364,792 matches
-
suprarealist nu înseamnă neapărat că-i ești îndatorat în vreun fel. De aceea declar cu tărie, și trebuie să fiu crezut pe cuvînt, că eu nu mă consider suprarealist. Iar dacă voi fi întrebat: ,,bine, bine, dar atunci ce te consideri?", răspunsul meu este acesta: ,,mă consider scamator!" Dacă pornim de la ideea că orice scamatorie presupune mult exercițiu în preistorie și o rigoare extraordinară în execuție, accept fără alte argumente că ești un scamator cu o disponibilitate uriașă de a construi
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
ești îndatorat în vreun fel. De aceea declar cu tărie, și trebuie să fiu crezut pe cuvînt, că eu nu mă consider suprarealist. Iar dacă voi fi întrebat: ,,bine, bine, dar atunci ce te consideri?", răspunsul meu este acesta: ,,mă consider scamator!" Dacă pornim de la ideea că orice scamatorie presupune mult exercițiu în preistorie și o rigoare extraordinară în execuție, accept fără alte argumente că ești un scamator cu o disponibilitate uriașă de a construi și de a manipula imagini. Și
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
scris memorii de autentică valoare estetică - vezi C. Stere, I.G. Duca, Constantin Argetoianu. Că, altcum, politicienii nu împărțeau cu scriitorii puterea se datora împrejurării că nici unora, nici altora, cu excepția lui Camil Petrescu - nu le trecea prin cap. Lipsită de legimitate, considerând, după litera leninistă, artele ca instrumente de nădejde ale propagandei și fiind la mare nevoie într-un domeniu ce producea mult mai mult alb din negru decât marfă, conducerea comunistă i-a atras pe participanții tuturor artelor, cu marcată preferință
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
Ionel Necula din Familia orădeană din ianuarie despre Generația Cioran. Peisaj de epocă în nuanțe de smarald. Smaraldul fiind verde, titlul indică deja culoarea, am zice, preferată. Dl. Necula adoptă un ton aparent obiectiv. În anii '50, ar fi fost considerat obiectivist. Nu face aprecieri, lăsînd subtextul să vorbească. În fond, autorul e de părere că adeziunea la legionarism a multor intelectuali din anii '30-'40 se leagă de exigențele unei tinere și talentate generații care pășea pe scena culturală. Se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
au măcar armean". Este evident că un discurs național(ist) nu avea nici un motiv să selecteze aceste pasaje. Care pot avea motivații subiective, personale - dar acest lucru (valabil pentru toate afirmațiile, inclusiv pentru cele pe care posteritatea preferă să le considere "corecte") nu le scade din interes.
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
serios. Cînd, în 1949, au fost întrebați, de exemplu, dacă după 1945 au avut vreo "experiență spirituală majoră", doar 46% dintre cei chestionați au răspuns "da", rezultat de care realizatorii sondajului au fost, se pare, atît de nemulțumiți, încît au considerat că trebuie să caute o compensație. Au găsit-o în răspunsul unui publicist care a pretins că el avea cîte o "experiență spirituală majoră" în fiecare zi. Apoi, a adăugat, pe un ton sarcastic: "În orice caz, întrebarea e stupidă
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
o parte, comparația dintre mentalitatea germanilor din 1949 și a celor din zilele noastre, iar pe de altă parte, între perspectiva locuitorilor din est și a celor din vest, la aproape zece ani de la reunificare. Întrebați, de pildă, dacă îl consideră pe Goethe "germanul tipic", 47% dintre estici și 31% dintre vestici au răspuns afirmativ, cu 16% mai puțin decît în 1949. La întrebarea dacă romanele lui Goethe mai suscită interesul cititorilor din zilele noastre, 37% în vest și 49% în
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
în est, au răspuns că da (...) Din toate punctele de vedere, esticii s-au dovedit mai atașați de moștenirea culturală goetheană, decît vesticii. Presa a găsit o temă serioasă de reflecție în faptul că, dacă în 1949 majoritatea germanilor îl considerau pe Faust personajul cel mai important al dramei lui Goethe, cincizeci de ani mai tîrziu Mefisto a preluat conducerea, e drept că numai în vest. În est, Faust joacă încă rolul cel mai important.
