868 matches
-
subtextul sau în pretextul unui altfel decât a fi, până în pânzele freatice care subîntind structura textuală. Dacă putem vorbi de o preeminență a ființării asupra ființei, aceasta în virtutea distanței pe care ea o deschide în sânul posibilului. Distanță în care comprehensiunea ființei se spune în felul în care semnifică și se arată, ca dezvăluire inaparentă, învăluită în propria non-manifestare, în trecerea invizibilă prin distanța străbătută. Aspect ce caracterizează de altfel natura imaginii poetale pe care intuiția abia o surprinde în fulguranța
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și malurile curgătoare urcă în prim plan imagini nonreferențiale, a căror meta-ferență nu vizează ceva din lumea înconjurătoare, ci pun în lumină ceea ce - în chiar absența luminii - ar putea fi altfel decât este23. Obiecticitatea realului, prinsă în câmpul vizual al comprehensiunii, e subminată de dinamismul potențelor lucrătoare în adâncul în care vederea nu pătrunde. Chiar dacă, în vederea comună, percepem lucruri în mișcare, ochiul le fixează în secvențe succesive, le oprește și le juxtapune în imagini cinetice care apar în act. Dar ca
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
după cum, tot prin vizorul lui Jean-Luc Nancy, interoghează în ce măsură biopolitica poate întruchipa o politică globală cu determinații bioactive, capabilă să țină sub control fenomenele determinate de procesul mondializării. În comentariile sale, cu o ambițioasă densitate conceptuală nu o dată amenințătoare pentru comprehensiunea unui lector mediu, exegeta expune la vedere mai toate pretextele care-i provoacă și întrețin exercițiul, înalt hermeneutic, pe care-l face în landurile biopoliticii. Autoarea nu lasă la o parte reflexele de azi ale biopoliticii, cu variile platforme de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
158 A) Sensurile termenului de Zusammenhang / 159 B) Un concept-pereche: pars pro toto / C) Funcția de operatori metodologici a celor două concepte / 163 2. Rolul corelațiilor în științele spiritului / 166 3. Corelațiile trăirii / 167 4. Corelațiile expresiei / 175 5. Corelațiile comprehensiunii / 188 6. O imagine alegorică despre Zusammenhang și pars pro toto / 193 Note și comentarii / 194 IV. Dualismul funciar al filozofiei / 205 1. Presupoziție și inducție / 205 2. Filozofia și/sau știința / 208 3. Păcatul originar al filozofiei / 215 4
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
abia singur", pe măsură ce-l "analizăm" și-l "înțelegem din interior"74. Numai că la filozoful german dimensiunea psihologică a acestei înțelegeri joacă un rol capital, pe când pozitiviștii, în goana lor după maxima obiectivitate, ignoră o asemenea abordare, iar o dată cu ea comprehensiunea în general. Simptomatică în acest sens este atitudinea adoptată de pozitiviști în fața ultimelor taine. Înaintând în cunoaștere numai până acolo unde le îngăduie experiența, ei descoperă granițe pe care refuză programatic să le forțeze pe cale constructivă, ipotetică. Nici măcar necunoscutul ultim
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Drept urmare, se consideră că în Der Aufbau... (1910), autorul și-ar fi revizuit punctul de vedere epistemologic din Einleitung... (1883) și din Ideen über eine beschreibende und vergleichende Psychologie (Idei privitoare la o psihologie descriptivă și comparativă 1894) "spre o comprehensiune generală a ființei"87 Pe scurt, Dilthey ar fi reorientat științele spiritului de la niște baze psihologice spre unele hermeneutice. Teza, devenită aproape un clișeu în epocă, e reluată de o serie de comentatori contemporani. Bunăoară, Erwin Hufnagel 88 susține că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de afirmația lui, potrivit căreia Dilthey "a continuat să considere că științele istorice sunt posibile doar ca <<științe ale spiritului>>, ceea ce antrenează o perspectivă până la urmă psihologică asupra fenomenelor istorice"89. Ca și Hufnagel, el arată că, dacă în Einleitung... comprehensiunea fusese echivalată cu empatia, mai târziu, în Der Aufbau..., Dilthey folosește comprehensiunea pentru a identifica spiritul obiectiv care are "o existență temporală" "renunțând să-l derive, asemenea hegelianismului, dintr-o entitate supratemporală"90. Andrei Marga trece însă cu vederea consecvența
