609 matches
-
festival dens de evenimente. „Non multa sed multum”, vor a ne transmite organizatorii, Academia muzicală clujeană, Filarmonica „Transilvania”. Este un festival extins pe durata unei săptămâni de concerte; acestora li s-au alăturat expunerile muzicologice orientate prioritar pe dinamica fenomenului componistic din partea de Est a continentului european. O dată la doi ani, în formula actuală, Festivalul și-a propus a oferi aspecte ale creației noastre drept imagine integrată vieții muzicale europeane; ... de azi, de ieri; ... de alaltăieri. „Cluj Modern” nu este, în
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
stat alături un vechi prieten al vieții noastre muzicale, dirijorul francez Alain Pâris, un sensibil, un încercat intelectual al baghetei. Ne-a oferit un program integral de muzică franceză, concert ce a debutat cu o lucrare contemporană neinteresantă în valorile componistice ale acesteia. Am reaudiat însă cu reală bucurie momentele poemului simfonic Tragedia Salomeei, de Florent Schmitt, lucrare ce îmbină de o manieră particulară valențe ale postromantismului german cu cele ale impresionismului francez. În acest context, trebuie să recunosc, mi-aș
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
spirituală. Cealaltă lucrare pianistică oferită melomanilor bucureșteni, un opus practic foarte rar abordat și acesta, „pe viu”, în concert, este cel semnat de compozitorul postromantic german Max Reger, anume Varițiuni și Fugă pe o temă de Telemann; este o elaborare componistică pe cât de amplă pe atât de savantă, în parte fastidioasă, o elaborare ce conciliază stilul monumental organistic cu scriitura pianistică de mare spectaculozitate. Tocmai acest aspect i-a reușit pe deplin pianistului Jerzy Sterczyński, un invitat al Institutului Polonez. Nu
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
care l-au contestat pe Stravinski, Olivier Messiaen, a cunoscut, în scurtă vreme, același tratament. În 1952, a fost boicotat ca interpret, iar 10 ani mai târziu, un spectator îl va agresa în culise, după reprezentarea uneia din creațiile sale componistice. Însă cel mai rău a fost primit, în 1954, Edgar Varèse, despre care s-a spus nici mai mult, nici mai puțin decât că ar fi trebuit împușcat! În fine, în 1983, Pascal Dusapin încasează loviturile unei melomane agasate de
Muzică și violență () [Corola-journal/Journalistic/3540_a_4865]
-
îl mai preocupă decât pentru exercițiu (p. 48). La un moment dat, își mărturisește intenția de a rivaliza în rigoarea compoziției cu scriitorul antic: ambiția mea este ca odată să se spună despre mine că am tratat pagina cu severitatea componistică a lui Sallustius, pe a cărui schelă de fier am crescut plantele decadente, spumoase (p. 80). Radu Petrescu se referă de mai multe ori la opera lui Lucrețiu. Observă că spiritul cântului al IV-lea din De rerum natura adie
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
aceste amănunte sunt de natură muzicală, așa cum (prin rezonanță?) la anumiți compozitori (nicicum neglijabili), o sumă întreagă de detalii sunt redevabile lumii epicului. Poate că de aceea există scriitori prinși de formele, genurile sau procedeele de alcătuire sonoră consacrate de componistica muzicală. , Această carte, mărturisește Milan Kundera în Cartea rîsului și a uitării (Humanitas, 2005), este în totalitatea ei un roman în formă de variațiuni. în succesiunea lor, fiecare capitol constituie o etapă diferită a unei călătorii ce duce în interiorul unei
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
civilizație sonoră începe printr-o teocrație și sfîrșește printr-o democrație. Să însemne oare aceste matinee de muzică românească începutul sfîrșitului? Tare mi-e frică de un răspuns afirmativ! Divorțul impus, fără probe concludente, și fără martori cinstiți, prin care componistica românească a fost condamnată la un regim de apartheid, de segregare, nu de către muzica așa-numită clasică, ci de cei ce rostuiesc evenimentele festivalului, poate lesne duce, pe de o parte la dizolvarea interesului (și așa diluat) față de creația autohtonă
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
fie deranjați, dar nici nu doresc să supere pe cineva. Cum altfel aș putea aprecia Trio-ul său (compus în 1990-91) decât ca o lucrare eclectică, pornind de la o substanță sonoră aflată în siajul lui Bartok și de la un suflu componistic dator-vândut lui Sostakovici . La fel de necritic și de convenabil a fost și primul invitat al serii - Pierre Farago - cu al său Flugelnacht pentru cvartet de coarde, ce are ca sursă extramuzicală poemul cu același titlu scris de Paul Celan, în fond
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
însăși titlurile lor (: Anaklasis și De Natura Sonoris 2) semnate de Krzysztof Penderecki, cât și în așa-plasatele piese de rezistență, una Miroir d'ombres de Thierry Escaich - lovită de un puseu hipertensiv la nivelul relațiilor armonice și al travaliului componistic, greu de stabilizat, chiar și printr-un tratament competent din partea interpreților, alta Simfonia nr.6 de Dmitri Sostakovici - construită pe un clivaj profund în planul arhitectonicii de ansamblu. Demontând, remontând, surmontând metabolismele nu tocmai simple ale acestor opusuri, dirijorul și
