720 matches
-
în care trăiesc - precum marchizul de Sade, din care alcătuiește în 1948, prefațând-o, o primă antologie și tipărește corespondență în revista "Les Lettres Nouvelles"; ori cenzuratul Henry Miller, prezentat elogios încă în 1946 și căruia îi reliefează revolta contra conveniențelor sociale ipocrite, vitalitatea debordantă, deschiderea mitică și chiar religioasă, simțul tragicului. "Transfigurarea abjecției" la Jean Genet, obsesia erosului și a morții la Georges Bataille, "povestea reluată la nesfârșit a unui individ condamnat să rătăcească în așteptarea unei odihne din ce în ce mai problematice
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
univers care oscilează între space opera și dark fantasy și care se dorește începutul unei serii. Ele orbitează în jurul pământencei Ermengaarde din Dinastia Eyes, aflată în mijlocul unui conflict dintre societățile diferitelor planetele ale sistemului solar. Este o lume în care conveniențele sociale se îmbină cu intrigi de curte și trădări, într-o încercare de a stabili alianțe și de a forța cursul acțiunilor în direcția dorită. Membră a unei Case aflată într-o situație critică, Ermengaarde își folosește arsenalul seducției feminine
Ceasul fantasmelor () [Corola-website/Science/333988_a_335317]
-
presupus că prin gestul meu, fiind judecată ca o femeie necăsătărită, voi fi exclusă din societate. Lumea în care trăim, domnule doctor, se conduce după legi de fațadă. Fără excepție însă, atât femeile cât și bărbații își umplu viața în afara conveniențelor statuate social. Cunoașteți butada: cireșele cele mai gustoase sunt cele din grădina vecinului! Îl privi un timp pe doctor voind să deslușească efectul spuselor sale, apoi se opri, semn că discuția ar putea continua, dar pentru seara aceea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ștergătoare la ușa de la intrare... Draga mea! Ți-am spus să termini cu acest apelativ. Îți interzic să mi te mai adresezi cu draga mea! Dacă țineai la mine, la familia ta, nu mă umileai în așa grad, nu încălcai conveniențele, legile sfinte ale unei familii respectabile și respectate. Ce a rămas din toate acestea? Doina, am vrut, am vrut de mai multă vreme să-ți mărturisesc acest mare păcat al meu. Recunoști, deci! Recunosc. S-a întâmplat, a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
principii bine statornicite de la care nu abdicase niciodată. Era o soție ideală, o gospodină desăvârșită și o mamă duioasă. În situația dată, găsea că nu mai poate să-și continue viața alături de Teo care călcase cele mai sfinte și bune conveniențe ale unei căsnicii. Nesăbunița sa era cu atât mai de condamnat cu cât se răsfrângea prin amploare asupra întregii familii, nemaisocotind faptul că ajunsese în gura lumii. Doina fusese de curând promovată în funcția de farmacistă șefă la unitatea 48
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
O voce interioară pune întrebări punctând figurațiile și retușând conveniențele. Ce oare în cavalcada deșertului sec aleargă să poți cuprinde nimicul ce nu sfârșește nicicând? Ce oare înnebunește iscusința geniului agitat spre alte zări tulburi de atâtea nelămurite judecăți? Ce oare îți spui de fiecare dată contrazicându-te în balansul
Glasul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83716_a_85041]
-
nu domnește nici înțelegerea nici afecțiunea. Iar odată cu prietenia politică a încetat și cea personală. Totuși dacă în lupta politică, noii adversari se tratau adesea fără menajamente, în viața socială, raporturile lor erau guvernate de cea mai urbană și strictă conveniență, cu ușoare excepții, ca cea de mai jos, bunăoară. Într-o zi, după ce ținuse o conferință în aula universităței din Iași, d. Iorga cobora strada Carol, înconjurat de prieteni și discipoli, când dinspre Tufli, pe trotuarul opus, apare urcând strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a majorităților celor două Camere, întrunire care s-a ținut după depunerea demisiilor cabinetului în mâinile M. Sale Regelui, d. I. C. Brătianu a declarat că, pentru motive de sănătate pe de o parte, iar pe de alta pentru motive de conveniență parlamentare, d-sa se retrage de la putere și nu mai poate primi sarcina reconstituirii cabinetului. Dintre asistenți au luat cuvântul mai mulți, între cari și d. senator Ion Ghica. Toți au îndemnat pe d. I. C. Brătianu să se însărcineze cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
