20,391 matches
-
Francezii scriau în sec. XIX că România este "o insulă latină într-un ocean slav" (uitînd pe Maghiari și Peninsula Balcanică). În orice caz, reforma din 1953 și corecțiunile aduse ei în 1965 deveneau opera diavolească a slavofiliei și a comunismului... Cum, printre aceștia, îndrăznim, și azi, să ne prenumărăm (poate că și alți oameni de cultură fac la fel), cum, de asemenea, și revista România literară nu s-a precipitat a urma indicațiile academice post-decembriste - ne găsim, inobedienți, sub incidența
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
limbaj sportiv. Dl. Pintilie de la SRI trebuia împiedicat cu orice preț de mai marii săi să apară în public ca reprezentant al instituției. Dl. Pintilie este o mască. O voce. Șters ca o tencuială de bloc bucureștean construit în anii comunismului. Habar n-am cu ce s-a ocupat în ultimii cinci ani de dinainte de următorii treisprezece. Funcționar imperturbabil, dl. Pintilie n-a lăsat să se întrevadă nici cea mai mică emoție. Roboțel perfect. În ce-l privește, dl. Stan are
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]
-
individualitate, calitate, tot ce nu era "comun" risca să fie exclus. Ortega își închipuia că omul maselor nu va controla procesul civilizației, că va fi zdrobit de complexitatea evenimentelor. Așa s-a dovedit a fi, dar a durat ceva. în comunism, "omul de rând" a făcut destul de multă vreme față, am spune astăzi. Ortega y Gasset presimțea deja barbaria (lipsa culturii, individualizante), absența standardelor, fascismul care impunea "rațiunea non-rațiunii", forța maselor capabile de a guverna fără să fie capabile de asta
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
berevoi e o proză simbolică al cărei sens subiacent se relevă, paradoxal de simplu și totuși încă netrimis la istoria anilor când a fost scrisă. Ce putea să semnifice, în 1949, debutul de-a dreptul apocaliptic al povestirii, decât amenințarea comunismului? Viziunea terifiantă se compune unitar din sintagme cu subînțeles, creatoare de atmosferă imposibilă, din care nu se poate ieși decât pe calea magiei, un fel de magia desperatorum, ca ultimă soluție: "plouase mult cu sânge", "vremurile veneau roșii", "moșierilor li
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
comuniștii aceste interese), și corectitudinea politică cere ca fenomenele culturale și politice să fie evaluate conform intereselor femeilor și grupurilor minoritare, așa cum sunt ele percepute de reprezentanții corectitudinii politice. Unde vă situați Dvs., pe ce poziție? Ca și în cazul comunismului, pe aceea de spectator uluit. O antrenare cu manechine în sala de arme... Impresia mea, de persoană care a fost și continuă să fie atrasă de teoria literară este că și aici, ca la Turnul Babel, îndrăzneala cercetătorilor fiind prea
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
forma unei "scrisori deschise', ea face parte și din volumul Rechizitorii, inserat de Victor Frunză pe lista aparițiilor în România, după 1990. Primul volum stă sub semnul politicului: trei ipostaze ale lui Iuliu Maniu, Textele militantului politic, Scriitorii români și comunismul. Panait Istrati, Domnul Mircea Eliade și polemica, Poezia în exil, Cazul Noica, Scrisoare deschisă lui Mihai Sadoveanu, însoțită de alte patru concentrări compoziționale de nuanțe diferite, printre ele cronica-poem la volumul Anii de ucenicie, dar și alte fețe ale indiferentismului
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
Ialta (februarie 1945), Potsdam (iulie 1945), Moscova (1945), stimulate de politica expansionistă a sovietelor, implicând și "capitularea fără condiții" din 23 august 1944, sub pumnul lui Vîșinski. De asemenea dispunere a evenimentelor, Cazul Iuliu Maniu - Cazul României, Iuliu Maniu și Comunismul, Certitudinea lui Iuliu Maniu, texte selectate de Victor Frunză pentru primul volum al ediției Scrieri, consemnează drama fără eroi a unei societăți care vegetează în mediocritate și experimentează tragic "poltroneria democrației". Ele includ și drama morală a lui Iuliu Maniu
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
precise, nu poți, tocmai de aceea, să nu recunoști autenticitatea și franchețea dură, tăioasă (chiar și în secvențele tandre) a tonului cărții, înclinațiile pentru epopee ale personajului Dinu Rogojeanu, membru activ și subversiv al Partidului Național țărănesc din anii instaurării comunismului - urmărit în primul volum, anchetat în cel de-al doilea. Acest irezistibil asalt asupra cititorului - prin care, în fond, acesta este ignorat în contondența și vâltoarea mărturisirii - pare a-și afla justificarea estetică într-o opțiune intimă a autorului: "Eu
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
