478 matches
-
pe burlanul din spate. Când ajungem În aer liber, vândul ne lovește În urechi și simțim că suntem la o Înălțime atât de mare. Cerul de deasupra noastră e de un albastru deschis frumos cu nori În formă de cerșetor contorsionat. Țeava e alunecoasă, dar ne ținem de ea. Apoi se desprinde din articulație, iar noi o scăpăm din mână și cădem, nu mai avem timp să ne pregătim de impact și ne prăbușim peste ceva care ne amortizează căderea, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ea a auzit imediat, într-o clipă era din nou lângă pat, cu peria de păr într-o mână, întinzând cealaltă mână către el, te ajut eu, tati, și încearcă să îl tragă înspre ea, cu spatele încovoiat și gura contorsionată, respiră greu prin nările ei fine, până când se prăbușește peste el, roșie toată, sleită de puteri, mami, chiar nu poate să se ridice. Cum adică, întreb eu speriată, te doare ceva? El murmură, nu mă doare absolut nimic, însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
speranțele, visurile lor simple și frumoase. Carmina nu avea loc printre ele. O simțeau străină, ieșită din sfera lor îngustă, rotundă și o respingeau. Carmina se întorcea acasă și se așeza pe scaun, în fața mesei, cu pumnii strânși, cu sufletul contorsionat. Simțea cum oboseala îi cerne în creier somnul. La masa de seară se lăsa o tăcere de moarte. Își auzeau unul altuia sorbiturile. Tatăl rămânea cu privirea în gol, cu lingura spânzurând în fața gurii. Pe urmă Carmina se retrăgea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sport? Ați fost profesor la Școala Sportivă din Bacău. V-au trecut prin mâini viitori performeri? Ce părere aveți despre învățământul românesc? Trecut și actual. O.G.: Episodul sportiv din viața mea trebuia să facă parte dintr-un destin destul de contorsionat, capricios. Preocuparea a apărut brusc în tulburea minte de adolescent prin clasa a noua de liceu când fratele meu s-a întors după doi ani de detenție politică de la Târgșor. Înainte de eliberare au fost supuși unui intens program de pregătire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de povara pe care o reprezentam pentru el. 10. „Astăzi a murit mama.” Chiar credeți că o aserțiune atît de simplă poate ieși din mintea unui scriitor ? Vă asigur că nu. Scriitorii sunt, în general, oameni complicați, sfîrtecați pe dinăuntru, contorsionați, plini de contradicții, roși de ambiții, foarte puțin generoși ca persoane sociale, deși ard pentru ideea de umanitate. Nu, vă asigur că Albert Camus nu și-ar fi început niciodată romanul străinul cu această frază dacă nu i-am fi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu i-au pus nicio problemă (cu surcouf și cu sindbad marinarul m-a identificat imediat), piratul Jack sparrow i s-a părut puțin neclar, uneori curajos și alteori laș, uneori simpatic și alteori detestabil... Pe scurt, prea complex, prea contorsionat, prea contradictoriu. Incompatibil, deci, cu mine, deși, deși... eu rămîneam perfect compatibil cu interpretul rolului, cu Johnny Depp. De altfel mama a ținut să mi-o spună : „Johnny e totuși un mare artist, ca și tine”. au fost perioade, mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, dar și Jeni Acterian sau Alice Botez, model formativ în a cărei osmoză s-au diferențiat destine spirituale importante pentru cultura românească și cea universală. Discipolii lui Nae Ionescu au înfruntat istoria contorsionată a veacului din urmă și au performat excepțional în diferite domenii ale gândirii. Gândul liber, neîncorsetat în canoane, trăit în substanța sa era esența acestui model paideic propus de profesor discipolilor, deschis sub semnul funcției epistemologice a iubirii... Personalitatea lui
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
atât de obosiți? Cu siguranță, sunt mai obosiți decât noi. Să fie totuși asta singura explicație? Există autobuze în care numai șoferul este treaz. Din orice poziție, stând frumos pe scaun ca și cum ar fi treji, cu picioarele răsfirate, cu capul contorsionat, cu gurile deschise, pe bănci, pe măsuțele de la McDonald's, în clasă, la cursuri, la conferințe, în timpul ședințelor de lucru, japonezii nu scapă nici pentru câteva minute șansa de a ațipi. Nici o jenă nu pare să-i atingă, nici un sentiment
