2,296 matches
-
rămas decât câteva fragmente - ce conținea preceptele adevăratei credințe și care arunca anatema împotriva persoanei și a operelor lui Teodor din Mopsuestia, ca și împotriva anumitor scrieri ale lui Teodoret din Cyr (scrierile în care îl atacă pe Chiril și conciliul din Efes) și ale lui Iba din Edessa (epistola către Mari): trei nume legate de doctrina lui Nestorios. Denumirea de Trei Capitole depinde de faptul că, în timp ce erau desemnate în mod curent drept capitole (kephalaia, capitula) chiar anatematismele, în acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
făcut să vină la Constantinopol în 547; după tergiversări și refuzuri, Vigilius a condamnat cele Trei Capitole într-o scrisoare adresată patriarhului Mena (11 aprilie 548), însă a ridicat repede anatema din cauza reacției episcopilor occidentali și a cerut convocarea unui conciliu. În 551, Justinian a promulgat un alt edict intitulat Declarație de dreaptă credință împotriva celor Trei Capitole în care, după enunțurile privitoare la doctrina trinitară opusă lui Arie și Sabellius, urma un paragraf amplu consacrat problemei cristologice; era expusă aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care era confirmată din nou în mod dexplicit și detaliat condamnarea lui Teodor și a scrierilor lui Teodoret și Iba, fiind reafirmată totodată legitimitatea unei condamnări post mortem a lui Teodor. În august 552, împăratul convoca la Constantinopol al cincilea conciliu general pentru a pune lucrurile la punct. Când la 5 mai 553 conciliul a început în cele din urmă, Justinian a trimis episcopilor participanți o scriere (typos) în care stipula din nou condamnarea celor Trei Capitole și atrăgea atenția conciliului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a scrierilor lui Teodoret și Iba, fiind reafirmată totodată legitimitatea unei condamnări post mortem a lui Teodor. În august 552, împăratul convoca la Constantinopol al cincilea conciliu general pentru a pune lucrurile la punct. Când la 5 mai 553 conciliul a început în cele din urmă, Justinian a trimis episcopilor participanți o scriere (typos) în care stipula din nou condamnarea celor Trei Capitole și atrăgea atenția conciliului asupra acesteia. La 14 mai 553, într-un alt document emis de Vigilius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conciliu general pentru a pune lucrurile la punct. Când la 5 mai 553 conciliul a început în cele din urmă, Justinian a trimis episcopilor participanți o scriere (typos) în care stipula din nou condamnarea celor Trei Capitole și atrăgea atenția conciliului asupra acesteia. La 14 mai 553, într-un alt document emis de Vigilius în urma a nenumărate presiuni din partea împăratului, erau condamnate anumite doctrine ale lui Teodor, însă - în ciuda insistențelor lui Justinian asupra acestui punct, așa cum am văzut - nu și amintirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a nenumărate presiuni din partea împăratului, erau condamnate anumite doctrine ale lui Teodor, însă - în ciuda insistențelor lui Justinian asupra acestui punct, așa cum am văzut - nu și amintirea acestuia. Totuși, la 8 decembrie, Vigilius a ratificat condamnarea celor Trei Capitole pronunțată de conciliu, provocând reacții violente în Occident și mai cu seamă o ruptură cu Bisericile din patriarhatul Aquileia care nu se va remedia decât în 689. Mai există o altă scriere a lui Justinian referitoare la această chestiune: o scrisoare lungă prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
idei pe care el le propune doar ca posibilități, sau pe care intenționa chiar să le respingă (cf. vol. I, pp. ???-???). Scrierea se încheie cu zece propoziții anatemizate (anatematisme). În martie sau aprilie 553, Justinian a trimis episcopilor reuniți pentru conciliu, înainte însă de începerea acestuia, o Epistolă despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Justinian a trimis episcopilor reuniți pentru conciliu, înainte însă de începerea acestuia, o Epistolă despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din câte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a început la 5 mai (și în documentele căruia nu figurează dezbaterea unei asemenea teme), ci în cadrul unui sinod special care s-a desfășurat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din câte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a început la 5 mai (și în documentele căruia nu figurează dezbaterea unei asemenea teme), ci în cadrul unui sinod special care s-a desfășurat anterior, o synodos endemousa (cf. aici, p. ???). Evagrie spune (Istoria Bisericii IV, 39-41) că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
