419 matches
-
să nu îl văd f. a-l vedea /a nu-l vedea - configurațiile enclitice(101)-(102): pronumele clitice sunt precedate de verbul la gerunziu, de imperativul pozitiv (101) (sub coordonare, encliza este obligatorie în limba standard cel puțin pentru primul conjunct, (101b)); tot cu encliză pronominală apare și inversiunea subjonctivului și a condiționalului în imprecații (102) (101) a. văzându-l/nevăzându-l b. citește-l / du-te și citește-l/du-te și îlcitește (102) a. ducă-l pe pustii b
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
astfel că specificatorul proiecției NEGP nu poate fi omis în deplasarea verbului. Trăsătura [+directiv] din C0 se verifică prin ACORD la distanță (opțiune posibilă pentru imperativ, vizibilă în coordonare prin aceea că encliza pronominală nu este obligatorie la al doilea conjunct: Mergi și spală-te / te spală!). Elementul de negație nu este un adverb plin (nu un semiadverb/adverb clitic ca mai, prea, tot, cam, și) și ocupă o poziție de specificator, deci cliticizarea sa sintactică și deplasarea odată cu verbul nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mod uniform la FIN. În armonie cu principiile de analiză adoptate și aplicate până în acest punct al lucrării, distribuția are întâietate în fața interpretării. Reamintim că inversiunea în româna contemporană este atestată cu imperativul (obligatorie; sub coordonare, cel puțin la primul conjunct inversiunea este obligatorie) (140a), gerunziul (obligatorie) (140b), imprecațiile condiționale (140c) și subjonctivale (140d)79. Inversiunea este declanșată, în general, de factori obligatorii: verificarea trăsăturii [+directiv] la imperativ (Niculescu 2015), verificarea trăsăturii [nonfinit] la gerunziu - strategie de compensare a instanțierii paradigmatice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
efect de blocare a deplasării V-la-C; atestarea inversiunii (verb-clitic) la dreapta negației se datorește influenței străine originale asupra traducerilor. Distribuția inversiunii sub coordonare se prezintă astfel: situațiile cele mai frecvente sunt acelea în care inversiunea se distribuie simetric (în ambii conjuncți) (83) sau asimetric, cu inversiune în primul conjunct și structură neinversată în cel de-al doilea (/ următorii conjuncți, pentru coordonarea cu mai mult de doi termeni) (84); a se observa și faptul că inversiunea imperativă este facultativă în al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verb-clitic) la dreapta negației se datorește influenței străine originale asupra traducerilor. Distribuția inversiunii sub coordonare se prezintă astfel: situațiile cele mai frecvente sunt acelea în care inversiunea se distribuie simetric (în ambii conjuncți) (83) sau asimetric, cu inversiune în primul conjunct și structură neinversată în cel de-al doilea (/ următorii conjuncți, pentru coordonarea cu mai mult de doi termeni) (84); a se observa și faptul că inversiunea imperativă este facultativă în al doilea conjunct (84a-b). Distribuția asimetrică de celălalt fel, cu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
traducerilor. Distribuția inversiunii sub coordonare se prezintă astfel: situațiile cele mai frecvente sunt acelea în care inversiunea se distribuie simetric (în ambii conjuncți) (83) sau asimetric, cu inversiune în primul conjunct și structură neinversată în cel de-al doilea (/ următorii conjuncți, pentru coordonarea cu mai mult de doi termeni) (84); a se observa și faptul că inversiunea imperativă este facultativă în al doilea conjunct (84a-b). Distribuția asimetrică de celălalt fel, cu non-inversiune precedând inversiunea, este de asemenea astestată, însă mai rar
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
83) sau asimetric, cu inversiune în primul conjunct și structură neinversată în cel de-al doilea (/ următorii conjuncți, pentru coordonarea cu mai mult de doi termeni) (84); a se observa și faptul că inversiunea imperativă este facultativă în al doilea conjunct (84a-b). Distribuția asimetrică de celălalt fel, cu non-inversiune precedând inversiunea, este de asemenea astestată, însă mai rar (v. și Croitor 2014; Zafiu 2014) (85). (83) a. întoarce-se-vor și sfii-se-vor vârtos currundu (PH.1500−10: 4v) b
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
gerunziului, unde ridicarea V-la-FIN este obligatorie și se leagă de verificarea morfologiei gerunziale); asimetria propoziție principală / propoziție subordonată (v. §3.1.2 supra pentru limbile romanice; §3.2.2.2 infra pentru română); sub coordonare, preferința către inversiune în primul conjunct (Croitor 2014, v. și §3.2.1.1 supra). (99) c. Spinii și pălămidacreascăție și să mănânci iarba câmpilor! (CM.1567: 262r) 3.2.2.2 Asimetria propoziție principală / propoziție subordonată 3.2.2.2.1 Analiză calitativă Una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
