1,120 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 603 din 25 august 2012 Toate Articolele Autorului B U N I C A Aș vrea, o clipă să retrăiesc, Copilăria mea. . . Miraju-acela nu-l mai găsesc, Oricât aș căuta. . . Ziua întreagă n-aveam răgaz, Nu conteneam, zburdând Și din nimicuri, eu făceam haz Și când eram, flămând. Ca într-o ceață întrezăresc, Cortegiul funerar. Pleca bunica, mi-o amintesc, Dar, ca o umbră doar. Tata mi-a spus: ,, Dă-i ultimul sărut!” Aveam trei anișori (1951
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
despre proiectele mele literare și cărțile aflate sub tipar. Printre care, si volumele 2-3 din „Condeie mureșene văzute din Moldova”. Și câteva cărți de tablete spirituale scrise în vara aceasta și aflate sub tipar. Toți se miră și nu mai contenesc cu uimirea. Cum e posibilă o asemenea putere de creație, o asemenea performanță? Adevărul e că nici eu nu știu. Cea mai mare spaimă a mea e că n-o să pot să-mi văd toate lucrările publicate. Că tot nu
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365855_a_367184]
-
prăvale, o poartă de lemn cu o dună de nisip în fața ei și acolo, în nisip, o fetiță de vreo patru - cinci ani se joacă. Vorbește cu personaje imaginare, pune întrebări cu ochii plini de curiozitate, aude răspunsuri și nu contenește... Un trecător! S-ar părea că-i va strica jocul fetiței, dar... nu! Ea sare zglobie în calea lui și îi întinde microfonul improvizat: - Cum vă numiți, domnule? Bărbatul se oprește, se uită ghiduș la fetița blonduță cu fața murdară
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
se găsesc în România, în țara lor natală. Cu ajutorul lui Dumnezeu și-au construit o casă mică, modestă, de unde - spune Ion - nu-i va mai scoate nimeni afară până la moarte. Aici sunt fericiți chiț că lui Ion durerile nu-i contenesc de la acea neuropatie contactată în America. Și mai - spune Ion - că nu-i mai bine nicăieri că în casa ta. Cu toate greutățile pe care le-a avut, cu toate chinurile și suferințele indurate, bătrânul Ion s-a dus la
OCHIUL DRACULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365337_a_366666]
-
iubesc! O, apă curgătoare, Ai grijă de poporul meu, În vreme de război Și atunci, când îmi voi închide ochii, Voi rămâne alături de voi, În înaltul cerului, În inima muntelui Și în valurile lui Auras... Sunt focul... ce nu va conteni să ardă!... Talestri lăsă harpa jos și zâmbi melancolic. Aela își opri dansul, lăsându-se lasciv pe lespezile de piatră. Burnesha, cu ochii injectați de vin, privi haotic prin camera luminată doar de niște flăcări dintr-o sobă... -Să vină
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
dată în gara din Roman. L-a condus apoi în apartamentul unde stătea în gazdă ; apartamentul unchiului ei, poetul Ion Panait. Dorul lor, dorul unul de altul, devenit nesățios, le-a impus să-l hrănească. Sărutările și îmbrățișările nu au contenit până ce ea a izbucnit în plâns. A înțeles. Lacrimile ei erau reziduurile iubirii ce îi despărțise, erau ceea ce mai rămăsese din Jen în sufletul ei. Ar fi trebuit să îi spună că prin asta i-a devenit nespus de dragă
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
capul înainte de a-l lovi pe Mitru în piept pentru a-l doborâ. A simțit cu nedumerire, cum capul îi pleznește. Leana, femeia lui Bică, a țipat întâi scurt, apoi prelung, ca după aceea glasu-i ascuțit să nu-i mai contenească cu nici un chip. Mitru, nevenindu-i să creadă că înfăptuise ceea ce anticipase că ar fi posibil să facă, a lăsat jos parul crăpat în două și nemaiputând suporta s-a îndreptat spre casă. Nu a intrat însă, ci a mers
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
se subțiase teribil, parcă descrescuse, nu altceva! Pășise în studiou cu precauția escaladării unui pod mobil făcut din plante, stânjenit, parcă, de costumul din doc gri deschis. Ziua era fierbinte și ducea în mână o pălărie ușoară din pai. Nu contenea să privească podeaua, drept care îndrăzni o scuză banală: -Grosier comportament mai am?! Să intru-ncălțat?! Nu-i dădui răgaz să dezvolte, că-i apucai palmele și-l trăsei spre fotoliu. Așezată pe scaun în fața lui îl privi îndelung. Și el asemenea
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
începea să se simtă ca fiind una cu acest aici, la fel ca lanul de grâu pe lângă care tocmai treceau, la fel ca macii cu petalele tremurând ușor în aburul cald al pământului, la fel ca lumina ce nu mai contenea să curgă, peste tot, peste toate. Nu s-ar fi mirat deloc, dacă ar fi văzut dintr-o dată, că picioarele îi cresc direct din pământ... Totuși, îi plăcea mult mai mult să-și piardă privirile în înaltul cerului, să vadă
