1,115,748 matches
-
A. Candrea) romanitatea românească. Însuși Titu Maiorescu, în lucrarea Despre scrierea limbii române (1866), apără linia Russo-Alecsandri, sprijinind cultivarea limbii vorbite de popor și repudiind legile inventate de filologi. Bineînțeles că în Transilvania această perspectivă era considerată a fi insuficientă. Condițiile culturale - dar, acolo, și politice - solicitau o subliniere a "naționalității" latino-romanice, a "continuității", adică o rezistență împotriva tendințelor de nerespectare a majorității etnice românești, dacă nu de deznaționalizare. În Transilvania - ca și, mai tîrziu, în Basarabia - scrierea limbii române devenea
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
face atît obiectul unei legi privind protecția limbii, cît al uneia privind protecția consumatorului. Subtitrarea ori traducerea simultană la televiziune a unor emisiuni, solicitată de art. 1, par. 3, e realizată de mult și e destul de curios să crezi, în condițiile obsesiei audienței că există televiziuni care nu se adresează majorității vorbitorilor. Și, pe urmă, ce înseamnă că "orice text într-o limbă străină (și care prezintă) interes public" trebuie tradus? Se referă art. 1, par. 2 la texte întregi ori
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
însă că inșii care fac efortul să-l citească pe Proust descoperă, dincolo de lungimile plictisitoare și de virtuozitatea uneori prea spilcuită a stilului, vocea caldă a autorului, descoperă cîteva personaje de neuitat, precum și o imensă cantitate de reflecții sesizante asupra condiției umane. E drept însă că în căutarea timpului pierdut ar fi cîștigat enorm dacă Proust ar fi avut curajul să mai taie din nenumăratele pasaje descriptive, ca să nu mai vorbesc de volumele Prizoniera și Albertine dispărută care sunt greoaie și
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
efectele asupra României ale acordului din 1938 de la München și "comedia" tratativelor de armistițiu de la Cairo, abandonările României de la Teheran (decembrie 1943), Ialta (februarie 1945), Potsdam (iulie 1945), Moscova (1945), stimulate de politica expansionistă a sovietelor, implicând și "capitularea fără condiții" din 23 august 1944, sub pumnul lui Vîșinski. De asemenea dispunere a evenimentelor, Cazul Iuliu Maniu - Cazul României, Iuliu Maniu și Comunismul, Certitudinea lui Iuliu Maniu, texte selectate de Victor Frunză pentru primul volum al ediției Scrieri, consemnează drama fără
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
în timp. Este un mod de a "speria singurătatea și a izgoni strigoii și fantomele care, în exil, ne înconjoară și ne cercetează pe toți", cum mărturisea, în 1982, Ștefan Baciu. Aparent colocvial când sancționează prejudecăți sau când scrie despre condiția umană fără nici un eufemism, stăruitor asupra termenilor exacți, portretizând și distingând tensiunea conflictelor, Pamfil Șeicaru se dezvăluie în multe pagini ca un autentic gazetar poet. P.S. Dintr-o regretabilă greșeală, în cronica Fără eufemisme a fost omis un rând. Se
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
involuntară, decelabilă în mod obiectiv, în transluciditatea psihiei) de trauma produsă de flagelul în chestiune. Ca și în culegerea sa precedentă, Mircea Măluț se arată obsedat de margine. E marginea impusă prin halucinantul dirijism orwellian, o limitare crunt artificială a condiției umane, menită a o agrava pe cea intrinsecă. Marginea, în acest sens malefic, e vicleană și vorace, provocatoare de dezechilibruri: "știu că de mult marginile mă așteaptă flămînde/ și fac obositoare și complicate calcule/ pentru fărîmitura de echilibru" (o durere
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
dedicat unor evocări pur și simplu liniare. El se prezintă, în forma sa de acum, într-o anume dezordine a priorităților, cele analitic-teoretice devansându-le adesea destul de brutal pe cele subordonate epicii afectului. Mi-au plăcut mai mult amintirile în condiția lor pură, decât considerațiile cu ambiții mai abstracte. Oricum ar sta lucrurile, amintirea rămâne resortul care însuflețește ideile acestui volum. Mai mult sau mai puțin evident, C. D. Zeletin cultivă concesia înaintea unei memorii mereu ofensive, nostalgia ca medicament (să
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
Ca o scrisoare pe front, din lagăr, din închisoare, acest text rămâne ca document, ca dovadă, fără altă pretenție și fără alt scop decât acela pe care i-l arată, în final, autoarea, inimoasă și eficientă în demersul ei, în condiția ei. ( Didina Duca, Moinești) * Confirm primirea cărții, vă mulțumesc pentru tandrețea transmisă, ceremonios gingașă, ca de obicei. ( Cristina Onofre).
