469 matches
-
scârțâitoare au plecat pe sectoare într-o stare de echilibru îndoielnică, fiind convinși că fără ei țara asta s-ar duce naibii de râpă... În timp ce înotam cu mare greutate prin zăpada din pădurice, scoțând anevoios un picior după altul, având copăcelul pe umeri, preocupați doar de efortul și de dorința de a scăpa de această porțiune periculoasă, frecventată zilnic și de către deportați, și de milițieni întrucât făcea legătura dintre sat și gostat -, doi dintre participanții la onomastica șefului de post se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-o pâclă aburindă care-i împiedica să judece limpede, folosindu-și puținele resurse cerebrale de care mai dispuneau, cei doi milițieni înaintau, așa, ca-ntr-o stare hipnotică, aflându-se încă sub controlul divin al "agheasmei de Zăvoaia". Având copăcelul pe umeri, raza noastră de vizibilitate era oarecum redusă: priveam mai mult în jos și înainte și mai puțin în lateral, stânga sau dreapta. Lipsa acestei măsuri de precauție ne-a fost fatală. Din lizieră ne îndreptam perpendicular pe drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care le detectase imaginar organul meu olfactiv sub căpăcelul sufertașului, am dat peste o ridicătură de teren alunecoasă, care mi-a răsucit dureros piciorul, trântindu-mă la pământ. În virtutea inerției, Sandu care mergea în spatele meu a venit grămadă peste mine. Copăcelul a căzut de pe umerii noștri, iar în această busculadă, zelosului apărător al ordinii publice i se ridicase tensiunea la cote nepermise, așa că sistemul intern de protecție al sănătății și integrității sale corporale a acționat ca o supapă de refulare, obligându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vor înălța din loc în loc, în vederea creșterii stimulării producției de boabe la hectar..." La atingerea cu pământul, glezna mă făcea să scot gemete de durere. Sandu în spatele meu a văzut cât de greu mă deplasam și a ridicat mai sus copăcelul de pe umărul său, astfel că nu se mai sprijinea pe el. Mircea și Lică au procedat la fel, iar acum, lemnul era ținut suspendat fără să le mai atingă corpul. Am profitat de ajutor și în timpul mersului mă agățam cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
suișuri și coborâșuri. Mergeam într-o formație cel puțin ciudată, inedită. În scurta istorie a comunei Bumbăcari, nu fusese văzut niciodată un asemenea spectacol hilar, o asemenea defilare aiuritoare. Patru copii ordonați în șir indian, purtând pe umărul drept un copăcel uscat, firav, având un diametru de vreo 12-15 centimetri, mergând obosiți și timorați, erau duși la miliție încadrați fiind de doi reprezentanți ai ordinii publice, unul în față, iar celălalt în spate. La urmă, venea și cățelandrul nostru, Leu, complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iotă din toată mascarada asta. Era spectacolul trist și dureros al degradării și umilirii ființei omenești. Erau furcile caudine ale umilinței nedrepte, jignitoare și triviale la care erau supuși patru copii ce se făcuseră vinovați de faptul că furaseră un copăcel uscat dintr-o lizieră de salcâmi din cauză că, în plină iarnă, rămăseseră fără căldură într-o casă acoperită de zăpadă până sus cu tot cu horn, în urma unui crivăț care timp de nouă zile fusese stăpânul incontestabil al câmpiei Bărăganului. Ridicolul situației și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
biserică și de societate. Eticheta era degradantă, fără menajamente: HOȚI! De la primărie până la miliție erau cam o sută de metri care au fost străbătuți cu ultimele mele puteri. Am intrat în curte. Aici, ni s-a ordonat să lăsăm jos copăcelul, rezemat de gărduțul care delimita spațiul aparținător instituției respective. În apropierea gărduțului, două stive uriașe din lemne de salcâm erau puse cu generozitate la dispoziția domnilor milițieni pentru a le proteja trupurile fine și deosebit de sensibile în anotimpul când termometrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Apropo, condu-i pe băieți până la strada cu numărul trei. Am înțeles, tovarășe primar! răspunse tânărul milițian. Dar nu puteam merge. Glezna mi se umflase și mă chinuia din ce în ce mai mult. Inițiativa a venit tot de la Mircea. Radule, ia toporișca și copăcelul. Lică, dă mâinile încoace! Unindu-și mâinile într-un anumit fel, au realizat cunoscutul "scăunel" iar eu, ținându-mă de gâtul lor și stând comod, eram transportat la domiciliu de o "Salvare" constituită copilărește din cele patru brațe puse la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
