KorAP: Find »[drukola/base=contesă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...80 >

1,993 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

își spuseră ei, începând să aștepte. Între timp, domnul Popa gonea nesimțitor pe o motocicletă închiriată de Horațiu special în acest scop. Trecuseră cinci luni în van și Maica Tereza nu-i luminase deloc. Horațiu se hotărâse să accelereze lucrurile: Contesa mai avea șapte luni ca să-și îndeplinească planul. Atât îi mai putea acorda heruvimul din viața lui. Gonind furios, în parte din cauza nervilor întinși la maximum, în parte din cauza faptului că nu știa să conducă o motocicletă, și în cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
era portretul moștenit de ta-su. De parcă ta-su avusese unde să-l cunoască pe Sorinel! Hotărât lucru, oamenii sunt răi! Și peste toate, un acces violent de sughiț îl împiedica să spună rugăciunea pe care o învățase de la Mișu. * Contesa fu trezită din somnul ritualic de o bubuitură puternică. Fereastra deschisă lăsa să intre un frig care-i îngheța sufletul. Pe jos, heruvimul ei părea întors din Iad, după lupta cu mii de diavoli. Iar lângă el, Popa, sforăind cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
stare? Își sacrificase heruvimul viața pentru acest năpăstuit? Ce trebuia să facă ea acum? Inima ei nu bătuse niciodată atât de tare. Și cum l-ar putea salva, de fapt, pe Popa? Avea ea dreptul? Primise ea vreun răspuns? Nu, Contesa nu primise nici un răspuns. Misionariatul era vocația ei de când era copilă. Dar poți să fii un adevărat misionar de aici, dintre pereții fortăreței tale? Oare nu trebuie să te amesteci cu vulgul, să cunoști durerea și mizeria, să-i cunoști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
trebuie să te amesteci cu vulgul, să cunoști durerea și mizeria, să-i cunoști pe acești oameni în mediul lor de viață? Și dacă mai tare greșea încercând să facă bine? Dar realitatea era atât de rece, încât până și Contesa se trezi. Omul acesta își va reveni în curând și ea nici nu apucase să se pieptene! Alergă la oglinda de cristal și părul ei lung, mătăsos, nerușinat de bogat, începu să se unduiască aruncând scânteieri de stele în nările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
nimerise din nou la nebunii ăștia. De ce iubim femeile? îi trecu prin cap lui Popa privind coama blondă, dar gândul îi trecu repede și el se ridică șovăielnic în picioare, aproape călcându-l pe blond. - Iar tu! strigă Popa furios. Contesa aproape că scăpă pieptănul de abanos. Iar m-ați răpit, drogaților! Și pentru că drogatul plin de murături nu se trezea, Contesa fu nevoită să-l înfrunte singură. - Domnule Popa... - A-ha! Știți cum mă cheamă! Vreți să cereți răscumpărare, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
trecu repede și el se ridică șovăielnic în picioare, aproape călcându-l pe blond. - Iar tu! strigă Popa furios. Contesa aproape că scăpă pieptănul de abanos. Iar m-ați răpit, drogaților! Și pentru că drogatul plin de murături nu se trezea, Contesa fu nevoită să-l înfrunte singură. - Domnule Popa... - A-ha! Știți cum mă cheamă! Vreți să cereți răscumpărare, nu-i așa? Ei bine, v-ați greșit mireasa! - Domnule Popa... vreau să vă ajut... să deveniți un om mai bun... - Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Popa... vreau să vă ajut... să deveniți un om mai bun... - Sunt foarte bun și singur, mulțumesc! Trebuie să plec acasă! Mă așteaptă la nuntă, nevastă-mea e gravidă. Vă rog să nu mă obligați să folosesc forța fizică! Nu, Contesa nu voia ca el să folosească forța fizică. - Vă rog să mă iertați! Mărgăritare de lacrimi începură să-i curgă pe obrajii palizi. După întâlnirea nepregătită de data trecută, Contesa își petrecuse clipele de trezie din ultimele cinci luni visând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
rog să nu mă obligați să folosesc forța fizică! Nu, Contesa nu voia ca el să folosească forța fizică. - Vă rog să mă iertați! Mărgăritare de lacrimi începură să-i curgă pe obrajii palizi. După întâlnirea nepregătită de data trecută, Contesa își petrecuse clipele de trezie din ultimele cinci luni visând la următoarea întâlnire cu Popa. Ea va purta rochia albă cu perle. Domnul Popa se va târî în genunchi, căutând să-i sărute picioarele desculțe, cu unghii sidefii. Ea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