unor fraze cantemiriene ca (122) - a se observa, de exemplu, ordinea verbelor, inversă structurii canonice a predicatului complex, în propoziția nici glas sau cuvânt împotriva lui cineva a scorni a îndrăzniputea, ca și plasarea verbului în poziție finală în fiecare conjunct propozițional al frazei. (122) Acesta toate lucrurile în monarhiia pasirilor a face sau a desface în voia sa avea, nici glas sau cuvânt împotriva lui cineva a scorni a îndrăzni putea (că în vremile vechi poftele stăpânilor pravile de lége
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
centrului său. Analiza textelor vechi însă nu prezintă diagnosticele unui gramatici autentice cu centru final în domeniul propozițional / verbal (complementizatori la sfârșit de propoziție nu sunt atestați, v. Cinque 2013: 54; elipsa de tip gapping cu omiterea verbului în primul conjunct este extrem de rară, nu sistematică 42, v. Ross 1967 etc.). În plus, analiza prin roll-up movement presupune existența a o serie de structuri neatestate, de exemplu, inversiune V-AUX la dreapta negației (v. și §3.2.2 supra). Alternativ, ne
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
acest punct să ne îndreptăm atenția asupra datelor pe care le oferă inscripțiile din Dacia și Scythia Minor. În primul rând, se poate observa că latina dunăreană prezintă o gramatică cu centru final, așa cum arată construcțiile cu gapping în primul conjunct (129), precum și structurile cu centru final din (136). Confirmarea distribuțională directă că latina dunăreană are o gramatică cu centru final vine de la exemple ca (136d), unde se poate observa că argumentele își păstrează ordinea de generare: S (argument extern) > OI
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în româna modernă, fapt care indică o schimbare parametrică diacronică majoră. Însă dintre toate aceste structuri bazate pe ACORD la distanță, în româna modernă s-a păstrat posibilitatea ca imperativul să apară cu procliză pronominală, mai ales în al doilea conjunct (e.g. du-te și îlspală; v., pentru detalii §§III.3.2; III.3.5). Întrebarea firească este care este sursa acestei disparități. În structurile eliminate diacronic, ACORDUL este legat de instanțierea morfologiei: a morfologiei de mod, timp, aspect pentru dislocarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ucis / îl ucise?' (spaniola veche; Rivero 1993) 34"[we take]verum focus [...] to represent focus on the truth value of the sentence" (Alboiu, Hill și Sitaridou 2014: 17). 35Nu este clar care este structura informațională a spațiului preverbal din ultimul conjunct, subliniat cu linie întreruptă; poziția preverbală a numelui predicativ nesfîrșitu și a adverbialului pururea le califică pe ambele drept elemente de periferie stângă, însă nu e foarte clar care dintre ele este focusul. 36V. exemplele de mai jos, discutate în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
împărțit moșiia în 4 părț ca frații. Decii, eu, Crăciun, m-au ajunsu vreame de [n]evoie pentru că am furat u<n> cal al Bălosului o(t) Ivănășăști, pe nume Stan. (DÎ.1563-64: II) 42Gapping-ul cu omiterea verbului în primul conjunct apare foarte rar și poate fi ilustrat prin exemple ca următoarele: (i) a. Mângăios și milostiv (√e) Domnul, în-lu<n>g-rrăbdătoriu, și e multu milostiv.( PH.1500−10: 122r) b. dintr-aceștia unii în lățime (√se ti<n>du), alți
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
indexul general, și un index de toponime și unul de antroponime; în lista generală sînt cuprinse toate formele în care apare cuvîntul în texte (flexionare, cu articol, ca variante regionale, cu variații grafice etc.); de asemenea, în combinările cu forme conjuncte (zicându-i-se, n-ai, bolțile-s, c-acolo-i, ș-așa). Lista propune, de exemplu, pentru un substantiv (inclusiv pentru adjectivul corespunzător) intrările barbat, bărbat, barbată, bărbată, bărbate, bărbatu, bărbatu-meu, bărbatu-tău, bărbatul, bărbatului, barbați, barbații, bărbații, bărbaților
Despre un CD și despre posibilele lui întrebuințări lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16668_a_17993]
-
astfel, neapărat el a respectat manuscrisul (sau i-a scăpat corectura de și pentru deși, de cât pentru decât - pe care o va face la ediția a patra). Convorbirile au respectat, însă, și ele manuscrisul lor, cu deși, decât. Formele conjuncte din Convorbiri indică ulterioritatea manuscrisului (variantei) pentru revistă: problemele de ritm sunt rezolvate în versurile anterioare, mai ales prin clauzula M'a-făr-me-cat, dar și prin formele fără iotacism scân-te-e, fe-me-e, / E-to-tuș-alt-fel (remarcă de trei ori -e plin), iar aici se
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
pe care Titu Maiorescu le preia în primele 3 ediții: De aceea, una-mi este mie / De-ar vorbě, de-ar tăcč, exact invers decât în CL (Deaceea, de ar, de ar). Este exemplu de cratimă care nu creează forme conjuncte ci indică citirea / recitarea silabică. Eminescu are, în finalul Satirei II (dar și în alte poeme, grafii din Convorbiri): teamă-mi e ca nu cum-va; Laudele lor de sigur m'ar măhně peste mĆsură forme analitice, dezlegate, indicând accente