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorice sunt posibile doar ca <<științe ale spiritului>>, ceea ce antrenează o perspectivă până la urmă psihologică asupra fenomenelor istorice"89. Ca și Hufnagel, el arată că, dacă în Einleitung... comprehensiunea fusese echivalată cu empatia, mai târziu, în Der Aufbau..., Dilthey folosește comprehensiunea pentru a identifica spiritul obiectiv care are "o existență temporală" "renunțând să-l derive, asemenea hegelianismului, dintr-o entitate supratemporală"90. Andrei Marga trece însă cu vederea consecvența hermeneutică a demersului lui Dilthey. Dincolo de căutările filozofului german în ceea ce privește conceptualizarea structurii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să-l derive, asemenea hegelianismului, dintr-o entitate supratemporală"90. Andrei Marga trece însă cu vederea consecvența hermeneutică a demersului lui Dilthey. Dincolo de căutările filozofului german în ceea ce privește conceptualizarea structurii psihice, trebuie să ne dea de gândit însuși apelul inițial la comprehensiunea evocată chiar de A. Marga. Aceasta pune încă de la început sub semnul întrebării acuzația de psihologism și, o dată cu ea, teza obiectivării treptate. Comprehensiunea este dătătoare de sens și, chiar dacă bazele ei sunt psihologice (transpunerea, reconstituirea, retrăirea), aici nu poate fi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
căutările filozofului german în ceea ce privește conceptualizarea structurii psihice, trebuie să ne dea de gândit însuși apelul inițial la comprehensiunea evocată chiar de A. Marga. Aceasta pune încă de la început sub semnul întrebării acuzația de psihologism și, o dată cu ea, teza obiectivării treptate. Comprehensiunea este dătătoare de sens și, chiar dacă bazele ei sunt psihologice (transpunerea, reconstituirea, retrăirea), aici nu poate fi vorba despre un psihologism îngust, ci despre o psihologie structurală, "comprehensivă" (verstehende Psychologie), prin care Dilthey încearcă să refundamenteze epistemologia, așezând-o pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorică, științe "chemate să legitimeze pe terenul lumii moderne posibilitatea întemeierii critice a cunoașterii."91 Și mai tranșant decât Riedel se exprimă în acest sens Herbert Schnädelbach, care accentuează demersul hermeneutic constant al lui Dilthey. Autorul citat consideră că acea "comprehensiune psihologică a lui Schleiermacher, de la care pornește Dilthey o comprehensiune a autorului și a intențiilor lui -, are puțin de-a face cu ceea ce la cumpăna dintre veacuri era atacat sub numele de psihologie în critica psihologismului întreprinsă de Husserl și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întemeierii critice a cunoașterii."91 Și mai tranșant decât Riedel se exprimă în acest sens Herbert Schnädelbach, care accentuează demersul hermeneutic constant al lui Dilthey. Autorul citat consideră că acea "comprehensiune psihologică a lui Schleiermacher, de la care pornește Dilthey o comprehensiune a autorului și a intențiilor lui -, are puțin de-a face cu ceea ce la cumpăna dintre veacuri era atacat sub numele de psihologie în critica psihologismului întreprinsă de Husserl și de neokantieni". Acest tip de înțelegere poate fi interpretat "exclusiv
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