îmbrăcată într-o formă jignitoare pentru monarhie și aci avem ceva de zis. De indicațiunile acestea ar fi trebuit să se țină Adunarea și să nu înăsprească și mai mult un conflict a cărui sorginte nu este dreptul însuși, ci conveniențele ce cată a se păzi în actele de stat și în tratările diplomatice. În loc de-a ține seamă de aceste observări, Adunarea înăsprește în parafraza ei pasajul atingător de Dunăre, căci iată ce zice: Românii, abia ieșiți însă din cele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nostru ministru, i-ar fi trebuit copiii de pe ulițele Londrei și douăzeci și patru de ore nu l-ar fi suferit regina Angliei la putere. Căci ce-am zis noi? Dizolvarea unei Adunări însemnează consultarea țării din partea tronului. Dacă miniștrii, călcând toate conveniențele, se interpun între tron și popor comit un act anticonstituțional, prejudițiabil intereselor țării, prejudițiabil prestigiului Coroanei. Când fapte de asemenea natură se tolerează la noi fără a fi imediat reprimate ele servă ca un premiu de încurajare pentru acei cutezători
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Pretutindeni am relevat în criticele noastre că guvernul, dacă nu crede că valoarea imobilelor s-a îndoit cum credea Strat, ar trebui să fi fost sincer și să ceară de la Adunări îndoirea impozitului fonciar, iar nu să-l îndoiască după conveniențele societății de exploatație în mod pieziș și numai asupra unora, iar asupra altora nu. Întemeindu-se pe pretinsa noastră contrazicere, "Romînul" adresează opoziției următoarele cuvinte. Recensimîntul impozitelor făcut anul acesta a ațâțat verva de injurii a partizanilor vechiturilor condamnate de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
morale și a dreptului o a treia categorie etică, aceea a Obiceiului; dar Obiceiul În sine Însuși este faptul observării anumitor norme, care pot fi morale sau juridice: el nu e o specie proprie de norme. La fel, decorum sau conveniența politică (cum a fost definită de Thomasius) este un criteriu special care, Întrucât se traduce În percepte, Îmbracă În mod necesar forma uneia din cele două categorii mai sus arătate. La fel, religia este un complex de credințe și dogme
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dilatate pofticios, de aburii ce se înalță leneși, ca răsuflările unor djinni-copii, dinăuntrul a două mici minunății de porțelan, cu toartă: două gingirlii! Una, așezată în fața sa, pe masă, alta, în fața Poetului, vecin de scaun, care, terminând o frază de conveniență, se și aplecase decis să înhațe flecuștețul de recipient, cu palma lui, cât lama de la săpăligă, pentru a face onorurile casei. Cineva se mișcase foarte repede! Vierme nu se vedea în cadru. Domnișoara Rodica este îmbrăcată într-un capot lung
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gândite astfel încât să producă efecte pedagogice. Ce semnificație are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare a deturnării unui artificiu feminin de către un filosof bărbat. Bineînțeles, acest comportament semnifică și desconsiderarea conveniențelor, indiferența față de judecata semenilor, recurgerea la metoda ironică, teatralizarea ludică și alte opțiuni dragi filosofilor din triunghiul subversiv, dar nu este indiferent faptul că în această istorioară e vorba de miros, de nas și de registrul asociat în mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
își astâmpără foamea și setea culegând măsline din copac sau răcorindu-se cu apă la izvor când le vine pofta. Lecția de înțelepciune: și în acest caz e bine să urmezi natura, să refuzi cultura, să nu-ți pese de conveniențe și, mai ales, să nu te sinchisești de privirea și de judecata aproapelui, primă condiție pentru a ajunge la o adevărată înțelepciune. Ca buni discipoli, Crates și Hipparhia se execută și, în chip de lucrări practice, se împreunează în piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
restabili circulația sângelui. Dar de spus, nu spuse nimic; îl privea numai pe Gosseyn, cu un ușor surâs pe buze. Acest surâs îl neliniștea pe Gosseyn. O privi cu mai mare atenție și constată că acest surâs era cinic, de conveniență. ― Deci, n-ai reușit! ― zise ea. Gosseyn fu surprins. Ea continuă: ― Sperai să fii ucis venind azi la palat, nu-i așa? Tocmai voia să-i răspundă " Nu vorbi prostii!", dar tăcu. Se revedea venind la palat sugrumat de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ochelari și nu mai avea speranțe. Îmbătrânea fără să fi fost vreodată tânăr cu adevărat. Și, mai mult decât atât, era sătul de minciună, de prefăcătorie, de lașitate. Era scârbit de monogamie, de fidelitate - sătul de cât se Înclinase În fața conveniențelor sociale, a circumstanțelor și a rațiunii. Ar fi vrut să zgârie caroseria BMW-ului lui Dario cu cheile casei În care el nu avea să locuiască vreodată. Ar fi vrut să-și ia o catedră Într-un sătuc cu convingeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
