885 matches
-
ei, mult dezbătuta problemă a valorilor familiale. În fine, prin analiza multiperspectivală se urmărește identificarea cu mijloace riguroase (inclusiv prin coeficienți de calculare a corelației dintre ranguri) a similarităților și disparităților perspectivale ale diferiților actanți sociali. La rândul lor, aceste consonanțe sau disonanțe perspectivale pot fi interpretate ținând seama de contextele de muncă și de viață ale surselor emitente și pot servi ca fundament decizional în programe și politici sociale. Cunoașterea concretă a diferitelor perspective asupra realității sociale prezente sau proiectate
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
domestic și cea a experților din exterior. Este ceea ce în lucrarea de față am expus în capitolul de debut referitor la complementaritatea „emic-etic”. De altfel, cu referire la mai multe idei mai sus enunțate, cititorul poate identifica lesne o înaltă consonanță cu dezvoltările metodologice realizate în secvența inițială a cărții dedicată abordării complexe a familiei (capitolul 1). Consensualitatea este întâlnită în multe considerații contemporane privind maniera dorită în exprimările epistemologice ale științelor socioumane. Caracterul lor mai mult deziderativ decât efectiv nu
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
lirica eminesciană nu sunt prea numeroase, însă cuprind piese însemnate, dificil de transpus. Criticii care au comparat diferitele versiuni ale poeziei Sara pe deal au dat întâietate variantei sale, meritul ei fiind „unitatea, măsura - intuitiv găsită sau conștient aplicată - pentru consonanța stilistică, respectiv fonetică. Versiunea sa mijlocește cel mai bine muzicalitatea originalului” (Horst Anger). Varianta lui R. se apropie cel mai mult de originalul românesc, cu toate că traducerea nu este fidelă din punct de vedere metric. Trecut-au anii... și Mai am
ROTH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289389_a_290718]
-
volumele Pur (1998) și Recviem pentru secolul meu (2003). A mai folosit pseudonimul Ioan Grunz. Prima carte a lui R., La țărmul grânelor (1988), cuprinde poezii marcate de o notă de vitalitate, învăluite într-o atmosferă senină, vrând să sugereze consonanța dintre afectivitate și natură. Poetul optează consecvent pentru tiparele prozodice de sorginte clasică, păstrând muzicalitatea versurilor, necesară exprimării sentimentelor de optimism, tandrețe, melancolie. Este o lirică solară, cu mult vegetal, cu topoi ca pădurea sau satul, în linie tradiționalistă: „Le
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
Bem (1970), și anume că majoritatea experimentelor pe această temă se întreprind pe studenți și că aceștia sunt - prin selecție și statut - preocupați în mai mare măsură decât populația obișnuită de o gândire și exprimare logică, de producerea și exprimarea consonanței cognitive. De altfel, R. Abelson (1976), analizând mii de răspunsuri la chestionarele aplicate oamenilor obișnuiți și constatând frecvente incongruențe și contradicții opinionale, lansează teoria opiniilor moleculare. Ea afirmă într-un fel opusul teoriei disonanței cognitive, și anume că, la nivelul
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fiindcă, dacă avem în vedere comportamente prosociale cu rază de acțiune mai largă, empatia este constatabilă ca un predictor important (Penner și Finkelstein, 1998), alături de locul de control intern (Guagnano, 1995) și, în general, portretul personalității altruistice. Alături de și în consonanță sau chiar în concurență cu personalitatea altruistică, D. McAdams și colaboratorii săi (1997) propun ca pe un concept central în explicarea comportamentelor prosociale mai largi și de lungă durată conceptul de generativitate. Acesta desemnează, în esență, interesul și atașamentul indivizilor
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fluența, iar în scris - cu atât mai mult în cel de mână - caracterele literelor, semnele de punctuație, repetițiile. În mod obișnuit însă, în relațiile interpersonale sau de grup, comunicarea verbală este însoțită de cea nonverbală, putând fi în raport de: consonanță, atunci când se susțin reciproc; de neutralitate - când au mesaje independente; sau de disonanță, în sensul că semnalele sunt percepute și interpretate ca purtătoare de informație contradictorie. La o întâlnire de grup, bunăoară, unul dintre membri afirmă verbal că e de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
esențial diferită de cea a audienței; pe de o parte, cineva care merge să țină o cuvântare unui public format din profesori universitari nu se poate îmbrăca în tricou și pantaloni scurți, dar, pe de altă parte, să fie în consonanță cu ceea ce așteaptă audiența de la poziția ocupată ca vorbitor - un profesor universitar nu poate merge în tricou și pantaloni scurți la cursul cu studenții, chiar dacă studenții săi sunt îmbrăcați astfel), postura (trebuie să imprime dinamism), gesturile (de obicei, în vorbirea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
