385 matches
-
hărțile pe care vi le-au dat sunt greșite. La naiba! Adunătură de imbecili! Nou-veniții se uitară unul la altul și, fără să-și spună vreo vorbă, ajunseră la concluzia că se aflau într-o situație destul de delicată, de aceea copilotul se strădui să se arate împăciuitor. — Bine! îngăimă. Bănuiesc că aveți dreptate și că într-adevăr locul ăsta nu e Sidi-Kaufa, deoarece conform hărții rutiere acolo este o oază cu peste cincizeci de palmieri... Cât vreți pe apă? — Pentru băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Ai să te caci o lună numai ulei. Dădu drumul în puț încă plin pe jumătate, făcu un gest vulgar cu degetul mijlociu, se urcă în mașină și porni strigând: — Du-te-n mă-ta ! — Ești nebun! murmură cu tristețe copilotul, aproape plângând. Și eu sunt mai nebun că am acceptat să mă bag în asta, deși te cunosc ... Du-te-n mă-ta și tu! Toată familia Sayah rămase împietrită, cu gura căscată, necrezându-și ochilor, incapabilă fără doar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
întoarce să-și ceară iertare și să-și primească pedeapsa pe care o merită. — Ce-ați spus? — Că veți fi oaspeții noștri până când vinovatul o să se întoarcă. — Oaspeți sau ostatici? — Spuneți-i cum vreți. Dar asta-i o nebunie! protestă copilotul, care părea că nu înțelege prea bine franceza și făcea un efort deosebit ca să prinde sensul celor spuse. O adevărată nebunie! — Adevărata nebunie e să alergi ca un apucat printre pietre și dune, fără să-ți cruți propria viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că n-o să-ți fac nici o favoare pentru că taică-tu este bogat - și n-am spus că-i las în viață pe toți sau pe nici unul, iar tu ai făcut tot ce ți-a stat în putere. Cum se numește copilotul tău? — Belli. Maurizio Belli. — Bine!... Acum înțelegerea este așa. Ai să pleci cu elicopterul, o să încerci să te întorci în Italia cât mai repede cu putință și o să-l presezi pe taică-tu să-i determine pe prietenii lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce, în fond, n-avea nici o importanță, deoarece, oricum, în patru zile aveau să fie executați toți. Își șterse nasul cu dosul palmei, făcu un efort să se liniștească și se strădui să recurgă la experiența sa de necontestat, în calitate de copilot în cele trei curse de-a lungul deșertului, ca să-și facă o idee despre locul unde se află și ce-ar trebui să facă pentru a ajunge la puțul acela îndepărtat, dacă într-adevăr exista. Dacă exista, fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se afla deja în fața botului avionului, dar încă te puteai uita direct la el, fiindcă o murdară perdea formată din milioane de firișoare de nisip îl estompa, ca și cum s-ar fi ascuns după cel mai gros nor. — Se încurcă treaba! Copilotul dădu ușor din cap, încuviințând: — Rău de tot! — Și oamenii ăștia sunt într-o situație grea. — Mai grea o să fie situația noastră dacă nu se limpezește atmosfera. — Cine ne pune să ne băgăm în încurcăturile astea? — Banii. — Păi chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
s-a dus să se plimbe în Kerry două săptămâni cu încă patru piloți. —Uau, simulez eu interesul în timp ce mă lupt să-mi țin ochii deschiși. De ce te-ai dus în Kerry când ai fi putut zbura pe post de copilot către orice colț al lumii? — Dar nu zbor niciodată pe post de copilot, îmi spune Derek mândru. Mereu trebuie să știu dacă o să prind zborul. Trebuie să știu cu exactitate unde merg. În această privință, Derek e ca mulți alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
piloți. —Uau, simulez eu interesul în timp ce mă lupt să-mi țin ochii deschiși. De ce te-ai dus în Kerry când ai fi putut zbura pe post de copilot către orice colț al lumii? — Dar nu zbor niciodată pe post de copilot, îmi spune Derek mândru. Mereu trebuie să știu dacă o să prind zborul. Trebuie să știu cu exactitate unde merg. În această privință, Derek e ca mulți alți piloți. Majoritatea nu sunt genul care să decoleze cât ai clipi. Decât dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bine. Totuși nu-mi vine să cred că Mike și-a luat deja tresele. Arată atât de tânăr. Nu poate avea mai mult de treizeci și patru de ani. Maximum treizeci și cinci. Doamne, toate fetele or să se țină acum după el. Un copilot simpatic și singur e și așa destul de rar la compania asta aeriană, dar un căpitan fermecător și arătos e ceva aproape nemaiîntâlnit. Slavă Domnului, sunt ocupată acum, altfel aș sta și eu la coadă pentru el. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zâmbind prietenos. Sunt șocată să-l văd în uniforma asta, pentru că nu l-am văzut niciodată în ea. Arată incredibil de bine, cămașa albă apretată scoțându-i bronzul în evidență. Mă întreb dacă de-abia s-a întors din vacanță. Copilotul e o chestie timidă, pătată, care arată de parcă de-abia ar fi ieșit de pe băncile școlii. Doamne, credeam eu că agenții de pază arată mai tineri în ultima vreme, dar și piloții par să se țină tare! — Ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un bufnet puternic. Avionul aleargă pe pistă, cu un huruit infernal. Doamne, a fost cam tare! exclamă Lydia. O să-l întreb pe Mike ce naiba a fost în capul lui. — Nu Mike a aterizat, spun pe un ton oarecum plictisit. Ci copilotul. Lydia, poți să mă scuzi un minut? Doar asigură-te că pasagerii stau la locurile lor până când se stinge avertismentul cu „Puneți-vă centura de siguranță“, bine? Mă ridic clătinându-mă în timp ce avionul încetinește. Apoi mă încui în toaletă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
schițez un zâmbet. O să vin eu cu tine, se bagă Lydia. Niciodată nu am destul vin la mine în apartament. Nu știi niciodată cine o să vină pe la tine, se hlizește ea. Nu-i așa? Mike zâmbește politicos și pleacă. Alan, copilotul, se ține după el. Sunt sigură că nici măcar nu bea, dar mai degrabă s-ar plimba prin aeroport decât să rămână aici să bârfească cu fetele. —Te enervează aia? mă întreabă Tara plină de compasiune, odată ce au plecat. —Cine, Lydia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
insistat să o ducă peste rampă. Desigur, după cum vă puteți închipui, am fost destul de impresionată. Adică geanta era atât de ușoară, dar Mike nu m-a lăsat să o duc eu. Lydia, Tara și Tania dispăruseră de mult, ca și copilotul. Se grăbeau toți acasă. Lydia avea, desigur, întâlnire. Și ceilalți aveau alte lucruri de făcut. Eu, pe de altă parte, se pare că eram singura fără nici un plan. Așa că m-am oferit să aștept după o pasageră într-un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mașină de călătorit În timp! Nu știu, zise Barnes. Mie acest interior Îmi amintește mai degrabă de o cabină de avion. Și Norman avea aceeași impresie: totul În jur Îi amintea de cabina unui avion: cele trei fotolii pentru pilot, copilot și navigator; aspectul exterior al instrumentelor. În mod cert, mașinăria asta era făcută să zboare. Și totuși, ceva nu era În ordine... Se abandonă Într-unul din fotolii. Materialul moale, cu aspect de piele naturală, era aproape prea confortabil. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o întoarcere acasă în a doua parte a zilei. nu eram eu cel care conducea, la volan se afla soția mea, iar pe bancheta din spate se afla fiica noastră de 16 ani. Ca întotdeauna cînd îmi asumam funcția de copilot resimțeam un anumit stres și urmăream cu atenție modul în care conducea soția, practic, în mintea mea, eu luam virajele împreună cu ea, acceleram și frînam, participam, chiar așa imobil, la fiecare decizie. afară era încă lumină, acea lumină de dinainte de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
putut crede Victor, ci pentru că fusesem marcat în copilărie de filmul Aeroport 1975 cu Charlton Heston. Film-catastrofă extrem de trepidant cum numai americanii știau să facă la acea oră. totul era atît de credibil în acel film, începînd cu personajele (piloți, copiloți, stewarzi și stewardese, și terminînd cu pasagerii). toată atmosfera și tot ritualul îmbarcării de la aeroportul din Washington, unde începe acțiunea, era și ea impresionantă, iar cine vedea filmul nu mai avea nicio îndoială că america avea cele mai sublime aeroporturi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tenis. De data asta, Jim nu voia decît ca japonezii să-i vadă aeromodelul lui de lemn de plută; nu ca să i-l admire, ci doar ca să-i remarce existența. Acum, era mai mare și Îi plăcea să se considere copilotul Packard-ului. Pe JIm Îl interesaseră dintotdeauna avioanele, mai cu seamă bombardierele japoneze care, În 1937, devastaseră cartierele Shanghai-ului, Nantao și Hongkew. Stradă după stradă, casele chinezești fuseseră făcute una cu pămîntul, iar În Avenue Edward VII o singură bombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
