641 matches
-
metaforei drept criterii pentru clasificarea organizațiilor. Probabil cel mai pertinent raport pentru analiza noastră îl constituie cel dintre instituții și organizații, realizat de M. Vlăsceanu (2003, p. 86). Autoarea consideră că "din punct de vedere social instituțiile sunt normative și constrângătoare". Aspectul normativ este dat de anumite modele de comportament și acțiune, de un ansamblu de norme și reguli formale (incluse în legi și prevederi juridice) și informale (convenții, tratate, ritualuri etc.), reguli ce pot fi ușor asociate cu fenomenul de
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
este dat de anumite modele de comportament și acțiune, de un ansamblu de norme și reguli formale (incluse în legi și prevederi juridice) și informale (convenții, tratate, ritualuri etc.), reguli ce pot fi ușor asociate cu fenomenul de ideologizare. Caracterul constrângător și punitiv al regulilor este întărit de faptul că orice încălcare a acestora se asociază inevitabil cu pedeapsa, la fel cum respectarea acestora atrage recompensa. Putem vorbi așadar de o anumită condiționare a relațiilor și comportamentelor la nivelul oricărei instituții
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
interpretare a celor două concepte de pe poziții diferite. Presupusele caracteristici ale instituțiilor și organizațiilor au la bază mai mult o diferențiere semantică, decât un temei real. Se consideră că instituțiile instituie, impun, de aici și caracteristica lor normativă, rigidă și constrângătoare. La polul opus, organizațiile accentuează capacitatea indivizilor de a se organiza, de a stabili relații de cooperare sau de competiție pentru a face față atât cerințelor organizației, cât și propriilor interese. Aceste aspecte nu pot fi negate, dar nici absolutizate
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
alte modalități esențiale prin care se poate învăța schimbarea. Abandonarea individualității în favoarea gândirii colective, ca și exagerarea rolului grupului în detrimentul individualului sunt tot atâtea exagerări ale modalităților de realizare a schimbării. Specialiștii atrag atenția că, uneori, grupurile devin rigide și constrângătoare, dar nu e mai puțin adevărat că afirmarea unilaterală a perspectivelor individuale de înțelegere a schimbării riscă atomizarea eforturilor și, în final, eșecul. Realitatea semnalează un aspect remarcat de majoritatea psihosociologilor, și anume faptul că, într-o școală există un
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
doar anumite sectoare și nu un întreg sistem. Pentru amploarea transformărilor actuale, experiența trecutului ar putea fi considerată un adevărat obstacol în calea schimbării. Abordările empirice sau tatonarea problemelor nu-și mai găsesc locul în condițiile unui mediu turbulent și constrângător. Majoritatea cercetărilor efectuate în diverse sectoare ale vieții sociale, inclusiv la nivelul sistemelor educative, au reliefat faptul că în condițiile în care apar situații ce solicită schimbări strategice, managerii, deși au la dispoziție pârghii multiple, au tendința de a se
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
seară, pe la 3.00, dacă țin minte bine (și țin): "Băi, Doru, hai să facem ceva la Iași, că acolo la voi se fac lucruri frumoase, interesante. Aveți și un prim-secretar mai deschis la minte, o cenzură mai puțin constrângătoare. Bujor e lângă voi tot timpul și permisiv. Eu voi propune în Comitetul executiv, iar tu cu Ancuța mă susțineți". A venit, a trecut prin Comitetul executiv și gata, la Iași s-a organizat în mai-iunie 1984 o ediție a
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Vladimir Streinu o benefică discrepanță între afirmațiile teoretice și exercițiul critic aplicat. Grigurcu sesizează permanenta "corupere" a sforțărilor teoretice în "nebuloasa artei". Ideea este reluată în termeni încă mai expliciți: "Cronicile literare, tocmai prin mularea lor pe obiect (un obiect constrângătoră, oferă imaginea aceleiași pendulări rodnice între diversele moduri de înțelegere repudiate teoretic." Și Grigurcu exemplifică (prin citate copioaseă: Vladimir Streinu ne previne asupra pericolului interpretărilor critice psihologizante. Or, comentând Remember și Craii de Curtea Veche de Mateiu I. Caragiale, trasează
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
nu a fost ti), pe când deplasarea verbului sub inversiune este blocată de negație. Pe scurt, o analiză mai flexibilă, care permite deplasarea neconstrânsă a verbului în domeniul C nu suprinde constrângerile asupra inversiunii și trebuie abandonată în favoarea unei analize mai constrângătoare: deplasarea verbului la C în poziție fixă. 3.3. Dinspre latină înspre limbile romanice. De la latina dunăreană la româna veche 43 În această secțiune ne propunem să aducem în atenție unele fapte ale latinei târzii și ale variantei sale folosite
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