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
și virtuozitatea fraților Vasile și Vitalie Advahov și a orchestrei Primăriei din Chișinău. Surprizele nu au lipsit, Nineta Popa și Gheorghe Turda oferindu-i lui Fuego flori și câte o melodie cântată pe viu artistului și spectatorilor. Florile nu mai conteneau să ajungă la Fuego, care a coborât în sală salutând și îmbrățișând spectatorii. Timp de patru ani, așa cum a spus organizatoarea acestui spectacol, cunoscuta jurnalistă și realizatoare TV, Adriana Bahmuțeanu, au fost necesari pentru ca Fuego să prezinte ceea ce știe, ce
FUEGO ÎN CONCERT LA SALA PALATULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364884_a_366213]
-
bugetul local. Administrația locală Movila Miresii va continua să se implice mereu în păstrarea valorilor și tradițiilor acestor locuri, iar eu, personal, îi asigur pe locuitorii movileni că și-n viitor vom rămâne într-un permanent dialog și nu voi conteni să le ascult doleanțele de câte ori va fi nevoie, promite primarul movilean. Cuvinte mari, rostite de un om deosebit, care are proprietatea termenilor și care, nu de puține ori, a fost elogiat în materialele jurnaliștilor brăileni datorită proiectelor pe care le-
OMUL SFINŢEŞTE LOCUL – PARTEA A II-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364953_a_366282]
-
cu ocheadele injectate ale îndoielii și răzbunării. Sintagma Lăpușneanului cu „capul lui Moțoc” este lasoul aruncat de cerberii descăunați și dezaxați ai unei puteri revolute, ce ne cuprinde într-o uriașă acoladă, cea a neputinței îndârjite și care nu mai contenește. Șuvoiul cald al iritării din orice, orișicând și orișiunde se propagă tentacular în toate mediile social-profesionale și politice topind, ca un acid, membrana subțire a bunului simț, a responsabilității civice. De unde ne-ar veni, Doamne, gândul curat al primenirii întru
NEVOIA DE NORMAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366691_a_368020]
-
Acasă > Impact > Scrieri > SELECȚIE NATURALĂ Autor: Cornelia Curtean Publicat în: Ediția nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Deși începuse luna mai și ar fi trebuit să se încălzească , de câteva săptămâni vântul nu mai contenea frigul parcă se înăpățana să plece. Cu ultimile puteri ne răscolea inimile trimițandu-ne temperaturi scăzute. Termometrul din camera indică ziua temperaturi de 5, 7, 10, 13 grade. Într-o zi de joi, dimineața a început să plouă și așa a
SELECŢIE NATURALĂ de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365710_a_367039]
-
necaz nu vine singur, partenerul ei a părăsit-o definitiv. Toată grija, munca, alergarea, stresul, s-au strâns pe umerii ei. Magazinul cu obiecte bisericești le-a stat în gât celor de la BOR. „(...) Aveam în Deal „tătici iubitori” care nu conteneau cu „binecuvântările”. Cu pizmă, cu ură nedreaptă și cu VICLENIE mă înconjurau. Nu mai aveam vânzare, nu mai aveam clienți în schimb aveam...Garda Financiară și OPC!!! Fain!!! Cum nu se putea mai bine! „Bucuria nebunilor”, cum se zice... Și
O ANĂ A LUI MANOLE SACRIFICATĂ PE ALTARUL NEDREPTĂŢII de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366140_a_367469]
-
se sincronizau armonios, parcă concertau la același pian, cântând la două mâini. Irina transfigurată de plăcere, îi mângâia spatele și fesele partenerului, ghemuindu-și genunchii pentru ca lemnul ce o aprinse să ajungă cât mai adânc în cuptorul încins. Sandu nu contenea să o sărute sau să-i mângâie frumoșii sâni de forma unei pere coapte. Din când în când degetele îi mai mângâiau mameloanele, producând adevărate erupții în vulcanul mult prea activ al Irinei. Broboanele de transpirație curgeau de pe cei doi
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
se depărta cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încă odată, deși l-am văzut de atâtea ori. În urechi îmi răsunau acordurile lui „O sole mio” și parcă îl vedeam pe marele Pavarotti ridicând brațele spre cer, în timp ce cânta
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