avut o idee formidabilă! În urma noastră, Sandu înainta prin zăpada bătătorită de picioarele oamenilor, având în mâna stângă toporișca, cu cealaltă târând după el obiectul care constituise cel mai răsunător furt al secolului al XX-lea de pe planeta noastră: un copăcel de salcâm uscat. Am părăsit strada numărul 8 și ne-am înscris pe strada numărul trei care ducea spre locuința noastră. Băieți, îmi pare nespus de rău de cele întâmplate. Ne vom mai vedea. La revedere. La revedere, domnule milițian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iar mama ocupată cu nesfârșitele munci casnice, această activitate obligatorie a fost transferată în grija celor patru frați mai mari. Am smuls buruienile crescute la baza zidului căsuței, am tăiat cu sapa iarba de lângă trotuar, apoi am făcut copcă fiecărui copăcel din fața casei și, în final, am văruit fiecare exemplar. Ne uitam cu plăcere: era îngrijit, curat, frumos pe toată lungimea uliței. Cele patru rânduri de salcâmi dați cu var străluceau în bătaia soarelui ca o salbă de coliere ecologice veghind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fără pupături, numai cu așezat în poala ăluia cu care nimereai până la tura următoare. Noroc că nu m-a găsit Dragoș așa, că aveau ce-mi auzi urechile. Nu știu ce l-a apucat, dar, de când m-am mai înălțat și eu copăcel, a început să se simtă Fratele cel Mare și stă cu ochii pe mine ca pe butelie. Ajungem în dreptul lui Y4, e deja un fel de lumină cenușie și un ger de facem aburi la gură când râdem. Nu-mi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe Luncă-n sus - Moara de Hărtie - Din sus de Moara de Hărtie - Drumul Bâlii - Sub Pisc - Calea Piscului - Pe Piscu Mic - Sub Piscu Mare - Pârâul Piscului - La Vărsătură - La Lunca lui Sân - Râul Laita - Ghilii - La Groapa lui Vodă - Copăcei - La Poartă - La Măru Gheții - Deasupra Gruiului - Calea Câmpului - Piscu Mare - La Hula lui Măriuț - La Podul Glăjăriei - La Pârâul Grecului - La Roghina lui Lazăr - Calea la Fântâna Noianului - Pârâul lui Iojă - Coastele Malului - Lunca Popii - Lazu Cernicului - Hula a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Domniei mele, jupanului Stoica Naneș și vărului lui Tatomir și nepoților lui, Manea și Stoica cu (..... loc șters, ilizibil pe original) și nepotului (....) Manea, ca să le fie lor satele anume : jumătate din (....) și jumătate din Sătlani și Râușorul tot și Copăcelul tot și la Voila jumătate și Ucea toată și Porumbacul de Jos jumătate (....) și Cârțișoara (sublinierea ns), (....) și jumătate din Sărata, parte (....) oni, Porumbacul lui Tatomir și Porumbacul de Sus (....) jumătate (....)și pe Argeș și Negri (....) și muntele (....) și Săsciori
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și de trai pe spatele iobagilor din satele făgărășene, care-l cercetau pe Măria Sa baronul, rătăcit între barbarii Valahi. Și lucrarea lui Ștefan Meteș dă încă nenumărate exemple de metode de spoliere a iobagului transilvănean, din Iași, din Scorei, Bucium, Copăcel, Dejani, Lisa, Mărgineni, Netot, Ohaba, Pojorta, Șinca, Vad și altele. Dar cu toate că viața aceasta iobăgească era plină de greutăți și griji zilnice întru binele domnilor seniori, găsim și țărani iobagi - e drept numai excepții - răzbătători, cu familie numeroasă, cu multă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
unui om obișnuit. Vizitatorul venit de la mii de kilometri a descoperit cu durere în suflet că din gospodăria modestă, întemeiată de niște oameni strâmtorați, care au crescut șapte copii, n-a mai rămas decât o movilă de chirpici sfărâmați, doi-trei copăcei piperniciți și amintirile. Tânărul adulmeca transfigurat parfum de trecute vremi, unduiri de duhuri prezente în aerul pe care îl inspira cu lăcomie, aduceri aminte ascunse în vegetația spontană atostăpânitoare. Casa, anexele, pomii răsar doar în închipuirea lui, pentru câteva clipe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
operat la picioare în repetate rânduri îl veghease zi și noapte. Îi pregătea zilnic un meniu adecvat unui copil și-l însoțea peste tot. Era ca o floare, ca un parfum de suflet pentru familia sa. Andrei-Alinandru semăna cu un copăcel bine îngrijit, dar departe de pădure. Îl învățase tot ce trebuia să știe în cei șapte ani în care stătuse departe de părinți. Toate învățămintele și deprinderile sunt acumulate mult mai bine de copii atunci când vin direct de la părinți. Unui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
