472 matches
-
monument Eminescu monument care incorporează chimerele. Într-una dintre ele chimericul se apropie de decadentism prin dimensiunea coșmaresc vizionară care-l situează în același timp în consonanță cu viziunea rodiniană a Porților infernului. În corpul soclului, Paciurea imolase figuri tulburătoare, contorsionate spasmodic în prada unei suferințe a cărei expresie este asociată chinurilor infernale sau ale unui marasm fantasmal. În această sculptură care nu ne-a parvenit, tiparul fiind distrus accidental după o expoziție la Milano, se poate sesiza afinitatea de expresie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
incapabil să mai perceapă lumina Speranței. Tabloul răspunde prin ecou iconografiei simboliste, a aparițiilor și viziunilor precum cea din tabloul lui Alphonse Osbert, Viziunea (1892), înfățișând-o pe Sfânta Geneviève, patroana Parisului. Speranța se află înconjurată de toată această umanitate contorsionată, dar și cu ceva din hieratismul difuz, nimbat, cețos al lui Carrière, dar în altă gamă cromatică. Speranța este însă una din ipostazele acestor femmes fragiles simbolisto-decadente, iar acest fapt, în contextul tabloului său, este în măsură să potențeze forța
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ne oferă reperul unui echivalent simbolic pentru această tensiune tragică a captivității biologice generată de forțe superioare umanității și care o guvernează într-un mod discreționar. Pictorul a căutat o soluție pentru exprimarea acestei tensiuni simbolice în chiar postura corporală contorsionată a tânărului al cărui trup pare cuprins de un elan vitalist, capul fiindu-i orientat în sus, formă a unei idealități efemere, în timp ce una dintre mâini îi este prinsă în firul care duce spre cea de-a treia ursitoare. Există
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este distrusă pe parcursul transportului. Fotografia acestui monument a fost publicată și în volumul pe care i-l dedică Oscar Han sculptorului în 1935. Capul Poetului apare așezat pe o stâncă care-i servește de piedestal și care incorporează câteva trupuri contorsionate. Acest cap, departe de a fi senin-apolinic așa cum consideră Petre Popescu-Gogan, concentrează simbolic dramatismul creației, a emergenței propriei sale opere din neant. Sculptorul realizează o aparentă cezură între capul poetului, a cărui privire se proiectează vizionar în zare, și blocul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Un corp de bărbat atrage luarea aminte prin poziția adoptată, care seamănă cu aceea a Gânditorului (1880-1882/1904) lui Rodin, însă nicio clipă acest corp nu reflectă liniștea, autocentrarea subiectului într-un efort cognitiv materializat la nivelul corporalității. Acest corp contorsionat sugerează, mai degrabă, rezistența pe care materia o opune modelării sale, temă care va deveni centrală pentru sculptura paciuriană. Există și o viziune tragică asupra actului creației, corpul operei, soclul-stâncă pe care tronează capul poetului, devine un corp de substitut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
drept fundal un panou decorativ. Postura devine expresia unei intense emoții, mîinile femeii sunt împreunate, corpul transmite vibrația afectului, ochii sunt închiși pentru a fixa și reține imaginea interioară și pentru a bloca bruiajul exterior. În același timp, acest corp contorsionat, penitent, îmbrăcat într-o rochie cenușie, care face contrast cu fundalul cu o cromatică intensă, vie, pare străbătut de un frison care, sugerat expresiv, creează o tensiune suplimentară. Pictorul a fost atent la tensiunile dintre prim plan și fundal, la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ireconciliabile, ci, mai degrabă, a unei tensiuni perpetue, suspendate în încordarea de arc a corpului care pare că nu se va elibera niciodată. Rezolvarea acestei tensiuni rămâne într-o zonă a ambiguității, pentru că formula aleasă de Storck îmbină această grație contorsionată a nimfetei cu o subversivă refuncționalizare a posturii și a corpului, servind drept stativ pentru capul Sfântului Ioan. În figura "gimnastică" există sugestia pios-hieratică a unei rugăciuni, însă poziția anatomic imposibilă a mâinilor evocă dimensiunea actului crud, capul este purtat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, dar și Jeni Acterian sau Alice Botez, model formativ în a cărei osmoză s-au diferențiat destine spirituale importante pentru cultura românească și cea universală. Discipolii lui Nae Ionescu au înfruntat istoria contorsionată a veacului din urmă și au performat excepțional în diferite domenii ale gândirii. Gândul liber, neîncorsetat în canoane, trăit în substanța sa era esența acestui model paideic propus de profesor discipolilor, deschis sub semnul funcției epistemologice a iubirii... Personalitatea lui
