1,040 matches
-
resentimentului nietzschenian. Sunt, se știe, cazuri ale unor scriitori de limbă „periferică”, suedeză sau albaneză de exemplu, care au făcut „carieră la Paris” sau Într-un alt centru european de cultură. Nici azi nu știu bine de ce „mă’ntorc mereu - contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, cum cântă Blaga. Dar, revenind la „discuția noastră” despre „vina În istorie”, am avut, cum spuneam, Încă din pubertate, acel reflex suficient de rar ca să pară ciudat - atunci și acum! - de a-mi căuta propria-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rea, fiecare pîndește locul celuilalt. Lumea e o piramidă. Aici e tot păcatul. Fiecare trebuie să fie la locul său, rege sau valet. E același lucru. Fiecare la locul său fără ură...” (Brâncuși într-un text de Marcel Iancu, în „Contimporanul” nr. 5/1926). *Sp. mi-a dat exemple de profesori care „profită groaznic” de pe urma propriilor elevi. Unul, de pildă, le dă note în funcție de situația materială a părinților, dar în raport invers cu aceasta, pentru a-i stoarce pe cei cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de 1 octombrie 1892. Din 1868 a devenit membru titular al Academiei Române. În 1848 a luat parte la mișcarea revoluționară din Moldova. În 1860 a scos „Revista Carpaților”. A scris versuri și teatru fără o valoare deosebită. Proza memorialistică („Suvenire contimporane”, 1888), remarcabilă prin culoarea și fluența evocării, cuprinde portrete memorabile și pitorești, descrieri de atmosferă, realizând În cuprinsul povestirii valoroase nuvele autonome. A tradus din clasicii și romanticii francezi. Au rămas În conștiința populară versuri scrise de Sion, precum „Mult
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în Țările Române). Un spațiu important revine aspectelor legate de activitatea literară a membrilor societății Junimea și de receptarea ideologiei junimiste în Transilvania (I. Verbină, Aspecte din lupta junimistă în Transilvania, G. Panu și T. Maiorescu, Iacob Negruzzi și „Revista contimporană”, I. Breazu, Noi contribuții privitoare la pătrunderea junimismului în Transilvania). Altă categorie de studii și articole examinează raporturile literaturii române cu literaturile străine, fiind vorba fie de traduceri (I. Verbină, O dare de seamă germană despre traducerile lui Iordache Slătineanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289997_a_291326]
-
a fost soția lui Titu Maiorescu. Câteva lucrări pe care le întocmește nu sunt, propriu-zis, de literatură. Apărută în două ediții, Povețe către săteni (1885) este de fapt o prelucrare. Realizare meritorie, chiar dacă nu lipsită de erori și omisiuni, Dicționarul contimporanilor din România (1800-1898) (1898) cuprinde, în prezentări succinte, biografia și operele unor scriitori, ale unor oameni de știință sau politici. Autorul s-a folosit, între altele, de biografiile românești alcătuite de A. Ubicini pentru un dicționar al lui L.-G
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
subțire nestatornicia femeii sau creionând o serie de „moftangii”. SCRIERI: Vicleimul, București, 1881; Povețe către săteni, București, 1885; Nazat! (în colaborare cu Iacob Negruzzi), București, 1886; Cronicele lui Max (1886-1888), București, 1888; Trotuarul Bucureștiului. Tipuri și impresii, București, 1896; Dicționarul contimporanilor din România (1800-1898), București, 1898; Scump... dar face!, București, 1902; Între Capșa și Palat... Impresiile unui trecător, București, 1904; Un leu și un zlot, București, [1910]; Moștenire de la răposata, București, [1910]. Repere bibliografice: Caragiale, Opere, IV, 427-428; Olimpiu Boitoș, Biografiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
după ce debutează cu versuri în „Adam”, colaborează și la „Hașmonaea”, revista studenților sioniști. Întrucât la „unu” i se refuză publicarea unor poezii în franceză, C. se grăbește să-și tipărească în regie proprie placheta Efluvii (1931) și se apropie de „Contimporanul”, în care face să apară versuri și notițe iscălite Leo-Albert Werner și V. Cristian. Redactor la „Facla” în anii 1932-1933, mai colaborează la „Zodiac”, „Tiparnița literară”, „România literară”, „Clopotul”, „Ulise”, „Litere”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Reporter” ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
a fost un scriitor român bucovinean, membru titular (din 1868) al Academiei Române. În 1848 a luat parte la mișcarea revoluționară din Moldova. În 1860 a scos „Revista Carpaților”. A scris versuri și teatru fără o valoare deosebită. Proza memorialistică („Suvenire contimporane”, 1888), remarcabilă prin culoarea și fluența evocării, cuprinde portrete memorabile și pitorești, descrieri de atmosferă, realizând în cuprinsul povestirii valoroase nuvele autonome. A tradus din clasicii și romanticii francezi. Limba românească George Sion Mult e dulce și frumoasă Frați ce