procesul de ascultare: parafrazarea gândurilor vorbitorului, exprimarea înțelegerii pentru sentimentele acestuia și adresarea întrebărilor; în ceea ce privește cea de-a treia tehnică, respectiv cea referitoare la dimensiunea întrebărilor, aceasta reprezintă obiectul de studiu principal pentru metoda socratică. O tehnică utilă, în directă consonanță cu posibilitățile de îmbunătățire a ascultării interactive, o reprezintă focalizarea direcției de acțiune asupra emițătorului (fie el cadrul didactic, într-o structurare a relaționărilor profesor-elev, fie unul dintre elevii/studenții membri ai unui microgrup de discuție - relaționări de tip elev-elev
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
primă fază de descoperire a necesității de implicare este faptul că societatea actuală bazată pe un progres accelerat îi răpește individului tendința de implicare. Este vorba despre un efect pervers al dezvoltării gradului de confort introdus de societatea modernă în consonanță cu avalanșa informațională și stresul provocat de creșterea demografică, limitarea spațiului personal al fiecărei persoane. Figura 48. Procesul metodei rezolvării creative de probleme (adaptare după Scott G. Isaksen și Donald J. Treffinger, 1985, p. 16) Astfel, gradul ridicat de confort
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
puternice în interiorul grupului; de aceea, este recomandabil ca astfel de întrebări să fie mai degrabă apanajul cadrului didactic îndrumător decât al elevului/studentului moderator al grupului, deoarece modul în care aceste întrebări sunt dirijate și focalizate trebuie să fie în consonanță directă cu momentele de dezvoltare și de construcție a grupului; - întrebările „anonime”: sunt cele care urmăresc să reveleze atitudinile și opiniile pe care elevii/studenții le au față de un subiect considerat „delicat” de către cadrul didactic (la orele de dirigenție, spre
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
nu atât asupra mijloacelor stilistice, cât mai ales spre arhitectura narativă. Exegeta respinge ideea unui Sadoveanu intuitiv și anacronic și încearcă să releve o conștiință scriitoricească deținând o capacitate integratoare a lumii, în care omul și cosmosul se află în consonanță prin vaste explicații cauzale, și totodată sensibilă la „mișcările de profunzime și de rezonanță ale contextului literar contemporan”. Situându-și cercetarea în perspectiva retoricii moderne, cu trimiteri la gramatica narativă și la teoria textului, S. intenționează să cuprindă în întregime
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
Nestorie (Epist. 2), Chiril afirmă că a compus cînd mai era încă în viață Atticus, patriarhul de Constantinopol (mort la 10 octombrie 425), „un mic tratat despre Sfînta și consubstanțiala Treime, ce conține și o expunere despre întruparea Unului-născut, în consonanță cu ceea ce am scris acum”, și că i l-a citit lui Atticus, episcopilor și clerului, dar l-a publicat abia mai tîrziu. Deoarece e greu de imaginat lectura publică a unui text extrem de lung cum e Tezaurul, obișnuim să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ar fi comentat Iezechiel; sub numele lui Hesychius ne-a parvenit și o traducere armeană a cărții lui Iov; apoi, un text a cărui autenticitate e discutabilă, o Culegere de dificultăți și de soluții, alcătuită sub formă de compendiu prin consonanța Evangheliilor, unde chiar titlul trezește nedumeriri în privința semnificației exacte a scrierii. Recent, M. Aubineau, acest mare savant și investigator de manuscrise, a descoperit în manuscrisul sinaitic grecesc 492, din secolul al IX-lea, două Omilii pentru Paști ale lui Hesychius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi chiar Domițian. În alcătuirea portretului fiarei din capitolul 17, autorul îmbină trăsăturile monstrului marin din capitolul 13 cu tradiția lui Nero rediuiuus. În felul acesta, el face un pas semnificativ spre ceea ce Peerbolte numește „personificarea” personajului mitic sau, în consonanță cu terminologia noastră, istoricizarea lui. Fiara este încadrată, ca un al optulea membru, în seria împăraților a căror domnie dă ritm cursului istoriei. Apocalipsa reprezintă, fără îndoială, un moment de răscruce în evoluția ideii adversarului eshatologic. Didahia Ultimul capitol al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
echivalează aici cele șase zile ale creației cu șase mii de ani de la „săvârșirea lumii”, degajând sensul ascuns al expresiei cu ajutorul versetului 4 al psalmului 89, în versiunea LXX („o zi a Domnului este cât o mie de ani”). În consonanță cu această logică, sabatul reprezintă cea de‑a șaptea zi a „săptămânii cosmice”, ziua în care drepții se vor odihni împreună cu Cristos. Ultima zi, a opta, inaugurează împărăția cea veșnică. Auguste Luneau presupune, pe urmele lui Franz Cumont, că această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vorbit deja. Contrar opiniei curente, dualismul, ca atitudine existențială și politică, nutrește respect, moderație și toleranță față de celălalt. Prin însuși faptul că lumea a fost creată în cooperare, prin două principii complementare, orice dualist gândește naturaliter în termeni corelativi, în consonanță cu modelul „includerii” și nu al excluderii celuilalt. Viziunea metafizică proprie lui Hipolit și care îl conduce la identificarea a două niveluri diferite în interiorul sferei realității, îl conduce de asemenea la o înțelegere oarecum tolerantă, deși amestecată cu destul dispreț
