2,825 matches
-
boieresc al domnitorului. Pe meleagurile Vâlcelelor localnicii ieșiră la porți, cu mic cu mare, să privească curioși la ceata călăreților învăluiți într-un nor de praf. Adesea, aceștia se opresc și stau de vorbă cu sătenii sau poposesc la vreun conac unde fericitul boier oferă cinstiților oaspeți ceea ce are mai bun. Într-una din seri Mihai își trase căpitanii deoparte și le zise: - Dragii mei căpitani, sunt mișcat și-n aceeași măsură uimit de primirea de care am avut parte pe parcursul
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Ajunși la porțile cetății, Preda decise: - Măria Ta, nu mai înnoptăm aici! Vă am în pază până la unificarea principatelor și înscăunarea voastră...Astăzi i-am deranjat destul pe împielițați. Un boier fidel unchiului tău ne va fi gazdă! Ajunseră la conac și cinară în liniște. După evenimentele petrecute în timpul zilei nimeni nu avea poftă de vorbă. Abia într-un târziu, când se pregăteau de culcare, căpitanul îi șopti principelui: - Măria Ta, mâine dimineață mă veți însoți, singur, într-un loc anume
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
devenit locul său de veci. Străbătură valea îngustă, sărind peste cioturi, trunchiuri răsturnate de vijelie, pinteni de stâncă, mici cascade, până ajunseră la poalele muntelui. Se afundară pe cărăruie în pădure, iar după un timp ajunseră la lizieră, de unde zăriră conacul care-i găzduia. A doua zi, Mihai Valdescu trimise o solie către ținutul Dunărenilor, principelui Vlad. Peste câteva zile un mic alai format din căpitanii Preda, Vladimir, Miron, alături de boieri mai tineri ai sfatului domnesc și câțiva viteji de vază
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
un confrate de peste ocean, este veche și nu pricep de ce conducerea acestei instituții nu taie nodul gordian. De fapt, aici întâmplările negative s-au ținut lanț de-a lungul anilor, cea mai importantă fiind situația fondului de documente. Prin acțiunea CONACUL de la începutul anilor '50, au fost confiscate sute de biblioteci private și vărsate, cu acte formale, la Biblioteca Națională de Stat (BCS). Aceste tipărituri ar fi trebuit, până la această dată, restituite urmașilor deținătorilor de drept. Mulți exterminați prin închisorile comuniste
TABLETA DE WEEKEND (43): GÂNDURI DE CANICULĂ – ROŞU, GALBEN ŞI DEZASTRUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362470_a_363799]
-
Hiru Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului O ALTĂ SULTĂNICĂ Pe dealul cimitirului, între vestigiile istoriei dacice, romane sau feudale, stă încă, cocoțat ca un turn de pază al Domneștiului istoric, semeț și solitar, conacul boierului Negulici, luminat din toate părțile de razele ocrotitoare ale soarelui, strălucind și străjuind castrul roman, casele domnești ale lui Negru Vodă, unde și-a odihnit bătrânețile Cârjoaica, sora domnului, și bisericuța feudală de lângă mormântul boierilor, golit de vreme și
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
de razele ocrotitoare ale soarelui, strălucind și străjuind castrul roman, casele domnești ale lui Negru Vodă, unde și-a odihnit bătrânețile Cârjoaica, sora domnului, și bisericuța feudală de lângă mormântul boierilor, golit de vreme și de vremuri. Boierii se întorc la conac, în încăperile spațioase, proaspăt restaurate, unde încă mai miroase a levănțica franțuzească a amintirilor unui neam mare, al Negulicilor - artiști, revoluționari la '48, administratori de pământuri, livezi și pășuni, de unde își serveau hrana cirezi de vaci cu lapte, iar boierul
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
piețele Câmpulungului, Bucureștiului și chiar ale străinătății. Camerele înalte și spațioase, pardosite cu scândură groasă, ferestrele largi, cu grădele de fier rotund, pentru a nu pătrunde haiducii locurilor; sobele din teracotă franțuzească colorată, ornată cu modele demne de copiat; veranda conacului, din care intri într-un antreu cu miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii veacurilor, lăcașurile cenușii muncite cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde aciuate
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
muncite cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde aciuate de-a lungul anilor, care ies noaptea, înghețând împrejurul cu luminile reci ale ochilor imenși; iar din când în când o cucuvea cântă a reîntoarcere din moarte a vreunui apropiat al conacului, locatar al cimitirului din apropiere, care începe să arate ca o casă adevărată a moșilor și strămoșilor duși. Totul pare sinistru, dar încărcat de istorie și adevăr. După ce coboară din caleașca trasă de patru cai, obosit de drumul pietruit al
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
