3,371 matches
-
nu se poate mai bine finalitatea spirituală și materială a ființei umane. Această finalitate ține prin urmare de imanența formei respective de viață și orientarea ei către un scop izvorât din predestinația ei. Se Înțelege astfel că finalitatea mișcării este concordantă cu cea a ființei viețuitoare, va avea prin urmare un scop, o formă și o modalitate de execuție. Scopul de regulă se identifică cu mobilul mișcării care În lumea animală nu poate fi subordonat decât celor trei nevoi fundamentale (nutriție
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
voința de a surprinde, printr-o febrilă implicare, pulsul vital al epocii: „sensibilitățile tari”, „ascuțișul senzației”, „viața carburator încins”, „prăvălirea”, „revărsarea”, „jazzul frazelor vertiginoase” și, pe de altă parte, „acrobatismul”, „jocul”, „danțul cetăților” sugerează o stare de spirit mai generală, concordantă cu energetismul vieții moderne, dar și anunță ceva din universul imaginar al noii arte, particularizat sub semnul ludicului spectacular. Oricum, capacitatea de entuziasmare a lui Voronca este, de la început, deplin solicitată și ea face ca „expresia plastică, strictă și rapidă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
deschisă. Un asemenea discurs „infinit” ce-și caută pretextele pretutindeni, până la a lăsa impresia de autogenerare, contrazice desigur viziunea ratificată de tradiție asupra textului poetic „rotund”, echilibrat, cristalizat în precise structuri „definitive”. Dar el corespunde perfect unei definiții a poeziei concordante cu „starea de spirit” avangardistă, pentru care - cum am subliniat pe parcurs - înaintea oricărei coagulări „perfecte” a expresiei, contează impulsul vital dinamic, „neliniștea”, fervoarea vizionară, capacitatea de a provoca întâlniri revelatoare între obiecte cât mai distanțate între ele. Voronca le
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
că transmodernismul recâștigă pariul cu sacrul. Totuși, din perspectiva transdisciplinarității chestiunea nu e deloc simplă, căci ajungem la trei tipuri de religii raportabile la cele trei materii lupasciene. După argumentele filosofului, fiecare dintre cele trei niveluri de Realitate dezvoltă religii concordante, iar în istoria umanității predominante au fost până azi religiile monoteiste și cele politeiste, corespunzând eticii macrofizice și celei biologice. Cum contradictoriul este intrinsec realului, monoteismul omogenizant din creștinism, de exemplu, a creat ca antiteză a lui Dumnezeu pe Antihrist
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
iar coordonarea lor necesit] numeroase tehnici și abilit]ți precum și o orientare. Sistemul etic și moral al unei societ]ți asigur] o parte din aceast] orientare ca mijloc de evaluare a comportamentului în termeni de bun sau r]u. În concordant] cu aceast] natur] multifuncțional] și complex] a relațiilor sociale, instituțiile societ]ților de mici dimensiuni sunt, de asemenea, adaptabile și nespecializate, îndeplinind mai multe funcții simultan. Etică lor este mult mai difuz]. Nu e formulat] într-o doctrin] unitar] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
social] și moral] este conceput] ca fiind în corelație cu ordinea natural]. Acesta este cursul ordonat al lucrurilor, adev]rul existenței sau al realit]ții (sat) și, în consecinț], „Legea” (Rigveda 1.123; 5.8). O persoan] acționeaz] așadar în concordant] cu sau întreprinde o acțiune care promoveaz] ceea ce se consider] c] este bine și înceteaz] o activitate care produce r]ul sau efectele acestuia, astfel încât ordinea suprem] s] nu fie perturbat]. Se poate încerca prevenirea sau dep]șirea efectelor nedorite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
analizei unor formul]ri indicând obligativitatea (ceea ce trebuie f]cut). Orice denumire este utilizat] în baza unei evalu]ri de tipul shi (dac] da, corect) sau fei (dac] nu, incorect). Cunoașterea denumirii înseamn] a o asocia cu shi, dac] exist] concordant] logic] între ele și a o asocia cu fei în cazul contrar. Aceast] capacitate de a distinge lucrurile potrivit criteriilor limbii genereaz] tendința de abordare a fiec]rui discriminant în manier] particular]. Totuși, Mo Tzi ridic] o serie de ipoteze
