383 matches
-
Benedict, în anul 1945 trec la înființarea unei grupări intitulată "Rugul Aprins", la Mănăstirea Antim, în cadrul căreia în perioada 1945-1948 au organizat o serie de întruniri, cu care ocazie pe lângă probleme de ordin mistic religios desfășurau și o intensă activitate contrarevoluționară. Deși această organizație în anul 1948 a fost interzisă prin lege, totuși membrii acesteia au continuat să țină legătura între ei." Și hotărârea lui Sandu Tudor de a se călugări era socotită ca un mijloc de a-și ascunde activitatea
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
este dificil de făcut distincție între aserțiunile propagandistice și afirmațiile bazate pe fapte reale. Numărul persoanelor executate prin împușcare a fost de cel putin aproximativ 40. În primăvara anului 1948 este semnalată organelor de Securitate existența unei organizații așa-zis “contrarevoluționare” și „subversive”. Organizația se numea "O.R.I." (conform SRI), adică "Organizația Românilor Independenți", cu centrul de operare în Oradea și cu ramificații în nordul județului Bihor și sudul județului Sălaj. Organele de securitate au primit la 11 mai 1949 primele
Răscoalele țărănești din vara anului 1949 () [Corola-website/Science/314397_a_315726]
-
Și încheia cu cuvintele: “Sunt tânăr și iubesc viața și libertatea. Oricine la 19 ani iubește viața și luptă pentru ea”. Din ianuarie până în iunie 1941, anchetatorii sovietici au încercat să strângă probe împotriva grupului. Autoritățile anunțaseră că “organizația naționalistă contrarevoluționară, teroristă” a tineretului studios din Orhei a fost lichidată. În noaptea de 23 spre 24 iunie 1941, un tribunal militar detașat special de la Odesa, la Chișinău, a judecat în grabă toate dosarele. Cei care împliniseră 18 ani au fost executați
Majadahonda () [Corola-website/Science/319001_a_320330]
-
aici. Întemnițat la Aiud, Petre Țuțea trece prin ritualurile "reeducării de tip Aiud", iar în 1959 este implicat într-un nou proces. În 14 iunie 1959, este acuzat că în închisoare, împreună cu alți deținuți "s-au constituit într-o grupare contrarevoluționară, purtând discuții legate de trecutul organizației legionare în scopul menținerii moralului legionar."() În ciuda faptului că starea sănătății sale se înrăutățise simțitor, chestiune semnalată într-un raport medical din 15 iulie 1959(), Petre Țuțea continuă să reziste anchetatorilor, astfel încât anchetatorul penal
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
fost convocată adunarea de la Filaret. Ideile revoluționare au circulat liber în ambele Țări Române, militând pentru unire ziare precum "Pruncul Român", unde C.A. Rosetii a publicat un manifest către Moldova. Guvernul Provizoriu a trebuit să se înfrunte cu acțiuni contrarevoluționare. Marii Boieri i-au arestat pe membrii guvernului, speriați de prevederile Proclamației privind eliberarea țăranilor. Cu sprijinul acordat de Ana Ipătescu, fiica unui negustor, membrii guvernului au fost eliberați. Puterile străine nu au putut acceptă direcția revoluției. În Moldova, mișcarea
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
centre de putere: Guvernul Provizoriu și Sovietul din Petrograd. Guvernul Provizoriu a fost răsturnat în timpul Revoluției din Octombrie, iar la scurtă vreme după aceasta a izbucnit Războiul civil rus. Apropierea prea mare a orașului de bazele de acțiune ale armatelor contrarevoluționare (albii) și climatul politic instabil l-au forțat pe liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin să mute capitala la Moscova (5 martie 1918). Mutarea s-a dorit temporară, sau cel puțin așa s-a declarat în acele momente, însă Moscova a
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
