431 matches
-
a devenit tot mai dependentă de soarta aviației germane ("Luftwaffe"). În ciuda faptului că desfășurarea luptelor în Libia erau influențate puternic de condițiile de deșert, Forțele Aeriene Regale Italiene au reușit să mențină în luptă aproximativ patru sute de avioane. În timpul primei contraofensive britanice, Regia Aeronautica a suferit pierderi grele până când germanii au atacat Grecia, când cea mai mare parte a forțelor terestre și aeriene britanice au fost trimise în ajutorul elenilor. În aceste condiții, forțele italiene au avut suficient timp pentru a
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
marțială în regiunea pe care o controla și a început luptele pentru eliminarea sovietelor. Forțele lui Kaledin au ocupat pe 15 decembrie, după o bătălie de șapte zile, orașul Rostov pe Don. Pe 7 ianuarie 1918, Gărzile Roșii au declanșat contraofensiva din bazele din Gorlovka, Lugansk și Millerovo. Atacul bolșevicilor a fost sprijinit de rebeliunile muncitorilor și cazacilor săraci. Pe 25 februarie, trupele bolșevicilor au ocupat Rostovul și Novocerkasskul. Resturile trupelor cazacilor „albi” conduse de atamanul Popov, au fugit în stepele
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
se urmărea recucerirea celei mai mari părți a teritoriului ucrainean, aflat în acel moment sub controlul bolșevicilor. Ofensiva a debutat cu o serie de succese, aliații reușind să intre în Kiev pe 7 mai 1920. La sfârșitul lunii mai însă, contraofensiva Armatei Roșii condusă de Mihail Tuhacevski a reușit să-i respingă forțele polono-ucrainene, alungându-le practic din Ucraina, singura regiune care nu a fost cucerită de bolșevici rămânând cea a orașului Lviv, în sudul Galiției. Soarta războiului s-a schimbat
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
din urmă repliindu-se spre localitatea Deutsch-Wagram, în spatele unei linii fortificate, pregătite anume pentru a contracara o ofensivă franceză. Bătălia de la Wagram durează două zile și este extrem de sângeroasă, rezultat al marii concentrații de artilerie. Pe 6 iulie, în ciuda unei contraofensive îndrăznețe, austriecii nu își coordonează suficient de bine atacurile și francezii reușesc mai întâi să le împingă înapoi aripa stângă, apoi să le flancheze aripa dreaptă și, în final, să le spargă centrul, oblingându-i la o retragere precipitată. „Armata Austriei
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
scurt timp după începerea luptelor, italienii au intrat în impas. Ofensiva inițială italiană a fost respinsă de greci, iar comandantul suprem elen, generalul Papagos, a reușit să asigure superioaritatea numerică în zona frontului până la mijlocul lunii noiembrie, mai înainte de lansarea contraofensivei, care avea să-i împingă pe italieni înapoi în Albania. Grecii erau cu toții pregătiți să lupte în munți, în vreme ce doar șase divizii italiene („Alpini”) erau instruite și echipate pentru războiul montan. Italienii au reușit să restabilească frontul doar atunci când au
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
fizic greu de urmat de adversarul, menținându-se în același timp preciziunea vârfului. Este încă de mai multe ori considerată ca arma de referință: practică ei presupune o bună înțelegere a „frazei de arme”, adică succesiunea acțiunilor ofensive, defensive și contraofensive. Deci este floreta și în prezent recomandată deseori ca armă de învățare pentru debutanți. Pentru multă vreme a fost singura armă autorizată pentru femeie. Floreta modernă de competiții se caracteriză prin cercetarea a corp la corp pentru a împiedica atacul
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
acesta conferă prioritatea la armele convenționale. "Riposta" este acțiunea ofensivă care urmează o paradă; "contrariposta" este acțiunea ofensivă care urmează o ripostă. Când atacul se poartă în timpul atacului adversarului și încercă să ajunge înainte de acesta, este vorba de o acțiune "contraofensivă". Atacul poate să fie simplu (într-un singur timp) sau compus (precedat de una sau mai multe fente). Atacul poate fi poate precedat de "pregătiri", adică mișcări corpului sau lamei. Acțiuni pregătitoare corpului sunt deplasamente, apeluri (acțiunea de a lovi
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
poate: Retragerea și eschiva se numesc și „ieșiri în timp” (). Parade își iau numele de poziția de sosire: paradă de sixtă, parada de primă, ș.a.m.d. Acțiuni defensive pot să fie combinați cu acțiuni ofensivi: este vorba de acțiuni contraofensive. Terenul de scrimă este o suprafață plană rectangulară, care se numește "planșă" sau "pistă" (din ). Dimensiunile acesteia sunt de 14 m (lungimea) pe 1,5-2 m (lățimea). Planșa este marcată pe lungime cu cinci linii perpendiculare : Ultimii doi metri înainte de
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
Efectivele Corpului III Armată alături de efective din Divizia a 5-a și Regimentul 8 Infanterie (3 batalioane) - cu un total 3.000 de oameni, au format "Grupul Tabla Buții" care a intrat în ofensivă spre Țara Bârsei și Brașov. În timpul contraofensivei Puterilor Centrale Tabla Buții a avut o importanță strategică mai mică decât Predealul, germanii alegând să dea în acest loc o lovitură secundară, menită să fixeze pe teren trupele românești. În luna noiembrie 1916 au continuat duelurile de artilerie și
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
române îl foloseau pentru trecerea Dunării. Eșecul de a sparge frontul dobrogean, culminând cu lupta infanteriei în vecinătatea Flămândei pe 3 octombrie, îl face pe generalul Averescu să anuleze întreaga operațiune și să își concentreze forțele pentru a lansa o contraofensivă la ofensiva Puterilor Centrale din Transilvania. Dunărea rămâne o barieră pentru operațiunile militare până ce jumătate din armata lui Mackensen o traversează la sfârșitul lui noiembrie 1916.