va ridica. Ea îl va ruga să se ridice totuși. El va plânge și va cerși salvare. Și ea îi va spune: Cu ajutorul Maicii Tereza și al credinței și al umilinței, vom face tot ce se poate! Așa își închipuise Contesa. Pentru asta era pregătită. Și acum... acum voia doar să doarmă, să plângă și să uite. - Voiam să vă ajut... Să vă salvez... Să scot la lumină omul sensibil care sunteți... Am greșit! Căzând în genunchi, Contesa se târî, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Așa își închipuise Contesa. Pentru asta era pregătită. Și acum... acum voia doar să doarmă, să plângă și să uite. - Voiam să vă ajut... Să vă salvez... Să scot la lumină omul sensibil care sunteți... Am greșit! Căzând în genunchi, Contesa se târî, cu privirea-n pământ, până la ușa mare sculptată, și o deschise redându-i lui Popa libertatea de a nu fi salvat. De ce iubim femeile? îl opri din nou gândul pe eliberat. Și încă un gând: Popa își amintise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Americă! Și România! Spuneți-ne ceva! * Cu degetul în borcanul cu miere, domnul Popa privea pe fereastră un București pe care nu-l văzuse niciodată așa. Nu reușise să identifice locația Palatului și înțelegerea fusese ca, atâta timp cât va rămâne alături de Contesă, să nu iasă deloc, să nu vorbească cu nimeni altcineva, să se rupă cu totul de vechea lui viață. Popa acceptase. Halatul de mătase îi îmbrățișa plăcut burta. O picătură de miere îi alunecă încet pe piept. Calm, lux și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
se rupă cu totul de vechea lui viață. Popa acceptase. Halatul de mătase îi îmbrățișa plăcut burta. O picătură de miere îi alunecă încet pe piept. Calm, lux și voluptate, își repeta în gând domnul Popa prima lecție învățată de la Contesă. Simțurile îi erau mai adormite ca de obicei. Să-i pună ăștia droguri în lapte și miere? Ei, și dacă starea asta de bine e de la drogurile lor, pagubă-n ciuperci! Era timpul să-și uite vechile prejudecăți. Era timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
e de la drogurile lor, pagubă-n ciuperci! Era timpul să-și uite vechile prejudecăți. Era timpul să devină un om mai bun, dacă liniștea asta și drogul și luxul însemnau să fii un om mai bun. - Te-ai trezit? - Da, Contesă. Contesa apăru ca o zână de cleștar. Mătăsuri reci, acvamarine, pluteau pe pardoseala de marmură, ca și deasupra capului ei. Părul însuși părea acvamarin, în timp ce corpul Contesei, deși albastru și departe de privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
de la drogurile lor, pagubă-n ciuperci! Era timpul să-și uite vechile prejudecăți. Era timpul să devină un om mai bun, dacă liniștea asta și drogul și luxul însemnau să fii un om mai bun. - Te-ai trezit? - Da, Contesă. Contesa apăru ca o zână de cleștar. Mătăsuri reci, acvamarine, pluteau pe pardoseala de marmură, ca și deasupra capului ei. Părul însuși părea acvamarin, în timp ce corpul Contesei, deși albastru și departe de privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului Contesa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
și luxul însemnau să fii un om mai bun. - Te-ai trezit? - Da, Contesă. Contesa apăru ca o zână de cleștar. Mătăsuri reci, acvamarine, pluteau pe pardoseala de marmură, ca și deasupra capului ei. Părul însuși părea acvamarin, în timp ce corpul Contesei, deși albastru și departe de privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului Contesa ținea o pisică albă cu un safir la propriul gât. Colierul colierului. - Astăzi vom învăța, spuse Contesa așezându-se pe marginea patului în care se lățise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Contesa apăru ca o zână de cleștar. Mătăsuri reci, acvamarine, pluteau pe pardoseala de marmură, ca și deasupra capului ei. Părul însuși părea acvamarin, în timp ce corpul Contesei, deși albastru și departe de privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului Contesa ținea o pisică albă cu un safir la propriul gât. Colierul colierului. - Astăzi vom învăța, spuse Contesa așezându-se pe marginea patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