intențiilor lui -, are puțin de-a face cu ceea ce la cumpăna dintre veacuri era atacat sub numele de psihologie în critica psihologismului întreprinsă de Husserl și de neokantieni". Acest tip de înțelegere poate fi interpretat "exclusiv ca o formă a comprehensiunii expresiei și a sensului", ceea ce înseamnă că are, indubitabil, o dimensiune hermeneutică. Schnädelbach subliniază că tocmai "componenta hermeneutică, în sens mai restrâns" rămâne esențială pentru fundamentarea de către Dilthey a științelor spiritului: "Relația de <<semnificație>> nu este, cu siguranță, un factum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Schnädelbach subliniază că tocmai "componenta hermeneutică, în sens mai restrâns" rămâne esențială pentru fundamentarea de către Dilthey a științelor spiritului: "Relația de <<semnificație>> nu este, cu siguranță, un factum brutum psihologic, care să poată fi constatat pur și simplu în absența comprehensiunii. De aceea, paralela dintre această relație și cea a cuvintelor dintr-o propoziție nu este realizată, desigur, într-o manieră pur exterioară: probabil, această a doua relație este chiar un model pentru interpretarea celei dintâi, care a fost înțeleasă de la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cuprinse laolaltă în viața însăși" (s.n.)135. De aceea el ajunge la ceea ce Mircea Florian numea "o metafizică <<pozitivistă>>, <<imanentă>>"136. (În ce măsură suntem de acord cu această formulare vom arăta în capitolul III, 5, când ne vom referi la corelațiile comprehensiunii.) Așa se explică și opțiunea lui Dilthey pentru un demers inductiv mai mult sau mai puțin pur, despre care am vorbit deja și vom mai avea ocazia s-o facem. E) Relația cu romanticii Dincolo de raportările lui Dilthey la ceea ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de interferență, cât și a punctului de separație dintre cele două tipuri de științe, acum ne mulțumim să subliniem doar că așa cum rezultă deja din precizările anterioare unul dintre dezacordurile majore dintre Dilthey și pozitiviști rezidă în diferențierea metodologică dintre comprehensiune și explicare, altfel spus, dintre "explicația teleologică" și cea "cauzală"162, ca să mai trimitem o dată la distincția lui von Wright. Pe această distincție se bazează, în fond, deosebirea dintre Geistesși Naturwissenschaften, care "nu este în primul rând o deosebire de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ci mai ales pentru a putea opera distincții terminologice utile și, sperăm, clarificatoare pe parcursul lucrării. 7 F.W.J. Schelling, Filozofia artei, București, Editura Meridiane, 1992, traducere de Radu Gabriel Pârvu, p. 102. 8 Ibid., p. 101. 9 Manfred Riedel, Comprehensiune sau explicare? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, traducere și prefață de Andrei Marga, Cluj, 1989, p. 133. 10 La aceste tipuri de intercondiționări vom reveni, într-un alt context, în cap. III, 4. 11 Bunăoară, s-ar putea obiecta
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
distincții între științele naturii și științele spiritului. De altfel, cartea citată a lui Riedel conține suficiente argumente în același sens. Simpla lectură a titlului unui dintre capitolele ei este grăitoare: Între pozitivism și istorism. Asupra originii contradicției dintre explicare și comprehensiune. 67 Helmholtz consideră că, spre deosebire de Geisteswissenschaften, "științele naturii au ca obiect o materie exterioară, indiferentă", care "nu prezintă poate un interes nemijlocit pentru cultivarea spiritului" (s.n. apud Mircea Flonta, Imagini ale științei, București, Editura Academiei Române, 1994, p. 140). De altminteri