poate avea această putere coagulantă sau, dimpotrivă, dezintegratoare. Poemul este - cum îl va defini Voronca nu peste multă vreme - o „alunecare într-o cale lactee de imagini”, „o succesiune de hazarduri”, „aventură totală”, „perpetuă mișcare”. Până și rima, element tradițional constrângător al discursului, se transformă într-un factor de dinamizare, alături de celelalte elemente ale prozodiei clasice (Colomba e scris în întregime în vers perfect ritmat și organizat strofic în catrene), căci ceea ce se impune în ultimă analiză este și aici propria
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Waltz începe prin delimitarea abstractă a unui sistem politic internațional, înțeles ca sistem de state. Un enunț teoretic fundamental este acela că interacțiunile din acest sistem suportă efectul regulator al structurii sistemului. Structura este definită drept un set de condiții constrângătoare ce afectează comportamentul actorilor, modelând astfel procesul politic din sistem. Structura face posibilă însăși conceptualizarea sistemului, este un concept la nivel de sistem. În definirea ei nu trebuie incluse elemente care țin de atributele sau interacțiunile unităților, pentru că astfel s-
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
existența unor instituții internaționale - seturi persistente și conectate de reguli și practici care prescriu roluri, constrâng activitatea și modelează așteptările actorilor. În categoria instituțiilor intră organizații, agenții birocratice, tratate și acorduri, precum și practici informale pe care statele le acceptă drept constrângătoare. Un tip particular de instituții îl constituie regimurile internaționale, adică instituții sociale care se bazează pe principii, norme, reguli și proceduri decizionale acceptate și care guvernează interacțiunile diverșilor actori, în diverse arii tematice (Lamy, 2005, p. 214). Regimurile sunt aranjamente
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
lor este că, în absența instituțiilor, politica internațională produce rezultate suboptimale pentru toți cei implicați (Jervis, 1999, pp. 45-47). Din acest punct de vedere, cei care se diferențiază cel mai radical de neoliberali sunt neorealiștii ofensivi, care apreciază că natura constrângătoare a mediului internațional și ciocnirea preferințelor statelor în ceea ce privește rezultatele limitează drastic măsura în care conflictul poate fi redus prin politici alternative fezabile (Ibidem, p. 62). Neorealiștii defensivi se situează undeva între aceste două poziții: există situații în care conflictul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este ambivalentă. Pe de o parte, aceste societăți au redescoperit li-beralismul, pe de altă parte mașinăria instituțională a Uniunii Europene birocratizează totul, în timp ce în multe țări populismele și naționalismele de diferite tipuri fac carieră. Piața liberă e un mecanism exigent, constrîngător, de aceea în multe din aceste țări se înregistrează eforturi de a găsi o cale mai originală, de unde apariția unor variante de capitalism mai speciale, ca în Rusia, Ucraina, Turcia, țările din Balcanii de Vest și chiar în Bulgaria și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
darwinist de a privi lucrurile. Susținerea de care s-a bucurat din partea noilor generații a depășit, de fapt, așteptările lui Darwin. Căci el era pe deplin conștient că argumentele în favoarea teoriei sale sunt puternice, dar nu sunt câtuși de puțin constrângătoare. Dacă a acordat totuși deplină încredere ideii că speciile care au populat și populează pământul au luat naștere prin selecție naturală din una sau mai multe forme primare de viață este deoarece a crezut că, dacă această idee ar fi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
sublinia că în carte există multe inferențe legitime, dar autorul „împinge ipoteza (căci o teorie reală nu este) prea departe“. Temeiurile acestor rezerve față de acceptarea teoriei lui Darwin ar putea fi exprimate spunând că cei care le formulează așteptau probe constrângătoare. Asemenea probe ar fi fost anticiparea apariției de noi specii, a dispariției unora dintre speciile existente, ba chiar producerea de noi specii în condiții experimentale. Obiecțiilor de acest tip li se poate răspunde că prestațiile anumitor teorii științifice, cum sunt
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Nu există însă probe că noi specii ar fi putut lua naștere pe cale naturală. Celor care susțin asta, invocând bunăoară fosile de reptile-mamifere sau de maimuțe oameni, Johnson le răspunde că existența acestora nu probează câtuși de puțin „în mod constrângător“ o tranziție evolutivă. Documentele fosile nu relevă multe forme care ar fi trebuit să existe dacă o asemenea tranziție ar fi avut loc. Cercetările paleontologice asidue care au fost efectuate, de la apariția Originii speciilor și până în zilele noastre, nu ar
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
