406 matches
-
cultură inovativă (antreprenorială) este cea care stimulează schimbarea, asumarea riscului (bine calculat), inițierea de noi direcții în afacere, abilitatea de „a exploata cunoașterea”, curajul. O cultură inovativă implică asimilarea sa de către membrii întreprinderilor, transpunerea sa în bază a motivațiilor de coparticipare. A inova politicile de inovare În ultimul timp, tot mai multe întreprinderi se orientează spre inovarea nontehnologică, „din ce în ce mai multe companii investesc în schimbări organizaționale, cum ar fi pregătirea, proiectul organizațional, motivarea personalului și activitățile de comunicare” (Relationship Mates, 2003, 7
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
să se implice cât mai puțin, având totuși conștiința participării. În cazuri de boală sau suferință e foarte bine venită o astfel de vizionare, însă "pogorârea duhului Sfânt", invocată în mai toate ritualurile bisericești, este o chestiune ce ține de coparticipare atât din partea clerului, cât și a credincioșilor. Toate Sfintele Taine presupun existența cel puțin a unui credincios și a unui cleric 55. Cât privește pomelnicele on line56, metoda este vădit pur lumească, de colectare de fonduri de la cât mai mare
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
caute, să găsească, și să angajeze, pe bază de concurs, un fel de Miss-ecologica, femei, una și unași ca aspect fizic, și ca seriozitate, și ca hărnicie, și ca de toate pentru ce urmează să facă. Paralel, să-și asigure coparticiparea proprietarilor de apartamente. Ce fel de coparticipare? Să fie de acord cu ideea ei, și să participe,în mod egal, la plata viitoarelor îngrijitoare ecologiste. Cine te oprește să nu ți duci planul la îndeplinire? Nimeni, evident, însă, ce vreau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
bază de concurs, un fel de Miss-ecologica, femei, una și unași ca aspect fizic, și ca seriozitate, și ca hărnicie, și ca de toate pentru ce urmează să facă. Paralel, să-și asigure coparticiparea proprietarilor de apartamente. Ce fel de coparticipare? Să fie de acord cu ideea ei, și să participe,în mod egal, la plata viitoarelor îngrijitoare ecologiste. Cine te oprește să nu ți duci planul la îndeplinire? Nimeni, evident, însă, ce vreau să fac eu, areîn vedere scările, deci
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
număr cu ghinion. Ghinion neghinion ar mai fi, domnule Albăstrui... Albăstrel. Așa, Albăstric, ar mai fi o soluție: declarați animalul dizident politic și cereți azil politic la ambasada din Maragonga. Conform teoriei circumstanțelor atenuante, Domnul Albăstrel avea de ales fie coparticiparea la expierea javrei particulare, fie trecerea prin sita măruntă ca și ploaia care abia începuse a hypocratismului canin. Iată-l ca atare în antecamera cabinetului particular al doctorului Euthanasie Polidor, reputat specialist în râie și timbre obliterate. Demnă dar amabilă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
școlară. A. Principiile generale Principiile generale asigură cadrul referențial și orientativ general, majoritatea fiind preluate din societate: principiul dreptății sociale se referă la egalitatea în drepturi, obligații și responsabilități a tuturor persoanelor, fără discriminări; principiul egalității șanselor și oportunităților presupune coparticiparea oricărei persoane, alături de toate celelalte, într-un mediu social, economic, cultural, același pentru toți; principiul opțiunilor și deciziilor reale asigură dreptul la opinie și la acțiune responsabilă și implicată, cu deosebire pentru persoanele cu cerințe speciale; principiul noncategorizării presupune evitarea
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
servicii (materiale sau simbolice). În viața cotidiană, după această teorie funcționează legea reciprocității („ți-am dat” - „mă aștept să-mi dai”). Pornindu-se de aici, s-a ajuns la teoria echității, care susține că subiecții aflați într-un context de coparticipare (cum este și cel familial) nu judecă „dreptatea” doar după egalitatea simplă „cât mi-ai dat, atât îți dau și eu”, ci după egalitatea raportului dintre „cât dai, cât primești”. Se apreciază că o cauză majoră a disoluției familiei este
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cupluri, femeia este aproape total dominată, rolul ei fiind în îndeplinirea sarcinilor menajere. • În 25%, egalitatea este prezentă în toate genurile de decizii și activități. Se poate observa așadar că, în diverse formule, în 80% dintre cazuri este prezentă o coparticipare decizională și, dintre acestea, 55% practică explicit o delegare de autoritate Înscriindu-se în configurațiile sociale mai largi aduse de economia de piață, realitatea familială din România va evolua foarte probabil spre modelele de acest fel. Datele propriilor cercetări, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
aspect este denumit în literatura temei management participativ (Zlate, 2004), pentru a marca diferența între managementul clasic (teoria X) și cel modern (teoria Y), în problematica relațiilor psihosociale în activitate, în luarea deciziilor privind precizarea și realizarea obiectivelor proiectate, prin coparticipare. A) Esența managementului participativ, ca punte de trecere către leadership, arată acceptarea, împărtășirea ideilor, aspirațiilor, strategiilor, relațiilor la nivelul grupului, care devin motive pentru implicarea în acțiunile acestuia, de conducere pentru rezolvarea cu succes a obiectivelor asumate. În acest management