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vrei? Consider, tovarăși, zicea, că una din principalele noastre lipsuri în perioada la care ne referim o reprezintă atitudinea de ordin moral. Să mă explic. N-a fost deloc moral, pentru noi toți, să asistăm - accentuez, să asistăm - la calea contorsionată străbătută în ultimele luni de redactorul nostru șef până la deznodământul cunoscut. Destituirea sa din funcția deținută, sancțiunile pe care le-a primit pe linie de partid constituie cel de-al doilea element pe care cred că trebuie să-l anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
joasă, cu pereții din granit și acoperiș din țiglă. Un postament traversa mijlocul Încăperii, cu traverse de lemn, Înalte până la genunchi. Era singura zonă goală din tot grajdul. Restul era acoperit cu carcase putrezite de animale mici. Corpurile Încremenite și contorsionate erau acoperite cu o crustă albă. Logan se dădu câțiva pași Înapoi, căutând un colț În care să vomite. Era ca și cum cineva l-ar fi pocnit În măruntaie din nou, fiecare convulsie producându-i valuri de durere În stomacul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe drum. Numai că Bernard Duncan Philips nu ajunse prea departe. Fu găsit după trei ore și jumătate, zăcând Într-o baltă de sânge care Îngheța Încet, În Hazlehead Woods. Pădurile erau albe și negre, ca-n povești, copaci bătrâni contorsionați, plini de chiciură, acoperiți de zăpadă. O singură urmă șerpuia prin parc, iar Logan Își târa după ea mașina de serviciu, păstrând viteza redusă că să nu alunece drăcia de pe drum În vreun copac. La o milă și jumătate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
brusc fantomatici și amăgitori. Tunetul se rostogolea cu bubuituri amenințătoare de-a lungul văii și se risipea printre copaci În salve intermitente. Amory a Înaintat orbește, Împiedicându-se și căutând o ieșire. În cele din urmă, prin rețeaua de crengi contorsionate, a zărit un gol Între arbori unde fulgerele neîntrerupte luminau un câmp deschis. A ieșit În goană pe liziera pădurii și pe urmă a șovăit, neștiind dacă să traverseze poiana și să ajungă la adăpostul oferit de o căsuță semnalată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
celuilalt bărbat și aș dori să o verifici fără să îmi implici familia. Dacă sufli cumva vreun cuvânt soției și fiicei mele, îți vei pierde insigna și capul. Ai înțeles? Tonul avocatului se mai îmblânzise. Fața lui era o masă contorsionată. Buzz încercă din nou cartea diplomației: — Reynolds Loftis, domnule Hartshorn. Erați împreună la ora raziei. Spuneți-mi ce știți despre el, iar eu îi voi comunica detectivului de la comitat care se ocupă de cazul Lindenaur să nu vă agaseze, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
porțiune pătrată din mijlocul țarcului, se lăsă pe vine și se uită, apropiindu-se de plasa de sârmă. Înăuntru o creatură lunguiață se învârtea în cercuri, lovindu-se de pereți. Colții îi luceau. Ghearele îi zgâriau podeaua. Părea un mușchi contorsionat care nu înceta să se contorsioneze până când nu ucidea și adormea sătul - sau murea. Danny se uită, simți puterea bestiei și simți cum o simte și EL. Cormier vorbea. — Gulo luscus are două trăsături: șiretenie și încăpățânare. Știu că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ai făcut? întrebă cu o voce stridentă. Craig înțelesese clar și cu uimire că pierduse inițiativa. Venise rândul lui să privească și să se simtă uluit. Văzu cum fața ei se albește și mai tare sub fard. O față încordată, contorsionată, ochii dilatați. Veni spre el cu un mers ciudat și lipsit de grație. Degetele ei îi apucară brațul; și, grele ca de piatră, îi striveau carnea, deasupra încheieturii. Rosti cu o caricatură a vocii ei normale: - Ce ai auzit? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de frig soldați în mantale mototolite și ude de ploaie... Oprirea impusă era bucuria noastră; pe câmp ne jucam umblând curioși printre vagoanele arse și locomotiva unui tren deraiat în urma unui bombardament sau a unor tancuri dezafectate; ne amuzau fierăria contorsionată, scotoceam bucuroși de inedit departe de a înțelege grozăvia acelor momente. Trenul, nu o dată, era mitraliat din avioane, aviatorii nefâcând distincție între trenurile militare și cele ale convoaielor de refugiați, femei, bătrâni și copii... În unul din aceste raiduri căzuse