era o glastră din pământ cu mușcate roșii, că nu-i plăceau boierului florile rupte, în vaze cu apă, spunând că ele sunt „frumuseți moarte”, atâta timp cât pierd legătura cu pământul. Ura pe cei care rupeau flori din grădinița multicoloră din fața conacului - multe dalii în culori felurite. Uneori, juca pe genunchii osoși, servitoarea, apoi fetița, produsul dragostei lor. Dar, de cele mai multe ori, chema boierul oamenii de încredere, cu care făcea socoteli: cât plătea argații, hrana animalelor, întreținerea conacului, dar și cât punea
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
din grădinița multicoloră din fața conacului - multe dalii în culori felurite. Uneori, juca pe genunchii osoși, servitoarea, apoi fetița, produsul dragostei lor. Dar, de cele mai multe ori, chema boierul oamenii de încredere, cu care făcea socoteli: cât plătea argații, hrana animalelor, întreținerea conacului, dar și cât punea în bănci, să aibă ce lăsa prin testament Fondului cultural „Ioan Negulici” - peste trei milioane de lei, destinate orașului natal, Câmpulung, fondul fiind sub controlul Casei Școalelor; nepoatelor Eliza, Adela și Alexandrina, toate Zaharia, câte 100
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
fondul fiind sub controlul Casei Școalelor; nepoatelor Eliza, Adela și Alexandrina, toate Zaharia, câte 100.000 de lei; fetiței Elisabeta Argeșanu, născută în Stănești, în 1912, un venit - cât va fi în viață - de 15.000 mii de lei anual, conacul și 26 hectare pământ, venitul viei din Văleni - Muscel, iar după moartea sa, averea să rămână la Fondul cultural „Ioan Negulici”. Și multe alte danii testamentare: pentru ridicarea monumentului mamei lui, Adelaida Negulici; lui Anton și Marius Negulici, nepoatei Alexandrina
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
nimic nu-i pe gratis! Este un progresist, vrea școală regională pentru agricultură, la Domnești, cursuri primare și superioare de tip agricol - gospodăresc, industrial sau comercial, din donațiile dânsului. Nu de puține ori, privește boierul din salonul de sus, în afara conacului, cu scârbă și dispreț pe „boierii în cioareci”, făcuți, nu născuți (d-alde Gigi și câți alți Căpoși), cărora cărturarul român Nicolae Filimon - pe care, dacă l-ar găsi Gigi, l-ar face măturător în Ghencea - le-a dedicat frumoasa
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
de bucuros a fost boierul Negulici când a primit, cu ospitalitatea-i caracteristică pe avocatul și scriitorul Delavrancea care, auzind că se întoarce Sultănica, a încălecat pe capra caleștii trasă de cai albi și s-a grăbit să ajungă la conac, la Domnești, chiar dacă a doua zi trebuia să fie la București, să apere pe prietenul Caragiale în procesul Caion, care-l acuzase de plagiat. Îl cunoștea mai de mult timp pe boier, de când i se întâmplase necazul frumoasei domnișance Sultănica
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
-i dreptate și scuzându-se totodată că „Sultănica” este prima lui nuvelă, operă de debut, în care evocă motivul erotic în viziune romantică. Și n-au terminat discuția despre domnișanca tristă din iubire, fata Stancăi, că pe portița din dosul conacului apare, deloc supărată, Sultănica, de o eleganță orbitoare, într-un costum național, țesut în război de mama Stanca, cu motive florale și geometrice, maramă țesută din fire subțiri de borangic, frumos ornamentată, iar pe frunte, fesul de catifea neagră brodată
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
foc și să pârjolească satele din fața cotropitorilor. Și cu siguranță va urma o iarnă grea, specifică acestor meleaguri cu ger și ninsori abundente care vor ucide multe vieți din rândul săracilor. Dar nici boierii nu erau lipsiți de griji, deoarece conacele și hambarele le vor fi prădate ca de obicei de către năvălitori. Ca să nu cadă în mâna acestora, o parte din avuție o ascundeau, iar ce mai rămânea o lăsau săracilor ca s-o ducă în adâncurile codrului. Vestea că vrăjmașul
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
și cartier) care făcea pe administratorul taberei de pionieri și școlari de la vila „Osiceanu” - întâiul sediu provizoriu al Securității - celula sa nord-musceleană pe timpul represiunii anticomuniste din Munții Făgărașului - gelos pe tinerii „extra-muros” care ascultau muzica din afara zidurilor întărite ale fostului conac boieresc, în curtea căruia aveau loc manifestări artistice în jurul „focului de tabără” a ciripit unde trebuie și ne-a „ajutat” fics la timpul oportun cu ce-a putut(!)... Și asta pentru că, chipurile, reprezentăm un pericol potențialmente real, ca toată munca
BONGOLA, BONGO-CHA-CHA-CHA CU... CÂNTEC ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366822_a_368151]
-