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Sburătorul, pentru ca apoi să se atașeze de gruparea condusă de Camil Petrescu, care îi publică, în 1927 și 1928, poezii, traduceri și note critice în „Universul literar”. Anterior, iscălise câteva articole în ziarul „Dreptatea”. Mai colaborează la „Sinteza”, „Vitrina literară”, „Contimporanul”, „Tiparnița literară”, „Radical”, „Excelsior”, „Cuvântul”, „Clopotul”, „România literară” (la care e, timp de un an, cronicar literar), „Azi”, „Reporter”, „Herald”, „Progresul social”, „Vremea”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Studio”, „Lumea românească”, „Viața românească”, „Universul literar”, „Pământul românesc”, „Revista scriitoarelor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
principiului evolutiv al conceptului estetic”. Extras din articolul-program al celei de-a doua serii, textul explică atât antigândirismul lui E. Lovinescu, motivat prin respingerea ortodoxismului și a misticismului, a tradiționalismului și a naționalismului, cât și atitudinea distant-înțelegătoare față de avangardismul revistelor „Contimporanul”, „Integral”, „unu”, pe care le consideră expresia violentă, extremistă, a sincronismului. Încă de la primele numere, distribuția rubricilor se stabilește cu limpezime, cronica literară fiind ținută de E. Lovinescu, cea a ideilor de Tudor Vianu, cronica plastică de Francisc Șirato, multă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
unei învestituri sociale explicite.“ (Scînteia, 14 decembrie 1977) ANDRIȚOIU Al. Praznicul lui Andrițoiu (nota V. I.) „Ferice de poetul care are mândria mare și adeveritoare de a cânta un praznic lăudat și de-a cânta, cu praznicul de-odată, istoria contimporană toată și libertatea care i s-a dat.“ („Cântec de 23 august“, România liberă, 22 august 1958) „Partidul conduce țara, deci inclusiv literatura. Marelui său mecenat trebuie să i se răspundă cu aprobare și angajare, nu cu mofturi. [...] Partidul a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dorința mea de a colora mai viu mișcarea de atunci să fi întrebuințat cuvinte pe care un istoric rece le-ar fi înlăturat. Dar mi se va ierta, căci am fost însumi martor la aceste evenimente unice în istoria noastră contimporană; am împărtășit însumi emoțiunile ce au zguduit inima multîncercatului nostru popor, am trecut însumi rând pe rând, prin toate crizele lui de neastâmpăr, de îndoieli, de speranțe, de bucurii, la o vrâstă când aceste mișcări sufletești nu se uită, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acestui pedantism și ne-a redat numele legitim înscris în cartea veacurilor. Tout est bien qui finit bien106. Dealtfel, articolul său a făcut mult vuiet și a fost prima provocare la adresa școalei literare din București, reprezintată mai târziu prin Revista contimporană. În numărul al 3-lea venii și eu cu prima mea novelă, Fluierul lui Ștefan. Când m-am prezentat la "Junimea" cu manuscriptul, parcă eram un vinovat care ascundea în buzunar corpul delictului. Numai Iacob Negruzzi știa că comisesem o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru copiosul banchet ce ne aștepta, se dădu lectură la câteva publicațiuni din diferite broșuri, foi volante și ziare spre a se lipi la dosar. Trebuie să se știe că "Junimea" avea un dosar în care se lipeau ca curiozități contimporane toate neroziile ce ieșeau la lumina tiparului. Sunt în dosarul acesta eșantilioane de toată frumusețea: anunciuri, afișe, reclame, poezii de natură a stârni râsul celui mai morocănos dintre oameni. Acest dosar, grație nesecatului izvor de prostie omenească, se făcu așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
intelectuale. Atunci a căzut asupra noastră, în lipsă de argumente, un potop de invective, că suntem adică: analfabeți, lipoveni, cosmopoliți, germanofili, vânduți austro-maghiarilor și câte alte grațiozități care-mi scapă acum din memorie. Atunci a compus un tânăr de la Revista contimporană, al cărui nume este astăzi cu totul uitat, o piesă de teatru intitulată Borta rece, care de la început pănă la sfârșit nu era decât o bătaie de joc la adresa noastră. Atunci a fost păcălită "Junimea" de Hasdeu, prin acrostihul Conforbiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
A fost singura luptă ce s-a dat în țara noastră pe un alt tărâm decât acel politic, și ne-a redeșteptat la o nouă viață literară care părea de mult amorțită. Izbânda finală a fost a Convorbirilor, căci Revista contimporană a închinat steagul de mulți ani, iar Convorbirile trăiesc și astăzi. Însuși Hasdeu și răposatul V. A. Urechia, care erau capii mișcărei contra junimiștilor, au sfârșit prin a intra în rândurile lor, luând parte la multe din ședințele săptămânale ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