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest sens. Orientarea în funcție de orice expresie etic] inventat] determin] formarea a dou] „fundamente” ale comportamentului propriu: pe de o parte, încrederea în propriile instincte morale, iar pe de alt] parte, încercarea de a schimba aceste instincte pentru a fi în concordant] cu un model lingvistic sau cu un tao explicit. Acest lucru nu face decât s] diminueze său s] altereze instinctele etice native. Ulterior, dezvoltarea lor nu mai poate fi stimulat] prin analiza unor criterii diferențiale, la fel cum nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bun] trebuie s] fie o viat] moral]. Aceast lucru ar putea fi considerat esență poziției lui Socrate - și cea a lui Platon, atâta vreme cât putem facem distincția între ele. Dar Aristotel pare s] adopte o poziție diferit]: pentru el, viața „în concordant] cu” arete, în sensul cel mai înalt, este viața intelectului, în care „morală” și restul „virtuților” joac] un rol doar atâta timp cât intelectul uman - spre deosebire de perspectivă divin] - este un aspect al unei entit]ți mai complexe (întreaga ființ] uman]) care are
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Timaeus”, în care supremul Dumnezeu sau Creatorul (demiurge) are capacitatea de a-și dori s] creeze o lume care s] întruchipeze formele.) Luate în ansamblu, aceste idei au oferit o prezentare a dreptului natural ca model potrivit de activitate în concordant] cu ordinea rațional] a creației. Trebuie apreciat faptul c] în prezentarea precedent], rolul lui Dumnezeu în relație cu legea moral] este indirect. O acțiune este bun] deoarece „se cade”, ținând cont de natură lucrurilor - o natur] care se datoreaz] modelului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acesteia din urm], ei considerând c] ceea ce se învăț] este doar voința nefundamentat] a lui Dumnezeu, exprimat] sub forma poruncilor de a acționa sau de a nu se l]să ispitit s] acționeze, si nu o c]l]uzire în concordant] cu legea naturii. Cam această a fost complexitatea gândirii perscolastice referitoare la sursă moralei. A existat o gam] variat] de opinii cu privire la obiectele aprecierilor morale, adic], acele tr]s]turi care sunt judecate a fi corecte sau incorecte. Sfanțul Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și complet autonom] a fiec]rui individ. Nu se pot face afirmațiii generale despre moral], a susținut Goethe, deoarece fiecare persoan] trebuie s] ia o decizie absolut personal] în leg]tur] cu acest fapt și s] tr]iasc] apoi în concordant] cu aceasta. Nu e foarte surprinz]tor faptul c] existențialiștii au preferat s] își exprime principiile morale prin intermediul literaturii în locul studiilor formale de etic]. Filosofii interesați de metaetic] au revenit la studiul principiilor morale, uneori prin intermediul argumentelor legate de efectul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
religios, explicația să pentru dreptul natural nu face apel la doctrine metafizice și religioase. El explic] mai degrab] atât caracterul natural și de drept al dreptului natural prin intermediul rațiunii. Pentru Toma din Aquino, dreptul natural este natural deoarece este în concordant] cu natura uman], iar aceast] natur] este una rațional]: Tot ceea ce este contrar ordinii raționale este contrar și naturii ființelor umane; iar ceea ce este rațional este în armonie cu natura uman]. Binele ființei umane este în armonie cu rațiunea, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
premis] la fel de clar], egoismul raționalist naște ideea de egoism etic. Aceast] premis] este reprezentat] de raționalismul etic, care afirm] c], dac] o cerinț] sau o recomandare se vrea a fi justificat] și acceptabil], atunci îndeplinirea ei trebuie s] fie în concordant] cu rațiunea. Un splendid pasaj din Leviatanul lui Hobbes face referire atât la egoismul raționalist, cât și la cel etic: „Împ]r]ția lui Dumnezeu se dobândește prin lupt], dar dac] ar fi o lupt] nedreapt]? Ar fi oare împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sensul clasic; aceast] teorie susține c] în etic] totul este în dezordine și nu mai exist] loc pentru o teorie moral], ceea ce ar însemna, putem spune, ceva despre natura fizic] a lumii, dar ceea ce noi afirm]m nu este în concordant] cu p]rerile fizicienilor. Ar putea p]rea lipsit de interes, dar, în același timp, ar putea fi singurul model de teorie pe care îl putem avea, de vreme ce lumea (moral] sau fizic]) nu reușește s] se adapteze dorințelor teoreticienilor. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] am organiza datoriile prima facie în ordinea importanței, astfel încât s] știm dinainte c], de exemplu, întotdeauna este mai important s]-i ajut]m pe ceilalti decât s] respect]m promisiunile f]cute. Ins] nici o asemenea ordonare nu este în concordant] cu acțiunile noastre. De fapt, uneori ar trebui s] ne respect]m promisiunile, chiar dac] acest lucru este în defavoarea celorlalți, iar alteori prețul respect]rii unei promisiuni presupune de fapt nerespectarea ei. Ross ar afirmă, astfel, c] acest fapt este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în lume, în general. O teorie precum utilitarismul clasic susține c] singurul aspect care conteaz] este cât de mult pot