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
fost semnată de un necunoscut - explică paznicul din oficiu al corectitudinii politice -, Omul recent ar fi rămas o carte oarecare, necomentată, fără impact." Dar H.-R. Patapievici este un "caz". El îi poate contamina pe alții și de aceea trebuie considerat periculos! Tehnica folosită de Gabriel Andreescu este, în linii mari, aceeași. Fostul colaborator al revistei 22, de unde a trebuit să plece după ce i-a adus acuzații insultătoare, fără dovezi, lui Andrei Pleșu, recurge și el la etichetări (H.-R. Patapievici
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
de azi și de mîine. Cît despre risc, evident mi-l asum singură", scrie Monica Lovinescu, în calitatea sa de moștenitoare testamentară a manuscriselor lovinesciene, întrucît actul oficial nu conține nici o specificare în privința "jurnalului". "Este o dată în istoria literaturii naționale" consideră pe drept cuvînt Virgil Ierunca în introducerea la fragmentul din Caete de Dor. Și tot aici el formulează o caracterizare, prea frumoasă pentru a nu fi citată: "Și casa lui devenise ceva între salon și biserică. Mi-l închipui mereu
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
de cîte ori îl folosești, un fel de ereditate semantică. în cazul particular al articolelor la care am recurs știu precis că ele au pretins o mobilizare mai mare decît o cere scrierea cîtorva pagini obișnuite. Este motivul pentru care consider că aceste texte sînt . Ele au fost scrise uneori cu furie, alteori cu sufletul la gură. Nu poți inventa aceste stări care fac parte acum din memoria peticelor și compun un capital pe care intenționez să mizez. ș...ț la
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
lîngă o relaxare psihică extraordinară, un folos literar. Fără să scrie romane-fluviu și fără, iarăși, o metodă literară, Irina Nicolau pare să fie o extraordinară scriitoare de literatură. De altfel, ea și spune undeva în carte că preferă să se considere "scriitoare": "De vreo două decenii dă mai bine să spui că ești etnolog și mai bine încă este să pretinzi că faci antropologie culturală. Opțiunea mea este alta, prefer să mă consider scriitoare, una preocupată în mod natural de problemele
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
spune undeva în carte că preferă să se considere "scriitoare": "De vreo două decenii dă mai bine să spui că ești etnolog și mai bine încă este să pretinzi că faci antropologie culturală. Opțiunea mea este alta, prefer să mă consider scriitoare, una preocupată în mod natural de problemele care intră în domeniul etnologiei." Oricine va deschide această carte va vedea repede că autoarea are motive întemeiate să se considere așa ceva. Iată cîteva titluri de articole: "învățăturile mele către fiul oricui
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
că faci antropologie culturală. Opțiunea mea este alta, prefer să mă consider scriitoare, una preocupată în mod natural de problemele care intră în domeniul etnologiei." Oricine va deschide această carte va vedea repede că autoarea are motive întemeiate să se considere așa ceva. Iată cîteva titluri de articole: "învățăturile mele către fiul oricui", "Două babe, o pisică și ghemul istoriei", " Instantaneu cu veceu, lavabou și covată", "Gînduri despre muncă. Cu și fără respect", "Dumnezeu a inventat odihna și sărbătoarea. Ca să facă și
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
Grete Tartler Filosof, istoric și sociolog, Ortega y Gasset (1883-1995), considerat un postmodern de sorginte nietzscheană și pragmaticistă (James, Peirce, Dewey), pasionat de interdisciplinaritate, anunțând precum Sartre că suntem în primejdie de a ne pierde unicul și netransferabilul sine, convins că substanța umană e alcătuită din incertitudinea esențială și riscul, văzând
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
ba, dimpotrivă!) și atunci precizia folosirii cuvintelor devine imperios necesară. Chiar conceptul de politică a avut o dinamică vizibil sensibilă de-a-lungul istoriei, începând cu accepția elenă de "artă, știință a conducerii unui oraș". Au fost cazuri când "politică" a fost considerată și activitatea albinelor sau furnicilor, ori aceea din utopii. Definirea "politică" a utopiilor ar presupune însă evoluția, dinamica a lor, nu doar înscrierea în plan static, asemenea unor edenuri. Echilibrul lor perfect nu "duce" în realitate decât pseudoimaginea societăților totalitare
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
Sibiu. Fără pedanterie, cu o remarcabilă stringență a observațiilor și fluență stilistică, autorul dezvoltă o idee propusă inițial, de nu ne-nșelăm, de către I. Negoițescu și reluată de S. Damian. Conform celui dintîi, "vocația fundamentală" a Divinului critic de-a considera lumea (în care cuprinde și persoana sa) stă "sub specia comicului", corelîndu-se cu "inaptitudinea pentru tragic (la Gogol, comicul e tragic)". Putem presupune că e la mijloc o reacție împotriva spaimei de Univers, o spaimă învinsă, după cum ar spune Mihail
