1,024 matches
-
promovarea acțiunilor inteligente, a raționalității și prin abordarea atentă a problemelor; considerația individualizată prin acordarea atenției fiecărei persoane din grup, tratarea individuală a fiecărui angajat, prin furnizarea suportului, coaching și consiliere. 14.3. Stiluri de conducere 14.3.1. Modelul continuum-ului conducerii Conceptul de stil de conducere (engl., leadership style) este abordat și dezvoltat pentru prima dată cu ocazia unui studiu efectuat de Lewin, Lippit și White în anul 1939 (cf. Forsyth, 2001) asupra comportamentului conducătorilor unor grupuri de copii
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de lucru (sesizată la liderul autoritar). Modelul clasic al abordării stilurilor de conducere este mai târziu dezvoltat de Schmidt și Tannenbaum (apud DuBrin, 1998) care nuanțează cele două orientări majore ale comportamentului de conducere, organizându-le de-a lungul unui continuum (conducere centrată pe autoritatea liderului vs. conducere centrată pe libertatea de decizie și acțiune a angajaților), funcție de măsura în care subordonații sunt sau nu investiți cu autoritate și implicați de către conducere în luarea deciziilor. Schmidt și Tannenbaum avansează patru factori
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
pe contribuțiile angajaților ei, îi va implica activ în elaborarea deciziilor și adoptarea direcțiilor de acțiune. Presiunea timpului - dacă aceasta impune o adoptare rapidă a deciziei, nu mai există condiții pentru a implica membrii echipei în analize și dezbateri. Modelul continuum-ului stilurilor de conducere descrie trei variante principale de exercitare a conducerii, cărora le corespund trei modele de lideri (trei tipuri de atitudini în conducere) care își verifică eficiența în funcție de tendințele factorilor descriși mai sus și de disponibilitatea liderului de
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
trei modele de lideri (trei tipuri de atitudini în conducere) care își verifică eficiența în funcție de tendințele factorilor descriși mai sus și de disponibilitatea liderului de a se adapta lor (figura 14.3.1.1.). Figura 14.3.1.1. Modelul continuum-ului stilurilor de conducere Stilul autoritar definește situația în care puterea este concentrată în mâinile unei singure persoane - liderul. Liderul adoptă deciziile și le anunță membrilor echipei de la care se așteaptă să le urmeze îndeaproape. Conducerea nu este preocupată de
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
leadership/managerial grid) elaborată de Blake și Mouton (1964) (apud Vlăsceanu, 1993) pornește de la aceleași două orientări distincte ale comportamentului de conducere: oameni vs. sarcini, relații umane vs. productivitate/profit. De această dată nu le regăsim ca limite ale unui continuum (reprezentare ce sugerează posibilitatea ca orientarea predominantă într-o direcție să excludă preocuparea pentru cealaltă), ci ca dimensiuni care se integrează simultan în comportamentul de conducere (reprezentare ce avansează posibilitatea ca stilul de conducere să reflecte ambele preocupări, funcție de necesitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE Descrieți și exemplificați evoluția teoriilor conducerii. Analizați diferențele dintre abordarea centrată pe trăsăturile de personalitate ale liderului și abordările centrate pe comportament. Delimitați punctele tari și limitele acestor două abordări teoretice ale conducerii. Explicați modelul conceptual al continuum-ului conducerii și concepția Grilei conducerii. Care este principala diferență între cele două modele? Ce implicații are acestă diferență în planul practicii manageriale? TEME DE REFLECȚIE Liderul - un om singur. Analizați sensul acestei idei, promovând argumente pro sau contra întemeierii
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
că circumstanțele temporale impun acest lucru. O cultură se dezvoltă în prezent pe baza unui trecut determinat. Cultura trecutului se menține sau se modifică într-un prezent. Condițiile culturale noi, ale prezentului, prefigurează viitorul culturii de mîine. Ea este un continuum temporal, vine din trecut, se dezvoltă în prezent și deschide căi favorabile pentru viitor, în aceiași timp. Cultura se schimbă fără încetare ca un tot organic, unele elemente dispar, alte componente favorizează răspunsurile achiziționate ieri, iar altele stimulează generarea unor
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
de la animal la animal și chiar la om. NOȚIUNI PRIVIND EDUCAȚIA ȘI DRESAJUL 1. Generalități despre educație și dresaj Educația și dresajul câinilor, indiferent de rasă, deși sunt două noțiuni distincte, ele se interferează ca acțiune și efect, reprezentând un continuum uneori, dacă nu fac chiar corp comun, pentru a imprima cât mai clar câinelui un anumit mod de a răspunde la comenzile stăpânului. Atât educația cât și dresajul sunt acțiuni dificile și anevoioase, greu de realizat, care necesită răbdare, timp
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