s] se bucure de fericire ființele conștiente. O teorie natural] a dreptului susține c] aspectul cel mai important este în concordant] cu legile naturii. Diferite alte teorii propun că importante aspecte precum libertatea omului, solidaritatea social], evoluția autonom] a naturii sau o combinație a acestora. Posibilit]țile sunt nesfârșite, dat fiind faptul c] singură constrângere general recunoscut] este aceea c] pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Austin a oferit un exemplu în The Province of jurisprudence [Sfera jurisprudenței] (p. 108), în care susține c] utilitaristul nu are nevoie de agenți care s] se transforme în cazuiști permanenți. „Deși el aprob] dragostea, pentru c] aceasta este în concordant] cu principiul s]u, utilitaristul este departe de a afirma c] binele general ar trebui s] fie motivația îndr]gostitului. Nu s-a afirmat sau conceput niciodat] în utilitarism c] îndr]gostitul ar trebui s] își s]rute iubita în virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
caracter mai pragmatic noțiunii de utilitate. Întreg demersul care a condus la caracterizarea utilit]ții că sporire a bun]st]rii materiale poate p]rea lung și complicat. Ins] oricât de alambicat ar fi acest demers, concluzia final] este în concordant] cu ideea fundamental] de la care s-a pornit. Utilitatea este în strâns] leg]tur] cu caracterul folositor al lucrurilor, iar elementul central pe care utilitariștii materialiști se str]duiesc s] îl protejeze îl constituie resursele generale atât de necesare oric
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
devine mult mai ampl], comportând mai multe aspecte: dac] individul simte sau nu c] ocup] un loc în viat] al]turi de alte persoane fâț] de care are un angajament afectiv, dac] activitatea pe care o desf]șoar] este în concordant] cu caracterul s]u, dac] scopurile personale fac parte dintr-un proiect colectiv de durat] inițiat înaintea nașterii sale și care se va derula și dup] moartea să și așa mai departe. În opinia lui MacIntyre, acest sens al vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vor consuma carne, dar motivele lor pentru a face acest lucru sunt diferite. Primii vor fi vegetarieni (și vor evita poate orice produs de natur] animal], inclusiv laptele și ou]lele), deoarece folosirea animalelor în acest fel nu este în concordant] cu tratarea lor ca ființe cu valoare inerent]. Pentru un ap]r]tor al drepturilor animalelor, a folosi un animal ca mijloc în atingerea unui scop, în acest caz, ca mâncare pentru cin], reprezint] o violare a dreptului acelei ființe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a f]cut ceea ce se cuvenea într-o anumit] circumstanț], oricine cunoaște circumstanțele și împ]rt]șește aceste principii morale acceptate general va presupune c], dac] acea persoan] a f]cut ceea ce se cuvenea, ceea ce a f]cut este în concordant] cu ei; deci va crede c] știe ceea ce vorbitorul a spus c] a f]cut. Dac] atunci se dovedeste c] persoană nu a f]cut acel lucru, va susține c] vorbitorul nu spunea adev]rul. Și, astfel, era în acea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
evident pentru cei care au primit o bun] educație moral] (intuiționism). Aceast] evident] este consolidat] dac], cum va fi cazul în societ]țile stabile, educația moral] a insuflat nu doar o anumit] utilizare a limbii, nici doar un comportament în concordant] cu comportamentele sociale actuale, dar convingeri și sentimente profunde potrivit c]rora asemenea comportament este cerut - c] îndep]rtarea de acesta este împotriva conștiinței. E ușor de observat cum oamenii devin naturaliști sau intuiționiști și, în ambele cazuri, cred c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iubim vecinii că pe noi înșine. Este, de asemenea, implicit în maximă lui Bentham: „Fiecare s] se socoteasc] unul, și nimeni mai mult de unul” (citat în Mill, 1861, capitolul 5). Metodă kantian] pe care o contur]m este în concordant] cu o form] de utilitarism (deși, trebuie s] ad]ug]m, nu exact în formă lui Bantham, deoarece aceea este în termeni de pl]cere, pe când teoria lui Kant este în termeni de voinț]). Este greșit s] crezi, așa cum fac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în mod miraculos legile naturii sau de a face imposibilul prin schimbarea trecutului. Faptul c] dețin capacitatea de a alege și de a acționa diferit fâț] de modurile în care o fac de fapt (sau am f]cut-o) este în concordant] cu faptul c] eu nu exercit aceast] capacitate. Respectiv, nu exist] nici o neconcordant] între sugestia c] abilitatea mea de a acționa diferit (o capacitate neexercitat]) este doar capacitatea de a acționa astfel dac] situațiile din trecut ar fi fost altele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]