1,422 matches
-
Elevul, neputând face față frustrării, încearcă să o evite, să scape de ea temporar sau definitiv, prin dispariția din calea ei. Forma cea mai blândă a fugii este neparticiparea, iar cea mai gravă este sinuciderea. Compensarea- Este un fel de consolare prin substitute care pot fi oameni sau lucruri. Forme de manifestare: tandrețe față de animale domestice sau colecții de obiecte. Fumatul este considerat de unii psihologi drept un comportament compensator pentru frustrare. Compensarea este un fel de supapă care ajută la
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
nu-i absolut și că deci această existență imposibilă în sine nu poate deveni satisfăcătoare prin el. Don Juan al cunoașterii, el multiplică pseudonimele și contradicțiile, scrie Predicile în același timp cu acel manual îl spiritualismului cinic, Jurnalul seducătorului. Refuză consolările, morala, principiile confortabile. Nu vrea să astâmpere durerea pricinuită de ghimpele pe care și-l simte înfipt în inimă. Dimpotrivă, o ațâță și, cuprins de bucuria deznădăjduită a răstignitului fericit că e răstignit, construiește din luciditate, refuz, comedie, o categorie
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
are ceva inuman. Aceste drumuri duc către toate științele sau către nici una. Vreau să spun că mijloacele, în cazul de față, au mai multă importanță decât scopul. E vorba numai "de o atitudine spre a cunoaște" și nu de o consolare, încă o dată, asta la origine cel puțin. Cum să nu simți strânsa înrudire a acestor gânditori? Cum să nu vezi că toți se întâlnesc în acel ținut privilegiat și amar unde speranța nu-și mai are locul? Vreau să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
tocmai ceea ce nu vreau să uit. Când, ceva mai departe, Husserl exclamă: "Dacă toate masele supuse atracției ar dispărea, legea atracției ar continua să existe, dar ea rămâne doar fără aplicație posibilă", știu că mă aflu în fața unei metafizici de consolare. Și, dacă vreau să descopăr cotitura unde gândirea părăsește calea evidenței, nu-mi rămâne decât să recitesc raționamentul paralel pe care Husserl îl face în legătură cu spiritul: " Dacă am putea contempla cu claritate legile exacte ale proceselor psihice, ele ni s-
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
dar totul este dat, după care urmează prăbușirea și neantul. El poate atunci hotărî să accepte a trăi într-un asemenea univers și să-și tragă de aici puterea, refuzul de a spera și mărturia încăpățânată a unei vieți fără consolare. Dar ce înseamnă viața într-un asemenea univers? Nimic altceva, pentru moment, decât indiferență față de viitor și pasiunea de a epuiza tot ce e dat. Credința într-un sens al vieții presupune întotdeauna o scară a valorilor, o alegere, preferințe
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cărei dovadă nu o face însă decât în mod indirect. Opera absurdă pretinde un artist conștient de aceste limite și o artă în care concretul nu semnifică nimic mai mult decât el însuși. Ea nu poate fi scopul, sensul și consolarea unei vieți. A crea sau a nu crea e totuna. Creatorul absurd nu ține la opera sa. El ar putea să renunțe la ea și, uneori, cniar renunță în schimbul unei Abisinii. Putem totodată vedea în asta o regulă de estetică
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
lui Nietzsche. În această ordine de idei, Nietzsche pare a fi singurul artist care a tras consecințele extreme ale unei estetici a absurdului, de vreme ce mesajul său ultim constă într-o luciditate sterilă și cuceritoare și în negarea încăpățânată a oricărei consolări supranaturale. Cele de mai sus arată totuși îndeajuns importanța capitală a operei lui Kafka în cadrul acestui eseu. Ea reduce până la limitele gândirii umane. Dând cuvântului întregul său înțeles, se poate spune că totul în această operă este esențial. Ea pune
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
limbajul politic românesc, v. Mihai 2006. 30 Amossy, Herschberg Pierrot 1997: 118. 31 Vorbind despre apariția unor "șlagăre lexicale"(cauzată, în opinia sa, de comoditate, snobism, dorința de a "epata" etc.), Iordan (1975a: 249) adaugă: "Noroc - și aceasta este o consolare - că ciurul și sita vremii lucrează și aici [...] și nu numai în sensul unei selecții autentice, ca tot ce face natura, ci și în acela al potolirii "entuziasmului", al cumpănirii lucrurilor, al echilibrului firesc și necesar". 32 Șuteu 1959. 33
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
acesta spune că se plictisește, că are capul gol, că s-a săturat, el afirmă rar că este trist și cu atât mai puțin deprimat, cel puțin în mod spontan; - în mod cu totul excepțional, cere spontan înțelegere empatică și consolare de la adult. Adolescentul are mai degrabă tendința de a refuza ajutorul, de a declara că n-are nevoie de nimic, de a fi ostil sau indiferent; - existența unor momente tranzitorii din timpul zilei în care este menținută activitatea, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
