399 matches
-
voi avea timp berechet să-i scriu. Am adormit cu greu. Frânturi de vise treceau ca fulgii de omăt mânați de vânt... M-au trezit bătăile în ușă. Am tresărit și, într-un târziu, am întrebat: ― Cine-i? ― Eu îs, conașule. Eu, Savastița. Pot sî intru? După ce m-am învelit bine, am răspuns: ― Intră, Sevastițo. Purtând în mână ulcica cu lapte aburind și în coș o strachină cu gogoși, a intrat Sevastița. ― Sărut mâna, conașule. Da’ îi fi bolnav - Doamni ferești
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am întrebat: ― Cine-i? ― Eu îs, conașule. Eu, Savastița. Pot sî intru? După ce m-am învelit bine, am răspuns: ― Intră, Sevastițo. Purtând în mână ulcica cu lapte aburind și în coș o strachină cu gogoși, a intrat Sevastița. ― Sărut mâna, conașule. Da’ îi fi bolnav - Doamni ferești - di nu te-ai sculat pânî amu, cî îi distul di târzâu. Uiti aici ț’-am adus di gustari. Poftî bunî, conașule. ― Îți mulțumesc, Sevastițo pentru grijă și pentru masă. Da’ nu mi-ai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și în coș o strachină cu gogoși, a intrat Sevastița. ― Sărut mâna, conașule. Da’ îi fi bolnav - Doamni ferești - di nu te-ai sculat pânî amu, cî îi distul di târzâu. Uiti aici ț’-am adus di gustari. Poftî bunî, conașule. ― Îți mulțumesc, Sevastițo pentru grijă și pentru masă. Da’ nu mi-ai spus ce face Zâna. ― Apâi, conașule, ar faci ea ghini, da’ tari o frământî gându’ cî matali ca mâini pleci șî ea rămâni cu arșâțî în suflit. ― Dacă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ferești - di nu te-ai sculat pânî amu, cî îi distul di târzâu. Uiti aici ț’-am adus di gustari. Poftî bunî, conașule. ― Îți mulțumesc, Sevastițo pentru grijă și pentru masă. Da’ nu mi-ai spus ce face Zâna. ― Apâi, conașule, ar faci ea ghini, da’ tari o frământî gându’ cî matali ca mâini pleci șî ea rămâni cu arșâțî în suflit. ― Dacă nu o voi putea vedea înainte de plecare, am să-i las o scrisoare în care am să-i
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o scrisoare în care am să-i spun ce am de spus. Să știe că și eu ard de dorul ei. Ai înțeles, Sevastițo? ― Apâi, dacî n-a înțălegi un suflit di mamî, atunci cini sî înțăleagî? Amu rămâi sănătos, conașule, cî eu m-oi duci. ― Mergi sănătoasă, Sevastițo, și nu uita... ― Da’ sî poati sî uit, conașule? Savastița nu uitî, ferita Sfântului. Cu aceste vorbe pe buze, a ieșit, purtând parcă toată suferința și bunătatea din lume pe chip. Ca
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ard de dorul ei. Ai înțeles, Sevastițo? ― Apâi, dacî n-a înțălegi un suflit di mamî, atunci cini sî înțăleagî? Amu rămâi sănătos, conașule, cî eu m-oi duci. ― Mergi sănătoasă, Sevastițo, și nu uita... ― Da’ sî poati sî uit, conașule? Savastița nu uitî, ferita Sfântului. Cu aceste vorbe pe buze, a ieșit, purtând parcă toată suferința și bunătatea din lume pe chip. Ca niciodată, m-am mulțumit să-mi limpezesc ochii cu puțină apă din oala de pe masă. Am băut
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
luminat de un zâmbet ce purta undă de fericire. Am pășit pragul... Sevastița s-a ridicat și a mărit lumina lămpii atârnate de bagdadie. ― Bună seara și bine v-am găsit - am rostit eu cu glas tremurat. ― Bine ai venit, conașule - a răspuns Sevastița, înclinându-se cu respectul dintotdeauna. ― Bine ai venit - a răspuns și Zâna, lăsând să se simtă că urarea cuprindea și un “dragule”. ― Să ne așezăm la masă, așa cum trebuie. Tu, fiule, treci colo, lângă Zâna, iar tu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să lăsăm fetele să meargă la culcare, iar noi să ne așezăm colo, pe bușteanul unde împreună am mai despicat firul în patru și în alte nopți. ― Să ne așezăm, părinte - am răspuns eu cu jumătate de glas. ― Noapte bună, conașule - mi-a urat aproape scâncit Sevastița, luând-o de mână pe Zâna, care mai-mai nu s-ar fi dat dusă... Am rămas totuși în picioare până s-au pierdut în întuneric. M-am așezat lângă călugăr, pe care l-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și a Zânei! Dacă ar fi după mine, aș amâna-o cu veacul... Dar inimile voastre nu pot aștepta nici o amânare... A doua zi, toate s-au petrecut ca mai înainte. Doar că seara m-a așteptat Sevastița: ― Sărut mâna, conașule. Mari bucurii îi în inima me’ șî a Zâni’. Părintili o zâs cî mâni dimineațî îț pleaca... acasî. Eu vă urez din tătî inima me’ sî mergiț’ sănătoș’ șî sî aveț spor în tăti celi... ― Să te audă Cel de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