Operația de la Flămânda () [Corola-website/Science/318736_a_320065]
-
-lea Parvez, regele Persiei între anii 590 -628 a început acest război, ca represalii pentru asasinarea împăratului Mauriciu (cca.539 - cca.602); și a realizat o serie de succese timpurii culminând cu cucerirea Ierusalimului (614) și a Alexandriei (619). O contraofensivă bizantină lansată de către împăratul Heraclius I în primăvara anului 622 a anulat acest avantaj, cu toate acestea război s-a terminat prin moartea regelui Khosrow la 25 februarie 628 (Frye, pp.. 167-70). Egiptenii nu iubeau pe împăratul de la Constantinopol și
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
unitatea Lancers) au luat ulterior parte la Asediul de la Kimberley din februarie 1900. În cuda regresului din urma înfrângerilor de la Colenso, Stormberg, Magersfontein și Spion Kop din ianuarie — și cu orașul Ladysmith aflat încă sub asediu — britanicii au organizat o contraofensivă cu cinci divizii de armată în Statul Liber Orange, în februarie. Forța de atac includea o divizie de cavalerie comandata de generalul locotenent John French și avea atașate unitatea Lancers a Noului Wales de Sud, infanteria călare a Queenslandului și
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
generalul bur Piet Cronje fiind capturat în această luptă. Trupele britanice au intrat în Bloemfontein la 13 martie 1900 în timp ce orașul Ladysmith a fost despresurat. Bolile specifice condițiilor africane și războaielor începuseră să producă decese în rândul armatei britanice dar contraofensiva a continuat cu marșul spre Pretoria din luna mai cu o armată ce includea mai mult de 3000 de soldați australieni. Johannesburgul a căzut la 30 mai iar burii s-au retras la Pretoria în data de 3 iunie. Pușcașii
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Ele au transportat peste 9.000 de soldați sub comanda generalului John Burgoyne, inclusiv circa 4.000 de soldați germani, așa-numiții hessieni din Braunschweig și Hanau sub comanda baronului Friedrich Adolf Riedesel. Aceste forțe, dintre care unele participaseră la contraofensiva lui Carleton, au petrecut în provincie iarna dintre 1776 și 1777, întreținerea lor fiind plătită scump în provizii de către populația de numai 80.000 de locuitori a provinciei. Mulți din acești soldați au fost desfășurați în 1777 în campania pentru
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
și au fost de acord că Japonia urma să inițieze o operațiune majoră în sud-vestul Pacificului la începutul lunii mai, Port Moresby urmând să fie o țintă probabilă. Aliații au privit Port Moresby ca pe o bază cheie pentru o contraofensivă planificată împotriva forțelor japoneze din zona de sud-vest a Pacificului. Ofițerii lui Nimitz au stabilit și că operațiunea japoneză ar putea include raiduri ale portavioanelor asupra bazelor aliate din "Samoa" și Suva. După ce s-a consultat cu amiralul Ernest King
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
distincte. În prima, burii au lansat atacuri preventive în teritoriul britanic din Natal și din Colonia Capului, asediind garnizoanele britanice din Ladysmith, Mafeking și Kimberley. Burii au obținut apoi mai multe victorii tactice la Colenso, Magersfontein și Spionkop împotriva unei contraofensive nereușite a britanicilor pentru a sparge cele trei asedii. În a doua, după ce soldații britanici din ce în ce mai numeroși au fost instruiți sub comanda lui Lord Roberts, a fost lansată o nouă ofensivă, de această dată reușită, în 1900, pentru a înlătura
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
ieșire din oraș, a fost capturat pe 1 octombrie. Curând după aceea, comandantul adjunct al apărătorilor Vukovarului, Mile Dedaković, a trecut printre liniile sârbești și a ajuns la Vinkovci. Locul lui a fost luat de adjunctul său, Branko Borković. O contraofensivă croată a fost pusă la cale în a doua săptămână a lui octombrie, în încercarea de a sparge asediul, și a reușit să recaptureze satul Marinci. Însă contraofensiva a fost oprită de președintele croat Franjo Tuđman, iar pauza a permis
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Vinkovci. Locul lui a fost luat de adjunctul său, Branko Borković. O contraofensivă croată a fost pusă la cale în a doua săptămână a lui octombrie, în încercarea de a sparge asediul, și a reușit să recaptureze satul Marinci. Însă contraofensiva a fost oprită de președintele croat Franjo Tuđman, iar pauza a permis Brigăzii 252 Blindate a JNA să recucerească Marinci, pe 14 octombrie, și să-și consolideze pozițiile pe teritoriul capturat. Vukovar era acum complet împresurat. De la jumătatea lui octombrie