în modul de prezentare, nu de ființare. Asta ne învață miturile amerindiene, sub formă de povestire, pe fondul nostalgiei și al poeziei. "Miturile amerindiene nu evocă trecerea ireversibilă de la natură la cultură, ci apariția unor discontinuități naturale pornind de la un continuum cultural în cadrul căruia ființele umane și non-umane nu erau clar diferențiate." (Philippe Descola, Dincolo de natură și cultură). Așa se face că presupusul educator ajunge să fie el însuși educat. Să ne amintim că, în Vineri, de Michel Tournier, Robinson însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
2008). Teoria autodeterminării se concentrează pe aceste trei nevoi fundamentale pentru a promova un construct psihologic care să interpreteze cât mai corect rezultatele cercetărilor cu privire la formele de manifestare ale motivației și la modul în care acestea sunt reglate pe un continuum de la comportament puternic controlat la comportament autonom. Sunt specificate, astfel, mai multe tipuri de reglare cu scopul de a evalua variația internalizării comportamentului de la puternic controlat extern până la cel puternic controlat intern (Vansteenkiste, Lens, & Deci, 2006). „Internalizarea este un proces
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cosmin Prodea, Ioan Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_788]
-
gradul în care sunt satisfăcute nevoile bazale (Vansteenkiste et al., 2006). Fiecare formă de reglare are consecințe specifice asupra învățării, performanței și bunăstării individuale (Hein & Hagger, 2007). Tabelul nr. 1 prezintă formele de reglare propuse de Teoria autodeterminării într un continuum care leagă tipurile de motivație și stilurile de reglare (adaptat de Standage & Treasure, 2002, p. 90 după Ryan & Deci, 2000). Amotivația reprezintă lipsa oricărei intenții rezultată în absența motivației. Amotivația apare atunci când un individ nu percepe nici o relație între un
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cosmin Prodea, Ioan Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_788]
-
pozitiv cu reglarea externă și cu reglarea prin introiecție (Petherick & Markland, 2008). Adoptarea unei orientări spre sine reprezintă un fel de control intern, o presiune pe care un om și-o aplică propriei persoane, similar cu reglarea prin introiecție din continuumul Teoriei autodeterminării (Hein & Hagger, 2007). Unele cercetări au arătat că motivația poate fi puternică și la indivizii orientați spre obiective de sine atunci când nivelul de competență perceput de aceștia este mare (Hein & Hagger, 2007). Orientarea spre sine influențează intențiile individului
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cosmin Prodea, Ioan Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_788]
-
moment pentru problemele curente. Anterior lor, Hollander (1978) descria conducerea tranzacțională, iar mai târziu Bass, (1985) vorbea de liderii transformativi. Devine evident faptul că nivelul ierarhic își pune amprenta pe calitățile cerute managerilor, care tind să se înscrie pe un continuum, de la vârful ierarhiei (manageri predominant transformaționali) spre nivelul executiv (manageri predominant tranzacționali). P. Drucker (1985) îi atribuie managerului două responsabilități specifice: (a) crearea unei entități de producție care să fie mai mult decât suma resurselor utilizate și (b) armonizarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
democrat și permisiv) la abordările recente ale lui R.F. Bales, J.G. Hunt, E.P. Hollander, R.M. Stogdill, F. Fiedler, P. Hersey, K. Blanchard (apud F. Sîntion; A. Papari, 2000). Indiferent de denumirea și numărul lor, majoritatea stilurilor pot fi dispuse pe continuumul „autocratic-democratic”. Prin leadership se înțelege „modul concret de jucare a unui rol, deci de transpunere efectivă în plan comportamental a exigențelor ce derivă din statutul de conducător” (M. Zlate, 2004, p. 97). Definiții mai mult sau mai puțin asemănătoare întâlnim
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
înțeleasă ca raportul cost-beneficiu, și importanța ideologiei, ca indicator al beneficiilor asociate opțiunii electorale, abordarea economică dezvoltă modele explicative ale legăturii dintre opțiunile de vot și strategiile partidelor (Miroiu, 2006). Elementul de legătură în acest caz este posibilitatea imaginării unui continuum ideologic pe care poate fi determinată atât poziția votanților, cât și cea a partidelor aflate în competiție, urmând ca în baza acestor poziții să se stabilească opțiunile de vot și strategiile maximizatoare ale suportului electoral. Având ca fundament aceste asumpții
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
O teorie economică a democrației din 1957 (Downs, [1957Ț 2009). Scopul lui Downs este acela de a explica dinamica partidelor aflate în competiție electorală atât într-un sistem bipartid, cât și într-unul multipartid. În acest scop, Downs imaginează un continuum ideologic, de tip termometru de la 0 la 100, pe care se pot plasa atât partidele, cât și votanții. Continuumul ideologic este cel mai frecvent axa stânga-dreapta, scala mergând progresiv de la poziția de extremă stângă până la poziția de extremă dreaptă. Poziția
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