noi celilalti... Toate au curs ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat cu o zi înainte. Abia seara, după ce am mâncat, am auzit bătăi în ușă. Am tresărit. Cine poate fi? Când am deschis, în prag ședea Sevastița. ― Sărut mâna, conașule. Ti așteaptî părintili. ― Mulțumesc, Sevastițo. Merg îndată... ― Intră, a fost răspunsul la bătaia mea în ușa bătrânului. ― Sărut dreapta, sfințite. ― Bine ai venit, fiule. Așează-te colea în fața mea, ca să te privesc în voie. Cine știe când și... dacă mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de deal, am deslușit cîțiva haragi de vie. Ajunsesem la un bordei cu acoperișul surpat. Printre scîndurile rărite de la ușă, ne privi un ochi crescut de spaimă. Era chiar una din neșcolarizate care ne deschise temătoare. - Tu ești, Floareo? - Eu, conașule. - Unde-i tac-tu? Fata făcu din umăr un gest vag. Însoțitorul ne lămuri că, pentru omor, omul stă la pușcărie. „De cînd l-a ucis pe Lacatușu cu paru’ ”, ne explică mai amplu el. Trecui în grabă peste asta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de parcă nu era în toate mințile. Mă tem că nu se poate, spuse el. Dar am mai rămas niște rinichi reci. Atât. Și niște splină. — Bine, nu-i nimic. Știi cumva unde este Roddy în acest moment? — Din câte știu, conașul Winshaw este în bibliotecă. E și duduia Hilary acolo. Îi dădu lui Phoebe o serie de îndrumări complicate, pe care, urmându-le cu strictețe, o duseră într-un fel de spălătorie din subsol. Nu se descurajă și urcă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cailor unor birje. ― Bun găsit - a salutat primul birjar. Care dintre domniile voastre sunt mai grăbiți, Îi rugăm să urce. ― Vrem să ajungem În Copou, jupâne, a vorbit Gruia. ― Urcați și calul nu are alta de făcut decât să depene calea, conașule. Întâi a urcat mama Maranda, care l-a primit În brațe pe Tudorel. Alături a venit Maria. Apoi tata Toader și Gruia. ― Rămâneți cu bine și noapte bună - s-a adresat Gruia familiei profesorului. ― Noapte bună, dragilor. Noi ne vedem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
caldă, cu toate culorile curcubeului Împrăștiate peste florile și frunzele din grădină. O adiere de vânt a prins să Întoarcă fiecare floare pe toate fețele, ca și țigăncușele gureșe care Îi Îndeamnă pe mușterii... „Hai să-ți dau o floare, conașule”. Gruia nu s-a lăsat furat de frumusețea dimineții, ci de gânduri. Tocmai terminase comentariul asupra operației efectuate șetrarului. L-a Întors pe toate fețele. Când a fost sigur că este „rotund”, l-a introdus În lucrarea pe care o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
domn străin. Feciorul, într-o livrea puțin grotescă (fantezia Nadinei), veni să-l întîmpine și-i raportă îndată că tânărul înăltuț și blond e un domn din Ardeal, că a mai fost pe-aici de câteva ori și caută pe conașul Gogu. Între timp și străinul coborâse treptele și se apropia de Iuga, iar când servitorul plecă cu trusa stăpânului, scoase pălăria și zise foarte încurcat: ― Mă recomand: Titu Herdelea, poet... Grigore răspunse numai cu un zâmbet nehotărât, care pe tânărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse bagajele și le duse la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrân și sfătos, ținea strâns din hățuri pe cei doi telegari neastâmpărați, care-și rodeau zăbalele și scormoneau cu copitele pietrișul. ― Bine-ați venit, conașule! ― Bine v-am găsit, Ichime! răspunse Grigore, suindu-se lângă tânărul Herdelea. Toate bune pe aici? ― Toate, conașule, și sănătate! ― Ei, dă-le drumul! Un țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc, că băiețandrul de lângă vizitiu se îndoi de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sfătos, ținea strâns din hățuri pe cei doi telegari neastâmpărați, care-și rodeau zăbalele și scormoneau cu copitele pietrișul. ― Bine-ați venit, conașule! ― Bine v-am găsit, Ichime! răspunse Grigore, suindu-se lângă tânărul Herdelea. Toate bune pe aici? ― Toate, conașule, și sănătate! ― Ei, dă-le drumul! Un țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc, că băiețandrul de lângă vizitiu se îndoi de spate. Din dosul gării, brișcă, după câțiva pași, coti pe drumul nepietruit care taie câmpia curmeziș până la Curteanca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