deasupra capului ei. Părul însuși părea acvamarin, în timp ce corpul Contesei, deși albastru și departe de privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului Contesa ținea o pisică albă cu un safir la propriul gât. Colierul colierului. - Astăzi vom învăța, spuse Contesa așezându-se pe marginea patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi se întoarse și se tolăni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi se întoarse și se tolăni aproape de șoldul cald al Contesei. Domnul Popa strănută: avea alergie la pisici. - Dar eu iubesc animalele, spuse domnul Popa. Am avut și o cățea, o chema... ezită. N-ar fi vrut s-o supere pe Contesă din prima zi. Dar la urma urmei, o iubise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
se întoarse și se tolăni aproape de șoldul cald al Contesei. Domnul Popa strănută: avea alergie la pisici. - Dar eu iubesc animalele, spuse domnul Popa. Am avut și o cățea, o chema... ezită. N-ar fi vrut s-o supere pe Contesă din prima zi. Dar la urma urmei, o iubise mult pe cățeaua lui, doar nu era să se rușineze cu asta: o chema Contesa! - Ce ciudat... - Da. A călcat-o tramvaiul. Contesa își aminti brusc ultima imagine pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Am avut și o cățea, o chema... ezită. N-ar fi vrut s-o supere pe Contesă din prima zi. Dar la urma urmei, o iubise mult pe cățeaua lui, doar nu era să se rușineze cu asta: o chema Contesa! - Ce ciudat... - Da. A călcat-o tramvaiul. Contesa își aminti brusc ultima imagine pe care o văzuse în Babilon: cățelul strivit de tramvai, cățelul cu numele ei, și bărbatul acela cu p... pro... problema de la buric. Îl fulgeră pe Popa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
N-ar fi vrut s-o supere pe Contesă din prima zi. Dar la urma urmei, o iubise mult pe cățeaua lui, doar nu era să se rușineze cu asta: o chema Contesa! - Ce ciudat... - Da. A călcat-o tramvaiul. Contesa își aminti brusc ultima imagine pe care o văzuse în Babilon: cățelul strivit de tramvai, cățelul cu numele ei, și bărbatul acela cu p... pro... problema de la buric. Îl fulgeră pe Popa cu o privire care avea intensitatea tuturor anilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Popa cu o privire care avea intensitatea tuturor anilor ei de coșmar. Să fie posibil, oare... Era posibil! Ăsta era omul. Mai bătrân, mai gras, poate cu o problemă și mai mare la buric, poate... era piatra de încercare pentru Contesă, proba ei de rezistență, Purgatoriul. Mutatis mutandis, era ca și cum un pompier ar fi trebuit să salveze un om căzut într-un veceu de țară intens folosit. - Îmi pare rău. - A fost singura ființă care m-a iubit vreodată. Sincer, adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
era ca și cum un pompier ar fi trebuit să salveze un om căzut într-un veceu de țară intens folosit. - Îmi pare rău. - A fost singura ființă care m-a iubit vreodată. Sincer, adică. Și nu pe interes. - Necondiționat, își traduse Contesa. - Da. Necondiționat. În rest, toți mă iubesc pe interes. Și Mișu, mai ales. - Mișu? În afară de faptul că îi salvase întâmplător viața lui Horațiu, că avea o soție gravidă acasă și că singura ființă care-l iubise fusese un câine călcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
În rest, toți mă iubesc pe interes. Și Mișu, mai ales. - Mișu? În afară de faptul că îi salvase întâmplător viața lui Horațiu, că avea o soție gravidă acasă și că singura ființă care-l iubise fusese un câine călcat de tramvai, Contesa nu mai știa nimic despre viața lui Popa. - Da. Mișu. Administratorul și chelnerul barului meu. Copilul meu de suflet. Amantul meu ocazional, își alese Popa cu grijă cuvintele. Contesa rămase înmărmurită. Acest Pygmalion de cleștar nu se așteptase la asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
singura ființă care-l iubise fusese un câine călcat de tramvai, Contesa nu mai știa nimic despre viața lui Popa. - Da. Mișu. Administratorul și chelnerul barului meu. Copilul meu de suflet. Amantul meu ocazional, își alese Popa cu grijă cuvintele. Contesa rămase înmărmurită. Acest Pygmalion de cleștar nu se așteptase la asemenea lut infect. Să renunțe acum? Să se recunoască înfrântă? Pisica, simțindu-i neliniștea, se desprinse de șoldul ei și se repezi cu ghearele în pulpa domnului Popa. - Futu-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]