inteligenții sale i-a permis Lucreției Andriu, după ce am făcut cunoștință și În ultimii ani ai vieții, să evolueze spre o viziune a lumii, În care taina și luciditatea sunt cele două capete de Janus ale aceluiaș fenomen de cunoaștere. Contimporanii noștri le consideră incompatibile, ceiace nu dă o idee faimoasă despre inteligența lor. Dar Dante spunea: și, peste secole, l’altissimo poeta are dreptate. Tangența cu această disciplină spirituală pe care o numim tradițională, pentru că e veșnică a produs În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
că În primul rând al fotografiei vedeți și atâtea soții ale ofițerilor; veniseră de la Fălticeni, spre a-și lua rămas bun, de la soții lor, ce plecau pe zone. Cred că explicații, de mai sunt necesare, ar putea să vă dea contimporani de-ai mei - colegul Cardaș , Dl. Ghelemé etc. Casa memorială a oamenilor de seamă din Fălticeni, pe care am avut cinstea s-o vizitez În frumosul octombrie din acest an, mi-a răscolit profund sufletul, la glasul amintirilor... Începând cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
asupra noutății poeziei lui Al. T. Stamatiad, Mihail Cruceanu și Eugeniu Sperantia. Sub semnătura Spectator, în trei numere consecutive se tipărește un studiu despre viața publică a criticului Titu Maiorescu, „simplă copie după natură luată de la cursul de Istoria filosofiei contimporane” (Un bun actor, Același bun actor și Titu Maiorescu). Alți colaboratori: G. Boldur-Epureanu, N. Țincu. A.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287804_a_289133]
-
de Leu sau Talismanul, București, 1856, Fidanțata de Lammermoor, București, 1856; Fr. Guizot, Istoria civilizațiunii în Europa, I-II, București, 1856, Istoria civilizațiunii în Francia, I-V, București, 1858. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, III, 196-205; N. Iorga, Un contimporan al lui Alecsandri. Poetul Gheorghe Baronzi, ALA, 1922, 79; Călinescu, Ist. lit. (1941), 295-297, Ist. lit. (1982), 330-334; Cioculescu- Streinu-Vianu, Ist. lit., 292-294; Pillat, Itinerarii, 76-80; Perpessicius, Mențiuni ist., 149-166; Brădățeanu, Istoria, II, 59; Dicț. lit. 1900, 80-81; Marian Barbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
condeiului. No. 3. Ilarie Chendi, București, 1904; Vasile Savel, Opera d-lui Il. Chendi, București, 1906; Octavian Goga, Aprecierea valorilor la noi, TR, 1911, 266; Lovinescu, Opere, V, 119-121; Iorga, O luptă, I (1914), 12; Trivale, Cronici, 230-234; Vasile Savel, Contimporanii. Schițe și portrete literare, Arad, 1920, 5-11; Tudor Arghezi, În umbra lui Ilarion, „Hiena”, 1920, 12-13; Darie [Cezar Petrescu], Lăsați-l să doarmă ..., „Hiena”, 1920, 12-13; Victor Eftimiu, Ilarie Chendi, „Hiena”, 1920, 12-13; Gala Galaction, Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
REVISTA CONTIMPORANĂ, publicație apărută la București, bilunar și apoi lunar, între 1 martie și 15 septembrie 1894. Începând din iunie 1894, redactor și proprietar este Ilie Demetrescu-Ghiocel, autor de versuri și publicist literar lipsit, în ambele ipostaze, de înzestrare. În R.c
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289192_a_290521]
-
târziu: „Maiorescu înfățișează încarnarea desăvârșită a filistinismului strâmt, neputincios, aliat cu reacționarismul masiv al feudalismului”. Demersurile istoriografice rămân integral ideologice și nu pot fi decât așa, pentru că Maiorescu nu se mai poate apăra, întrucât toate edițiile din Critice, precum și Istoria contimporană a României, ultima apărută după moartea criticului, în 1925, la editura Socec, au fost trecute la index în biblioteci, nemaiputând fi folosite și citate, decât cu aprobări speciale. în aceste condiții, despre Maiorescu se putea spune orice, pentru că nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
căreia Împăratul Rusiei „a lăsat câte 5.000 lei de fiecare comună și că are să vină feciorul lui Cuza să le dea pământ” <ref id="72"> 72 Ionu N. Șoimescu, România, Rusia și Întreita Alianță. O pagină de istorie politică contimporană, București, 1889, p. 278. </ref>. Această frază scrisă de omul politic Ion Șoimescu la 1889 ar putea părea una subiectivă, dar este Întărită și de alte mărturii. Astfel, ministrul plenipotențiar britanic acreditat la București, Frank C. Lascelles, Într-un raport
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
publică în „Cugetul românesc” Pâlnia și Stamate și Ismaïl și Turnavitu. Altele aveau să apară după moartea sa, în 1925 în „Punct” (Emil Gayk, Plecarea în străinătate, Cotadi și Dragomir), în 1928 în „Bilete de papagal” (Algazi & Grummer) și în „Contimporanul” (După furtună), iar în 1929-1930 în „unu” (Fragmente antologice, Cronicari). În 1928 numele scriitorului devenise titlul unei publicații de avangardă scoase de Geo Bogza la Câmpina. Revista „unu” îi consacră în întregime numărul 31/1930. La editura acesteia, Sașa Pană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]