Georgia. Beria a ordonat executarea ambilor frați ai lui Devdariani, care dețineau funcții importante în poliție și partidul comunist. În final, Devdariani a fost acuzat de încălcarea (Codul penal al RSFSR)|art. 58]] din codul penal sovietic privind (prezumtive) activități contrarevoluționare. Devdariani a fost executat în 1938, în urma sentinței troicii NKVD-ului. Chiar și după ce s-a mutat din Georgia, Beria a continuat să controleze partidul comunist din țara de origine, menținându-și influența până la arestarea sa în iulie 1953. În
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
sistemul lagărelor de muncă corecțională despre care există documente pentru perioada 1934 - 1953 este de aproximativ 1.054.000 (număr care include prizonieri politici și de drept comun). Trebuie subliniat că el nu cuprinde aproximativ 800.000 de execuții ale „contrarevoluționarilor”, deoarece ele erau duse la îndeplinire în afara sistemului de lagăre. Din 1932 până în 1940, cel puțin 390.000 de țărani au murit în domiciliu forțat; această cifră poate fi puțin exagerată, dar, pe de altă parte, nu include morții din
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
Universitatea Hawaii, SUA. Este căsătorit cu Liu Xia. Liu a fost deținut, arestat și închis de mai multe ori pentru activitățile sale pentru democrație și drepturile omului în China. În ianuarie 1991, a primit o sentință pentru „propagandă și incitare contrarevoluționară”, dar nu a fost închis. În octombrie 1996, a fost trimis la trei ani de reeducare prin muncă fiind acuzat de „tulburarea liniștii publice”. pentru faptul că a critical Partidul Comunist Chinez. Lupta lui pentru democrație și drepturile omului a
Liu Xiaobo () [Corola-website/Science/318001_a_319330]
-
Un contrarevoluționar este o persoană care se opune unei revoluții, în special cel care acționează după victoria unei revoluții încercând să anuleze realizările acesteia în parte sau total sau să răstoarne noul regim politic înstaurat de revoluție. Adjectivul „contrarevoluționar” definește mișcarea care încercă să restaureze starea politică de fapt sau principiile economice și politice care fuseseră valabile în perioada prerevoluționară. Consecințele unei contrarevoluții pot fi negative sau pozitive, funcție de caracterul progresist sau dăunător al revoluției care se încearcă a
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
contrarevoluție cu un caracter negativ indiscutabil. Noțiunea „contrarevoluțioar” desemna la origini pe cei care se opuneau Revoluției Franceze din 1789, așa cum au fost Joseph de Maistre, Louis de Bonald sau, mai târziu, Charles Maurras, fondatorul mișcării monarhiste "Action française". Termenul contrarevoluționar a fost folosit fără întrerupere după aceea pentru a caracteriza mișcările politice din Franța care refuzau să accepte legitimitatea revoluției din 1789 Revolution, cei pe care istoricul René Rémond în numea "légitimistes". Astfel, sprijinitorii monarhiei franceze membri ai "Ancien Régime
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
mișcările politice din Franța care refuzau să accepte legitimitatea revoluției din 1789 Revolution, cei pe care istoricul René Rémond în numea "légitimistes". Astfel, sprijinitorii monarhiei franceze membri ai "Ancien Régime" (Vechiului Regim) care au supraviețuit Revuluției Franceze au fost considerați contrarevoluționari. Printre exemplele de contrarevoluții franceze se numără Războiul din Vendée și alianțele monarhiste care au înăbușit Revoluțiile de la 1848. Mișcarea ligitimiștii monarhiști francezi a supraviețuit până în zilele noastre, deși ocupă o poziție marhinală pe scena politică franceză. Legitimiștii au fost
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
