1,443 matches
-
și curriculumul în anii ’60-’70 181 Note și referințe bibliografice 182 Capitolul XII. Optimizarea modernă a curriculumului: teoria și tehnologia 185 12.1. O problemă terminologică 185 12.2. Accepțiuni moderne 187 12.3. Optimizarea curriculară modernă: o viziune convergentă 189 12.4. Etapele optimizării curriculare moderne 191 12.4.1. Două aspecte fundamentale 191 12.4.2. Modelul pentafazic al optimizării curriculare moderne 192 12.5. Factorii optimizării curriculare moderne 198 12.5.1. Factorii determinanți 198 12.5
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Fragmente der Vorsokratiker, ed. Diels-Kranz, fr. 11, Berlin, 1959-1960. 11. Vezi A. Dumitriu, „Ulysse sau cercul destinului”, în Eseuri, Eminescu, București, 1986, p. 555. În continuare, hermeneutica paideutică a Odiseei din perspectiva teoriei moderne a curriculumului, propusă de mine, urmează convergent interpretarea ontologico-mitologică a acestui autor. 12. Vezi F. Buffière, Les Mythes d’Homère et la pensée grecque, Les Belles Lettres, Paris, 1973, p. 10. 13. Vezi H.-I. Marrou, Histoire de l’éducation dans l’antiquité, Paris, 1948, pp. 226-227
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
început de mileniu. Este semnalul de alarmă dat în ultimul deceniu al secolului XX de către teoreticienii postmoderni. Această evoluție va fi analizată în capitolele următoare. 12.3. Optimizarea curriculară modernă: o viziune convergentătc "12.3. Optimizarea curriculară modernă\: o viziune convergentă" Spre deosebire de cele tradiționale și cele postmoderne, curricula moderne sunt convergente și permit o abordare unitară. Convergența le este oferită mai ales de raționalismul pragmatic, menit să confere eficiență instruirii și educației, care a dominat - de-a dreptul „imperial” - gândirea pedagogică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deceniu al secolului XX de către teoreticienii postmoderni. Această evoluție va fi analizată în capitolele următoare. 12.3. Optimizarea curriculară modernă: o viziune convergentătc "12.3. Optimizarea curriculară modernă\: o viziune convergentă" Spre deosebire de cele tradiționale și cele postmoderne, curricula moderne sunt convergente și permit o abordare unitară. Convergența le este oferită mai ales de raționalismul pragmatic, menit să confere eficiență instruirii și educației, care a dominat - de-a dreptul „imperial” - gândirea pedagogică a secolului XX. O anumită aspirație spre „scientificitate” promovată în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
considerate activități private sau ezoterice; dimpotrivă, ele sunt întotdeauna publice și trebuie desfășurate în condiții de transparență maximă. Mai mult, schimbările curriculare afectează categorii populaționale diverse, care necesită implicarea lor în procesul dezvoltării curriculare. În legătură cu acest aspect, opiniile specialiștilor sunt convergente. A.I. Oliver opinează că dezvoltarea curriculară modernă nu poate fi considerată validă decât dacă este rezultatul unei abordări colective 21. Abordarea cooperativă este impusă de orice filosofie democratică a educației, dar și de necesitățile de comunicare eficientă între agenții direcți
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în seminar, s-au putut constata deosebiri stupefiante. Singura concluzie care se putea formula era aceea a imposibilității de a se ajunge la un consens și a stabili o bază unică, empirică sau rațională, pentru construirea unor curricula identice sau convergente. Articularea „teoriei unice” nu a putut fi realizată decât peste un deceniu și jumătate, de către teoreticianul canadian Robin Barrow (1984)18. Dar, la acea dată, aspirația către „știința unică” intrase deja în desuetudine din cauza atacurilor virulente ale postmoderniștilor împotriva raționalismului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Noi am prezentat-o deja, dar suntem nevoiți să o reluăm aici din perspectiva lui B.G. Wilson. Paradigma lui Gagné (conditions-of-learning paradigm) - așa cum am menționat în alt capitol - a fost descrisă de către acesta în 1966234 și a generat numeroase modele convergente de design instrucțional. Wilson (1994) a ales „modelul clasic”, conceput de Reigeluth în 1983235 în conformitate cu principiile formulate de Gagné și de principalii săi colaboratori: L.J. Briggs și M.D. Merrill. Wilson (1994) s-a folosit de o descriere simplificată realizată împreună cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
versus Possibilities in Learning”. Prawat a demonstrat că „înțelegerea” (comprehension) poate fi antrenată instantaneu, fără aportul prealabil al memorării, atunci când cel care învață rezolvă probleme și descoperă valoarea ideilor. 253. B.G. Wilson își argumentează sfatul invocând câteva studii și teorii convergente, deși elaborate de pe poziții foarte diferite: constructivism, cognitivism, conexionism. Este citată teoria mnemonică a lui Schank conform căreia memoria narativă, bazată pe povestiri, este mai largă și mai profundă decât memoria logică și cea mecanică (vezi R. Schank, Tell Me