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
felul acesta, să pună la îndoială necesitatea folosirii violenței. Această posibilitate a apărut, în cele din urmă, o dată cu inventarea și răspîndirea armelor nucleare, al căror potențial distructiv este reprezentat de trupurile sfîrtecate, de fețele umflate și de cadavrele arse și contorsionate rămase pe pămîntul pîrjolit al Hiroshimei în urma atacului lansat de Enola Gay într-o zi de vară la începutul lui august 1945. Din acea zi, principiul anihilării, care nu recunoaște nici "un principiu de clasă" (Hrușciov), a bulversat lumea întreagă
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cât mai mult ar fi trebuit să-l cutremure faptele acelea atunci când le făcuse și când Dumnezeu, din înalt, le privise și suferise pentru slăbiciunea lui...” (cap. 4) Tatiana Niculescu Bran ne oferă posibilitatea de a surprinde, în detaliu, încrengăturile contorsionate, acele „unelte ale mântuirii” care invadează și-n cele mai subtile cotloane duhovnicești. Nimeni nu rămâne străin sau înafara seismelor duplicitarului. Limbile se tulbură, atunci când se referă la proiecțiile diplomatice, la veștile contradictorii despre CNSAS (piatră de încercare, prin temutele
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
se dezvăluie pas cu pas și a cărui prezență mă uimește în primul rând pe mine...”, spune personajul Ionesco, din piesa Improvizație la Alma. Prin toate aceste desene (prezente în volumul Albul și negru, ed. eumanitas, 2011) putem reconstitui lăuntricul contorsionat al omului, frământat de-atâtea „vise,, dorințe, angoase, obsesii...”, toate, „moșteniri ancestrale...” Impresionează nu desenele în sine, ci sinceritatea Părturisirilor: „desenând, încerc sau mă străduiesc să-mi eliberez mintea de tot ce-o stânjenește, de toate grijile, de toate deșertăciunile
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
intens. Între cele două vârfuri, platoul era acoperit de o iarbă aspră cu fir neobișnuit de lung, pe alocuri stâncile izolate erau invadate de un conifer târâtor necunoscut lui. Erau și niște tufe cu frunze roșcate cerate și cu ramuri contorsionate, încărcate de flori de un roșu strident cum nu mai văzuse. Mirosul proaspăt ca și cel de ienupăr îmbălsăma adierea. Egumenul dispăruse; de undeva, ca o vibrație, începu să-i vină glasul lui. Era o rugăciune liniștită. Se îndreptă spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și se aude spunând forțat, cu vocea răgușită, gâtuită, parcă era un altul, - Ce minunat este parcul, și noaptea... și noi ! pasiunea i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le vede răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna... le
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din gingășia și forța marilor autori, care cândva ne zbârleau părul pe brațe de emoție. Scriitorii de azi își blesteamă zilele și se dau peste cap ca să mai smulgă fie și palide aplauze, exagerează cu violența, cu obscenitatea, cu subiectele contorsionate și imposibile, doar-doar or pune capăt căscatului imens al unui public sastisit. Nu-și dau seama că nu ei sânt de vină, că degeaba scriu pagini care ar muia și pietrele, degeaba dezlănțuie o imaginație demiurgică, degeaba descriu crime și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
holbându-mă la ea cu hotărâre și aproape părându-mi rău pentru Bladesey când Îi văd ochii scăpărându-i de ură. Dar trebuie să fim siguri. Sunt sigură! Sunt ca dracu de sigură!... of Bruce... geme ea Încetișor, cu fața contorsionată și traumatizată. Se concentrează brusc asupra mea. Ce voia să spună cu casetele alea? A zis ceva despre niște casete! Ce-a fost aia? Trag ostentativ aerul adânc În piept. Uite Bunty... e... of, Doamne... mi-e tare greu. — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe burlanul din spate. Când ajungem În aer liber, vândul ne lovește În urechi și simțim că suntem la o Înălțime atât de mare. Cerul de deasupra noastră e de un albastru deschis frumos cu nori În formă de cerșetor contorsionat. Țeava e alunecoasă, dar ne ținem de ea. Apoi se desprinde din articulație, iar noi o scăpăm din mână și cădem, nu mai avem timp să ne pregătim de impact și ne prăbușim peste ceva care ne amortizează căderea, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