oameni. Locuitorii din Vendée s-au răsculat și împotriva încercării lui Napoleon Bonaparte de a-i mobiliza în anul 1815. Mișcarea carliștilor, care a supraviețuit până în zilele noastre începând cu izbucnirea Războaielor Carliste în 1833, este cel mai vechi grup contrarevoluționar din Spania. Carliștii susțin punctul de vedere legitimist al succesiunii regale și autonomia regională în cadrul monarhiei tradiționale și catolice. Războiul Civil Spaniol poate fi considerat o contrarevoluție. Sprijnitorii carlismului, a monarhiei și naționalismului (Falangele Spaniole) și-au unit forțele în
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
strânsă colaborare cu celelalte Armate căzăcești, forțelor lui Kerenski. Kaledin, după ce a stabilit legături cu Rada Centrală Ucraineană și Armatele din Kuban, de pe Terek și din Orenburg, a sperat să poată răsturna noul guvern bolșevic și să instaureze un regim contrarevoluționar în Rusia. Pe 15 noiembrie 1917, generalii Kornilov, Alexeev și Denikin au început să organizeze în Novocerkassk Armata Voluntarilor. Kaledin a impus legea marțială în regiunea pe care o controla și a început luptele pentru eliminarea sovietelor. Forțele lui Kaledin
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
stepele Salask. La mijlocul lunii martie 1919, ofițerii CEKA au executat mai mult de 8.000 de cazaci. Au fost înființate „tribunale revoluționare” în numeroase stanițe, ele conducând judecăți sumare încheiate în doar câteva minute cu condamnarea la moarte pentru activități contrarevoluționare. După ce forțele germane au invadat au ocupat Rostovul pe 8 mai 1918, generalul Krasnov a format un guvern marionetă în regiunile de pe cursul Donului. Forțele generalului Krasnov au ocupat pentru prima oară Țarițîn. Forțele sovietice au contraatacat și i-au
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
600 de oameni). Armata cazacilor din Astrahan a luat parte la luptele din timpul Războiului Patriotic din 1812 și la Războaiele ruso-turce din secolul al XIX-lea. În timpul războiului civil, majoritatea cazacilor din Astrahan au luptat în rândurile Armatei Albe contrarevoluționare. După înfrângerea albilor, Armata cazacilor din Astrahan a fost desființată în 1920.
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
front cu gradul de . Revoluția din 1917 îl prinde într-un spital, unde fusese internat după ce fusese rănit pe front. După relatările unor ofițeri din armata albă, în 1919, Leșcenco ar fi participat la Războiul Civil Rus de partea forțelor contrarevoluționare, în calitate de ofițer într-un regiment al Cazacilor din Kuban. După înfrângerea armatei albe ar fi fost evacuat din Crimeea și s-ar fi refugiat în insula Rhodos unde s-ar fi familiarizat cu muzica țigănească. Nu există dovezi care să
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
unit din organizațiile politice, culturale și profesionale ucrainene. Mai târziu, după „Convenția Națională Pan-Ucrainene” din 17 martie - 21 aprilie 1917, Țentralna Rada s-a transformat în parlamentul revoluționar al Ucrainei. Enciclopedia Sovietică consideră că aceast Parlament este o instituție contrarevoluționară, care a slujit interesele burgheziei și naționaliștilor ucranineni în perioada 1917 - 1918. a condus mișcarea națională ucraineană și, cu ajutorul celor patru Proclamații a străbătut drumul de la autonomie la suveranitate. În timpul scurtei sale existențe, din 1917 până în 1918, , aflată sub conducerea
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]
-
comunitate. Până în 1948 biserica a fost folosită de credincioșii ortodocși, în timp ce credincioșii români uniți foloseau o altă biserică de lemn, construită la 1910. Loc de desfășurare a confruntărilor dintre Simion Balint și Ioan Ciurileanu pe de-o parte și forțele contrarevoluționare pe de altă parte în timpul revoluției de la 1848, localitatea Cocova Ierii a suferit pierderi semnificative. Printre acestea și vechea biserică de lemn. După reintrarea vieții de zi cu zi în normal, comunitatea a încercat șă își refacă și viața spirituală