partidelor aflate în competiție electorală atât într-un sistem bipartid, cât și într-unul multipartid. În acest scop, Downs imaginează un continuum ideologic, de tip termometru de la 0 la 100, pe care se pot plasa atât partidele, cât și votanții. Continuumul ideologic este cel mai frecvent axa stânga-dreapta, scala mergând progresiv de la poziția de extremă stângă până la poziția de extremă dreaptă. Poziția pe care fiecare actor o adoptă pe continuum este ceea ce Downs numește punctul ideal, adică acea poziție care reflectă
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
100, pe care se pot plasa atât partidele, cât și votanții. Continuumul ideologic este cel mai frecvent axa stânga-dreapta, scala mergând progresiv de la poziția de extremă stângă până la poziția de extremă dreaptă. Poziția pe care fiecare actor o adoptă pe continuum este ceea ce Downs numește punctul ideal, adică acea poziție care reflectă cel mai bine viziunea ideologică promovată de actor. În modelul downsian ideologia ocupă o poziție centrală, deoarece, pentru a-și simplifica alegerea, votanții evaluează fiecare partid în funcție de poziția pe
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
ideal, adică acea poziție care reflectă cel mai bine viziunea ideologică promovată de actor. În modelul downsian ideologia ocupă o poziție centrală, deoarece, pentru a-și simplifica alegerea, votanții evaluează fiecare partid în funcție de poziția pe care o ocupă pe acest continuum, alegând să voteze cu partidul cel mai apropiat de propria poziție. Dat fiind faptul că în teoria alegerii raționale clasice este irațional ca votanții să se prezinte la vot întrucât votul presupune costuri, votanții folosesc ideologia ca pe o „scurtătură
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
fi siguri că acțiunile ulterioare ale partidului le vor maximiza utilitatea, dacă este ales. Mai mult, însăși asumpția de raționalitate a modelului conduce la opțiuni ideologice ale partidelor relativ imobile în timp, întrucât partidele nu se pot deplasa liber pe continuum fără a pierde caracteristica de integritate, fiind limitate de poziția celorlalți competitori, peste care nu pot sări. Pentru a-și construi modelul, Downs face o serie de asumpții simplificatoare, atât în ceea ce privește votanții și partidele, cât și situația de alegere în
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
căror singur scop este acela de a câștiga alegerile. Așadar, partidele propun politici pentru a câștiga alegerile, nu urmăresc să câștige alegerile pentru a propune politici (Downs, 2009, p. 65). În acest context, partidele vor alege să se poziționeze pe continuum astfel încât să atragă sprijinul unei pluralități a votanților 3. De asemenea, partidele sunt interesate doar de alegerile actuale, nu și de cele viitoare, astfel încât ele adoptă strategii care să le maximizeze șansele de a câștiga în prezent. În modelul downsian
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
cele viitoare, astfel încât ele adoptă strategii care să le maximizeze șansele de a câștiga în prezent. În modelul downsian, votanții sunt în primul rând actori raționali (Downs, 2009, p. 38) și dețin informație perfectă, cu alte cuvinte, cunosc poziția pe continuum a tuturor partidelor aflate în competiție, sunt capabili să se evalueze și să se ordoneze în funcție de distanța față de propria poziție pe continuum. Aici intervine importanța ideologiei, folosită de votanți, așa cum am explicat anterior, drept scurtătură informațională în evaluarea beneficiilor pe
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
primul rând actori raționali (Downs, 2009, p. 38) și dețin informație perfectă, cu alte cuvinte, cunosc poziția pe continuum a tuturor partidelor aflate în competiție, sunt capabili să se evalueze și să se ordoneze în funcție de distanța față de propria poziție pe continuum. Aici intervine importanța ideologiei, folosită de votanți, așa cum am explicat anterior, drept scurtătură informațională în evaluarea beneficiilor pe care le-ar obține de pe urma câștigării alegerilor de fiecare partid din cursa electorală. De asemenea, pentru simplificare, autorul presupune că votanții sunt
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
mai sus și alegând să ignorăm posibilitatea existenței atașamentului sau loialității față de un partid anume, indiferent de platforma propusă, rezultă că votantul rațional va prefera în mod necesar partidul a cărui poziție este cel mai aproape de punctul său ideal pe continuum. Dacă între partide nu există diferențe în ceea ce privește politicile promovate, atunci alegătorul va fi în mod necesar indiferent între partide. Mai mult, dacă punctul ideal al votantului se află la distanțe egale de două sau mai multe partide, acesta va fi
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
sau mai multe partide, acesta va fi indiferent între ele, de aici rezultând că preferințele votanților sunt simetrice (Downs, 2009). În aceste condiții, fiecare votant va alege să voteze partidul care se află cel mai aproape de poziția sa ideală pe continuum, astfel încât să-și maximizeze utilitatea. Cel mai frecvent, pentru calculul utilității se utilizează pătratul distanței euclidiene dintre poziția partidului și poziția votantului pe continuumul ideologic. În sfârșit, cu privire la situația de alegere, Downs (2009) asumă faptul că votanții sunt uniform distribuiți
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]