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
masa și orizontul. În raport cu reperele generale (unda și secvența), profilul și volumul particularizează unda, într-o cuprindere de registru de înălțimi și nivele (moduri) de pulsație; masa și orizontul particularizează secvența, într-o surprindere de pachete de înălțimi și durate conjuncte. Ne vom referi la fiecare reper particular. Profilul este un reper calitativ de ordin prim, dat de orientarea între două margini sau zone de cuprindere. Marginile spațiale sunt denumite ca zone de registru în plan vertical: acut (în-sus) și grav
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sfârșit), care de fapt maschează (nuanțează) o creștere a duratei până-cândului. o Masa este un reper cantitativ de ordin prim, pe aspectul de ipostaziere secvențială a formei de undă. Se are în vedere numărul de înălțimi împachetate și de durate conjuncte într-o secvență. Înălțimile dintr-un pachet sunt simultane și/sau succesive, însă doar prin conjuncție temporală. Aceasta înseamnă că, exceptând prima articulare a secvenței, oricare înălțime ulterioară survine înainte ca cea anterioară să se fi terminat. Pe acest fond
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
în-conjuncție („clipite” în momentul unei secvențe). Literar, convenind denumirea sunetului cu termenul de son, exprimăm masa prin sufixele generice de mono și pluri, sau cu cele particulare, indicând numărul înălțimilor în-pachet(ate): bison, tri-, tetra- etc. Exprimarea duratelor fiecărui son conjunct într-o secvență trebuie făcută în raport cu întreaga durată a ei. De exemplu: în registrul de octavă, fiecărei H (do, re, mi) i se asociază o durată cu valori exprimate în secunde. În această formulare valorile numerice pozitive reprezintă duratele efective
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
masei cu o înălțime, la bison). Variabilitatea masei întregii secvențe, derulate în trei clipe, se poate exprima acum. Rezumativ, fără a mai descrie modificările (clipă de clipă), masa acestei secvențe se exprimă prin numărul tuturor înălțimilor și cel al duratelor conjuncte diferite, aplicându-se reductibilitatea: oricâte durate egale și/sau simultane echivalează numeric cu una: (do și mi având aceleași valori de durată, de 3). Într-un alt exemplu, o secvență descrisă de formularea, rezumativ, are masa, deducând că duratele din
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
este necesar ca acesta să prezinte un caracter de variabilitate pe un fond de continuitate, derulându-se în minimum două clipe. Dar și atunci când exprimăm sintetic un profil ale cărui variații subântind totuși o singură direcție (chiar dacă nu avem durate conjuncte), putem spune că ea exprimă un aspect de orizont interior al secvenței pe care o desenează. În concluzie, pe un fond de continuitate temporală sau sintetică, modificările sau variabilitatea unui secvențe condiționează ineluctabil aspectarea orizontului ei interior. N.B. Despre o
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
de acut/grav, iar într-un ambitus sonor temporal distingem durate lungi/scurte, tot astfel și pe dimensiunea masei sonore, perceptibilă prin aspectele de mult/puțin, putem asimila conceptului de registru cantitativ numărul de unu sau mai multe sunete împachetate/conjuncte (într-o clipă, secvență sau șir). Articularea într-un registru sau altul de masă sonoră este reperabilă formal prin conceptele generice de mono- și pluri- vocalitate. În raport cu Vf (care poartă imaginea unui singur/același DMz odată), registrele masei aspectează cantitativ
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
trei forme de apostrof vor fi mult mai frecvente decât la Alecsandri ori la alți poeți contemporani. Desigur, fiecare caz în parte necesită o analiză specială. Apostroful eminescian nu însemnează numai căderea unei vocale, ci și natura atingerii cuvintelor, formele conjuncte sau disjuncte. Apostroful larg arată, cum se poate vedea și din exemplele de mai sus, căderea unei vocale dar menținerea, totuși, a pauzei între cuvinte, adică formele disjuncte se păsterază chiar dacă ritmul sau situația gramaticală cere eliziunea. Această pauză specială
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
perfectul simplu dacă nu ținem cont de notația apostrofului. Eminescu, de pildă, are în Almanahul România Jună, pentru Luceafărul, vv. 29-30: Și pas cu pas pe urma ei Alunecă'n odaie Lipsa spațiului nu dă loc la pauză cerând forme conjuncte sudate cu accent pe -ă ca pentru perfect simplu. (Autorul acestor rânduri nu are pregătire lingvistică specială și evită cât poate limbajul de specialitate în dorința expresă de a explica faptele cultural, generic nu specific.). Perfectul simplu este, însă, un
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]