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Aceasta nu este numai părerea lui Wellek. Herbert Schnädelbach observă că "e foarte răspândită opinia conform căreia tânărul Dilthey, orientat spre psihologie, s-a apropiat în opera sa târzie, sub impresia obiecțiilor lui Husserl și Rickert, de o teorie a comprehensiunii pure a sensului" (Philosophie in Deutschland 1831-1933, Frankfurt am Main, Suhrkamp, 1991, p. 157). Pentru reacțiile serioase pe care le-au avut în epocă la adresa psihologismului diltheyean gânditori ca Windelband, Ebbinghaus, Husserl, Rickert și Spranger, vezi pe lângă lucrarea menționată, cartea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Deutschland..., p. 156: "Probabil, teoria lui Dilthey despre concluzia inductivă hermeneutică nu este decât o concesie verbală făcută înțelegerii inductive a științei, înțelegere dominantă în epocă; în realitate, ea confirmă tradiția hermeneutică, acea tradiție care a caracterizat, începând cu Schleiermacher, comprehensiunea ca o mișcare circulară sau în spirală". Accentul pus aici de Schnädelbach ni se pare prea apăsat, fiindcă există prea multe locuri și lucrări, unde, dincolo de mișcarea cercului hermeneutic, atașamentul lui Dilthey față de un demers inductiv fie el și impur
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
indubitabil ca să-l putem plasa chiar sub semnul unei mode din epocă. 104 Ibid., p. 159. Pentru mai multă exactitate, cităm întregul context în care apare această afirmație: "Nu încape nici o îndoială că Dilthey a căutat să fundamenteze mai întâi comprehensiunea psihologică în sensul lui Schleiermacher printr-o psihologie comprehensivă, dar nici acum nu e clar dacă <<psihologia>> trebuie să desemneze aici (ca și la Wilhelm Wundt) doar disciplina cuprinzătoare care are în competență științele spiritului sau nu cumva, și chiar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai neutrală" în atitudinea pe care o adoptă (Censura transcendentă, pp. 442-443), adică lipsită de valorizări (vezi I, 2C). La această distincție metodologică se referă și Virgil Drăghici (cf. Prefață la op. cit., p. 13). 164 Investigația hermeneutică, bazată preponderent pe comprehensiune, nu exclude însă și explicația, "căci, pe de o parte, în orice comprehensiune a unei acțiuni cooperează judecăți generale, printr-un procedeu analog deducției, ca o cunoaștere obiectivă și, pe de altă parte, explicația cauzal-analitică plecând de la <<mediu>> este o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lipsită de valorizări (vezi I, 2C). La această distincție metodologică se referă și Virgil Drăghici (cf. Prefață la op. cit., p. 13). 164 Investigația hermeneutică, bazată preponderent pe comprehensiune, nu exclude însă și explicația, "căci, pe de o parte, în orice comprehensiune a unei acțiuni cooperează judecăți generale, printr-un procedeu analog deducției, ca o cunoaștere obiectivă și, pe de altă parte, explicația cauzal-analitică plecând de la <<mediu>> este o bază indispensabilă pentru științele hermeneutic-istorice, încât fiecare acțiune conține, alături de conexiunea motivației, și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
generale pentru a cunoaște singularul, sub toate laturile, expresia <<explicație>> își dobândește locul ei în cadrul cunoașterii singularului" (M. Riedel, op. cit., p. 113). De aceeași părere este și V. Drăghici. El constată că la Dilthey nu există "o delimitare strictă între comprehensiune și explicare", ci "o interdependență", în sensul că "în procesul comprehensiunii intervin procedee deductive, așa cum, pe de altă parte, explicația cauzală este un demers obligatoriu al comprehensiunii", de unde autorul trage concluzia că "nu avem o opoziție, ci <<o gradație>>", după cum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dobândește locul ei în cadrul cunoașterii singularului" (M. Riedel, op. cit., p. 113). De aceeași părere este și V. Drăghici. El constată că la Dilthey nu există "o delimitare strictă între comprehensiune și explicare", ci "o interdependență", în sensul că "în procesul comprehensiunii intervin procedee deductive, așa cum, pe de altă parte, explicația cauzală este un demers obligatoriu al comprehensiunii", de unde autorul trage concluzia că "nu avem o opoziție, ci <<o gradație>>", după cum spune însuși Dilthey (Prefață la op. cit., p. 13). Cât privește istoricul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]