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
țara orbilor, Închide și tu un ochi. (Altfel riști ca, prin marea deosebire a ta față de ei, să fii luat „peste picior” sau chiar expulzat ca fiind atipic. La o asemenea stratagemă recurge uneori medicul psihiatru care, pentru a obține coparticiparea bolnavilor la programele sale psihoterapeutice, mimează unele dintre gesturile, atitudinile sau preferințele acestora.) Pe prost să nu-l contrazici. (Prostul este atât de convins de justețea părerilor sale, Încât riști, dacă-l contrazici, să-l faci să-și impună argumentele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În sfârșit, să se schimbe În bine, se mai spune: „I-a venit și lui apa la moară”.) Tonul face muzica. (O sugestie, observație sau mustrare nu se impune de la sine: trebuie să aibă calitatea sau șansa de a obține coparticiparea intelectuală și afectivă a celui căruia Îi este adresată: „Vorba dulce mult aduce”.) Poartă ochelari de cai! (Pentru cei cu vederi Înguste, Înțelegerea și explicația unui fapt sau a unei situații de viață se reduc la o singură variantă: „Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În clipă, să aștepte să li se reveleze un fapt deosebit, un adevăr important, pe care Însă el știe să-l amâne sau să-l ascundă pentru un timp, cu abilitate; știe, cu alte cuvinte, să Întrețină o emoție a coparticipării la nașterea unui nou fapt de gândire sau de simțire. Μ Omul, pe măsură ce devine tot mai mult om, Își lasă conștiința dominată de „norma morală”. Acest fapt Îl responsabilizează În raport cu sine și cu alții, dar reprezintă și un izvor de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
exercită o atracție puternică asupra celorlalți care nu sunt implicați În acest spectacol. Atracția vine din „curiozitatea”, dar și din „plăcerea colectivă” de „a vedea”. Acest fapt de „a vedea” nu este Însă niciodată pasiv. El este o formă de „coparticipare”, de „descărcare pulsională colectivă”, În care fiecare dintre „spectatori” se „identifică” cu unul dintre factorii” scenariului psihologic. În sensul acesta am remarcat că „publicul spectator” se grupează În trei sectoare: cei care Încurajează agresorul, cei care Încearcă să susțină victima
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
desfășoară activitatea În aceste condiții, jă Aptitudini psihomorale speciale reprezentate prin: Înțelegere, răbdare, perseverare, dăruire de sine, capacitatea de a Încuraja și proteja, optimism, deținerea controlului situațiilor, capacitatea de a observa și controla desfășurarea acțiunii, echilibru psihic, rezistență la oboseală, coparticipare afectivă, intelectuală și morală, kă Aptitudinea de a proteja persoanele aflate În stare de dificultate și de a dori restaurarea acestora. lă Aptitudinea de a comunica, de a realiza cu ușurință, direct, imediat, relații interpersonale, de a fi convingător și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acest sens, poate fi exprimată fie prin mărirea răspunderii și solidarității colective (educarea în spiritul colaborării în familie, în școală), fie prin accentuarea rolului controlului comportamentului individual în grup, rezolvarea conflictelor în interiorul grupului, atenuarea competiției interindividuale exacerbate, concomitent cu dezvoltarea coparticipării elevilor la viața colectivului din care fac parte. Toți acești factori de ambianță sporesc încrederea elevului în forțele proprii, în colectivul în care trăiește și se dezvoltă, reduc insatisfacțiile, disconfortul, sau impresia de neajutorare și de insecuritate, în general acel
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
tras în pasta groasă a abjectului sau a grotescului, o imago mundi vecină cu infernul existențial. Cele mai reușite secvențe ale cărții sunt acelea în care stenahoria cinică, adesea regizată, din trecut este substituită de o disperare autentică, declanșată de coparticiparea, ca martor cu mâinile legate, la o dramă indignă, aceea a prăbușirii simultane a biologicului și a psihologicului: Imaginea ei mă urmărește: trecută de 70 de ani, împuținată, slăbită. Sentimentul înspăimântător când, astă-primăvară, la Iași, am surprins-o în timp ce trebăluia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însușire a unui animal sau a unei păsări, ci modul în care ajunge la ea. În acest context, exercițiile ce premerg elementul de interdisciplinaritate sunt foarte importante deoarece ele stau la baza realizării unei ore interactive în care ambientul, cogniția, coparticiparea, eficiența, strategia reușesc să creeze limanul între științific și literar. În această contextualitate, bucuria elevului de a reuși, de a surprinde similitudinea literar - științifică devine elementul de existență momentană și nu numai; astfel, a)vulpea - șireată, lacomă, prefăcută, trăsături ce
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
