327,848 matches
-
poate să pară un artificiu inspirat, în măsura în care, pe porțiuni, cadrează foarte bine cu derizoriul existenței cotidiene. Am putea afirma că romanul de acum este povestea unui cuplu cu nimic ieșit din comun: el trecut de prima tinerețe, căsătorit, cu doi copii, (își detestă, evident nevasta și socrii), ea, Ema, soția unui medic, la rîndul ei cu doi copii; întîlniri clandestine, strîngeri de mîini prin restaurante obscure, mîngîieri pătimașe, reprize de sex pe apucate și tot tacîmul. Cu toate acestea, în fapt
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
putea afirma că romanul de acum este povestea unui cuplu cu nimic ieșit din comun: el trecut de prima tinerețe, căsătorit, cu doi copii, (își detestă, evident nevasta și socrii), ea, Ema, soția unui medic, la rîndul ei cu doi copii; întîlniri clandestine, strîngeri de mîini prin restaurante obscure, mîngîieri pătimașe, reprize de sex pe apucate și tot tacîmul. Cu toate acestea, în fapt, De departe spre aproape, înainte de a fi romanul unui cuplu, este odiseea unui singur personaj (naratorul), care
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
bătrână și bolnavă. îi trimite un plic din care tânărul află că de fapt el e rus sută la sută, că mama lui a murit în lagăr și că ea, Charlotte, pe atunci tot deținută, își asumase creșterea celor doi copii. Plicul conține și o fotografie a adevăratei mame, rusoaică robustă în cizme și pufoaică, în fața gardului unui lagăr de concentrare siberian. De acum tânărul poartă în el alt testament, altă povară - originea sa rusă. După lectura celor trei romane apărute
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
Aveam un unchi foarte blând, foarte cumsecade, care era preot. I se spunea unchiul Santos. Vara, mă învăța latina și franceza, iar eu îl ajutam la biserică. Am făcut parte și din corul Virgen del Carmen. Eram șapte sau opt copii. Eu cântam la vioară, un prieten cânta la contrabas, iar directorul unei instituții religioase din Alcañiz (los Escolapios - piariștii), cânta la violoncel. Am cântat de vreo douăzeci de ori. De obicei, eram invitați la Mănăstirea Carmelitelor - mai târziu a dominicanilor
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
spre un mic heleșteu, unde ne aștepta o barcă, și spre râu. Un canal de irigație traversa grădina în care paznicul cultiva legume. Familia întreagă - vreo zece persoane, cel puțin - mergea zilnic la Turn cu două trăsuri. Acea șleahtă de copii veseli se întâlnea adesea cu copii slăbănogi și zdrențăroși, care strângeau într-un coș diform bălegarul cu care tatăl lor urma să îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că ne lăsau total indiferenți
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
aștepta o barcă, și spre râu. Un canal de irigație traversa grădina în care paznicul cultiva legume. Familia întreagă - vreo zece persoane, cel puțin - mergea zilnic la Turn cu două trăsuri. Acea șleahtă de copii veseli se întâlnea adesea cu copii slăbănogi și zdrențăroși, care strângeau într-un coș diform bălegarul cu care tatăl lor urma să îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că ne lăsau total indiferenți. Seara cinam adesea copios în grădina
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
notabilitățile satului. Iată-i pe părinții mei pozând cu o umbreluță de soare, și mama cocoțată pe un măgar (fotografie care se numea "fuga în Egipt"). Iată-mă pe mine la șase ani pe un câmp cu porumb împreună cu alți copii. Și apoi spălătoresele, țăranii tunzând oile, sora mea Conchita, micuță de tot, între picioarele tatei, care sporovăiește cu don Macario, bunicul meu, hrănindu-și câinele, o frumoasă pasăre în cuibul ei... Astăzi nu mai vezi în Calanda săraci așezându-se
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
romanul The Lord of the Rings. După ce trece pe la Oxford, unde e trimis cu o bursă, își încheie studiile la Exeter, în 1915. Un an mai tîrziu, se căsătorește cu Edith Bratt, care va deveni mama devotată a celor patru copii ai săi: John (născut în 1917), Michael (1920), Christopher (1924, viitorul legatar testamentar al operei tatălui) și Priscilla (1929). Căsătoria lor se întinde pe 55 de ani, fiind întreruptă doar de moartea lui Edith, în 1971, care îl va afecta
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
C.S. Lewis și Charles Williams, două din cele mai cunoscute figuri literare ale epocii. Întîlnirile celor trei în cadrul grupului de discuții Inklings le pun în valoare interesul comun pentru creștinism și proza fantastică, Clive Staples Lewis scriind romane populare pentru copii (în forma alegoriei creștine axate pe tema călătoriei spațio-temporale), iar Charles Williams fiind, printre altele, autor de thriller -uri fantastice (pe tema călătoriei multidimensionale mijlocite de magie). Pasiunea lui Tolkien pentru folclor, mitologie și lingvistică veche, combinată cu un solid
