564 matches
-
m-a fost iubit. {EminescuOpVIII 342} [ANA] O escepție, mătușă [MĂTUȘA] O escepție? Dar voi Poate nu sunteți tot astfel, tot escepții amîndoi? Rațiune întrupată, tu... Ascultă, fată hăi, Ce sunteți, copii?... Sau altfel, fiți copii, însă nu răi. Nu copilăroși, nu astfel, urmați inimilor voastre: Numai inima-i izvorul fericirii vieții voastre. [ANA] Lasă inima, mătușă... Cum gândești să mă abați De l-a mea făgăduință [MĂTUȘA] Bine fată, nu vă dați. Dar ți-oi spune încă una... Escelența e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nici alta. Regăsirea de sine, rară cum este, vine și azi Însă, cum a venit totdeauna, de la prieteni și iubite, și cărți, și propriile noastre bâjbâite pagini. Și nu o dată, de la cei cu care ne-am Înfrățit tocmai din cauza acelorași copilăroase obsesii literare. O spunea, În 1967, și prietenul meu: „Îngânăm fiecare, altfel poate, aceeași tânguire. E semnul congenital al apartenenței noastre, cântecul singurătății, al fugii de singurătate, de noi Înșine, forma angajării și totodată modul În care fugim de responsabilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cuvinte: „Am trăit În 29 de ani mai mult decât alții În 100. Am călătorit, am văzut, am scris. Spune surorilor mele să-și trăiască fără excese, dar să-și trăiască viața. Să umble pe propriile lor picioare”. În albastrul copilăros și Înlăcrimat al privirii obosite, amintirile amare au intersectat, probabil, o clipă, aripa nostalgiei. „Să se plimbe unde sunt flori, să culeagă flori. De mine uitați. Și veți uita. E mai bine de plâns lângă un mormânt decât de compătimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Asta este rațiunea pentru care citim sau scriem cărți.” * Nu doar plăcerea muncii bine făcute marcase colaborarea noastră la Bard, ci bucuria reîntâlnirii. Regăsisem inconfundabila pecete a unui patrician al spiritului. Simplitatea, cordialitatea, erudiția elegantă și civilitatea. Serenitatea amuzată și copilăroasă coabitând cu seriozitatea extremă a angajării etice și estetice fac din Claudio (von Trieste) interlocutorul râvnit și prietenul de preț. Îi redescopăr, pe ambii, de fiecare dată, cu aceeași Încântare. New York, mai 2003 (Familia, nr. 6 și 7-8/2003) William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Se uită în altă parte. Doar apariția lui Mark Schluter în ușa de la baie reuși să-l salveze. Ținea un prosop în fața corpului său gol. Căciulița tricotată dispăruse, lăsându-i la iveală smocurile de păr care-i creșteau la loc. Copilăros, îi zâmbi îngrijitoarei sale. —Sunt gata să-mi iau porția de durere, doamnă. Arcuindu-și ambele sprâncene, Barbara se scuză pe un ton ciudat de intim, ca și cum ei doi ar fi crescut la trei case unul de altul, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dacă e 10.00 a.m. sau 10.00 FM. Poate că astea făceau parte tot din ceea ce cărțile numeau afazie. Sau poate că Mark se prostea dinadins. Nu-și mai aducea aminte dacă înainte fusese vreodată caraghios. Acum era adesea copilăros; nu mai putea nega asta. Și totuși, înainte de accident îl bătuse la cap ani întregi să se maturizeze. Toată țara era infantilă. Epoca era copilăroasă. Și când îl privea alături de Rupp și Cain, Mark nu era întotdeauna dezavantajat de comparație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prostea dinadins. Nu-și mai aducea aminte dacă înainte fusese vreodată caraghios. Acum era adesea copilăros; nu mai putea nega asta. Și totuși, înainte de accident îl bătuse la cap ani întregi să se maturizeze. Toată țara era infantilă. Epoca era copilăroasă. Și când îl privea alături de Rupp și Cain, Mark nu era întotdeauna dezavantajat de comparație. Cea mai vagă provocare îi declanșa furia. Dar și furia era poveste veche. În clasa întâi, când învățătoarea îl făcuse pe un ton afectuos „trăsnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