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
prezent situațiile de celebritate, mai ales din lumea spectacolului. Numele de familie cu sufix specific feminin ( Ioneasca, Popovicioaia) e familiar, învechit și în prezent e perceput mai ales ca depreciativ. Numele de familie poate apărea neînsoțit de prenume doar cu condiția prezenței unui termen de politețe ( Doamna Popescu). Alte două soluții posibile în teorie desemnarea doar prin numele de familie și prin numele de familie și inițiala prenumelui sînt practic excluse din uzul curent. Cea de a doua specifică scrisului se
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
partid ceea ce s-ar putea să-l coste. Nu cred că experimentații șacali din generația matură vor înghiți atât de ușor afrontul. Cu alte cuvinte, valeții stăpânilor noștri s-ar putea să nu devină neapărat stăpânii valeților noștri Cu o condiție: să nu ne fi transformat între timp cu toții în umile umbre a ceea ce păream cândva a fi. Acesta e marele pericol ce stă în fața societății românești. Restul e o tristă poveste cu îngeri întrupați din materialul grosolan al rigipsului
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
s-ar auzi pînă pe fundul apei/ unde stau liniștit" ( un sentiment de doi bani). E vorba de un suflet spontan dilematic. Dacă damnații mai vechi manifestau o generalitate a deznădejdii, se revendicau de la o doctrină ( exprimată sau subînțeleasă) a condiției lor, legată de concepte creștine, în producția de acest tip avem a face cu o "dezechipare" filosofică, în favoarea cotidianului anost, a citadinismului celui mai pedestru. Metafizica e suprimată. "Căderea" se învederează fără orizont, brută, burlescă ori numai imens dezabuzată, enorm
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
simplitatea?/ lumea mea e un pom de carne sub care visez/ că mă întind și urlu" ( lumea mea e un pom de carne). Poetul se relevă a fi un captiv al biologiei între gratiile căreia își linge rănile, comunicîndu-i Celuilalt condiția sa de deținut ( însuși actul egotic al confesiunii devine un rapt, o deposedare a semenului de propria-i mărturie virtuală): "Între pereții unde respir tot mai greu aerul altuia/ care se frămîntă alături" ( voi povesti în cer). Simțindu-se "singur
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
decenii înainte: A murit un om: Ioan Slavici. Slavici nu era însă nici incult, nici neonest în ideile sale. Simpatiile sale mergeau spre civilizația din Centrul Europei mai degrabă decît spre unguri, austrieci sau nemți ca popoare. Compara, de exemplu, condițiile din închisoarea de la Vaț, de pe Dunărea ungurească, unde a stat în 1889, cu cele de la Fortul Domnești, unde a fost internat cînd a izbucnit, în 1916, războiul, ori de la Văcărești, unde a fost depus de autorități după încheierea lui: și
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
nu-i treacă timpul sau să se risipească, cum pare să se cam întîmple. Propunerea de acum a regizorului Kincses Elemer cu Domnișoara Iulia de Strindberg, în traducerea lui Valeriu Munteanu, este extrem de onorantă și de ofertantă. Cu o singură condiție: să-i fi avut cu adevărat pe cei doi protagoniști pentru care se presupune că s-a ales textul. Și în cazul, mai ales, al Ligiei Stan ( Domnișoara Iulia), dar și al lui Tudor Vlad Jipa ( Jean), lucrurile stau departe
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
mai mult sau mai puțin reale de protocol ale României, cum ar fi Mercedesurile pentru parlamentarii silitori, se găsesc bani. Dacă însă e vorba de banii pentru contribuabilii amărîți, se închide robinetul De ce sînt umiliți acești oameni și aduși în condiția de cerșetori ai drepturilor lor? E un paradox murdar pentru partidul de guvernămînt, că în timp ce e primit cu aplauze în familia Internaționalei Socialiste, nu e în stare să rezolve nici măcar dreptul la medicamente compensate al românilor. În ceea ce o privește
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
lui Saddam Hussein și a regimului său. La un salon de carte precum cel din metropola saxonă, reputat pentru contactul strîns pe care l-a stabilit între scriitori, cititori și publicul larg, scenografia elegantului complex expozițional nu putea servi, în condițiile date, decît unei inevitabile dezbateri în jurul războiului, a păcii ( fie și în varianta "pax americana"), în jurul destinului omenirii într-o lume monopolară, intrată într-o nouă fază a evoluției sau a involuției sale. Prin această înșiruire a temelor am sugerat
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
în care există o opinie publică, o presă și un Parlament și că acestea nu puteau fi schimbate peste noapte în sensul declanșării unui nou război fostului aliat pentru că el nu a permis alegeri libere în România și Polonia, în condițiile în care abia se sfârșise unul care durase vreo șase ani și făcuse milioane de morți. Să fim serioși! Era un lucru de negândit! În opinia mea, americanii (și britanicii, dar ei nu mai aveau putere) și-au spus că