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
noi, iar percepția lor nu este cu mult diferită față de 1990, în șabloanele de după Revoluție. Selecția documentarelor, cele mai multe realizate acum mai mulți ani, dovedește că, indiferent cît ne-ar fi de prieteni, producătorii emisiunii nu au depășit prejudecățile de tip "copii ai străzii", deși dacă ar fi dorit reportaje de senzație, societatea zilelor noastre le-ar fi oferit o mulțime de subiecte șocante, ca noua subcultură de cartier cu a sa producție muzicală". Cu totul altfel vede aceeași emisiune maraton Tia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
pasivi nazismul, o vină pe care generațiile actuale o mai resimt. Păstrând proporțiile, ce spun generațiile tinere din Japonia despre ororile făcute în timpul războiului de japonezi? D.F.: În Germania de obicei părinții și bunicii vorbesc despre război și le spun copiilor adevărul; ce s-a întâmplat e un subiect liber, deschis. Însă în Japonia subiectul războiului, al atrocităților din trecut, e un subiect tabu. Nu se vorbește absolut deloc despre asta. L.V.R.: Și atunci, piesa aceasta? D.F.: Cu mine s-a
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
televiziune, care le asociau cu mișcarea New Age pentru a le putea minimaliza cu mai multă vervă. Criticile Gloriei Steinem se îndreaptă, în acest context, împotriva unor aspecte esențiale ale civilizației occidentale, cum ar fi metodele tradiționale de creștere a copiilor (avînd ca premisă că aceștia sînt proprietatea părinților), testarea educațională constrîngătoare (care decide soarta copilului pe baza unor întrebări ce vin uneori în contradicție cu convingerile sau interesele acestuia - e.g. alegerea, pentru verificarea capacității de a înțelege un text, a
Respectul de sine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15264_a_16589]
-
întreținem speranța), la etaj (ce triumf!) - și, desigur, în funcție de "fonduri". Însă până una alta, o măsură aflată de mine acum (dar, se pare, mai veche) este aceea de a nu se da prea ușor permise de frecventare a BA pentru "copii", respectiv (să nu ne bucurăm că șí preșcolarii ar dori să aibă acces la BA!) tinerii, chiar șí "doctoranzi": se pare că ei ar deteriora cărțile. Și m-am gândit cât efort depuneam noi, dascălii de la Filologie, pentru a-i
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
Rodica Zafiu Onomastica - în accepția largă, de studiu al numelor proprii - e îndreptățită să se ocupe de tot ceea ce intră în sfera obiceiului omenesc de a da nume unor entități individuale: copiilor, animalelor, caselor, trenurilor, firmelor, stelelor... Tradițiile, moda culturală, dorința de diferențiere și nevoia de expresivitate fac din activitatea de atribuire de nume un domeniu în genere instructiv și adesea amuzant. Dacă numele de persoană sînt mai ușor de studiat, prin
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
experiențelor personale sînt mai puțin comunicate și deci mai puțin cercetate. N-a fost, din cîte știu, întreprinsă o investigație sistematică (de exemplu, sub forma unui Mic Atlas Lingvistic) a numelor de jucării, dintre care cele atribuite spontan de posesori - copii și părinți - sînt infinit mai interesante decît cele comerciale, propuse de producători (false nume proprii, revenind unor serii întregi, unor prototipuri). Ne-am putea imagina o ipotetică investigație științifico-fabuloasă, care să acopere toate zonele țării, urbane și rurale, urmărind de-
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
posesoarei: „Mă jur pe păpușa mea, Monica”. În Cartea cu jucării (Arghezi), domină jocurile din cuvinte, dar apare cel puțin un ins cu nume propriu: Ursulache, „o fiară de catifea albă”. E previzibilă prezența numelor de jucării în literatura pentru copii: unde întîlnim, de pildă, paiața Paf (în Pif... Paf... Puf al lui Cezar Petrescu). Mai multe sînt cu siguranță vietățile copilăriilor „naturale”: melci arhetipali sau cai, motani și căței personalizați; numele celor din urmă pot fi în relație directă cu
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
cuprind file surprinzătoare prin diversitatea tematică și extinderea temporală sau geografică a legăturilor culturale pe care le mărturisesc. Pentru cititorul obișnuit (care nu este preocupat de filiația manuscriselor, de istoria limbii, de complicatele drumuri ale evoluției temelor și simbolurilor), conținutul copiilor făcute cu mâna până către mijlocul secolului al XIX-lea rămâne viu prin frumusețea indefinibilă a imaginilor, a «asemănărilor neasemenea» și prin suflul de vechime pierdută în timp al credințelor.” Cu acest paragraf își începe Cătălina Velculescu studiul său, serioasă