odată, ceea ce mă făcu să simt o durere în piept. Poate de-aceea ne-am simțit noi doi mereu atât de bine împreună, încercând să recuperăm copilăria pe care n-am avut-o. Am zâmbit și eu. Eram atât de copilăroși amândoi. Problema era însă că eu îmi doream să mă maturizez, iar Mark nu-și dorea. Cum poți construi un pod peste o asemenea prăpastie? Dar nimeni nu ne putea acuza că nu ne purtam civilizat. Ne zâmbeam cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ce eram. Voiam să fiu cu Ed. El nu m-a trădat. Mă iubea deși aveam riduri și nu știam cum să mă comport într-un restaurant și nu aveam o aură misterioasă. Era de partea mea. Nu e nimic copilăros în asta. — Deci te-ai hotărât, spuse Lynn. — Ce vrei să spui? — Divorțezi de Mark repede, te măriți cu Ed imediat și faceți copii repede, nu? Am fost șocată de concluzia ei brutală. Păi, nu știu, e încă devreme... Lynn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de legume asortate. Bineînțeles! Asta fusese când m-a adus Ed înapoi de la călărie. Nu a fost o zi bună. De când ați devenit tu și Lisa așa bune prietene? Am încercat să nu răzbată gelozia, știind că era o reacție copilăroasă. Maria nu a remarcat impertinența. Faptul că am împărtășit aventura cu petrecerea origami și prima ta întâlnire cu Ed ne-a legat. Eram ca victimele unei răpiri care au trecut prin traume inimaginabile împreună. Am oftat. —Așa că ați format grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
asta o tragedie, spre-deosebire-de-celelalte-cărora-le-ar-putea-zice-pe-nume-da’-n-o-s-o-facă-nici-măcar-lui-Tilly-Hochman-nici-nu-merită-să-și-bată-gura-hai-să-uităm-că-a-adus-subiectul-ăsta-în-discuție. Coase, tricotează, cârpește - calcă mai bine chiar și decât o șvarțe 1, în ochii căreia ea e singura femeie cumsecade dintre toate prietenele ei care și-o împart pe bătrâna doamnă de culoare cu zâmbet copilăros. „Numai eu sunt cumsecade cu ea. Sunt singura care la prânz îi dă o conservă întreagă de ton și nu-i vorba de drek3, să știi. E vorba de Chicken of the Sea, Alex. Îmi pare rău. Nu-mi stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
femeie este needucabilă și irecuperabilă! Pe lângă ea, eu parcă mi-aș fi petrecut copilăria în țâfnosul Boston. Cum se cheamă legătura asta dintre noi? Maimuțăreală!Nu-i nici o legătură! De pildă, telefoanele, eibine, nu suport telefoanele astea! Fusese adorabil de copilăroasă când mă avertizase c-o să mă sune întruna - dar, surpriză, vorbise serios! Sunt la birou, unde părinții nevoiași ai unui copil psihopat îmi explică de zor că odrasla lor e sistematic înfometată de personalul unui spital orășenesc. Au preferat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu viță, un preot bătrân, cu plete lungi și albe, revărsate peste umerii sutanei și o barbă la fel de albă, psalmodiază cu voce blândă lângă masa unde sunt puse cununiile. În fața lui, mirele, un ofițer de aviație înalt, subțire, cu fața copilăroasă roșie ca focul, îmbrăcat în vestonul sobru al uniformei, strânsă cu centura pe talie. Alături, Cella, mireasa, mică și delicată ca o statuetă chinezească. Are aerul unei adolescente încă crude, impresie sporită de părul blond-roșcat, puțin buclat, pieptănat cu cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
casei de pe Hurlbut. Singura diferență era că În cazul acesta nu erau aceleași două fete multiplicate la nesfârșit. În Detroit Desdemona avea de unde alege. Erau fete cu voci ascuțite sau cu alto-uri duioase, fete plinuțe și fete slabe, fete copilăroase, care purtau medalioane În formă de inimioare, și fete care Îmbătrâniseră Înainte de vreme și lucrau ca secretare la firme de asigurări. Era Sophie Georgopoulos, care rămăsese cu un mers ciudat de când pășise pe cărbuni Încinși Într-o excursie cu cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grup gălăgios de puști (la-nființarea "Junimii", membrii ei aveau între douăzeci și douăzeci și patru de ani; Maiorescu a devenit profesor 95 universitar plin la douăzeci și patru de ani și academician la douăzeci și nouă), teribiliști (Pogor se declarase ateu, apoi budist), copilăroși (o replică frecventă în cenaclu era azvârlirea unei perne în capul interlocutorului), înainte de orice plini de ironie și simț al umorului: anecdota, cât mai "corosivă" trecea înaintea oricăror preocupări (și aici Carageani și Creangă erau neîntrecuți), poeziile care plăceau erau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am vorbit mai departe. Pletele și jacka de piele neagră a lui Nedelciu mergeau foarte bine în atmosfera barului, dar contrastau ciudat cu felul lui de a vorbi, cu seriozitatea lui lipsită de orice afectare. Era tot numai inteligență, când copilăroasă, când brutală. Mă surprindea 125 mereu prin puterea lui de a îmbina sofisticarea intelectuală extremă cu un fel de frustețe rustică și de a întrerupe mereu câte o idee înaltă cu o aluzie obscenă sau un banc. Am avut atunci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