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
afirma că grafismul în muzică are certe contingențe cu artele plastice. Ce a reprezentat expoziția de partituri de la Darmstadt din vara anului 1965 ori cea a pictoriței-muzician Marie Claire Mussat, vernisată la Paris în 1981, dacă nu debușarea unor idei componistice în teritorii ce servesc drept piață de desfacere a obiectelor vizuale? Și, prin ricoșeu, ieșirea produselor de semiografie muzicală din acel loc strîmt, încălzit doar de interesul ocazional al restitutorilor de muzică? Conceptualismul grafic face posibilă afișarea ideilor componistice prin intermediul
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
idei componistice în teritorii ce servesc drept piață de desfacere a obiectelor vizuale? Și, prin ricoșeu, ieșirea produselor de semiografie muzicală din acel loc strîmt, încălzit doar de interesul ocazional al restitutorilor de muzică? Conceptualismul grafic face posibilă afișarea ideilor componistice prin intermediul unui graf. Mai simplu, ca la Maurizio Kagel și Sylvano Bussotti, sau mai complicat, ca la Early Brown și Anestis Logothetis. Nu de puține ori însă, indicațiile de interpretare a grafului ocupă un spațiu cu mult mai amplu decît
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
dezideratul ireductibil și inconturnabil a conceptualismului. Chiar fără să vrea, conceptualismul muzical identificabil experienței trăită ca exercițiu intelectual îl include pe cel sinonim cu experimentul practic (care, desigur, nici n-ar putea funcționa singur, din lipsă de combustibil), iar lumea componisticii actuale pune atîtea probleme (și atît de intricate unele-ntr-al-tele) încît recursul la intuiția sonoră pură, la capacitatea de a dobîndi nemijlocit, fără raționamente logice preliminare, autenticitatea operei zămislite, constituie din ce în ce mai frecvent o ultimă resursă în căutarea unui sens care, inevitabil
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
sînt doar cîteva din aceste excepții care, în ciuda faptului că evită, de la caz la caz, adoptarea unor vocabulare ori sintaxe consacrate, propun fie angajarea unui tip superior de alcătuire a unui context muzical, fie o clasificare subtilă a materialității actului componistic, dictată de gradul de teatralitate al factorului sonor. Tentativele de repunere pe rol a oralității primordiale au totuși vagi șanse de izbîndă atîta vreme cît, spre deosebire de epocile arhaice, bazate pe gramatici comune, imuabile, muzicile conceptuale dezvoltă o permanentă escaladare a
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
după cum periculoase sunt toate pozițiile privilegiate. Și poate că valoarea discriminatorie a ființei sale artistice este aceea de a construi structuri, structurând realul. Și, bineînțeles, realitatea. Așa se face că Horia Andreescu este dirijorul cel mai constant implicat în aventura componisticii românești care a acționat ca o oglindă convexă, sporindu-i magnitudinea, notorietatea. Căci nu e un secret faptul că ieșirea în lume a dirijorului (ca de altfel al oricărui restitutor) devine cu atât mai fastă cu cât ea este însoțită
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
dă seamă de comportamentul fiecărei lucrări muzicale în parte. în cazul temperamentelor umane Hipocrate identifica aceste "sucuri vitale" cu apa, sângele, fierea și mucusul. Extrapolându-le la teritoriul muzicii ele ar putea fi asimilate parametrilor: ritm, ethos, tip de travaliu componistic și timbru (culoare). Ritmul are o valoare ordonatoare; el rezidă din relația evenimentelor sonore cu timpul artistic, dar și cu cel concret, palpabil în care acestea se derulează. Ethosul, dimpotrivă, mărturisește dependența de o anume organizare specială (hors temps). Tipul
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
culoare). Ritmul are o valoare ordonatoare; el rezidă din relația evenimentelor sonore cu timpul artistic, dar și cu cel concret, palpabil în care acestea se derulează. Ethosul, dimpotrivă, mărturisește dependența de o anume organizare specială (hors temps). Tipul de travaliu componistic indică tectonica schimbărilor de relief sonor, gradul și modalitatea de transformare procesuală ori investiția de rigiditate până la imuabilitate a unei muzici. în fine, timbrul (culoarea) personalizează, individualizează opusul muzical, impunându-i o sumă de abilități introspective, chiar intimiste. Specificitatea unei
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
clocot, cel melancolic acolo unde există o cantitate suplimentară de bilă neagră (melain-chole), iar tamperamentul flegmatic acolo unde se manifestă o preponderență a mucusului (phlegma), atunci de ce nu am putea aprecia muzicile sangvine în funcție de prevalența unui anume tip de travaliu componistic, muzicile colerice prin prisma hegemoniei parametrului ritm, muzicile melancolice în raport cu supremația ethosului ori muzicile flegmatice după gradul de autoritate al factorului timbral? Evident, totul riscă să se reducă la o speculație futilă, exaltantă și, de ce nu, intruvabilă în realitate. Pe