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
se copiază, se înregistrază și chiar se cercetează în vederea elaborării unor lucrări științifice, biografii de scriitori disidenți, monografii tematice. R. Biblioteca este deschisă patru zile pe săptămână, de la ora 1 la ora 5, și oamenii vin să studieze, să facă copii după documente, să pregătească lucrări academice. Sala de lectură are 18 locuri. Î. Aseară, aici la Praga, la emisiunea „Vrei să fii milionar?”, un tînăr care știa multe a ezitat o vreme înainte de a spune de ce origine poate fi cuvîntul
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
al aparatului bugetarilor, fesenisto-pesediștii au găsit în mediul didactic o excelentă plămadă pentru planurile expansioniste. Precupețe ce predau biologia sau geografia s-au văzut brusc investite cu o înaltă misie socială și au început să toarne cu pâlnia în mintea copiilor miturile de aur ale scripturilor iliesciene. Mameluci expirați, dușmani de moarte ai literei scrise, pe care nevestele îi foloseau maximum la cumpăratul pâinii și-al pungii de lapte, și-au bombat piepturile și-au început să răpăie mecanic despre splendoarea
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
foarte densul peisaj liric de la sfârșitul anilor șaizeci, altceva. Întorc, nu contra lui, ci în direcția sa, o meditație asupra raporturilor dintre ființele omenești, jocularități (p. 242). Aici, autorul propune o analogie între existența umană și... gesturile unui joc (de copii, dar și de adulți?) - pe care îl prezintă astfel:„pe vremuri, mă gândeam că totul e asemenea unui joc/ în care cineva din fața ta îți arată deodată/ câteva degete desfăcute, când își întinde pumnul spre tine,/ și tu trebuie în
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
în imediata apropiere a școlii la care învăța scriitorul de azi. În pofida propagandei deșănțate a regimul comunist, nu se vedea nici un fel de preocupare socială pentru soarta mutilaților în războiul abia încheiat, iar imaginea înspăimîntătoare a acestor eroi-cerșetori era, pentru copii, mai convingătoare decît lecțiile din manualele școlare (vezi p. 37). Un paradox al epocii era legat de sistemul de învățămînt. Schimbările din viața politică au fost urmate de schimbări la nivelul tuturor instituțiilor statului. Or, în școli primii schimbați au
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
Murise asfixiat. Lumea se miră, e intrigată, zice că, dacă a fost inconștient, cum să plece atât de târziu și cu autocarul, că ce chestie să mori în autobuz, că ce-i mai trebuia lui pământ, că oare n-avea copii să-l ia cu mașina, că sufletul rămâne în autocar șase săptămâni... O tânără încearcă să închidă subiectul: - Puneți niște muzică, domî șofer! Daî nu mai puneți caseta aia cu maneaua „Viața mea e-n mâini la tine”... Șoferul n-
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
lectura plagiatorului e pe de-a-ntregul laică. Mi-am dat seama de diferență, remarcînd că principiul celei dintîi lecturi este citatul, în vreme ce al celei de a doua este copia. Diferența este că, în citat, avem sursa la vedere, iar în copie ea rămîne ascunsă. Plagiatorul nu citează în mod declarat. El reproduce nedeclarat. Și nu imită, copiază. Citatul conservă unicitatea și prestigiul unui original exemplar, pe cînd copia multiplică un original uitat pe care-l lipsește de orice însemnătate, reală ori
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
este copia. Diferența este că, în citat, avem sursa la vedere, iar în copie ea rămîne ascunsă. Plagiatorul nu citează în mod declarat. El reproduce nedeclarat. Și nu imită, copiază. Citatul conservă unicitatea și prestigiul unui original exemplar, pe cînd copia multiplică un original uitat pe care-l lipsește de orice însemnătate, reală ori simbolică. Și mai este un lucru, la care nu m-am gîndit înainte: plagiatorul n-are de obicei conștiința culpei lui intelectuale. E, așa- zicînd, inocent. Nu
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
visurile lor, să ajungă la urechile Consiliului Europei, mai exact la baroneasa Emma Nicholson, în urma unui exces de mediatizare, el însuși un semn de vagă barbarie, pentru a realiza și noi că, în mod curent, zeci sau poate sute de copii sînt folosiți ca materie primă în nenumărate ascenarii festivisto-erotice, doar pentru a flata memoria indo-europeană a unor părinți autiști, autocrați și bîntuiți de fantasme. Dar ceea ce rămîne cu adevărat grav, dincolo de unul sau altul dintre cazuri, dincolo de grotescul situațiilor, de
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]