zise Desert Rose veselă. — Draga mea, ai Înnebunit? murmură Kitty neîncrezătoare. — I-am zis lui Charlie acum câteva zile că o să-i invit pe toți la un restaurant persan și că o să fac eu cinste, șopti ea cu o voce copilăroasă. Asta era Înainte să fiu jefuită, dar nu mai pot da Înapoi acum. De ce nu-i spui lui Charlie că ai fost jefuită? O să Înțeleagă, zise Kitty. N-ar trebui să fii sinceră cu bărbatul pe care-l iubești? — Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-i așa că-s îngrozitori toți ăștia? întrebă Sally la auzul zbieretelor și râsetelor care veneau din colțul grădinii, de lângă grătar. Wilt ridică privirea. — Adevărul e că sunt, zise el. Cine-i clovnul cu suspensor? — Ăla-i Gaskell. E așa de copilăros! îi place să se distreze cu tot felul de lucruri. în State era înnebunit să urce pe platforma locomotivelor și mergea la rodeouri, iar Crăciunul trecut a insistat să se îmbrace în Moș Crăciun și să meargă în Watts, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
află el. Să-i tot dai acestui tânăr vreo douăzeci și patru de ani. Este destul de înalt, blond, cu șuvițe neobișnuit de lungi ieșindu-i de sub căciula de blană. Firișoare aurii de barbă și mustață abia dacă reușesc să-i înăsprească fața copilăroasă. Cruzimea pe care linia gurii și a bărbiei o arată nu este însă una răutăcioasă, ci întunecată, melancolică. Ceva te face să crezi că, dacă ar putea să scoată dintr-o casă incendiată fie un copil în scutece, fie o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stare ca să-l ating pe umăr. Atunci el s-a oprit, a întors fața spre mine (fețele noastre, cum era așezat pe scaun, se aflau la același nivel) și mi-a zâmbit, ca și cum m-ar fi așteptat. Când zâmbea era copilăros și aproape drăguț. A ridicat mâna stânga și m-a mângâiat pe păr. Apoi a luat teancul de foi scrise la mașină și le-a pus pe pat, făcîndu-mi semn să citesc. Eram prea amețită și tulburată ca să citesc tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
devin inevitabile în clasificarea pe care o presupune. În definitiv Wilkins practică haosul, cum se întâmplă și în alte proiecte de acest fel. Pare să aibă dreptate David Hume când scrie că „lumea e, poate, schița rudimentară a unui zeu copilăros, care a abandonato la jumătate, rușinat de execuția defectuoasă“ (Dialogues con cerning Natural Religion, V). Near rămâne, în acest caz, perspectiva unor frumoase și ciudate presupuneri. „Se cuvine atunci să mergem mai departe; să presupunem că nu există univers în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
propriu. Deja de la al 14-a și pîn' la al 20-lea an* mi-am câștigat pînea singur, într-o viață aventuroasă și plină de nemulțămiri, și am făcut-o aceasta cu deplina conștiință a sacrificiului, iar nu din capriții copilăroase, precum protestam foarte des față cu cunoscuții mei, căci voiam mai iute să trec de-un lucru rău decât de fiul unui om sărac și van. Această trăsătură de caracter, care a aflat-o el în urmă de la niște rude
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cu alta? Ce sunt * toate * de azi împrejurul * tău *... Măști, oameni cari peste-o sută de ani or fi cenușă și nimeni nu va ști să-i distingă... pe când tu - tu nu ești acum tu... ești amorul meu nemărginit, nebun, copilăros... acel amor care va esista și peste o sută de ani. Tu zici că nu mă iubești? Nu te cred. Mă iubești fără s-o știi, făr s-o vrei s-o mărturisești, căci inima ta e atât de îndrăcit
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
icnete să creeze un verdict precum „Nașpa!“). Aș vrea ca acest Mircișor să crească, el este micul demon care a instaurat o dictatură a carcasei estetice preadolescentine în literatura română contemporană. Am mai spus-o, realitatea filtrată de ochii naivi, copilăroși, sexualitatea descoperită în catifeaua naivității copilărești sunt deja algoritmi osificați în cazul unui noian de epigoni cărtărescieni, unii cu multe realizări notabile. Mircișor ar merita un Orbitor 4, al maturității. Este un personaj oglindă care, în ciuda obsesiei cufundării în adâncuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
îl surprinsese de la început și n-ar fi putut spune ce sentiment nutrea față de dânsa, dar simțea că are încredere în ea. Fata părea să aibă optsprezece-nouăsprezece ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă, însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătrată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie. Moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]