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
s‑a întors în trup și el a glăsuit în mijlocul tuturor (9, 7‑13). Foarte probabil, Victorin cunoștea această tradiție care prezintă episodul învierii profetului și pe care a valorificat‑o în manieră proprie. Moartea prin lapidare era în perfectă consonanță, dat fiind că cei doi martori eshatologici din capitolul 11 al Apocalipsei au avut aceeași soartă. Exegetul descoperă, se pare, în Paral. Ier., un scenariu analog celui de la sfârșitul veacurilor (aceasta rămâne, desigur, o supoziție). Ca ultim argument, el citează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ne pare deci cea mai justificată. . Cf. Is. 14,16‑17. . Dan. 7, 24. . „Un Nero rediuiuus chez un poète apocalyptique du IIIe siècle (Commodien)”, pp. 209‑210. . Care trimite, probabil, la Lateinos, unul dintre posibilele nume ale Anticristului, în consonanță cu cele spuse de Irineu (V 30, 3) și Hipolit, Christ. 49. . Mai rămâne de rezolvat problema lui Latinus din versul 14. În opinia lui J.‑M Poinsotte, Commodian ar face aluzie în acest vers la Adu. haer. V 30
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu câtă „cinste” l-a întâmpinat împăratul („Rodolful”; Rudolf al II-lea se prăpădea în 1612) pe Radu Șerban și aici câți bani „de cheltuială” i-a dat. Intervențiile împăratului Mathias pentru reinstalarea Domnului Jugar (refugiul în Occident era în consonanță cu ideile politice profesate mereu: la 8 septembrie 1601 figura printre boierii care trebuiau să primească scrisori de la austrieci 28) în scaunul țării Românești, făcute 1612, 1614 și 1616, au fost, unele, de rutină, formale, și, prin urmare, sortite eșecului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în Strigătul (1997), în ciuda revărsării abundente a materiei ficționale. Condamnatul inocent, a cărui execuție e inclusă într-un nucleu epic aparținând trecutului, se instituie ca personaj central într-o alegorie ce își extinde sensul asupra lumii din întreaga ficțiune. Prin consonanță, prăbușirea blocului bucureștean Belvedere, care reprezintă prosperitatea orașului și un axis mundi modern, contribuie la crearea corespondențelor decisive în organizarea imaginarului; în tradiția biblică, trupul soldatului prăbușit sub gloanțe reprezintă „templul Domnului”, în vreme ce, în ordine lumească, clădirea prăbușită este „templul
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
de formule lirice clasice și moderne. Datini, lucrarea câmpului, tradiții, rituri de trecere, obiceiuri magice, toate transpuse în sugestii metafizice, participă la alcătuirea ființei, ca într-un descântec de ursită al celei care se închipuie „zămislită din balade”. Mereu în consonanță cu natura („Eu noaptea nu dorm, ca roua să poată-nflori”), îngăduindu-și numai bucuriile simple, care precum în descântecul magic sporesc lumea, poeta vădește o anume pudoare, vrând parcă să disimuleze sentimentele care pot fragiliza legătura cu ritmurile și
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
filosofie a naturii (1994). În evocarea naturii S. identifică o ipostază de prim-plan a palierului filosofic propriu prozei comentate. În relația om-natură, criticul descoperă „transferul reciproc de substanță”, dar și preeminența spiritului. Demonstrația vizează evoluția relației de la adversitate la consonanță, arhetipurile și temele naturii (lumina solară, câmpia, salcâmul etc.), cu reflexe în întreaga operă a lui Marin Preda. Alte studii, apărute în reviste sau în volume colective, se ocupă de tema libertății în literatura română interbelică sau reiau, într-o
SMEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289733_a_291062]
-
În plus, detașarea de principiile primilor ani; marginalizarea clerului, cel puțin la nivelul ierarhiei și al ramurii sale monahale, făcea loc unei apologii argumentate În cel mai conservator discurs boerescian. Considerațiile sumare de mai sus sunt suficiente pentru a proba consonanța În paradox a unei identități doctrinare complexe. Eclectismul, oscilația Între raționalism și tradiționalism, Între conservarea ierarhiei și reforma politică, Între libertate și autoritate marchează cel mai provocator discurs, sub aspect doctrinar, din prima parte a domniei lui Carol I. Schimbările
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
impus de Henric al V-lea, prinții din familia regală se numeau „Alteța Voastră Regală”, iar șeful Casei, bineînțeles, „Rege” sau „Regină” <ref id="46"> 46 Gh. Iacob, Introducere În diplomație, Iași, 1998, p. 238.</ref>. Deci, titlul era unul În consonanță cu condițiile Îndeplinite de Carol, care era prinț de Hohenzollern, iar tatăl său avea, de altfel, dreptul să folosească acest apelativ. Părerea noastră este că problema trebuie văzută dintr-un alt unghi, deoarece și „Mare Duce” (adică „Arhiduce”), de exemplu
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]