33,831 matches
-
duoul tragi-comic Adi-Ilici încearcă să ne frângă șira spinării. Rețeta aplicată de pesedei poartă copyright-ul pantofarului din Scornicești: cu cât mai puțină papa, cu atât mai multă gargară. Nemuritoarea formulă se combină cu oferta fetei lui Răducănoiu, adaptată nevoilor contemporane: „Iliescu la tot cartierul” („Și Năstase la tot fraierul”), spre delectarea târgovețului iubitor de țâpurituri deocheate. Din păcate, toate aceste „acțiuni” pur orale n-au nici o șansă de-a menține trează atenția românului. Cei dintâi au simțit-o angajații lui
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
în prostie cu România pitorească), Sadoveanu, Arghezi, Victor Eftimiu și Bogza (ultimii trei cu volume variate din seria Opere complete). Îi urmează la distanță apreciabilă Slavici, Minulescu, Topârceanu, Eminescu, Brătescu-Voinești, Filimon și - surprinzător - chiar Mateiu Caragiale cu Craii lui. La contemporani, lucrurile sunt și mai interesante. Conduc fără drept de apel Haralamb Zincă, Dinu Săraru, Pavel Coruț și Fănuș Neagu (fiecare cu mai multe titluri), urmați la ceva distanță de Eugen Barbu, Mihai Beniuc, Gheorghe Tomozei, Marin Preda (dar numai cu
Scriitorul frate cu anticariatul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13494_a_14819]
-
fi altfel lirica lui Ilie Constantin? Judecînd după textele noi din Mulțimea singurătate probabil că da. E chiar posibil ca ea să fie mai aproape de sensibilitatea cititorilor de astăzi, pentru că înlocuiește nonfigurativul modern cu figurativul din postmodernitate, mai pe gustul contemporanilor, firește. Rămîne însă de văzut dacă se va ridica la înălțimea poeziei „înalte” care l-a făcut celebru pe autor și i-a asigurat un loc în istoria literară.
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
ca substantiv (cu sensurile „țigară” și „homosexual”). În cartea sa despre Semiotica discursului juridic, Adriana Stoichițoiu Ichim menționează termenul penalistă ca exemplu de influență a limbajului juridic asupra argoului infractorilor. Folosirea în mediul specific e ilustrată și în unele texte contemporane de memorialistică în limbaj argotizant; din care aflăm că se poate vorbi, într-un mod destul de tehnic, de haine penale - „I-am pregătit hainele penale ce trebuia să le ia înainte de a intra la «țuhaos»” (Ioan Chertiție, Confesiunile unui gardian
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
transformă problema moștenirii Daciei dintr-o realitate istorică obiectivă într-un mit ideologic impregnat de naționalism. Pe urmele „romanului fantastic”, denunțat ca atare la vremea lui de Xenopol și de Pârvan, al lui N. Densușianu din Dacia preistorică, destui diletanți contemporani încearcă să facă pură ficțiune (nici măcar science fiction) pe tema unor pretinse priorități ale înaintașilor noștri, amestecînd tendențios puțina informație existentă, inventînd texte (punînd de pildă pe seama lui Dio Cassius ori Herodot pasaje, expresii și cuvinte ce nu se află
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
Alexandru Matei După Particulele elementare, adică de patru ani încoace, Michel Houellebecq a devenit cel mai discutat scriitor francez contemporan, cu cei mai mulți dușmani și cei mai mulți fani (constituiți de altfel, în două asociații pentru care cotizează, cu adresă web. Ignor adresa Asociației Inamicilor Amicilor lui Michel Houellebecq... Cît despre cealaltă, iat-o: www.houellebecq.info ). Tot el este se pare cel
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
cei mai mulți fani (constituiți de altfel, în două asociații pentru care cotizează, cu adresă web. Ignor adresa Asociației Inamicilor Amicilor lui Michel Houellebecq... Cît despre cealaltă, iat-o: www.houellebecq.info ). Tot el este se pare cel mai citit romancier francez contemporan, de la opincă pînă la vlădică (perdantul Lionel Jospin declara în timpul campaniei electorale a fi fost încîntat să-l descopere). El rămîne cel mai “scandalagiu” personaj al literaturii franceze de început de mileniu. De multe ori gratuite, declarațille lui stupefiante sunt
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
este momentul să ne destindem puțin și să mai comandăm o bere” declară el în volumul de luări de poziție Interventions 1), curajul (asumat sau nu) de a exprima tranșant poziții ideologice și politice aflate în total contracurent în Franța contemporană și, în fine, abordarea unei tematici coagulate în jurul a ceea ce se pretinde a fi omul occidental contemporan: situațiile revelatoare pentru stadiul “figurii” sale (cel puțin în versiune franceză). Prima dimensiune a literaturii sale, cea scripturală, este, dintre toate, cea care
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
