674 matches
-
nu s-a putut adapta, și norocul meu a fost, cum o spuneam, târzia, greoaia mea formație literară. Desigur, și ambițiosul meu program, refuzul de a debuta cu unul sau mai mult volume de schițe, cum o făceau talentații mei congeneri, dar și cum o făcuseră clasicii romanului modern românesc. Orgoliul de a reactualiza Încă o dată romanul, deși mi se șoptea că e o cale imposibilă, atunci, comandamentele aspre ale partidului și cenzurii cereau ca orice roman să conțină elemente ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ascund pentru a nu fi „depistat”, izolat și aruncat afară. Dar... eu Învățasem din tinerețe multiplele și chinuitoarele tactici ale „ascunderii” și, aceasta, datorată faptului că pronia, pronia mea nu m-a răsfățat prea tare și, la o vârstă când congenerii mei visau la o medie bună sau la o fată frumoasă ce pășea gingaș pe trotuarul de vis-à-vis, tinerelul zăpăcit și guraliv, cu ochii negri, catifelați și „slabi”, a trebuit „să ridice scutul” și să Învețe pe propria-i piele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de sensibilitatea și cruditatea caracterului său, un fel de pedagog aspru, profund ne-convențional, care l-a Îmbrâncit Într-un fel Într-o altă lume, mai bine zis i-a arătat cu bruschețe și cealaltă față a societății adulților, a congenerilor. O experiență teribilă, pe care am Împărțit-o În acei ani de Început al stalinismului cu Încă vreo câteva sute de „oițe sociale” de pe Întinsul noii Republici Populare, un fel de „carne de tun” a istoriei „recente”, o carne fragedă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-i face pe bătrâni să folosească bancomatele, care pot intimida dacă nu ești familiarizat cu ecranele interactive și comunicarea electronică sonoră. Totuși bătrânii pot fi învățați, dar nu de tineri băgăcioși, preocupați să impresioneze; ei preferă să fie învățați de congenerii lor. Un angajat de bancă mai în vârstă poate ajuta cu succes mulți bătrâni la bancomate. Este foarte util ca bancomatele să fie vizibile de către oamenii care stau la rând; dacă persoanele în vârstă pot vedea pe alții folosind bancomatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
Sau... „copiii”, „odraslele” mele au fost și sunt romanele mele, publicate În limba strămoșilor mei de parte bărbătească, și mi s-a părut firesc să „alerg” În ajutorul „lor”! A lor și al romanului românesc, atât de tânăr Încă față de congenerii săi occidentali. (Primul „roman modern”, În 1603, este Don Quijote, dacă nu mă’nșel?! Și primul „roman politic” este extraordinarul Roșu și negru, În 1830! La noi, abia În 1920, modestul, aproape necunoscutul fiu de Învățător din Maieru, de lângă Bistrița nordului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
scăpată nu numai din sclavia egipteană, dar și din cea infinit mai amplă, mai veche, mai „Înjositoare”, a nevoii de „zei vizibili”! Și, În clipa, În ceasurile În care Moise, cel care renunțase la privilegiile faraonului pentru a-și mâna congenerii Într-o aventură fără Întoarcere, singur printre stâncile, norii și vulturii acelui loc, Într-un proces de-o fulguranță sintetică și vizionară fără egal, urma „să coboare” cu acele legi morale pe care urma să se așeze, să se sprijine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
clare, mai „sinucigașe”, dacă vreți, de „ceea ce am fost”, cu nu puțină vreme În urmă! (Ce sunt cele câteva milenii ale lui Homo sapiens sapiens față de sutele de mii de ani ale acelui primat ciudat care s-a rupt de congenerii săi, prin nu știm ce accident fizic sau cosmic, prin nu știm ce „aruncătură de zar a zeilor, a lui Zeus”, cum credea Heraclit?!...Ă 8 Ceea ce nu Înțelegem!... Și această spaimă teribilă a „neînțelesului”, de parcă am fugi, ca În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se zice, de pe piedestalul nevăzut și destul de trainic pe care Îmi așezam suita de refleții și de bizare (sau nuă proiecte sau amintiri și am reintrat În pielea mea de băiat viguros, puțin cam nesărat - așa mă vedeau cu siguranță congenerii mei metropolitani! - și penibil de practic. Dar... e oare un semn al simțului practic acela de a voi să continui, de a nu te folosi de prima ocazie, inspirată mai ales de literatură decât de săraca, zdrențuita realitate din preajmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ca În cazul lui Preda, o reînscriere În „cumințenia naturii”. Eu, În ceea ce mă privește, nu cred că mai avem ce face acum, după cele câteva milioane de ani de când, se pare, hominizii s-au separat decis și ireversibil de congenerii lor, cu frumoasa, păstoreasca „cumințenie a naturii”. Dar, În afară de cele două poziții antinomice - acceptarea „senină” a morții și resemnarea În fața ineluctabilului -, mai există și o a treia, poziția nietzscheniană, aș numi-o. (Sigur, nu abordăm aici „soluția creștină sau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Mare Unire de care aminteam, care se Întâmplase cu un deceniu și ceva Înainte, i-a electrizat cumva pe unii tineri ai anilor ’20, acei „tineri speciali” care apar uneori În anumite generații, acei tineri care nu se Înscriu precum congenerii lor În „turma umană de bun-simț”, adică printre cei care urmează docil modele calme, medii, ale antecesorilor sau sunt animați de interese și cariere avantajoase. Deoarece numai astfel putem explica un fapt În esență inexplicabil, ce ține de o fractură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Realitatea. întâmplător sau nu, în momentul în care documentarele unor tineri regizori încearcă să recupereze petele albe din istoria mai mult sau mai puțin recentă (vezi Decrețeii lui Iepan sau Marele jaf comunist al lui Solomon), lungmetrajele de ficțiune ale congenerilor acestora se focalizează nervos pe istoria zilei de azi, revelând semnificațiile clipei. Mai mult, există o hibridare fertilă a ficțiunii de către documentar (ca în Moartea domnului Lăzărescu) sau, la modul simetric, a documentarului de către ficțiune (ca în Asta e, al
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a înregistrat o cădere în termeni de încasări, în timp ce Occident s-a descurcat bine la box-office, devenind unul dintre filmele de succes ale acelui an. Acest parcurs diferit al celor mai înalt profilați cineaști români din clipa de față, aproape congeneri (Puiu are 40 de ani, Mungiu 39), spune destul de multe despre cum este văzut cinemaul la noi în țară și-n afară. El nu este (încă) o afacere, decât cu condiția ca filmul (marfa adică) să-și scoată investiția (banii
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pentru soția unui moșier și deputat, experiența „dezrădăcinării” și, paralel, a „standardizării” în școală etc. - , ca și din acelea ale prietenilor, protagonistul formulează un aspru rechizitoriu la adresa establishment-ului de după primul război mondial. Nutrind credința că pentru el și pentru congenerii săi țelul este deplina realizare intelectuală, Isaia Scurtu participă totuși, împreună cu „fratele său siamez” Jack Văraru, la disputele din sânul generației, prilej mai mult pentru autor de a satiriza caustic cele trei tabere în luptă - „antoniștii”, „spartachiștii” și „acționiștii”. Cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
pentru un reușit debut literar e nevoie de curaj și ajutor; curaj moral, curajul consecvenței pentru a aborda o profesiune atipică, cu o evoluție de ani și de decenii, curaj dat, cel puțin la început, în primii ani, de câțiva congeneri pe care-i vezi cu regularitate, cu care te confrunți, în texte, în păreri critice, idei și lecturi, grup în care, oarecum normal, fiecare are despre sine și celălalt păreri supradimensionate, necesare în asaltul pe care vrei să-l dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
truisme, dar un romancier știe că dacă vrea să propună „excepționalul” trebuie să aibe răbdarea și să fie apt de a reconstitui încă o dată previzibilul, cunoscutul, banalulă. Și noi nu putem trăi fără această „recunoaștere” de către „asemănătorii” noștri, nos semblablés, congenerii! Da, ni se spune încă din pubertatea năucitoare pentru orice ins sensibil (deoarece „acolo” se desparte, se fracturează ființa „unică” în „două entități” ce seamănă în fiecare segment, în fiecare „gând”, în fiecare act al lor și totuși sunt mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
merit decât acela de a rămâne pe loc; dar un anumit „loc”, pe care îl asemănăm cu vârfurile unde s-au găsit, din când în când, omul și umanitatea. „Să fim încă o dată pe acele culmi pe care au stat congenerii noștri”, spunea cineva, acei „congeneri” care, sculptați în aerul timpului istoric, ne apar azi ca niște semizei; nu să înaintăm orbește, intrând în rigorile și tirania oricărei înaintări, avansări, progresii, atrași doar de magia înaintării, căzând în capcana acelui „ucenic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rămâne pe loc; dar un anumit „loc”, pe care îl asemănăm cu vârfurile unde s-au găsit, din când în când, omul și umanitatea. „Să fim încă o dată pe acele culmi pe care au stat congenerii noștri”, spunea cineva, acei „congeneri” care, sculptați în aerul timpului istoric, ne apar azi ca niște semizei; nu să înaintăm orbește, intrând în rigorile și tirania oricărei înaintări, avansări, progresii, atrași doar de magia înaintării, căzând în capcana acelui „ucenic vrăjitor” care pune în mișcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