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
a fost, în foarte mare parte ori omorât la Canal sau prin închisori, ori împins să emigreze; sunt convins că, în momentul de față sunt mai mulți Popești și Ionești în America, Germania, Australia, Argentina decât în România! În aceste condiții, speranța mea este legată de viitor - poate peste două generații... - Deci încă patruzeci de ani! - Cel puțin atâta. Intrarea în Europa - care nu se datorează vreunor calități speciale ale guvernanților noștri, ci faptului că Europa ne vrea, chiar dacă printre ultimii
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
la disperare. Totul este pe cale să ia formele unui spectacol lipsit de conținut (este imposibil să nu mă gîndesc aici la grotesca participare a unor membri PSD la o acțiune de stradă organizată de societatea civilă în favoare CNSAS, în condițiile în care scurtcircuitul din activitatea CNSAS este imputabil în mare măsură tocmai reprezentanților acestui partid). La capătul acestui foarte condensat eseu asupra esenței substanței îmbrăcate în vocabula "democrație", concluzia cititorului este una singură: "știu că nu știu". Cuvîntul "democrație" este
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
și întrețin noroiul de astăzi ori praful de mâine. De prea multe ori competițiile muzicale au născut victime, uitându-se că înainte de toate există un spirit al olimpismului conform căruia important și onorant este să participi, nu neapărat să învingi. Condiția învățământului nostru artistic, de junglă asistată tenace cu incompetență, a agreat modelul, deopotrivă antic, al concursurilor în care perdanții erau aspru pedepsiți. (Legenda spune că în urma unei dispute muzicale dintre Apollo și Marsias, cel din urmă, pierzând, a fost aruncat
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
spre piatră continuă în cer", spune autorul (vezi p. 282). Ca la Patapievici, atunci cînd se cîștigă ceva în plan material, se pierde altceva în plan spiritual, rezultatul, verificabil în evoluția/involuția noastră post-comunistă, fiind tot mai accentuata degradare a condiției umane. Implicit, o asemenea carte este o pledoarie, în spirit conservator, pentru prezervarea valorilor tradiționale și un atac la adresa globalismului, a corectitudinii politice și a mercantilismului frenetic, specifice epocii actuale. În subsidiar, apare drama omului care nu se poate adapta
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
reală contează numai rezultatul", sună punctul 12, cel mai amar, al Manifestului)... Din fericire, rezultatul nu e o improvizație jenantă, cum ar fi avut toate șansele să fie; dimpotrivă, rezultatul e unul mișcător: se vede, din acest film făcut în condiții de haiducie, că acești oameni " ignorați, ținuți în off, pe la ușile unei cinematografii cvasi-inexistente " au talent!... Ceea ce înseamnă că filmul, așa cum e, distilează emoție și adevăr. Așa cum e, adică lucrat cu o "estetică a urîtului" care îi vine bine, cu
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
păcate, montarea n-a avut parte nici de o premieră cumsecade, nici de promovarea pe care ar fi meritat-o din plin, apoi, Sala Izvor, unde se joacă, a intrat curînd în reparații capitale, iar reprezentațiile s-au mutat, în condiții cam improprii, la Sala Rapsodia, de pe Lipscani, zonă puțin fecventată de spectatorii fideli ai Bulandrei. De cînd are o "soră", într-un mod demn de studiat, Colonelul Pasăre s-a relansat parcă, extraordinar. De foarte puțin timp, regizorul Dabija a
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
schimbat cel puțin modurile noastre de a înfățișa natura umană, dacă nu chiar natura umană însăși". Cu siguranță, această "producere a unei vieți noi" (schimbare a naturii umane) este unul dintre lucrurile cele mai fascinante la literatura beletristică: e ca și cum condiția umană se depășește pe ea însăși într-o încercare dramatică de a-i semăna lui Dumnezeu. În aceste condiții, treaba criticului literar (adică: "aprecierea originalității și respingerea a ceea ce doar se întâmplă să fie la modă) este fără îndoială una
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
producere a unei vieți noi" (schimbare a naturii umane) este unul dintre lucrurile cele mai fascinante la literatura beletristică: e ca și cum condiția umană se depășește pe ea însăși într-o încercare dramatică de a-i semăna lui Dumnezeu. În aceste condiții, treaba criticului literar (adică: "aprecierea originalității și respingerea a ceea ce doar se întâmplă să fie la modă) este fără îndoială una extrem de dificilă și de solicitantă. De fapt, e atât de dificilă încât, pare Bloom să sugereze, un critic literar
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]