era un dar./ A urât pe comuniști,/ Și pe marii securiști,/ Căci revenit în țară,/ La închisoare îl băgară./ La Vultur, împreună cu țăranii,/ S-a opus colectivizării/ Și alți ani a fost închis,/ Faptă de neadmis./ Ororile războiului au trecut,/ Comunismul praf s-a făcut./ Ne bucurăm că supraviețuiești./ Ca adevărul să ni-l povestești". Ca o scrisoare pe front, din lagăr, din închisoare, acest text rămâne ca document, ca dovadă, fără altă pretenție și fără alt scop decât acela pe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
Este de remarcat că pentru adversarii războiului nu contează de ce acesta a fost declanșat, nici împotriva cui: contează doar că el a fost declanșat și de către cine. Este aici un mod de a vedea lucrurile foarte răspîndit în anii cînd comunismul se bucura de simpatia multor intelectuali și anume de a-i condamna pe americani că se înarmează, dar de a nu sufla un cuvînt despre înarmarea sovieticilor: doar primii erau considerați dușmani ai păcii, ultimii numărîndu-se printre prietenii ei. Deși
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
ca niște aristocrați ai spiritului, ai culturii. - Se transmitea ceea ce se adunase în câteva generații, asta-i clar. - Dar cum s-au pierdut? - Adică ce să se piardă? - Aceste norme vechi. - A, în țară! Cred că de vină este totuși comunismul. Cei 50 de ani de comunism pe care i-am avut în țară au reprezentat o ruptură brutală cu tot trecutul și nu numai atât, ci și o acuzare că tot ce ar fi fost în trecut era rău. Un
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
culturii. - Se transmitea ceea ce se adunase în câteva generații, asta-i clar. - Dar cum s-au pierdut? - Adică ce să se piardă? - Aceste norme vechi. - A, în țară! Cred că de vină este totuși comunismul. Cei 50 de ani de comunism pe care i-am avut în țară au reprezentat o ruptură brutală cu tot trecutul și nu numai atât, ci și o acuzare că tot ce ar fi fost în trecut era rău. Un mister al istoriei noastre este acela
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
și nu numai atât, ci și o acuzare că tot ce ar fi fost în trecut era rău. Un mister al istoriei noastre este acela că vechea boierime se stinge, în mod natural, cam de la 1900 încoace, nu numai din cauza comunismului - care fără îndoială i-a împrăștiat peste tot, i-a împiedicat să aibă copii, i-a omorât la Sighet sau la Canal - ci, pur și simplu nu mai au urmași; nu mai ai Văcărești, Dudești, Câmpineni. - Ați citit "Ghepardul" lui
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Pârâianu - foarte mare familie de boieri prin veacul al XVI - XVII-lea, dar care mai decăzuse puțintel, iar I. G.Duca era fiul unei Ghica. Iată deci că, pe linie maternă se continua vechea aristocrație de guvernământ. Bineînțeles, odată instalat comunismul, ea a dispărut total și, de altfel, nu mai sunt în țară reprezentanți ai acestei categorii sociale. - Sunt copleșit de câte mi-ați spus și sunt nevoit să recunosc faptul că memoria dumneavoastră funcționează admirabil și este fabuloasă! - Fiecare își
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Am avut un hiatus în preocupările mele intelectuale în tot timpul războiului și chiar în primii ani de diplomație, fiindcă prea am fost amestecat în drama pe care o trăia țara noastră cu ocuparea ei, cu sosirea Sovietelor, cu instalarea comunismului; pot spune că, din 1940 - când îmi fac serviciul militar - până prin anii ’48, viața mea intelectuală este cvasinulă! - Greu de crezut! - Totuși, pe când mă aflam în Suedia - prin ’45-’46 - am descoperit opera unui filosof al istoriei, Arnold Toynbee. M-
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
un lucru care cred că va stupefia pe istoricii din veacurile următoare și anume că, în cei șase ani în care S.U.A au avut monopolul bombei atomice, sovieticii pun mâna pe jumătate din Europa și China trece la comunism; care va să zică un sfert din glob devine comunist când americanii ar fi putut, cu o simplă amenințare, să împiedice acest lucru! Dar eu cred că împotrivirea la folosirea bombei atomice manifestată de către toată suflarea omenească, oprobiul public față de ea, a făcut
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
s-a mai făcut, s-au ridicat alte straturi sociale la putere și nu dintre cele mai bune, fruntașii din sate au fost căsăpiți și înlocuiți de toți bâlbâiții și gușații, de cei care nu fuseseră mare lucru înainte de venirea comunismului; ei bine, ăștia au creat o societate de ură și grosolănie voită, ca să-l "bage cu capul în apă" pe cel invidiat în trecut. Mai există un element neutru, ca să zic așa: muncind și bărbatul și femeia, copiii nu au
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
cu biciul îi silește pe ruși să se occidentalizeze, trebuie să aștepți o sută douăzeci de ani până când să iasă un Pușkin, un Lermontov, matematicieni și muzicieni mari! Trebuie, repet, cam trei generații pentru a schimba o mentalitate. - În schimb, comunismul a reușit rapid! - A reușit să strice! Iar ca să strici e ușor; ca să clădești e mai greu!