diavolul apari pi mini cî eu îl disfac, eu nu fac și el ar răpune cî sî mă răpui...nu mă poati. Semnele apar în funcție de evenimentele care i se întâmplă clientului. Șerpi înseamnă diavol, "lucru rău". La fel și formele contorsionate și ascuțite. În general, ele pot simboliza răul: piedici, boală, ceartă etc. Mai mult, semnele pot fi citite nu numai în cositor, ci și în anumite întmplări legate de acesta. De exemplu, atunci când frige, este semn rău. Secvența nr. 13
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
al celor 14.000 de copii între care trebuia să fie și Iisus Christos. Nașterea creștinismului este începutul unei noi ere și al unor noi secole de prigoniri de schingiuiri și crime, din partea păgânilor idolatri. În această istorie atât de contorsionată, în atâtea mizerii și lupte, numărul răniților, mutilaților, îmbolnăviților e de crezut că a fost foarte mare ca și nevoia de îngrijire de asistență medicală, de medici. Ierusalimul, în noua lui cădere sub Titus (67 - 70) se va umple de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a dreptul aberantă). ibid., p. 237. Chiar și la o simplă privire, personajele care populează banda desenată, mai cu seamă cea istorică, par afectate de deficiențe de vorbire, dacă nu și de sindromuri de retard mintal, exprimându-se în formule contorsionate, lozincarde, bombastice, vizibil artificiale, care în ciuda realizărilor artistice, nu o dată demne de apreciere, ori a scenariilor care se vor din răsputeri a fi luate în serios, provoacă derizoriul și amuzamentul involuntar. 892 Paul Cernat, Tinerețea Epocii de Aur, în idem
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fusese tăiată cu fierăstrăul pentru a se scoate creierul, care zăcea acum, ca un nod gordian ud, Într-un vas În formă de rinichi, În așteptarea disecției. Confruntat cu moartea violentă În tot ce e dezgustător În ea - paloare, poziții contorsionate și expunere de carne -, nu am reacționat mai mult ca atunci când aș fi privit În vitrina măcelarului meu „german“, doar că acesta din urmă avea mai multă carne etalată În galantar. Uneori eram surprins de indiferența mea totală la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
făcut parcă la computer, și eu urmăresc curios chipul de robot stilizat compus numai din linii verticale și orizontale, biserica aceasta ai desenat-o când ne-am oprit la șaisprezece ani, tremurai din tot corpul de aceea liniile sunt ușor contorsionate, o biserică cu elevație verticală, dar întoarsă cu acoperișul în jos, Aldo întoarce desenul ca să pot mai bine vedea biserica, e într-adevăr o biserică, cu vârful foarte alungit, n-are nici ferestre, nici uși, doar turle ce cresc una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
joasă, cu pereții din granit și acoperiș din țiglă. Un postament traversa mijlocul Încăperii, cu traverse de lemn, Înalte până la genunchi. Era singura zonă goală din tot grajdul. Restul era acoperit cu carcase putrezite de animale mici. Corpurile Încremenite și contorsionate erau acoperite cu o crustă albă. Logan se dădu câțiva pași Înapoi, căutând un colț În care să vomite. Era ca și cum cineva l-ar fi pocnit În măruntaie din nou, fiecare convulsie producându-i valuri de durere În stomacul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe drum. Numai că Bernard Duncan Philips nu ajunse prea departe. Fu găsit după trei ore și jumătate, zăcând Într-o baltă de sânge care Îngheța Încet, În Hazlehead Woods. Pădurile erau albe și negre, ca-n povești, copaci bătrâni contorsionați, plini de chiciură, acoperiți de zăpadă. O singură urmă șerpuia prin parc, iar Logan Își târa după ea mașina de serviciu, păstrând viteza redusă că să nu alunece drăcia de pe drum În vreun copac. La o milă și jumătate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mirat și aștept să văd cât o să mă mai țină. Vorba lui Bazil, „să vedem cât o să te țină zeul!“. (azi) Mă cunosc eu În măsura În care mă descriu? Sigur că da, sau cel puțin Încerc să mă cunosc În acest proces contorsionat: descriindu-mă și, deci, descriind lumea, Încerc să găsesc un principiu unificator de organizare a acesteia și, prin aceasta, mă descopăr pe mine ca ființă gânditoare. Les murs absurdes se instalează abia când depășesc granițele ființei mele și Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se Înghesuie unul În altul Într-o tranșee bombardată. Și ea Îl imploră În șoaptă: Numai să nu vorbești. Nu spune nimic. Mi-e bine cu tine și așa. Îi apăru În fața ochilor Închiși viziunea aproape palpabilă a câinelui căsăpit, contorsionat și pierzând ultimele picături de sânge cu un scâncet slab, la picioarele unui gard de piatră, Între tufișuri ude și gunoaie. Și ca prin somn șopti Între sânii ei cuvinte pe care ea nu le auzi: —Să ne Întoarcem Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]