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prognostică (identifică potențialul subiectului raportat la viitor). după caracterul standardizat al instrumentelor: evaluare formală - realizată prin instrumente standardizate asociate sau nu cu teste psihologice; evaluare informală - realizată prin instrumente nestandardizate, alternative, proiectate de către profesor. după caracteristicile tehnice ale probelor: evaluare convergentă - probe care presupun răspunsuri multiple, închise, la alegere; evaluare divergentă - probe cu răspunsuri deschise, construite fără limite fixe. după modul în care rezultatele pot fi sau nu măsurate: evaluare cantitativă - la care rezultatele sunt cuantificabile în funcție de un punctaj; evaluare calitativă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
la testele de inteligență decât ceilalți copii de aceeași vârstă care sunt înclinați să se joace într‑o manieră senzorio‑motorie. Copiii care se joacă frecvent într‑o manieră constructivă (de exemplu construiesc, rezolvă puzzle) sunt eficienți în rezolvarea problemelor convergente (probleme cu o singură soluție). Copiii care se joacă frecvent într‑o manieră sociodramatică par a fi eficienți în rezolvarea problemelor divergente (probleme cu soluții multiple). Pe de altă parte, s‑a constatat că unii copii se joacă mai mult
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
implicarea autonomă în cadrul comunității a acestora; include acțiuni care pun în valoare funcționarea independentă, formarea la beneficiari a deprinderilor personale, maturizarea fizică și emoțională, socializarea, comunicarea, dezvoltarea capacităților cognitive și vocaționale. servicii pentru copiii aflați în dificultate - seturi de acțiuni convergente și structurate oferite de instituții publice sau private care primesc copii în sistem rezidențial sau de zi, pentru a recupera, educa și profesionaliza copiii sau tinerii care au probleme de adaptare și inserție socială. sincinezie - mișcare involuntară a unui membru
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
vechi și noi, romanul lui Nicolae Filimon, deși „singurele izbânzi în apropierea de realitate”, poartă - și ele - „stigmatele” estetizante ale retorismului, pitorescului și voinței de abstractizare. Rezolvarea întregii probleme nu poate veni decât prin abandonarea irevocabilă - într-un act purificator convergent teleologic cu automatismul psihologic suprarealist (indicat ca o soluție viabilă) - a „«viciului» stilului”: despărțirea de Maiorescu, teoretizată de P. cu determinarea spiritului unei culturi conștiente de propria sa maturitate, este, în evoluția literaturii române, celălalt versant ideologic al unei lupte
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
au fost socotite inautentice. Mai pot fi recunoscute în poezia lui accente sămănătoriste, ecouri din D. Anghel și Ion Pillat, dar incontestabilă este influența „simboliștilor academici din Franța, și, mai ales, a lui Francis Jammes” (E. Lovinescu). Aprecierile și caracterizările, convergente, formulate de critica interbelică - Perpessicius, E. Lovinescu, G. Călinescu ș.a. - rămân în esență valabile pentru tot ce a scris acest „poet fără evoluție”, miniaturist discret, peisagist idilic și cântăreț al interioarelor provinciale, maestru al pastelului, foarte atent la grația formală
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
spiritualistă, provenită din simbioza dintre reverberațiile arhetipale și speculațiile paraștiințifice, textul descrie autocreația personajului-narator, care parcurge o inițiere multiplă - erotică, estetică și mistică. Punctat de introspecții abisale și întrerupt de divagații eseistice, nucleul narativ se coagulează prin asamblarea unor mituri convergente (Faust, Orfeu, Meșterul Manole), ce compun o narațiune pluristratificată. Aceste dominante narative suportă o decantare în Depoziția (I-II, 1991-1992), cel mai reușit roman al autorului. Tehnica narativă este acum mai complexă, încorporând pluriperspectivismul și variația persoanelor gramaticale, anamorfoza onirică
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
ponderată cu importanța criteriilor. A rezultat,astfel, o ierarhizare a stilurilor de viață în cauză. Ceea ce este interesant în aceastăanaliză este faptul că evaluarea globală, intuitivă a respectivelor stiluri de viață de către un alt grup de persoane a dat rezultate convergente cu acest „calcul” al beneficiului funcțional total. Înseamnă deci că, în mod natural, atunci când evaluăm diferitele soluții de viață, cel puțin în unele cazuri, luăm decizii raționale, în sensul că facem calcule de eficacitate. Aceasta nu înseamnă că aceste calcule
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cunoștințele necesare adoptării unor soluții optime la un moment dat; ele au însă mecanisme practice de reglare („încercare și eroare”) capabile să le corecteze continuu comportamentul, conducându-le până la urmă la identificarea soluției optime. Este implicată aici imaginea unui proces convergent de evoluție: indiferent de punctul de pornire, de opțiunile inițiale ale sistemului, care pot fi mai mult sau mai puțin adecvate, prin încercare și eroare, sistemul ajunge în final la soluția cea mai adecvată, optimă (figura 8.2). Figura 8
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de punctul de pornire, de opțiunile inițiale ale sistemului, care pot fi mai mult sau mai puțin adecvate, prin încercare și eroare, sistemul ajunge în final la soluția cea mai adecvată, optimă (figura 8.2). Figura 8.2. Modelul evoluției convergente, prin încercare și eroare, spre identificarea soluției optime (comportament până la urmă optimal) În cadrul modelului evoluției convergente spre starea optimă, nivelul de cunoaștere, după cum se poate observa, nu este relevant. Indiferent de cunoștințele de care dispune inițial sistemul, el va ajunge