2005) a analizat relația dinte UE și Ucraina într-o lucrare recentă a sa. Autorul subliniază că începând de la aprobarea Strategiei Comune din 1999, UE a răspuns permanentelor cereri de aderare sau de asociere printr-o serie de "premii de consolare", care însă au exercitat o influență limitată asupra țării, dat fiind că nu corespundeau așteptărilor actorilor naționali. Kuzio (2003) definește politica UE față de Ucraina ca o "virtual policy", subliniindu-i inconsistența. În fapt, numai din 2003, prin definirea PEV, UE
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
calificați pentru un loc în lumea viitorului... Cum zicea von Kleist în Duelul? "A-i învrednici cu cuvinte de indignare i-ar onora; să ne privească spatele întors și să dispere, anihilați de reproșurile de care-i scutim." − Mda... Singura consolare e că nu facem parte dintr-o lume pradă instinctelor primare în asemenea hal. Argumentul sfârși prin a convinge și bobul de mazăre recalcitrant, care se lăsă în final ridicat de furculiță către un destin ce, după observația lui Ian
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iar această serie neagră îi erodase binișor încrederea în sine și lume. Eventual să-i zică de deochi vreo babă de prin tabăra lui Boacă, să mănânce ca lumea și să se odihnească, să găsească o vorbă bună și ceva consolare pe sub fustele crețe ale ... O furgonetă neagră îi întrerupse gândurile, încetinind în dreptul lui și slobozind, peste geamul lăsat, strigătul unui copil blond: "Monsieur! Monsieur!" Se opri în loc odată cu mașina. Copilul deschise portiera și făcu câțiva pași până la el. "Vous avez
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
la o totală stare de subdezvoltare, deși nu-i lipseau nici resursele și nici forța de muncă, trăia în umbra străvechii și glorioasei sale istorii, dar amintirea bravurii oștenilor marelui Ștefan și a dorobanților de la 1877 era numai o firavă consolare". Statisticile economice din anul 1938, an de vârf a României burghezo-moșierești înregistra pentru orașul Vaslui un număr de 1489 „întreprinderi" industriale, comerciale, bancare și altele cu un personal de 1489 muncitori, revenind în medie 2 salariați pe unitate, folosea documentaristul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Pompon, dar sunt și bărbați liberi, celibatari, precum Chiriac, Tipătescu, Nae frizerul. Or, acești bărbați celibatari, lipsiți de angajament și de răspundere conjugală, joacă rolul junelui-prim; ei amenință soliditatea cuplului, și așa șubred, dovadă fiind Însuși faptul că femeia caută consolare În brațele lor. Și ea, femeia, face o pasiune - evident vinovată -, de dragul de a iubi sau pentru că află extraconjugal ceea ce a căutat Îndelung toată viață ori nu a găsit În relația oficială. Inedită este postura Miței din schița Lună de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
care debarcau pe front în 1914 nu erau complet dezrădăcinați de țară. Prezența pe teatrele de operațiuni a animalelor din gospodării (a calului, îndeosebi, dar și a câinelui, a porumbelului, chiar a canarului și, de ce nu, a șobolanului) este o consolare demnă de menționat. Ea le readuce oamenilor în suflet liniștea, curajul, setea de viață. La Bruxelles, la Muzeul Regal al Armatei și al Istoriei Militare, o expoziție recentă le-a adus omagiu tuturor animalelor moarte pentru patrie, care i-au
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
lumii implorând un sprijin, tot nu aș putea să-i ajut pe toți redându-le lumina văzului. Mereu vor fi ciocnituri ale acelor bastoane albe la porțile pământului, precum niște ecouri din beznă ce caută lumina fără putința lacrimei, fără consolările plângerii izvorâte din fântânile ochilor. Sunt resemnat adică accept un dat implacabil, sunt împăcat cu o situație irevocabilă. Aici situația irevocabilă este realitatea mea umană, faptul că sunt ființa omenească și mă conformezi coordonatelor acestei identități, sunt limitat în potențialități
