promisiune vagă totuși, s-ar fi putut spune, dacă nu ar fi fost și o strângere furișată de mână, delicată, complice, cât o invitație la dans, pe care Petru o acceptă fără ezitare deși, vorba lui, dansa ca un frigider. Era un mod Încurajator totuși de a accepta schimbarea, indiferent de sens. Dar nici aceasta nu mai conta acum când simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Aparenta ei fragilitate ascundea o capcană pentru masculi idioți sau doar orgolioși, dispuși oricând să-ți ofere protecție ca apoi să „ți-o pună”, pentru că ce altceva doresc fragilele? Ochelaristul nu părea să facă parte din această categorie. Zâmbetul lui complice Îi dădea de Înțeles că lumea ei secretă Îi era oricum accesibilă, În absența oricăror favoruri, și asta nu-i plăcea deloc. Avea nevoie de o diversiune pentru a-l alunga dintr-un loc care era doar al ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atât murim și noi mai repede... Prin urmare, o mică Întârziere n-ar fi chiar o catastrofă. Zâmbi cum zâmbea mereu când putea să-și apropie, prin deriziune, o scadență tulburătoare care În adâncul sufletului ei părea să-i facă complice cu ochiul Încă din copilărie. În acest punct fiul Își Întâlnea mama. 28. În casa lor, lumina nu se mai stingea la miezul nopții de câțiva ani. Bătrâni cum suntem, nu mai găsim Întrerupătorul, zicea Marta. Apoi, când săruți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Le mulțumesc lui David Mitchell pentru comentarii și ciocolată, lui Scarlett Thomas pentru că m-a îndreptat în direcția bună și agentului și prietenului meu Simon „Rechinul“ Trewin pentru că a făcut toate acestea posibile. Îi mulțumesc lui Francis Bickmore, redactor și complice la crimă conceptuală, pentru că a investit atât de mult în lumea lui Eric și pentru toate orele în care am discutat și ne-am pus ne-logica la încercare, lucru care a însemnat mult pentru forma finală a cărții. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cheamă Șichy. Rîdeți grămadă, 'ștele voastre de muieri, mîrîie cîinele la proastele alea două care se hlizesc degeaba. Și prinde o molie, să se facă util. Bravo, Tano! îl încurajez cu un fursec. Nu-l vrea, îndărătnicul. Continuăm să rîdem complice de cîine, în timp ce el, cu parapon pe noi, se vîră demn sub masă și se preface ațipit. Buna dispoziție trece de la mine la ea, de la ea la mine; roșeața tînără din obrajii lui Șichy i-a molipsit și pe-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și el grade de lașitate, pe o scală de unu la zece. Glorie, glorie, glorie celor mai puțin lași. Chiar pe Genosse a fost în stare să-l prezinte (și a facut-o mai convingător decît reclama la bere Caraiman) "complice la cuie". Cînd a descălecat la "Ora", cu barba de-un an cu tot, șeful de la propagandă a vrut să i-o radă. Nu i-a ras-o. Pentru că era roșie? S-a folosit și el de stînga, de Big
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ar fi fost demnă de o nefecioară închipuită. Prințul necavaler și vânător de licorni a respins-o cu siguranța delicată a celui care poruncește și a mângâiat-o împăciuitor și distant pe creștetul capului, ca pe oricare dintre ogarii lui complice la vânătoare. Iubirea pătimașă ardea în ochii ei și ațele ochilor ei verzi s-au lungit și mai mult, iar suferința începea să capete contur la marginea lor în mici încrețituri, ce în curând se vor destinde în lacrimi. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
interesat. Chipul i se ilumina și devenea afabil, plăcut, vorbăreț, la fel ca în ziua în care priveau jocul delfinilor pe valuri. De-atunci, în fiecare zi, Santiago strecura câte un bilețel în pumnul ei deschis, ce atârna în jos, complice, gata să-l primească, pe puntea înțesată de oameni, într-un moment în care ea era singură, neînsoțită. Mototolea biletul în pumn ca o fetiță surprinsă făcând ceva nepermis și-l depunea repede lângă suratele lui între cutele portofelului. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]