luări de poziție Interventions 1), curajul (asumat sau nu) de a exprima tranșant poziții ideologice și politice aflate în total contracurent în Franța contemporană și, în fine, abordarea unei tematici coagulate în jurul a ceea ce se pretinde a fi omul occidental contemporan: situațiile revelatoare pentru stadiul “figurii” sale (cel puțin în versiune franceză). Prima dimensiune a literaturii sale, cea scripturală, este, dintre toate, cea care contează cel mai puțin în evaluarea locului ocupat de romancier în conștiința publică. Ea nu este totuși
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
lucrare colectivă, Les Chants de Maurice. Cooptarea lui Houellebecq are așadar loc doar la înființarea organului de presă, și asta, conform mărturiei redactorilor, pentru că descoperiseră în romanul său Extension du domaine de la lutte “lumea muncii și a condițiilor sale morale contemporane”3. Literatura scrisă de autorul Particulelor elementare a primit, printre altele, și eticheta de “literatură a cadrelor”. În Le Roman français contemporain, Laurent Flieder o sugerează, în cadrul capitolului “Romane de criză și romane în vogă”, sub titlul, ironic, “Déprime grave
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
din nou concret: concernul “Aurore”, cel mai mare proprietar de hoteluri din Franța, aflat în top tenul mondial)7, discursul găunos al “drepturilor omului”, The Americam Way, Le Guide du routard, musulmanii, chinezii, islamul și monoteismul în general, sociologia, arta contemporană, Jacques Chirac, Jacques Attali, sado-masochismul. Acuzațiile sînt tranșante, nuanțele nu-și au aici locul. Sentința proferată împotriva monoteismului rămîne antologică pentru maniera polemică “în bloc” a lui Houellebecq: “Plus une religion s’approche du monothéisme songez-y bien, cher monsieur -, plus
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
p. 261). Aserțiunea citată, gravă, nu suferă de o formulare scandaloasă. Dar Houellebecq știe să treacă fără regrete de la opinii critice la altele cinice și, la urmă, vulgare. De la batjocura de un absurd negru cu care-i acoperă pe artiștii contemporani -swiftianisme mult hiperbolizate cu efect senzitiv imediat (este introdus la un moment dat un artist contemporan celebru prin ingeniozitatea instalațiilor sale, ca exemple fiind date expoziții de carne lăsată la putrezit în chiloți feminini sau de muște cultivate pe propriile
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
fără regrete de la opinii critice la altele cinice și, la urmă, vulgare. De la batjocura de un absurd negru cu care-i acoperă pe artiștii contemporani -swiftianisme mult hiperbolizate cu efect senzitiv imediat (este introdus la un moment dat un artist contemporan celebru prin ingeniozitatea instalațiilor sale, ca exemple fiind date expoziții de carne lăsată la putrezit în chiloți feminini sau de muște cultivate pe propriile excremente - p. 192) la denigrări înveninate: “Plus loin, une tablée de Chinois de Honk-Kong - reconnaisables à
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
este “platforma programatică”enunțată ritos, abia disimultă estetic sub pretextul romanului, formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar occidental contemporan cu noi, de vîrstă medie (căci are tocmai patruzeci de ani), Houellebecq are pretenția de a scruta o epocă, o societate - cea dominantă astăzi la nivel global - și un Om, are pretenția, cu alte cuvinte, de a face istorie privind
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
este astăzi singurul scriitor francez care are cu-adevărat curajul și interesul unui pariu cu publicul. El crede, și pe drept cuvînt, că nu se mai citește literatură în primul rînd pentru că scriitorul nu mai știe cum arată publicul cititor contemporan - care este adică Omul începutului de secol XXI și cum ar putea fi el interesat în lectură altfel decît prin miriade de adresări separate pieselor de mozaic din care e alcătuit. Romanele sale ilustrează ultimele lupte date de literatura ficțională
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
lucru din Dada 3 este, desigur, « Manifestul Dada 1918», de Tzara. O adevărată bombă, azvîrlită de un tînăr cu un tupeu de necrezut. Nu duce lipsă de nimic: violență, provocare, sfidare. După o scurtă trecere în revistă a experiențelor artiștilor contemporani, Tzara definea ce înțelege prin spirit Dada, lăudînd în același timp răsturnarea valorilor consacrate. Niciodată pînă atunci protestul Dada nu fusese formulat cu atîta claritate și forță. Elogiu al purificării prin vid și al spontaneității artistice, acest text a devenit
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
a produs o linișe de catedrală în tot blocul și am putut astfel să mă odihnesc...”. Idealist și încăpățînat (ca destui alți intelectuali “neînregimentați” care continuă să nu abandoneze corabia în derivă și, pe alocuri chiar luînd apă, a României contemporane), mă voi adresa pentru soluționarea acestei probleme cetățenești mai departe guvernului, președinției, justiției interne și, probabil, internaționale. Însă nu aceasta doresc să relev în intervenția de față. Mă preocupă realmente, pe lîngă alterarea alertă a gustului public - manelele fiind, în