piloți pe deasupra casei trecând spre război: Vezi, acolo e un băiat care învață degeaba. Atunci putem să prăbușim o bombă! zicea celălalt. Nu, îi răspundea în șoaptă pilotul-șef, pentru că din el va ieși un mare poet. Daaa? se mira copilotul, atunci să ocolim ruta aceasta pe direcția V-V-N, să nu-l bruiem! Scriam versuri matematice, ecuațiile se înșirau luminoase, vântul foșnea printre blocuri cu 100 de etaje, muzica perdelelor fluturând la geamurile fără flori, obeliscul de inox strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
singură generație, saltul de la păzirea vacilor și de la uimirea cu care m-am uitat la primul automobil apărut în Lisa la călătoria cu un Airbus, când ai analfabetismul meu tehnic. Pilotul mă invită să mă așez lângă el, pe scaunul copilotului, în stânga telegrafistului care comunică, din timp în timp, coordonatele de zbor în limba engleză. Hăul din fața botului avionului, albastru și luminat de soare, mă amețește, dar liniștea cu care pilotul și telegrafistul îmi explică, de parcă ne-am afla undeva, jos
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de-o confruntare deschisă cu poliția. Într-o seară, în timpul orei de vârf, Vaughan mi-a făcut semn să aștept la verdele semaforului, blocând intenționat coloana de mașini din spatele nostru. Cu farurile pâlpâind, o mașină a poliției trase lângă noi, copilotul bănuind după poziția contorsionată a lui Vaughan că fuseserăm implicați într-un accident major. Acoperind fața fetei de lângă el, o casieriță adolescentă de supermarket, Vaughan stătea în poziția ambasadorului rănit pe care-l văzuserăm scos din limuzina zdrobită. În ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
frece mîinile. — Poluare, și nimic mai mult, zice Sena uitîndu-se prostit la o îngrămădeală de coșuri și furnale prin gurile cărora ies aburi, vapori, fum și praf care întunecă atmosfera. — Atenție în față, îl avertizează domnul Președinte făcîndu-și datoria de copilot, dîndu-și seama că mașina rulează de secunde bune pe celălalt sens, s-ar putea să-ți apară ceva din față, și la viteza asta n-o să fii în stare să eviți coliziunea, zice simțind că-i crește pulsul. — Degeaba încerci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochi a făcut nevastă-mea cînd i am spus că s-ar putea să ne întoarcem într-o oră, cel mult două, dacă totul iese conform planului, spune domnul Președinte punînd mîna pe portieră, trăgînd energic și trîntindu-se pe scaunul copilotului. — Credeam că măcar de data asta o să treceți dumneavoastră la volan, zice Sena, jucîndu-se cu cheia de contact între degete. — Vezi cum e, zice domnul Președinte, nu știi niciodată ce tîmpit poate da peste noi, e mai sigur să conduci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
intenții. Ca, chestia să fie mai lată, mai trimiți un mesaj, cică de dialog, Opoziției. Adică, mă rog, cu cine să discute președintele jucător? Cine este, după el, Opoziția, a spus-o de mai multe ori, Opoziția e Ponta, incapabilul, copilotul, pupilul bunicuței comuniste, Iliescu. Crin, după părerea lui, este colaboratorul fostei Securități, leneșul, putoarea incurabilă din Parlament. Și-apoi ce să discute? Spuneți și dumneavoastră. Să discute despre hotărârea pe care cică deja a luat-o despre modificarea Constituției? Sau
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
buletinul tatălui și în jumătate de oră sunt gata toate documentele. Îl iau pe cel mic și cobor pe terasa de la parter să mă relaxez la o țigară. Pe terasă mai multe persoane la fumat. După vreo 5 minute apare copilotul elicopterului care se pregătea s-o ducă pe Raisa (venise din nou la chemare) la Linz, privește în jur și apoi mi se adresează: - Dumneavoastră sunteți doamna G.? Veniți să vă vedeți nepoțica, noi suntem gata de plecare. - Nu vin
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
lăsa peste venerabila și bătrâna reședință; o tăcere care va fi spulberată la trei dimineața de zbârnâitul telefonului și, odată cu el, de vestea sorții cumplite a lui Godfrey. Nu s-a recuperat nici un cadavru după accident; nici lui Godfrey, nici copilotului său nu li s-a acordat onoarea unei înmormântări creștinești. Totuși, două săptămâni mai târziu, s-a oficiat o mică slujbă de pomenire la capela privată a familiei Winshaw. Părinții lui au asistat la ea cu chipurile împietrite, livide. Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]