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a unei ținte finale. Călătorii care se însoțesc reciproc cunosc, astfel, atât tensiunea confruntării cu obstacolele, a căror piscuri se ridică dinspre zări ce trebuiesc mereu depășite întru străbatere, cât și exuberanța eliberatoare de griji a sosirii la destinație, experiența consolării finale atunci când survine, din ce în ce mai clar și mai aproape, precum un peisaj profețit, regiunea-obiectiv, perimetrul circumscris, delimitat și prestabilit spre care se îndreaptă pasul călătoriei. Însoțirea la drum, acea co-apartenență la un mers dinspre un reper către un alt reper, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îmi ghidează pașii spre pierderea totală, dar și spre viziunea răutății ce a înflorit în mijlocul spiritului uman, precum un crin al otrăvurilor primare. Mărșăluind printre victime ce și-au preschimbat ochii în clepsidre și lacrimile în nisipuri, sub așteptarea timpurilor consolării, pășind în ritmul cadențelor distructive pe lângă cetăți cu orbite de cimitir mereu reînnoit de mâna omului ce-și ordonează cinic neantizarea, mă simt împletit cu nodul unui întuneric spiritual în mijlocul căruia, îmi zăresc chipul meu înstrăinat de mine, chipul grotesc
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
conștiința mea răpusă. Astfel, suferințele de factură corporală și traumele sufletești se reunesc în vârtejul ce mă scufundă și pătrunde deplin. Suport asaltul totalității nenorocirilor cumulate și nicio îngenunchiere a trupului sau a sufletului nu mă evită. Nicio insulă de consolare, nici o străfulgerare de mulțumire sau liniște nu îmi mai luminează insular orizontul. Și acest orizont dispare, iar în agonia topirii nesfârșite, nu mai intuiesc prezența celorlalți semeni damnați la aceleași cazne terifiante, ci doar prezența demonului care abia acum se
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pe plan retoric, intitulată Despre penitență, păstrată între operele lui Ambrozie și pe care autorul o semnează cu numele de Victor. Apoi: Voconius de Castellum, oraș din Mauritania; Onoratus de Cirta, în Numidia, care a compus o scurtă scriere de consolare pentru un anume Arcadie care, pentru că nu voise să-și renege credința catolică, fusese trimis în exil de regele Genseric, după ce se bucurase mult timp de favorurile acestuia. Ar putea fi identificat cu acel Onoratus despre care Prosper ne spune
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Hippona, deși respinge consecințele extreme ale augustinismului. în sfîrșit, trebuie să amintim printre operele lui Arnobiu și Cartea către Gregoria (Liber ad Gregoriam), o doamnă de la curtea imperială care, fiind în conflict cu soțul său, îi solicitase lui Arnobiu o consolare spirituală: acesta, amintindu-i de femeile sfinte de odinioară, îi recomandă să fie răbdătoare și generoasă. Bibliografie. Texte: CChr.Lat 25-25A, 1990-1992 (K.D. Daur); Arnobio il Giovane, Disputa tra Arnobio e Serapion, Corona Patrum 14, SEI, Torino, 1993 (F. Gori
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
găsească mîngîierea pe care filozofia i-o poate aduce, pentru că asupra lui planează amenințarea unei condamnări la moarte în curs de ratificare. O întrebare pe care ne-o putem pune încă de la început este, firește: de ce mîngîierile filozofiei și nu consolarea asigurată de religie sau de credință? Problema aceasta ne-o punem noi; dacă nu și-a pus-o și Boetius, atunci trebuie să mergem pe firul afirmațiilor sale; trebuie să înțelegem esența atitudinii sale și să acceptăm un fapt, și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Paștilui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); poeme închinate unor episcopi din regatul francilor (cartea a cincea), dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga carte a patra), poeme de consolare: totul e scris cu egală ușurință, în versuri fluente și plăcute, și de aceea e greu să surprinzi o direcție omogenă și precisă în producția poetică a lui Venantius. Luate în ansamblu, Miscellanea sînt utile și pentru cunoașterea ambianței istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrieri ce nu au conținut religios, ci retoric. E vorba de o culegere de Epistole (în total 163), interesante pentru că ne ajută să cunoaștem bine cercurile intelectuale din Gaza, dar sărace în conținut: elogii aduse retoricii și filozofiei, scrisori de consolare adresate unor prieteni, recomandări pe lîngă puternicii zilei și alte teme similare. După cum afirmă Fotie (Biblioteca, cod. 160), Procopius ar mai fi scris o Metafrază a unor versuri de Homer, din care nu s-a păstrat nimic, și un Encomion
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care au slujit aici. Ceea ce știm sigur este faptul că acest paraclis a supraviețuit până În anul 1948 (când În localul său se va amplasa prosectura spitalului ca o umilință adusă evlaviei și spiritului creștin al localnicilor), oferind, până la această dată, consolare duhovnicească bolnavilor, credință și speranță conform spuselor mântuitorului «ridică-te și mergi, credința ta te-a vindecat». Tot aici căpătau curaj și Îmbărbătare cei care Îngrijeau bolnavii, de la medici la infirmiere, pentru că posibilitățile științei medicale erau incomparabil mai limitate decât
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]