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
odinioară, greierii prin iarba verde de acasă! Ei, bieții, își fac de fapt mai departe datoria de neobosiți trubaduri ai nopților de vară, cum poți sesiza între pauzele dintre „cîntece”; dar cine mai are urechi sensibile pentru ei?! Timpanele majorității contemporanilor mei sînt iremediabil îngroșate de manele și de alte producte bubuitoare!... (De fapt, nu știu de ce, toate simțurile omenești par a fi devenit insuficiente, pe măsură ce globalizarea avansează; de aici, nevoia de amplificare monstruoasă - prin mașinării ori prin droguri - a trăirii
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
de referință: La pensée du roman este o veritabilă poetică a artei romanești, de la originile ei alexandrine și pînă astăzi. Lumile ficționale (1988) materializau o fertilă meditație asupra specificului artei literare; Arta îndepărtării (1996) se transforma într-o inteligentă sinteză contemporană asupra clasicismului; iată-l acum pe autor construind o poetică a romanului. Se pare că el se decide să atace un subiect nu doar în funcție de miza teoretică a acestuia, ci și cu condiția de a putea pronunța un ultim cuvînt
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
romanescă (și, prin extensie, al proiectului Formaliștilor ruși) decît Toma Pavel (vezi p. 37-38). Perspectiva exclusiv stilistică i se pare, în cazul romanului, infructuoasă. Pentru a extrage cu profit semnificațiile fiecărei faze din evoluția romanului - de la romanul helenistic la cel contemporan - autorul cărții privilegiază perspectiva multiformă și plurifuncțională. Romanul este, poate, singura formă literară care - din momentul apariției ei - și-a pus problema formării individului în raport cu ceilalți. Scopul său ultim: definirea locului ocupat de om în lume, descifrarea mentalității antropologice dominante
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
dispuse cronologic: cea închinată romanului arhaic, de la alexandrini la romanul picaresc; apoi cea închinată trecerii la modernitate, petrecută în secolul al XVIII-lea în Anglia și Franța; secțiunea marelui roman clasic din secolul al XIX-lea; și, în fine, romanul contemporan, atras de sirenele modernității și mizînd pe „scriitură”, adică pe o trăsătură eminamente poetică. Fiecăreia dintre aceste secțiuni autorul îi dă cîte un titlu metaforic, pentru a sintetiza originalitatea celor patru mari faze prin care a trecut romanul european și
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
în spatele acțiunii vizibile, diavolul și Dumnezeu se luptă, ca într-o moralitate medievală, să pună stăpînire pe sufletul personajului” (p. 333 - Dostoievski) etc. etc. Finalul cărții nu putea să nu fie în aceeași notă cu restul: în ciuda abundenței de romane contemporane, în ciuda faptului că secolul al XX-lea a fost considerat „secolul romanului” (faptul în sine este perfect valabil, dacă examinăm profuziunea romanescă din ultimele decenii), La pensée du roman constată decăderea speciei în secolul care tocmai s-a încheiat. Modernismul
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
autorul se oprește cu delicii asupra operei lor. Nu e mai puțin adevărat însă că substanța ireductibilă a secolului se opune, într-un anumit fel, întregii tradiții romanești de pînă la el. Admiratorul Astreei are profunde rezerve față de spiritul romanului contemporan și constată că, la scara istoriei, acesta își trădează vocația primordială. O anumită art du détachement, proprie lui Proust, Kafka, Joyce etc. nu s-a instaurat în secolul al XX-lea, crede Toma Pavel, fără riscuri majore pentru evoluția speciei
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
și în numele lor, o boerie a unui spirit mare. Asta am simțit la sfîrșitul cărții Paul Bortnovschi. Și încă multe altele. Această apariție nu trebuie ocolită. Trebuie procurată. Cititorii-spectatori vor fi seduși de arta și de dimensiunile anvergurii unui personaj contemporan: arhitectul-scenograf Paul Bortnovschi. Multe fragmente sînt adevărate lecții de teatru, de gîndire, de interpretare a formelor, stărilor... Ca și lecțiile minunate și personalizate ale lui Bernstein.
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
Adina-Ștefania Ciurea Puțini contemporani de-ai noștri îl cunosc pe Ion Vinea în ipostaza de publicist. Contemporanii poetului controversat care și-a întârziat publicarea volumului de poezii - Ora fântânilor - până în 1964, anul morții sale, i-au cunoscut numele mai ales din presa vremii, unde
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]