Biserica de lemn din Cacova Ierii () [Corola-website/Science/315254_a_316583]
-
la dispoziția Consiliului Directorilor Generali al Republicii Democratice Moldovenești a venit un detașament de voluntari ardeleni. Bandele comitetului bolșevic au atacat eșalonul în Chișinău și au arestat mai mulți membri ai conducerii republicii, înviindu-i în trădare. Frontotdelul considera elemente contrarevoluționare, directorii generali, deputații moldoveni separatiști (acei presupuși că vor unirea cu România), comandanții de unități moldovenești, boierimea, preoțimea și toți intelectualii regimului vechi și îi urmăra, pentru a fi arestați și făcuți inofensivi. La Bălți, și în alte orașe basarabene
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
și a fost deja menționat în "Trésor du Felibrige" de Frédéric Mistral, asocierea cântecului cu simbolul Republicii nu a fost făcută decât în 1976. Orice ar fi, satul Puylaurens revendică de atunci titlul de «leagăn occitan al Mariannei republicane». Aristocrații contrarevoluționari utilizau dublul prenume "„Marie Anne”", forma « Marianne » părându-le prea populară, la limita vulgarului. Revoluționarii au adoptat această ultimă formă pentru a simboliza schimbarea regimului, dar, mai ales, acesta aducea în față simbolica «mamei patrii», a mamei hrănitoare, care protejează
Marianne () [Corola-website/Science/321945_a_323274]
-
a început să prospere, drept pentru care au angajat și un ajutor care a devenit ulterior asociat, poleitorul din Câmpulung, Barbu Stănescu. Funcționarea atelierului în această perioadă s-a desfășurat în condițiile unei aspre cenzuri guvernamentale, care a luat măsuri contrarevoluționare în domeniul picturii românești tocmai pentru ca împrăștierea "duhului răzmeriței" să fie restrâns. Aceste măsuri au reprezentat în istoria picturii românești o stagnare artistică relativă, singurele genuri artistice acceptate fiind compozițiile cu teme religioase și portretistica. Ca urmare, Constatin Lecca, Mișu
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
era puternic amenințată de forțele naționaliștilor . Anzavur a trimis două telegrame a doua zi, una sultanului, a doua lui Mustarrif Ali Riza în care declara că: „Este de datoria tuturor musulmanilor adevărați să îi înfrângă pe naționaliști.” Amenințarea acestei mișcări contrarevoluționare a fost înțeleasă imediat de naționaliști, care au luat imediat măsuri de contracarare a forțelor lui Ahmet Anzavur. Anzavur s-a ținut de cuvând și, împreună cu sprijinitorii săi a început să atace reprezentanții guvernului în teritoriu. Până în noiembrie, noi recruți
Revolta lui Ahmet Anzavur () [Corola-website/Science/327015_a_328344]
-
imperiul. Evenimentele care aveau să urmeze au prefigurat întreruperea intempestivă a experimentului parlamentar otoman. După nouă luni de mandat, nemulțumirile și reacțiunea și-a găsit exprimarea într-o mișcare fundamentalistă cunoscută cu numele Contralovitura (1909). Contralovitura avea să genereze evenimentul contrarevoluționar de pe 31 martie. Calendarul otoman a făcut ca acest incident de pe 31 martie să se petreacă de fapt pe 13 aprilie 1909. O serie de aspecte ale „Incidentului de pe 31 martie”, care a început cu revolta unor unități militare din
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
devenit noul sultan, iar Hilmi Pașa a fost numit noul mare vizir. Acesta din urmă a demisionat însă pe 5 decembrie 1909, fiind urmat în funcție de Hakki Bei. Comitetul Unității și Progresului a ajuns din nou la putere. Afirmând că mișcarea contrarevoluționară a fost organizată în fapt de sultan, care a îndemnat trupele la nesupunere pentru a putea restaura vechiul regim, ai au hotărât să pună capăt domniei acestuia. Totuși, erau puține dovezi care să-l incrimineze pe sultan. Cu toate acestea
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]