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
poate fi considerată ca cel mai solid dintre toate sistemele de predicție științifică; ea a eșuat însă complet la capitolul despre viitor" (p. 45). Eșecul profețiilor politice ale lui Marx a fost însă unul de factură specială. Inițial, după instaurarea comunismului într-o bună parte a lumii (URSS, China, Europa de Est, Coreea de Nord, Mongolia, Cuba etc.), teoria sa părea să se confirme. Apoi, însă, mai ales după evenimentele din anul 1989, a fost brutal infirmată. "Eșecul comunismului - scrie profesorul bucureștean - nu a fost
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
de factură specială. Inițial, după instaurarea comunismului într-o bună parte a lumii (URSS, China, Europa de Est, Coreea de Nord, Mongolia, Cuba etc.), teoria sa părea să se confirme. Apoi, însă, mai ales după evenimentele din anul 1989, a fost brutal infirmată. "Eșecul comunismului - scrie profesorul bucureștean - nu a fost eșecul unei derive antidemocratice; a fost eșecul unei maniere de a înțelege democrația pe care istoria a refuzat să o ratifice" (p. 101). Pentru că, spune tot Lucian Boia, "s-a putut observa cum comunismul
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
comunismului - scrie profesorul bucureștean - nu a fost eșecul unei derive antidemocratice; a fost eșecul unei maniere de a înțelege democrația pe care istoria a refuzat să o ratifice" (p. 101). Pentru că, spune tot Lucian Boia, "s-a putut observa cum comunismul real contrasta flagrant cu comunismul teoretic: era pur și simplu altceva" (p. 51). Democrația anilor 2000 are cu totul alte sensuri decît democrația anului 1900. Lumea politică pare să se îndrepte spre ceea ce Adam Michnik numea într-un superb eseu
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
a fost eșecul unei derive antidemocratice; a fost eșecul unei maniere de a înțelege democrația pe care istoria a refuzat să o ratifice" (p. 101). Pentru că, spune tot Lucian Boia, "s-a putut observa cum comunismul real contrasta flagrant cu comunismul teoretic: era pur și simplu altceva" (p. 51). Democrația anilor 2000 are cu totul alte sensuri decît democrația anului 1900. Lumea politică pare să se îndrepte spre ceea ce Adam Michnik numea într-un superb eseu zona gri. Lucian Boia numește
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
lozul cîștigător. Lumea va pierde tot mai mult din consistență, viața se va ieftini, moartea se va banaliza, faptul divers va fi atotputernic, diversitate, divertisment, acestea vor fi coordonatele universului dominat de Nimeni" (pp. 98-99). Dictatura din ultimii ani ai comunismului a fost înlocuită cu un alt tip de putere, mai parșivă, a cărei forță stă în propriile ei slăbiciuni. Într-o societate care își distruge statuile (citește, valorile și idolii) oamenii ajung să nu mai creadă în nimic, coagularea lor
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
ascund fiecare la temelie o crimă. În ambele cazuri sînt sacrificați copii: în Colhida, urmașul la tron, Alsyrtos, în Corint, urmașa la tron, Iphinoe. Și aici am putea găsi similitudini, dacă vrem să citim cartea cu cheie. Oare nazismul și comunismul nu și-au pus amprenta sîngeroasă pe istorie prin crimă? De altfel, motivul străinului, al celuilalt, neasemănătorului, se distinge cu preponderență pe parcursul lecturii, aducînd în prim plan urzelile politice dictate de orgolii care împing masele la lapidări și linșaj împotriva
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
de război - când artistul e mai important decât arta. Sunt momentele de ticăloșie umană, când artistul moare de foame sub privirile indiferente ale contemporanilor. Cu câteva, minime, excepții, artiștii români n-au fost și nu sunt oameni bogați. Pe vremea comunismului, doar o mână de aleși puteau trăi din scris - și nu era neapărat vorba de scriitorii cei mai populari. Câștigurile enorme mergeau la autorii aflați în slujba regimului. În cazul lor, tirajele de zeci de mii de exemplare nu reprezentau
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]