esență, reprezintă locul pietrei din centrul cercurilor concentice ale apei. Dacă se face o comparație între starea dintâi a iubirii ipoteștene și cea a iubirii sublimate din insula lui Euthanasius, se va observa cu ușurință că ele sunt două stări congenere, ce provin din același aluat al poeticului; încet-încet, ele își vor urma, fiecare, destinul. Starea genuină a iubirii trăite în peisajul ipoteștean este, într-o primă fază, de regăsit în Cezara. Desigur, nu se poate trece cu vederea că poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tip tradițional european, cu obârșii în Balzac, Zola, Daudet, Dickens, Galsworthy, Tolstoi, Dostoievski și cu modele în contemporaneitate, precum Jules Romains, Jean Giraudoux, François Mauriac, Jacob Wassermann, Sigrid Undset ș.a. Va da prioritate tentației de radiografiere a conștiinței și mentalității congenerilor, propunându-și o frescă paradigmatică a momentului. Primul său roman, Întunecare, se dorește un panoptic socio-moral al deceniului 1916-1926, cuprinzând epoca participării la primul război mondial și a reașezărilor politice de după conflagrație. P. îl închipuie a fi romanul generației sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
lui N. I. Herescu și D. Găzdaru), traducerile (din Konstantinos Kavafis, de pildă) și chiar lirica. Între altele, trebuie menționate polemicile pe teme literare cu personalitățile înregimentate politic. O chemare specială a simțit L. față de marile figuri enciclopedice ale culturii române, congenere preocupărilor sale, precum D. Cantemir, B. P. Hasdeu, ca și față de poeții Ovidiu și Eminescu. Într-un proiect de structurare editorială a scrierilor proprii, dedica - în afara volumelor consacrate istoriei și lingvisticii (Dacia fără Roma și Miscellanea) - trei volume masive cercetărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
numeroase procese legate nu numai de adeziunea celulară ci și de transmiterea unor mesaje de la periferia celulei spre aparatul genic din nucleu. Mesajul este însă diferit, în funcție de starea celulei ca integrare în sistem. Dacă respectiva celulă a ratat adeziunea cu congenerele ori a fost desprinsă accidental din legătura morfofuncțională cu acestea, mesajul indus de stimuli matricei extracelulare este o condamnare la moarte prin apoptoză. In vivo, această condamnare este foarte importantă pentru homeostazie, deci pentru continuarea vieții. Se evită astfel colonizarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
necanceroasă) a altor țesuturi cu „elemente rătăcitoare“ desprinse accidental din țesuturile agresate. Semnalul poate fi însă favorabil multiplicării, creșterii și supraviețuirii celulare, în cazul în care toate cerințele homeostazice sunt îndeplinite (una din ele fiind stabilirea de conexiuni corecte cu congenerele). Încă de la început sunt de făcut cel puțin două precizări: a) liganzii care interacționează cu moleculele de adeziune aparținând matricei extracelulare sunt fie componenți ai celulelor învecinate, fie molecule ale aceleiași matrice. b) receptorii, de asemenea molecule de adeziune, deși
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
apoptoza, pentru ca acești paraziți celulari obligatorii să aibă timp să se multiplice. Moartea prea rapidă a celulei ar însemna și „moartea“ lor. b) Celulele integrate în sisteme superioare (populații, țesuturi), au cu totul alte interese: să sacrifice prin apoptoză cele congenere lovite de atacul viral. Eliminarea cât mai rapidă a celulelor parazitate împiedică virusurile să-și desfășoare nestingherite strategiile de multiplicare, moartea celulelor parazitate însemnând automat și inactivarea virusurilor atacatoare. Reiese, ca principiu general, că în dinamica sinuciderii programate, virusurile vor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
au arătat că celula „inițială“ nu este o celulă neoplazică, dar reprezintă primul pas către această stare, deoarece respectiva celulă a fost afectată de unele minime schimbări genotipice și fenotipice (Trosko, 2003). Perfect asemănătoare din punct de vedere fenotipic cu congenerele normale, celulele inițiate proliferează, generație după generație, putând rămâne în țesutul care le găzduiește luni și chiar ani: R.E. Scott și colab. (1984), A. Player și colab. (2004) ș.a. Așa cum am arătat anterior, fenomenul inițierii are un impact special pentru
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
este acela de a realiza acea proprietate a sistemelor înzestrate cu viață, pe care L. von Bertalanffy o numea integralitate. Cu alte cuvinte, se integra substanțial și se informa celula despre toate evenimentele metabolice care se petrec în „lumea celulelor congenere“, atât a celulelor cu care se învecinează cât și a unor grupuri celulare mai îndepărtate. Ca „ochi și urechi“ celulare, integrinele leucocitare culeg și informează limfocitele circulante despre starea celulelor fixe sau mobile cu care intră în contact. Evident, integrinele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]