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
gol. Pe Garabet al ei, îl iubise, într-adevăr, ca pe nici o ființă din lume. Când mă vedea, mă lua în brațe și mă pupa cu foc. Avea o energie înfricoșătoare, rar întâlnită la vreo femeie. N-avusese copii. Mă considera poate un băiețel de-al ei... Ochilor ei verzi pe fața smochinită ca de maimuță bătrână cu greu puteai să le faci față... Garabet o răsfăța cumpărându-i de toate: cercei, rochii, o dată și-un gramofon cu pâlnie, cu un
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
în felul în care ne străbat sau ne supun zi de zi). Pe urmele lui Heidegger, timpul cotidian este întotdeauna timp potrivit sau nepotrivit, databil (databilitatea ținînd mai curînd de structura relațională a timpului, și nu atît de precizările calendaristice), considerat sub aspectul intervalului dintre două momente, spațiat ("acum" nu este niciodată punctual). în plus, "el nu este numai trăit, exlpoatat, cîștigat ori pierdut, ci și povestit, imaginat, afectat ori proiectat", structurîndu-se diferit în funcție de discursurile despre timp ale oamenilor. Astfel, Ciprian
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
obicei n-o lasă. Amintiți-vă de scandalul privatizării SIDEX-ului, în care toți cei care aveau ceva de pierdut - printre ei și parlamentari - s-au străduit să compromită această privatizare. Firește că în asemenea împrejurări unii dintre aleșii neamului consideră Parlamentul un simplu loc de întîlnire unde se pot da în stambă, ca elevii în vacanță. Banul adevărat, cu toate implicațiile sale, nu se cîștigă în Parlament, ci cu ajutorul funcției și al relațiilor parlamentare. De unde și lejeritatea - adeseori golănească - cu
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
nu se cîștigă în Parlament, ci cu ajutorul funcției și al relațiilor parlamentare. De unde și lejeritatea - adeseori golănească - cu care aleșii își rezolvă disputele. Aceste schimburi de replici, în care sînt invocate adesea organele genitale, pe culoar, au ajuns să fie considerate monedă aproape curentă și la tribuna Parlamentului. Luat de val, Adrian Păunescu le face curve pe ziaristele care își fac meseria în Parlament. Cu ani în urmă, același Adrian Păunescu se lăsa luat de valul ceaușismului și urla "Partidul, Ceaușescu
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
Academicienii din deșert aruncă cu molotoave unii după ceilalți" (Evenimentul zilei = EZ 2 iunie 2000), silicoane: "bomboane fără silicoane" (EZ 2481, 2000, 1). Modelul deja impus explică și apariția unui plural ad-hoc, de ultimă oră, de la "Raportul Armagedon": "Consilierul prezidențial (...) consideră Armagedoanele o "chestiune de imagine"." (RL 3606, 2002, 1). Cel puțin pentru substantivele neutre care pot avea alternanțe, variația morfologică se convertește în acest fel în variație stilistică: vorbitorii pot alege între un plural serios, standard - și unul parodic, adaptat
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
dreptate că "agricultura, meseria și neguțătoria nu pot înflori fără de cultură generală, dar nici cultura generală nu se poate crea în inima poporului, dacă-i lipsește bunăstarea". Broșura Detorințele noastre este subintitulată "un discurs popular închinat preoților și învățătorilor români", considerați de reprezentanții Școlii Ardelene, și, mai târziu, de Octavian Goga, luminătorii satelor. Dacă Învățătorul și poporul poate fi considerat un tratat elementar de economie politică, Detorințele noastre este o pagină de pedagogie socială, vorbind despre educația în familie, biserică și
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
crea în inima poporului, dacă-i lipsește bunăstarea". Broșura Detorințele noastre este subintitulată "un discurs popular închinat preoților și învățătorilor români", considerați de reprezentanții Școlii Ardelene, și, mai târziu, de Octavian Goga, luminătorii satelor. Dacă Învățătorul și poporul poate fi considerat un tratat elementar de economie politică, Detorințele noastre este o pagină de pedagogie socială, vorbind despre educația în familie, biserică și școală, subliniind că numai morala religioasă și știința de carte sunt capabile să salveze poporul român. Ca și Gh.
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
lirica universală (spații preferate sunt Franța, Spania, America Latină), bardul din capitala Macedoniei rămâne, datorită traducerilor din opera sa și numeroaselor premii și distincții internaționale, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori greci în străinătate. Odysseas Elytis, care l-a admirat, îl considera un "poet european de o rară sensibilitate". Membru al Academiei Internaționale Mihai Eminescu(1995), Takis Varvitsiotis, ale cărui versuri sunt tălmăcite în limba română începând din 1970 (de traducători precum Ion Caraion, Polixenia Karambi, Ion Brad, Andreas Rados, Leonida Maniu
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]