72; Viața lui Chiriac 13): un călugăr pe nume Leontie, originar din Bizanț, îl însoțește la Constantinopol în aprilie 531 pe Saba, trimis de episcopul de Ierusalim pentru a-i cere lui Justinian scutiri fiscale; în timpul disputelor teologice, Leontie apără conciliul de la Calcedon, însă Saba îl îndepărtează când descoperă că e origenist, iar Leontie rămâne la Constantinopol și, după aceea, contribuie la introducerea în cercurile imperiale a unor reprezentanți ai origenismului palestinian, printre care Domițian și Teodor Ascida (aici, p. ???). Născut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Viața Sf. Saba 36; cf. aici, p. ???). Pentru perioada cât a stat la Constantinopol, l-am putea identifica pe autorul nostru și în persoana unui „Leontie monahul, egumen al propriei chilii și topoteret al întregului deșert” care a participat la conciliul ținut sub conducerea lui Mena la Constantinopol în 536 și menit să condamne monofizismul lui Sever (însă M. Richard consideră că acest personaj este Leontie din Ierusalim). După o perioadă petrecută la Noua Laură și o vizită la Ierusalim la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Mărturiile sfinților, care, la rândul lor, sunt compuse din: (a) o expunere doctrinară; (b) un florilegiu patristic pentru apărarea doctrinei celor două naturi, urmat de critica unor falși apolinariști; (c) răspunsurile la o serie de obiecții monofizite privind valabilitatea conciliului de la Calcedon. Genul literar al acestei secțiuni este cel al “întrebărilor și răspunsurilor”. Concluzia scrierii (col. 1900A rând. 9 - 1901A rând. 2) este o interpolare posterioară. Totodată, începutul Aporiilor dovedește că dificultățile logice propuse monofiziților sunt urmarea rezolvării unor aporii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de dezordine. De fapt, se știu puține lucruri despre el; dintre scrisorile ce pot fi datate, cele mai vechi sunt cele adresate lui Rufin, Prefectul Pretoriului, destituit în 395 (I, 178, 489), iar cele mai recente sunt cele referitoare la conciliul din Efes din 431 (I, 310 către Chiril; 311 adresată lui Teodosius al II-lea etc.); unele conțin poate referiri la tratativele succesive care au dus la reconcilierea dintre Chiril din Alexandria și Ioan de Antiohia în 433 (I, 323
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fac un serviciu păgânilor și ereticilor; numai unele părți sunt profeții referitoare la Cristos (II, 195) și trebuie să știm să distingem ceea ce este profeție de ceea ce nu este (II, 63). Din punct de vedere dogmatic, Isidor se revendică de la Conciliul de la Niceea și se opune diverselor erezii, combătându-i în primul rând pe arieni. Nu are preocupări notabile în materie de speculație cristologică; îl consideră pe Cristos „un Fiu din două naturi” (I, 323, cf. 303) și respinge atât separarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost compusă când autorul era în al cincizeci și șaselea an de viață, în al treizeci și treilea an de viață călugărească și în al douăzecilea de episcopat; așadar în 419, în timp ce nașterea sa trebuie fixată atunci în 363-364. La conciliul de la Efes din 431 apare un alt episcop de Aspuna; evident, Palladius decedase deja. În ampla introducere dedicată lui Lausus, Palladius declară că a scris Istoria Lausiană pentru ca destinatarul acesteia, prin intermediul acelor evocări, binefăcătoare pentru suflet, ale vieții duse de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Unii cercetători, în special K. Heussi, nu cred că tratatul are același autor ca și scrisorile; într-adevăr, dacă matroana Peristeria despre care se vorbește aici trebuie identificată în persoana unei femei din Alexandria care a murit cu puțin înainte de conciliul de la Calcedon (în documentele căruia este menționată), atunci e puțin probabil să-și fi meritat toate aceste elogii chiar înainte de sfârșitul secolului al IV-lea. În același timp însă, tratatul, dacă aparține lui Nilus, ar trebui situat tocmai în această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
The Authenticity of the Letters of St Nilus of Ancyra, „Greek, Roman and Byzantine Studies” 17 (1976), 181-196. b) Diadoh din Fotike Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Fotike în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Fotike se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns episcop la târziu. Oricum, apare în 457 printre semnatarii scrisorii trimise de episcopii din Vechiul Epir împăratului Leon I în urma asasinării