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
românești s-au „supărat” pe faptul că nu vor fi lăsați să-și etaleze virtuțile poetice și ritmice. Ei plecau de la premisa, după mine falsă, că textul biblic trebuie redat într-o limbă românească „specială”, plină de mister, cu fraze contorsionate și topică văcăresciană. Paranteză: foarte des întâlnesc compatrioți extaziați în fața câte unui pasaj din vechile traduceri ale Bibliei sau din vechiul Pateric, din care nu pricep în realitate nimic, dar care „sună altfel”. Cauza acestor stări extatice ar fi „dulceața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
opere, de evaluare a unor creatori în individualitatea lor ireductibilă. Confesiunea e modalitatea privilegiată de structurare a substanței acestei cărți, de dinamizare a fluxului de imagini și de întâmplări, e modul de a retrăi un timp revolut, cu relieful său contorsionat, cu dinamica sa absurdă, tragică ori carnavalescă, nu de puține ori. Sunt evocați, astfel, scriitori mai cunoscuți sau cu o prezență mai discretă în istoria literaturii române, precum Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Geo Dumitrescu, Nichita Stănescu, Nicolae Velea
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot soiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se Înghesuie unul În altul Într-o tranșee bombardată. Și ea Îl imploră În șoaptă: Numai să nu vorbești. Nu spune nimic. Mi-e bine cu tine și așa. Îi apăru În fața ochilor Închiși viziunea aproape palpabilă a câinelui căsăpit, contorsionat și pierzând ultimele picături de sânge cu un scâncet slab, la picioarele unui gard de piatră, Între tufișuri ude și gunoaie. Și ca prin somn șopti Între sânii ei cuvinte pe care ea nu le auzi: —Să ne Întoarcem Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
este întâmplător: probabil părul era elementul magic al Fridei, era seva ei de putere. Un alt element magic este maimuța. În multe autoportrete, acest animal este aproape lipit de obrazul Fridei sau în orice caz o secondează în psihicul ei contorsionat. Nu este o maimuță înțeleaptă, dar nu este nici maimuța diavolului, simbolismul ei rămâne încifrat, ca și mustața ierboasă a Fridei. Poate va fi fiind o maimuță psihanalitică, știu și eu! Mai departe, freudienii să tălmăcească! Enticlopedia Encarta Ai fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
arătoasă diplomă de absolvire a unor lecții care mi-au fost date mie, celui ce s-a dus voluntar pe front ca să deprindă gustul fricii și să învețe să se teamă. Ia uitați-vă, copii, cât de lungă și de contorsionată e schija... Abia după asta mi-a fost bandajat umărul stâng, care abia dacă sângera, dar în care se putea bănui prezența unui corp străin din metal, chiar dacă unul mic. Gaura din vestonul uniformei mele abia dacă putea fi zărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
foc ― dar absolut nimeni, niciun singur membru al acestui comando special nu trebuie să scape". Și nu scăpă niciunul. În scuar ajunsese un regiment mecanizat. Din el nu mai rămăseseră decît grămezi informe de cărnuri carbonizate și carcase de metal contorsionat. Gosseyn se apropie de una din porți și privi cerul. Avioanele continuau să planeze la o înălțime de 300 de metri. În lipsa unui ordin din partea lui Thorson, ezitau să-și lanseze bombele. Sau poate că se aflau deja sub controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ochii și vede prin întunericul de sub pleoape o mare de microorga nis me, care îi aleargă pe retină. Alunecă încet într-un abis vertical, cu pereți concreți. Ca și cum ar cădea într-un puț fără fund. Pereții sunt brăzdați de liane contorsionate care alcătuiesc un amalgam de brațe subțiri. Căderea e lină. Iar viteza trupului în cădere rămâne constantă, un timp. Trupul lui stă pe pat și e scuturat de spasme scurte și violente. Viteza căderii scade, din ce în ce mai mult. Deschide ochii, vede
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vedeau unul pe altul, fiind amândoi invizibili pentru ceilalți. Era un călugăr mărunt, în sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]