să atribuie contribuțiilor sale științifice „o mai mare întindere decât îmi pare a fi sănătos să li se dea“. Atitudinea pe care a adoptat-o Darwin a fost expresia convingerii că pentru răspunsuri la „întrebările ultime“ nu există probe raționale constrângătoare și, în egală măsură, expresia moderației pronunțate a caracterului său. Darwin nu împărtășea opinia lui Thomas Huxley, care îi replicase lui St. George Mivart, unul dintre cei mai pătrunzători critici ai teoriei selecției naturale, că nu poți fi, în același
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
știința, fie religia adoptă atitudini «expansioniste», pretinzând să răspundă la întrebări care în mod legitim aparțin celuilalt domeniu al cercetării.“ Putem fi de acord cu observația că acest „conflict“ este întreținut de pretenția fiecărei părți că ar putea aduce argumente constrângătoare. Și de asemenea cu faptul că această pretenție nu este susținută cu referire la știință și la religie, ci la ceea ce am putea numi „expansiuni“ problematice ale științei și religiei. Obiecții poate ridica doar caracterizarea religiei drept un „domeniu al
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
vine greu să accepte și o altă consecință a asumării consecvente a principiului separației, și anume că, din punctul de vedere al cercetătorului naturii, poziția agnosticului este tot atât de îndreptățită ca și cea a credinciosului. Căci, dacă nu există temeiuri obiective, constrângătoare, care să susțină sau să submineze reprezentările despre univers ca întreg, despre semnificațiile și valorile supreme, atunci va trebui să recunoaștem că adoptarea lor reprezintă o opțiune personală. Multe rezerve critice care au fost formulate la adresa poziției separării totale a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
un "bolșevic cu conștiința nealterată" (Op. cit., p. 37). Reacția lui Panait Istrati este, așadar, efectul gravei deziluzii a unui idealist. Spre deosebire de Fundoianu, care judeca, în 1935, stările de lucruri de pe poziția filosofului de factură existențialist-șestoviană, opus "falselor evidențe" ale rațiunii constrângătoare și oricărui program susceptibil să reducă libertatea spiritului individual, și reticent, ca atare, din principiu, în fața oricăror limitări doctrinare, prozatorul se manifestă ca o fire pasională, care-și mărturisește fără ocol parțialitatea, decisă de chiar investiția sentimentală. El e un
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
severe tocmai acestui mod rigid-simplificator de a vedea lucrurile, așa cum îl poate constata în acțiunile Sovietelor în spațiul cultural. De acord că puterea sovietică ar fi rezolvat unele probleme de natură strict economică, el nu poate accepta evidența unor practici constrângătoare ce contrazic orice idee de libertate creatoare: Contradicția economică a burgheziei care-și aruncă mărfurile în mare atunci când lumea moare de foame doar pentru a-și ridica prețurile, a fost rezolvată de soviete" - scrie el. Însă faptul că sovietele aruncă
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
raționalul filosof Fondane pune în joc, cum am văzut, în reflecțiile sale critice, și un fond ideatic chemat să le justifice în planul unei concepții mai generale. Amândoi se întâlnesc, însă, în refuzul îngrădirii libertății individuale de către organizații și programe constrângătoare, ce nu țin seama de concretul faptelor și existențelor particulare. Ambii se încadrează perfect în categoria oamenilor ce slujesc unei "morale a convingerii", vizând amintitul "optimum etic" și se opun eticii forței și puterii, acelei "morale a realității" care, prea
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
mai puțin dacă valoarea este umană, divină, livrescă sau artistică, cum la fel e mai puțin important dacă apartenența e de castă, rasă, religie sau etnie, important e ca valoarea să fie etalată în văzul tuturor sub auspiciile unei forțe constrîngătoare: această forță e chiar numenul din care iau naștere normele ritualului. În fond, codul de conduită pe care îl cere un ritual este alcătuit din norme, adică din constrîngeri răsfrînte asupra participanților. Fără constrîngeri nu există cod, fără cod nu
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
să fie după ei, când Ceaușescu s-a revizuit, astfel zicând, și a produs nefastele Teze din iulie, documentul revenirii la îngheț ideologic. Ne apar deci, prin comparare, drept ani de vârf ai liberalizării, dar în esență au fost tot constrângători, mutilanți, dezamăgitori pentru cine se aștepta să o apucăm pe un drum adevărat al reformelor, al umanizării socialismului, așteptare înșelată. Am publicat mai demult în România literară două scrisori ale lui M. R. Paraschivescu, din 1969 și 1970, adresate de
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
căreia, perce-pîndu-l sub un anumit unghi, nu-l mai poți privi decît prin prisma lui. L-ai turnat într-un tipar și gata, orice ar face, nu-l mai dezlegi de chingile lui. L-ai fixat definitiv înțepenin-du-l în forma constrîngătoare a intuiției inițiale. Din capsula aceasta a identității înguste nu-l mai scoți decît dacă ceva exterior vine să te trezească. De pildă, o carte. Atunci afli că omul acela era polimorf, cu o intimitate clădită pe mai multe etaje
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]