A Irinii lui Vlad Ciungu. Maică-mea, că tăicuțu a murit acu patru ani, e soră cu tușa Profira. ― Ei, bravo, Marioara, făcu tânărul, ocrotitor. Dar pentru că ești fată așa de drăguță, spune-mi, aveți învățător în sat? ― Cum nu, conașule! Avem. Foarte de treabă și tânăr. E chiar de aici, și-i însurat, și-i trăiesc părinții, că stau toți împreună... ― Șade departe? ― Nu-i așa departe, conașule... Cum ieși în uliță, faci la stânga și mai mergi nițel și vezi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fată așa de drăguță, spune-mi, aveți învățător în sat? ― Cum nu, conașule! Avem. Foarte de treabă și tânăr. E chiar de aici, și-i însurat, și-i trăiesc părinții, că stau toți împreună... ― Șade departe? ― Nu-i așa departe, conașule... Cum ieși în uliță, faci la stânga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori în geamuri. Acolo șade. ― Bine, Marioară, mulțumesc și să-ți jucăm curând la nuntă! zise Titu, ciupind-o galant de obraz. ― Să dea Dumnezeu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
buni, eu sunt străin și de-abia de ieri în sat, zise tânărul Herdelea puțin încurcat de privirile curioase care-l pipăiau din toate părțile. Nu cunosc împrejurările și nici ce pagubă este, dacă este, și... ― Nu e pagubă deloc, conașule, strigă brusc pândarul cel bătrân. Poftiți și dumneavoastră să vedeți și dacă... ― Tu ține-ți gura, Iacobe, și lasă-l pe dumnealui să vorbească! îl opri primarul, grav. ― Cum zic, nu știu ce e și ce nu e, continuă Titu, dar atâta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în ogradă stăteau pâlcuri de bărbați și mai ales femei. Grigore fu întîmpinat în cancelarie de un "sărut mîna" speriat al primarului, care se afla tocmai într-o consfătuire cu plutonierul și secretarul în privința programului anchetei pentru după-amiazi. Socotind că conașul Grigoriță a venit să inspecteze mersul cercetărilor din ordinul boierului Miron, primarul Pravilă se tângui umilit că de aseară se chinuiește, împreună cu șeful postului, dar în zadar, nimeni nu vrea să mărturisească. Plutonierul, încremenit în "drepți", declară că el are să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Grigore, primarul mai rămase la sfat nițel cu Boiangiu. Pe Grigore îl respectau, dar de Miron Iuga le era frică. Va fi deci cuminte să meargă Pravilă după-prânz să raporteze bătrânului cum au lucrat și ce le-a poruncit conașul Grigoriță, să fie dânșii la adăpost de orice vină. Miron Iuga avu o tresărire când auzi de intervenția fiului său. Aprobă, însă, ce-a poruncit Grigore, observând doar că asta nu înseamnă încetarea cercetărilor și repetând că hoții trebuiesc descoperiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în suflet. Zise răstit: ― Ești cărunt, Lupule, și ai minte de vrabie!... Doar n-ați vrea să vă vând eu o moșie care nu-i a mea? Luca sări îndată împăciuitor și cu glas supus: ― Acu nu vă mai supărați, conașule, și iertați-ne, că noi suntem proști și nu știm bine rânduielile. Ne-om duce și la cuconița când va aduce-o Dumnezeu și om stărui și ne-om ruga, c-ar fi păcat să ne ia alții pământurile pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tot noi din moși-strămoși. Că suntem nevoiași de te miri cum mai răsuflăm dacă n-avem pământ destul... ― Destul nu-i niciodată! zise Miron Iuga mohorât, adăugând după o pauză: Dar până acuma cum v-ați ajuns? ― Am tot răbdat, conașule! strigă Marin Stan. Și tot mai rău ne-am scufundat în sărăcie, dacă n-avem pământ... ― Pământ, pămînt! mormăi Iuga. Cei din bătrâni nu râvneau la pământurile boierilor și au trăit mai bine. ― Alte vremuri erau pe-atunci, conașule! zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răbdat, conașule! strigă Marin Stan. Și tot mai rău ne-am scufundat în sărăcie, dacă n-avem pământ... ― Pământ, pămînt! mormăi Iuga. Cei din bătrâni nu râvneau la pământurile boierilor și au trăit mai bine. ― Alte vremuri erau pe-atunci, conașule! zise Vasile Zidaru. ― Am fost robi, boierule! strigă iar Marin Stan. Luați-ne iar în robie, că poate așa o fi mai bine de noi! ― Ba v-ați învățat să umblați numai cu cerșitul! strigă Miron Iuga, enervat puțin de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]