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
puțin adecvate, prin încercare și eroare, sistemul ajunge în final la soluția cea mai adecvată, optimă (figura 8.2). Figura 8.2. Modelul evoluției convergente, prin încercare și eroare, spre identificarea soluției optime (comportament până la urmă optimal) În cadrul modelului evoluției convergente spre starea optimă, nivelul de cunoaștere, după cum se poate observa, nu este relevant. Indiferent de cunoștințele de care dispune inițial sistemul, el va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la selectarea soluției optime. Nivelul de cunoaștere inițial poate fi responsabil
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ar putea fi atinsă, eventual, după o perioadă indefinită de căutări, dacă condițiile sistemului ar fi suficient de persistente. Procesul de căutare modifică sistemul. Dacă încercarea unei soluții sau a alteia nu ar modifica sensibil datele sistemului, atunci teza evoluției convergente spre optimalitate ar putea fi acceptată. Există însă motive suficiente pentru a crede că experimentarea diferitelor soluții este de natură să modifice condițiile de existență a sistemului, în așa fel încât însăși starea de optimalitate se modifică. De aici, o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
va contribui implicit la dezvoltarea de ansamblu a colectivității. Această presupoziție oferă justificarea morală a angajării exclusive a specialistului în sprijinirea subsistemelor. A devenit însă tot mai clar că această presupoziție nu este integral justificată. Interesele subsistemelor nu sunt neapărat convergente cu interesele sistemului global din care fac parte. Nu este întâmplător faptul că în dezbaterile de specialitate au început să se formuleze o serie de norme deontologice care caută să stabilească limitele unui atare angajament al sociologului (Lippitt, 1961b). A
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de bun simț. Manualele obișnuite menționează patru moduri în care se poate controla validitatea. Validitatea aparentă (face validity) este plauzibilitatea generală a operaționalizării. Validitatea predictivă este succesul operaționalizării unei variabile independente în a prevedea următoarea ocurență a variabilei dependente. Validitatea convergentă este corelația dintre această operaționalizare pentru variabila independentă și operaționalizarea pentru o altă variabilă, care se crede a fi și ea legată de variabila dependentă. Validitatea de criteriu (criterion validity) este corelația dintre diferitele operaționalizări plauzibile pentru variabila în studiu
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Blaga, un paradis în destrămare: „îngeri obosiți cu penele umede/ înoată în văzduhul albastru”. Sau, altundeva, îngerii capătă un statut de soldați, în fața cărora a scrie poezie devine un gest absurd. Spectacol imaginar (1985) și Poeme (1987) încheagă din notații convergente o lume reificată: domnie a materiei inerte și opace, informe, infernale în ultimă instanță. Imaginile dominante sunt negative, poeta vorbește de „ruinele vârstei”, trăiește starea de „prea târziu”, își simte „sufletu-n derivă”, aerul se umple de ceață și de
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
cyclopéen (1938, 93)”. 4. Romanian sociology was, in fact, able to deliver such considerable sociographic studies during the inter-war period. On its part, French sociology focused its efforts on reorienting the study of philosophy in France and on stimulating a convergent approach between psychology, ethnography, demography, statistics, geography, law, economy etc. For the philosophical and scientific impact aimed at by the Durkheimian School, one can see the following concluding passage in Bouglé (1938): “En réaffirmant le postulat positiviste et en s
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lasă stăpânit de halucinații, ci, folosind legile visului, creează o opera de artă lucidă”. Visul nu este, pentru corifeii o., ceva care trebuie memorizat ori transcris, un rezervor de imagini sau evenimente utilizabile ca atare, ci un „îndreptar legislativ”. Explicații convergente furnizează și D. Țepeneag: „Literatura onirică e o literatură a spațiului și timpului infinit, e o încercare de a crea o lume paralelă, nu omoloagă, ci analoagă lumii obișnuite. E o literatură perfect rațională în modalitatea și mijloacele ei, chiar dacă
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
cu narațiunile ciclului, nu face parte din acesta. În masivul său demers romanesc, P. și-a propus să exploreze cu ajutorul ficțiunii (susținută de o solidă documentare) procesele prin care istoria înrâurește destinele individuale și, deopotrivă, să reconstituie, prin scrutarea amănunțită, convergentă a unor destine individuale, marile convulsii istorice. Prin evocarea biografiilor a trei intelectuali ardeleni din generații succesive, în Geneza sunt reconstituite evenimentele din Transilvania începând din epoca revoluției din 1848-1849 și până în perioada interbelică. Timpul și furtunile investighează evenimente și
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]