Delir!! Pe străzi, în cinstea victoriei, se aprinseră focuri, folosindu-se resursele la îndemână: garduri, copacii din parcuri, sau ușile din stejar sculptat ale unor case mai vechi. Se deschiseră cu cât mai mare zgomot posibil șampaniile, artificiile nu mai conteneau, iar în mijlocul mulțimilor dezlănțuite de bucuria izbânzii (v-am explicat de ce zero-zero este considerată victorie!), apăru divinul patron al echipei, cel care, se urcă pe capota automobilului său de mărimea unui tanc, își aranjă costumul la două rânduri, negru cu
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
a retras. Avea și el câmp de lucrat că doar nu mânca mană cerească. În cinci minute biserica era goală iar după cca. 30 duduiau pe străzi tractoarele. Și era Dumineca Paștelui. Abia atunci am înțeles ceea ce preotul Luteran nu contenea să spună: Ajută-te singur ca să te ajute și Dumnezeu. Nu aș spune că de atunci trăiesc ca să muncesc. Munca și răspunderea pentru ceea ce făceam mi-a fost implementată încă din fașă de către mama. Și-mi place să muncesc. Neputând
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352356_a_353685]
-
voce mieunată, și nu lăsați elevii să vă aștepte!” „Astea nu se grăbesc ele acasă, îl lămurea pe Valentin administratorul Lică. Astea se duc la futing, vă spun eu.” Cum de ajunsese acest cuvânt la urechile lui Lică, Valentin nu contenea să se mire. Căci, strict etimologic, scris footing în limba de origine, el însemna cu totul altceva decât voia să comunice, folosindu-l, administratorul. „Vedeți că prin parcări, mai ales la aceea de la Izvorul lui Iepure, continua insidios Lică, e
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
și virtuozitatea fraților Vasile și Vitalie Advahov și a orchestrei Primăriei din Chișinău. Surprizele nu au lipsit, Nineta Popa și Gheorghe Turda oferindu-i lui Fuego flori și câte o melodie cântată pe viu artistului și spectatorilor. Florile nu mai conteneau să ajungă la Fuego, care a coborât în sală salutând și îmbrățișând spectatorii. Timp de patru ani, așa cum a spus organizatoarea acestui spectacol, cunoscuta jurnalistă și realizatoare TV, Adriana Bahmuțeanu, au fost necesari pentru ca Fuego să prezinte ceea ce știe, ce
UN REGAL DE MUZICA SI POEZIE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351318_a_352647]
-
se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-am mai văzut de multe ori. În urechi îmi răsunau acordurile lui “O sole mio” și parcă îl vedeam pe marele Pavarotti ridicând brațele spre cer, în timp ce cânta
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
dacă se trezește Mormăilă, nu te văd bine, fârtate! - Măi să fie, megieșule! Ce mai spaimă te-a cuprins, nu degeaba ți se spune Fricosul! se prăpădea de râs ariciul. - Ehe, ariciule, dar viteaz mai ești! Și iepurașul nu mai contenea să zâmbească. - Te-aș ruga ceva, dacă ești amabil, continuă ariciul cu o voce gravă. Să-mi vorbești cu „domnule”, urecheatule! - Ei, dar văd că ești peste poate de obraznic! Supărat, iepurele dădu să îi întoarcă spatele. - Ei, iepurașule, încotro
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
dar văd că ești peste poate de obraznic! Supărat, iepurele dădu să îi întoarcă spatele. - Ei, iepurașule, încotro pleci? Îi părea rău ariciului că se aprinsese și-acum voia ca iepurașul să mai zăbovească de vorbă cu el, așa că nu contenea cu întrebările: - Nu mi-ai spus ce faci tu aici. - Sunt paznic la casa ursului, nu vezi? se burzului, și mai morocănos, iepurașul. Ariciul era tot mai interesat: - Văd că stai în fața ușii, dar că ești paznic, nu m-aș
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
fu mirarea iepurașului: - Și ce voi face cu el? - În mâna ta stă-ntreagă provizia de miere ce tu vei aduna-o, s-avem și noi deoparte când va fi iarna grea. - Și zici că eu voi fi stăpânul? nu contenea să se mire Iepurilă. - Da! își întări spusele ursul. Și tu știi că atunci când promit ceva, îmi respect promisiunea! - Nu-i rău! zise mulțumit micul animal. Un lucru nu-nțeleg eu însă. Ursul începu să râdă: - Ce-i așa greu
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
acte și de numărul de înmatriculare. M-am pierdut cu firea,nu am știut să răspund, eram timorată că soțul meu era gardat de atata personal . El îmi spusese să-i aduc medicamente. Când am văzut că polițiștii nu mai contenesc cu întrebările, am replicat scurt: ce se întâmplă sunt și eu anchetată, eu vin de acasă, nu înțeleg de ce soțul meu e înconjurat de atâția oameni. Unul dintre ei mi-a spus scurt că soțul nu le dă actele și
UN SCRIITOR ROMÂN BĂTUT ÎN PLINĂ STRADĂ DE POLIŢIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351549_a_352878]