asta și ce straniu suna când o vorbeam noi, mai ales eu, cu un accent de care n-am scăpat toată viața, de indian, pakistanez sau arab. 1971, februarie Pe Unter den Linden De când intrasem în minister m-am înălțat copăcel și am început să merg pe propriile picioare, mai întâi cu poticneli, apoi tot mai bine și eram apreciat și de colegi, și de conducerea Direcției. Așa că a apărut și propunerea de "promovare", trimiterea la o misiune diplomatică, visul oricărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
părea să coboare din cer, În sunet de clopote tibetane care aveau o reverberație perfect potrivită cu momentul recunoașterii dintre sora și fratele revenit printre cei vii. Mulți ani mai târziu, la București, după ultima reprezentație cu Electra, am plantat copăcelul alb din spectacol (era un mesteacăn care În decor simbolizase nașterea, primenirea) la mormântul mamei din Cimitirul Bellu și am avut bucuria să constat de câte ori am revenit În țară că a prins rădăcini și a crescut. Priscilla, care o juca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o pot povești așa cum arată în splendoarea ei: o grădină. în grădina sunt diferiți pomi: curmali, portocali, lamai, bananieri, platani și alții nemaivăzuți, nemaiîntâlniți, o frumusețe de nedescris. Flori atât de frumoase că nu pot reda în cuvinte. Am văzut copăcei - 1.70 m înălțime cred că aveau - dar erau tot numai flori corai, ceva nemaivăzut. Doar în Răi pot fi. Ălei frumos îngrijite. Pe marginea aleilor era vopsit cu alb, iar pietricelele erau și ele vopsite corai deschis. Iarbă verde
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
într-o cușcă, oprindu-mi-se și mie creșterea; plângeam cu lacrimi mari, mut, pierdut în melancolie, pe când cei mari se întrebau din ce cauză îmi apar mie din când în când astfel de crize de idioție; plângeam, solidar cu copăcelul torturat. Datorită eseului lui Fowles, Copacul, mi-am închipuit lunga viață de copac muiat de ploi, clătinat de vânturi, dormind în picioare sau visând cu fruntea argintată de lună. Mi-am amintit de spusele unui cireș din Blaga, copac veșnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu mine să-i vedeți? Copiii nu așteaptă să fie invitați de două ori. O zbughesc la fugă. Aleargă râzând pe potecile pădurii. Într-un târziu, ajung în poieniță. - Unde sunt uriașii? De ce ne-ai mințit , bunicule? întreabă Teodora, privind copăceii care sunt la fel de înalți ca în toamna trecută, doar că acum au haine de frunze verzi. - Bată-vă norocul! râde amuzat bunicul. Chiar ați crezut ? Cum să crească în căteva luni, niște copăcei cât niște uriași? Voi cât
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
mințit , bunicule? întreabă Teodora, privind copăceii care sunt la fel de înalți ca în toamna trecută, doar că acum au haine de frunze verzi. - Bată-vă norocul! râde amuzat bunicul. Chiar ați crezut ? Cum să crească în căteva luni, niște copăcei cât niște uriași? Voi cât ați crescut în timpul acesta? - Noi suntem copii, nu copăcei, spune Vlăduț. - Și copăceii sunt copii, copii de copaci. Trebuie să avem grijă de ei și răbdare În câțiva ani vor crește mari și frumoși, așa cum
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
toamna trecută, doar că acum au haine de frunze verzi. - Bată-vă norocul! râde amuzat bunicul. Chiar ați crezut ? Cum să crească în căteva luni, niște copăcei cât niște uriași? Voi cât ați crescut în timpul acesta? - Noi suntem copii, nu copăcei, spune Vlăduț. - Și copăceii sunt copii, copii de copaci. Trebuie să avem grijă de ei și răbdare În câțiva ani vor crește mari și frumoși, așa cum veți crește și voi.Ia priviți ce viguroși sunt! Ce frunze mari și sănătoase
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
acum au haine de frunze verzi. - Bată-vă norocul! râde amuzat bunicul. Chiar ați crezut ? Cum să crească în căteva luni, niște copăcei cât niște uriași? Voi cât ați crescut în timpul acesta? - Noi suntem copii, nu copăcei, spune Vlăduț. - Și copăceii sunt copii, copii de copaci. Trebuie să avem grijă de ei și răbdare În câțiva ani vor crește mari și frumoși, așa cum veți crește și voi.Ia priviți ce viguroși sunt! Ce frunze mari și sănătoase au!E semn bun
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
așa ca mine, le înfășoară tulpinile tinere, pe timpul iernii, în hăinuțe călduroase de paie, ca să-i ferească de frig și de dinții ascuțiți ai iepurașilor.Cât despre oameni, toți ar trbui să știe că e mare păcat să rupi un copăcel, pentru că el înseamnă pentru omenire: aer curat, frumusețe , sănătate și viață. Oamenii trebuie să planteze cât mai mulți copaci, nu să-i distrugă pe cei plantați de alții. - Te rugăm să ai grijă de copăceii noștri, bunicule! Să-i ajuți
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]