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
măsuri a guvernului. Într-o încercare aparentă de a-i reduce la tăcere, ambii au fost reținuți pentru scurtă vreme de poliția militară croată. Totuși, din punct de vedere strict militar ar fi fost puține lucruri de câștigat dintr-o contraofensivă croată. a destabilizat ofensiva Armatei Populare Iugoslave în Croația, obligând JNA să blocheze luni în șir lângă oraș efective numeroase, și asta încă de la intrarea ei pe teritoriul croat. Din punct de vedere strategic probabil că orașul era oricum imposibil
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
victorie zdrobitoare a forțelor republicane. Italienii au suferit pierderi grele în timpul acestor lupte. Blindatele italiene, cele mai multe tanchete L3/35, s-au dovedit net inferioare tancurilor care fusesră livrate republicanilor de către Uniunea Sovietică. Ofensiva italiană a fost zbrobită de o puternică contraofensivă republicană. Dintre cele patru divizii italiene antrenate în atac, numai divizia Littorio a suferit pierderi moderate. Restul de divizii italiene au suferit pierderi atât de grele, încât au trebui să fie reorganizate în două divizii noi și un grup de
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
era distribuit țăranilor. Unirea Basarabiei cu România a dat naștere unui reviriment moral pentru românii de pretutindeni. Lupta de eliberare și Unire a Transilvaniei și Bucovinei s-a intensificat la maximum. Eșuarea ofensivei conduse de generalul german Ludendorff și succesul contraofensivei aliate condusa de generalul Foch a determinat capitularea Germaniei și semnarea armistițiului de la Compiegne la 11 noiembrie 1918. Pe de altă parte, Austro-Ungaria înfrântă pe frontul din Italia s-a dezmembrat iar națiunile subjugate de acum de fostul imperiu au
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
fost primul succes sovietic pe scară largă în timpul războiului. Lupta asistat, de asemenea, Bătălia de la Moscova, forțele germane importante erau epuizate datorită luptelor grele purtate în mlaștini și păduri între Tikhvin și Tosno și nu au putut să asiste în timpul contraofensivei sovietice. Este notabil faptul că bătălia a blocat două divizii germane Panzer și două divizii motorizate cauzând pierderi grave grupului german de armată. În timpul contraofensivei în luptă, Stavka a ordonat lui să organizeze un nou front, Frontul Volhov, pe care
Kirill Merețkov () [Corola-website/Science/325972_a_327301]
-
în mlaștini și păduri între Tikhvin și Tosno și nu au putut să asiste în timpul contraofensivei sovietice. Este notabil faptul că bătălia a blocat două divizii germane Panzer și două divizii motorizate cauzând pierderi grave grupului german de armată. În timpul contraofensivei în luptă, Stavka a ordonat lui să organizeze un nou front, Frontul Volhov, pe care el l-a comandat până în februarie 1944 (cu excepția lunilor mai și iunie 1942). În ianuarie 1942, Merețkov a început o nouă ofensivă în apropierea localității
Kirill Merețkov () [Corola-website/Science/325972_a_327301]
-
liniile deja cucerite. Până în martie cele două armate sovietice au încercat să închidă încercuirea fiind la mai puțin de 25 km distanță unele de altele, dar nu mai puteau avansa mai mult. La 15 martie, forțele germane au început o contraofensivă și au izolat armata a 2-a sovietică „de șoc”. Forțelor sovietice a reușit să restabilească comunicațiile după lupte grele la 30 martie. Cu toate acestea, atunci când Merețkov a raportat acest lucru la Stavka, el a omis faptul că coridorul
Kirill Merețkov () [Corola-website/Science/325972_a_327301]
-
fost încheiată în 2002. Rezultatele investigației, întărite de sentințe, au fost că atentatele au fost organizate de Achemez Goceaev, rămas încă în libertate și urmărit general, și ordonate de Khattab și Abu Omar al-Saif (ambii uciși ulterior), ca răzbunare pentru contraofensiva rusă împotriva incursiunii islamiștilor în Daghestan. Șase alți suspecți au fost condamnați de tribunale rusești. Totuși, mulți observatori, incluzând deputații din Duma de Stat Iuri Șcekocikin, Serghei Kovalev și Serghei Iușenkov, și-au exprimat dubii asupra versiunii oficiale și au
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]