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
intruvabilă în realitate. Pe de altă parte însă, câte experiențe a trebuit să depoziteze știința modernă pentru a corija naivitățile cu privire la "sucurile vitale". Cert este că fiecare dintre cei patru determinanți temperamentali ai limbajului muzical (ritmul, ethosul, tipul de travaliu componistic și timbrul) sunt în măsură să moduleze și să modeleze natura, firea, caracterul unei muzici. Și chiar dacă omenirea a uitat de "sucurile vitale" ori de mulțimea teoriilor din siajul lui Hipocrate, teorii ce s-au străduit de-a lungul timpului
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
aprofundate de reprezentanții direcției psihomorfologice de azi, dar și patru moduri de ființare ale limbajului muzical ce se potrivesc, cel puțin în plan speculativ, cu reperele ordonatoare convenite de Sheldon: viscerele constituind la o adică ethosul, oasele - ritmul, mușchii - travaliul componistic, iar sistemul nervos - timbrul (culoarea). Dar oare citând toate acestea, Hipocrate nu cumva se uită strâmb la noi? Pesemne că nu, atâta timp cât concedem că medicina reprezintă, aidoma lui La Mettrie, știința leacurilor ce poartă denumiri uluitoare, iar muzica nu este
Așa grăit-a Hipocrate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10185_a_11510]
-
cercetătorii literaturii, cu cîteva excepții; încă și azi, poate mai mult decît în trecutul recent sau mai îndepărtat, specialiștii din domeniu care să aibă acces la subtilitățile limbii literare ruse sînt doar cîțiva. Unul dintre ei, creator de școală în componistică este, fără îndoială, Elena Loghinovschi. Legăturile lui Eminescu cu Lermontov și Pușkin ori cele ale romanului românesc interbelic și contemporan cu Dostoievski reprezintă zone de cercetare foarte interesante, cu rezultate spectaculoase atunci cînd abordarea este, ca în acest caz, deplin
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
îndrumătorul i-a zis la fel de scurt:--Bine , bine, o iau eu pe inventar și îmi asum toată responsabilitatea...Decanul s-a uitat câș, dar pe moment nu s-a s-a putut opune, deoarece îndrumătorul fiind conferențiar la catedra de componistică și armonii avea acest drept.Am mers împreună la magazie, de unde a trecut în inventarul lui vioara pe care am ales-o din mai multe încercări din cele trei, considerate mai performante. I-am mulțumit cât am putut mai călduros
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385244_a_386573]
-
a cuprins în acest moment tragic prin care trece umanitatea. Sunt convins că o compoziție trebuie să fie un simbol și să poarte un mesaj întru purificarea naturii și a omului, să reprezinte o dimensiune la nivel spiritual. Opera mea componistică se împarte în 4 genuri sau stiluri. Primul este cel cu influență folclorică, scris în stil folcloric, compoziții nedistingându-se în nici un fel de creația populară autentică. Aș putea enumera multe lucrări de acest gen ca : Brâul din Argeș, Brâul
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342705_a_344034]
-
ideea de a înregistra cu naiuri suprapuse, ceea ce s-a întâmplat în compoziția mea « Ainsi Dieu crea le monde » în care am suprapus 11 naiuri. Toată această perioadă 1970-2000 a fost extrem de prolifică, naiul parcurgând pași de uriaș pe planul componistic și al afirmării sale ca instrument complet, complex, redutabil. Marin Voican-Ghioroiu: Fiind mereu în atenția opiniei publice de pe mapamond, decenii de-a rândul, susținând concerte maraton în cele mai prestigioase săli, treceți-ne în revistă pe cele mai importante. Cum
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342705_a_344034]
-
Petroșaniului și s-a stabilit la București, unde avea să cânte la pian și vocal în localuri luxoase și renumite, iar de aici va ajunge să cînte pe litoralul Mării Negre. Spiritul său explodat în văzduhul muzicii îl antrenează în aventura componistică, pentru ca de aici să înceapă drumul unei cariere fabuloase de compozitor celebru de muzică ușoară. A debutat cu melodia „De-ai fi tu salcie la mal” pe care o va cânta inegalabil și cu strălucitor succes interpreta Mihaela Mihai. Cu
HORIA MOCULESCU. FAPTELE MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382578_a_383907]
-
ai vremii i-au fost profesori (Ferdinand Hiller și Carl Reinecke), Bruch optând inițial pentru cariera didactică. Dorința de a se implica mai profund în domeniul artistic l-a făcut să activeze susținut atât ca dirijor, cât și în plan componistic. Catalogul lucrărilor sale cuprinde 87 de opusuri, printre care figurează trei opere, trei simfonii, patru concerte pentru vioară și orchestră, o serenadă pentru orchestră de coarde, zece cantate și oratorii, două cvartete de coarde și un număr important de creații
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]