București și studii postuniversitare la Sorbona, s-a născut în scutecele de nea împodobite cu voioșia serafică a Colindelor Nașterii Domnului, la 29/ 30 Decembrie 1914. Deși s-a născut și a copilărit în București, icoana tinereții lui Radu, rămâne conacul de la Perișani-Dâmbovița, care răspândea până departe admirația și renumele tatălui său, conac încărcat de vremuri, rămas în picioare până în 1949, când a fost devastat și făcut una cu pământul de sacra mânie proletară. Urmează liceul la Spiru Haret, în timpul căruia
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
nea împodobite cu voioșia serafică a Colindelor Nașterii Domnului, la 29/ 30 Decembrie 1914. Deși s-a născut și a copilărit în București, icoana tinereții lui Radu, rămâne conacul de la Perișani-Dâmbovița, care răspândea până departe admirația și renumele tatălui său, conac încărcat de vremuri, rămas în picioare până în 1949, când a fost devastat și făcut una cu pământul de sacra mânie proletară. Urmează liceul la Spiru Haret, în timpul căruia debutează și publică articole în Vlăstarul, revista liceului, pe care-l absolvă
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
socrii printr-o telegramă să nu-și facă griji. Dacă oficialitățile o ridică să nu se opună. Bunicul o va recupera în modul său specific! Are „relațiile” sale! - zâmbi cu subînțeles bărbatul. Iar dacă apare în miez de noapte la conac un conte travestit, acea nălucă este ruda mea care vine după caleașcă pentru păstrare la loc sigur. Venindu-le dor de efervescența pariziană, se reîntoarseră în istoricul oraș de pe Sena. Într-una din seri, tânăra familie urcă în Turnul Eiffel
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
IV,Bârda, Editura Cuget Românesc, 2011, 474 pag., 40 lei; 109. Steel, D., Îngerul păzitor, București, Editura Litera Internațional, 2011, 176 pag., 5 lei; 110. Steel, D., Moștenirea, București, Editura Litera Internațional, 2011, 304 pag., 10 lei; 111. Steel, D., Conacul, București, Editura Litera Internațional, 2011, 353 pag., 10 lei; 112. Steel, D., Miracolul, București, Editura Litera Internațional, 2012, 176 pag., 5 lei; 113. Steel, D., Legături de familie, București, Editura Litera Internațional, 2011, 288 pag., 10 lei; 114. Steel, D.
OFERTĂ DE CARTE (23) NOIEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368579_a_369908]
-
Floarea mea preferată este orhideea, însă îmi plac și trandafirii sau acum primăvara, freziile. - Și mie îmi place orhideea. Chiar am una deosebit de frumoasă acasă pe masa din living. - Stați la bloc sau la casă? - Am casa mea, un mic conac boieresc aș putea numi-o așa, începu să se laude Sebastian pentru a o epata pe interlocutoarea sa, în fața căreia am și un mic rai, plin cu flori și verdeață din primăvară până toamna târziu. - Ce frumos! - Uitați, are și
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
să muncească la colectiv. Din ce vor trăi nu știau încă. Poate îi iertau și de datorii dacă nu mai aveau pământ. El se descurca cu Jeni din salariul de mecanic la Gospodăria Agricolă de Stat, amplasată pe pământul și conacul lui Funogea, un mare boier al zonei, acum deportat cine știe pe unde de către comuniști. Pentru bucătăria casei, cultivau în grădina din curte, toate legumele necesare unei familii. Pâine se găsea și la magazin sau aducea el pe cupoane de la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
fost pentru mine o mare revelație. Nu văzusem clădiri de cărămidă înalte, cu ornamente, cu ferestre mari și largi. La noi în sat biserica era cea mai înaltă construcție, urmată de cea a cooperativei din sat, o rămășiță a unui conac boieresc, rămasă într-o stare de paragină multă vreme. În satul nostru mai erau câteva case ale unor gospodari mai înstăriți așa numiții chiaburi, clasificați după cât pământ aveau. La Fălticeni am mers prima dată cam când aveam vreo 8-9 ani
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
prea fragil să se smulgă din ghearele azilului de bătrâni în Câmpia Bărăganului scuturat de furtună Iorgu Bugan fugi încet... fugi încet... picioare de salcie ... tălpi timide... dincolo de ceruri fără nori moșia furată cu forța pământuri duse pe apa sâmbetei conacul lui dus pe apa sâmbetei sufletul lui înghețat în negură lumina se stingea mută pentru Iorgu Bugan De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Auzi livada bunicii scâncind în noapte? Auzi frunzele rupându-se în furtuni electrice în
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Tulburând pe cardiaci, Fluturi îmi ating stomacul Și noi tot bolnavi, săraci ... Înflorește liliacul, Sunt nebun dar de acum Mi-am aflat o vreme leacul Și noi tot pe drum, pe drum ... Înflorește liliacul Numai pentru cei bogați Decorându-le conacul, Și noi tot sărmani, blazați ... Înflorește liliacul Și se scutură acuș, Ce pustiu ne e cerdacul Și noi tot pe ducă duși ... Înflorește liliacul După neștiute legi, Trece floarea, trece veacul Și noi tot români pribegi ... Referință Bibliografică: Înflorește liliacul
ÎNFLOREŞTE LILIACUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349093_a_350422]