mitic. Aflat într-o continuă căutare a universaliilor, individualul se schimbă după chipul și asemănarea lumii, devenind microcosm. Omul și universul se organizează ca un tot unitar ( universul-imaginea omului, omul-imaginea universului) a cărui reprezentare semantică este meta-imaginea, în calitate de coexistență și coparticipare. Meta-imaginea se autodefinește prin intermediul ceremonialului care deschide drum cunoașterii individuale și universale. Prin ceremonial umanul se reintegrează în cosmos, recuperându-și sensurile primare, înfățișându-le ca existențial-semantic: meta-imagine. Pentru ilustrarea acestei tipologii a imaginilor ne oprim asupra "imaginii primare" "casă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
obârșie a existenței"64, arhetipul casă este actul de naștere al imaginii mitice casă și al meta-imaginii casă, astfel încât ritul, ritualul și ceremonia generează liantul existențial: construirea omului și a casei ca ființă/inițierea omului în cunoașterea și construirea universului/coparticipare cosmos-microcosm. Casa, ca primul spațiu sacru, devenită "Centrul Lumii" 65, este prezentă sub dublu aspect, de "imagon mundi" 66, dar și de oglindire a omenescului. Cele patru elemente originare (apa, pământul, focul, aerul) se regăsesc și la nivel microcosmic, reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
supărare, huit, pagubă în casă ." 88 Prin ritual, umanul este supus transformărilor din perspectiva unui complex de simboluri, devenite procese gnoseologice și utilizate în cadrul spațiului sacru al sărbătorii: căutarea, vânătoarea, rătăcirea. Casa din colindă reprezintă punctul ultim al căutării inițiatice, coparticiparea ritualică a obiectualului anticipând coexistența microcosm-macrocosm în care universalul, supus resemantizării prin ceremonial, capătă imaginea omului trecut prin furcile caudine ale cunoașterii. Prin arhetip și mit, omul se desăvârșește în spațiul meta-imaginii, ca microcosm, ca alter ego al universalului. Meta-imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vânat / Și-au vânat: / Câmpii cu florile, / Luncile, / Cu frunzele, / Văile, / Cu apele, / Văi adânci, Cu ape reci, / Satele / Cu fetele, / Și codri cu fiarele". 96 Descătușarea universului, ca pecete a umanului, reînnoadă firele creației, reprezentarea casei dezmărginind drumul înspre coparticiparea cunoaștere-non/cunoaștere. Ceremonialul reclădește din perspectiva imaginii primordiale: Un cuvânt de iertăciune / Să ascultați, / Și fiți cu luare aminte, / La vreo câteva cuvinte. / Care din carte sunt scrise / Și astăzi trebuie zise: Că acestor fii le-a venit vremea, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al spațiului, prin intermediul ceremonialului, imaginea-cronotop capătă multiple fețe, sub puterea destinului artistic, devenind o imagine de tip fractal care făurește universul creației: III.2. CATEGORII CRONOMORFE III.2.1. DIHOTOMII OPERAȚIONALE CALENDARUL Veșnica primenire a spațiului și a timpului, prin coparticiparea la acel praesentum continuum arhetipal, se poate realiza prin alternanțele operaționale continuitate / discontinuitate, naștere / moarte / renaștere care devin complementare în cadrul discursului mitic. Ruptura ritualică, având rolul unei frângeri ontologice a ordinii cosmice, presupune, de fapt, abolirea timpului și a spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sau să fie sensibilă pentru receptarea doar a unui anumit gen de informație În legătură cu respectiva persoană. * „Cuvîntul aparține pe jumătate celui care-l rostește, pe jumătate celui care-l ascultă.” (Mch. de Montaigne) Mihai Eminescu exprimă În termeni sugestivi această coparticipare, În egală măsură, a interlocutorilor În actul comunicării, atunci cînd a spus: „Minciuna nu merge În lume prin cel ce a născocit-o, ci prin cel care o crede”. * „CÎnd vreau să citesc o carte o scriu eu.” (Benjamin Disareli
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
hiperbolizarea feedback-ului pozitiv dat interlocutorului Ai lucrat realmente foarte bine! Extraordinară reacție! aplauze mimică aprobatoare intonație exclamativă ton încurajator simetrizarea/echilibrarea (pe orizontală) a comunicării prin centrarea pe: (a) acord/ feedback provocat; (b) teritoriul comun locutorului și interlocutorului; (c) coparticipare (efectivă sau exprimată doar verbal); (d) reciprocitate/ responsabilizare (implicită sau impusă) (a) Ți-a plăcut cum am prezentat? Nu-i așa că putem colabora în continuare? (b) Ce-ar fi să reluăm mâine discuția din acest punct? Cred că suntem cu toții
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Latura obiectivă cuprinde totalitatea manifestărilor exterioare ale bolii, sau tulburările organo-funcționale, somato-psihice, respectiv ceea ce medicul surprinde ca „simptome clinice” ale bolii respective. Medicul, în calitatea sa de observator al bolnavului, prezintă și el o latură subiectivă, de tip emoțional-afectiv, prin coparticiparea la suferința bolnavului, și o latură obiectivă, rațională, raportată la observația clinică a cazului, căreia caută să-i dea o formă rațională. Latura subiectivă se referă la intuiția, sau capacitatea de penetrare, de surprindere de către medic, a suferinței bolnavului. Latura
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]