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
of St Nilus of Ancyra, „Greek, Roman and Byzantine Studies” 17 (1976), 181-196. b) Diadoh din Fotike Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Fotike în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Fotike se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns episcop la târziu. Oricum, apare în 457 printre semnatarii scrisorii trimise de episcopii din Vechiul Epir împăratului Leon I în urma asasinării lui Proterios de Alexandria (aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care ar fi făcut păcatul imposibil) nu ne ajută prea mult; e adevărat că messalienii, cunoscuți începând din 360 în Mesopotamia, s-au răspândit foarte mult și au făcut obiectul a numeroase condamnări ecleziastice în deceniile ce au urmat până la conciliul din Efes și după aceea, însă au continuat să stârnească polemici până în secolul al VI-lea. Polemica explicită a lui Marcu împotriva celor care identifică în Melchisedec (Fac. 14, 18-20; Psalmi 110, 4; Evr. 5, 10; 7, 21) pe Fiul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Alexandria în Glaphyra la Facerea 2, 3-11; însă nici acest argument nu este decisiv pentru că aceeași doctrină este atestată și în alte epoci și alte locuri. Astfel, dacă J. Kunze propunea în 1895 plasarea operei lui Marcu în anii premergători conciliului din Efes (luând în considerare mai cu seamă tratatul despre unirea ipostatică), H. Chadwick (1972) a propus ca Marcu să fie identificat în persoana unui egumen al unei mănăstiri de lângă Tars căruia Sever de Antiohia, în două scrisori din anii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
după Calcedon, fenomene asemănătoare s-au înregistrat pe scară largă și în tabăra monofizită (însă există și exemple filocalcedoniene), iar Ioan le-a adunat în 89 de capitole. Opera e interesantă pentru că ne ajută să înțelegem cum au evaluat monofiziții conciliul de la Calcedon în epoca în care s-au bucurat de cel mai mare succes; așa cum rezultă din conținutul revelațiilor povestite, ei considerau conciliul ca un fel de revanșă obținută de nestorienii condamnați la Efes. Ioan culege aceste informații de la Petru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adunat în 89 de capitole. Opera e interesantă pentru că ne ajută să înțelegem cum au evaluat monofiziții conciliul de la Calcedon în epoca în care s-au bucurat de cel mai mare succes; așa cum rezultă din conținutul revelațiilor povestite, ei considerau conciliul ca un fel de revanșă obținută de nestorienii condamnați la Efes. Ioan culege aceste informații de la Petru Ibericul și din cercul acestuia sub formă de tradiții orale transmise de călugării din lavra de la Maiuma. Iată câteva exemple. În primul capitol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este considerat un Iuda și e asociat cu tot soiul de nenorociri. Așa cum a scris F. Nau, e vorba despre „o culegere de apoftegme care aparțin unui nou gen al cărui scop nu mai e transmiterea unor învățăminte, ci combaterea conciliului de la Calcedon și a apărătorilor acestuia”. Dincolo de elementul miraculos, opera conține numeroase detalii istorice și geografice foarte utile pentru cunoașterea istoriei ecleziastice din secolul al VI-lea. Scrisă în grecește, a fost tradusă în siriană și s-a păstrat doar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sfânt” reglementa viața unui sat sau a unui ținut, protejându-le împotriva opresiunii externe și prevenind dezvoltarea unor tensiuni excesive în interiorul lor. O epistolă care s-a păstrat și în siriană, adresată lui Ioan de Antiohia, scrisă cu puțin înainte de conciliul din Efes, îl îndeamnă pe destinatar să participe la sinod și să adere la poziția lui Chiril, blestemându-l totodată pe Nestorios. Evagrie Scolasticul reproduce în Istoria Bisericii (II, 10) extrase dintr-o scrisoare a lui Simeon adresată lui Basilius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mod ferm la Crezul de la Calcedon; istoricul atestă că Simeon i-a trimis o scrisoare similară împăratului Leon. În schimb prin unele florilegii siriene ne-au parvenit două scrisori ale lui Simeon, dintre care una adresată împăratului Leon, în care conciliul de la Calcedon este condamnat în mod explicit: e vorba de falsuri monofizite în perioada în care monofiziții își însușeau cultul lui Simeon (ceea ce, probabil, i-a făcut ulterior pe calcedonieni să dezvolte cultul lui Simeon Stâlpnicul cel Tânăr). Bibliografie. Toate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]