această înșelare alimenta vivacitatea domnului Pavel, deși în sinea lui nu dădea doi bani pe ea - o „sticlărie și atâta tot” își spunea dar nu rostea aceste aprecieri în fața soției. Și doamnele acelei nopți și domnii, încătușați și descătușați de conveniențele sociale, rigide, venite din Apus (o civilitate incomodă croindu-se pe ei), vor profita la nesfârșit de dulcea noapte a Ajunului de Crăciun, pentru a redeveni ei înșiși, cei uitați în ei, la marginea de vest a Orientului. Se povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un funcționar foarte bun. Ca portar e în tură cu un fost colonel care a luptat în răsărit, asta era vina lui. Închipuiți-vă unde am ajuns... Toți știu, zâmbesc un zâmbet artificial, tuturor le e teamă, o societate sub conveniența minciunii. Mă mir, îmi spusese, că treburile merg înainte deși totul e anormal. O să vină o zi, nu se poate să nu vină, încheie el. - Vedeți, domnule judecător? De fapt secretul acesta îl cunoaște toată lumea. Tatăl dumneavoastră ce zice? - Același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doar acesta, i-a dat scriitorului atâtea lovituri de grație într-o viață întreagă! Am fost martorul nenumăratelor lui izbucniri donquișotești. Donquișotismul este o stare organică: te naști cu el. Nu cunoaște, acest fenomen, nici o îngrădire de vârstă sau de conveniențe de viață sociabilă."94 (s. a.) Îndată după apariția Patului lui Procust, Mihail Sebastian, foarte receptiv la orice operă publicată de mentorul său, reconstituie prin Ladima fragmente din trăsăturile specifice eroului lui Cervantes: "Era foarte greu, îmi închipui, de ținut măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ochii mi s-au îngreuiat din nou de tristețe, dinții au prins buza de jos și pe urmă am unit sprâncenele în unghi ridicat ca să nu-mi dea lacrimile."336 În pofida legăturilor mai mult ori mai puțin stricte cu o conveniență, expresivitatea ochilor etalează și blamează erosul. În sensul adausurilor hiperbatice, edificatoare pentru celelalte "trăiri", citirea progresivă prezintă relația doamna T. Fred Vasilescu din unghiul sensibilității accentuate a personajului masculin, sensibilitate nesesizată de cei mai mulți: "...Prietenii mei cred sincer că nu am
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
înalt. Concurență impropriu zis, întrucât nu toți țin să pună mâna pe acest post, personajul principal, Antohi, chiar refuzând avansarea și demisionând pentru a-și căuta „locul posibil”, adică modul de viață în care să se manifeste liber, neîncorsetat de conveniențe. Întregul roman e analiza minuțioasă a celor mai ascunse nuanțe din conștiința eroului. Aceeași manieră va fi exploatată și în romanul Împărțirea la trei (1996). SCRIERI: Locul, București, 1973; Cele patru puncte cardinale, București, 1974; Locul al doilea, București, 1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288056_a_289385]
-
Județean de Artă Argeș, Pitești; Muzeul de Artă „Nicolae Popa”, Târpești, Neamț. Mircea Cojocaru - Ziua satului Ulei pe pânză, 2001 „Cu inocența pe care o au copii puși să se confrunte cu realitatea, Mircea Cojocaru trăiește forma și culoarea dincolo de conveniențe și rigoare, dând lumii farmecul și prospețimea aflată de fapt în interiorul său. Tablourile sale au o franchețe care exclude interpretările alambicate, comunică direct, imediat un univers propriu autorului. Un simplu obiect, un peisaj sau chiar un autoportret sânt desprinse de
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
o „formă fără fond”. De fapt, el trimite la denumirea populară a organului sexual masculin, utilizată În viața de zi cu zi ca formulă de adresare disprețuitoare la adresa cuiva. Prin urmare, „Bulă” e forma vag camuflată, printr-o concesie făcută conveniențelor sociale, a vocabulei desemnând organul viril; ceea ce, fie și În convenția aluziv trivială adoptată În lumea personajului, Înseamnă izvor al vieții și erecție citită drept verticalitate. Acestea sunt simboluri ale supraviețuirii Într-un univers dominat de sterilitate, tabuuri, false valori
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
gândite astfel încât să producă efecte pedagogice. Ce semnificație are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare a deturnării unui artificiu feminin de către un filosof bărbat. Bineînțeles, acest comportament semnifică și desconsiderarea conveniențelor, indiferența față de judecata semenilor, recurgerea la metoda ironică, teatralizarea ludică și alte opțiuni dragi filosofilor din triunghiul subversiv, dar nu este indiferent faptul că în această istorioară e vorba de miros, de nas și de registrul asociat în mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]