1,710 matches
-
În piept și se Îndepărtă În tăcere, alunecând cu pasul său șovăielnic. 4 Zorii zilei de 9 august, la Priorat În curtea interioară, Dante observă o oarecare agitație. Într-un colț, un cal Încă Înșeuat, acoperit de sudoare, izbea cu copita În caldarâm. Un bărbat Înarmat era adâncit Într-o discuție agitată cu șeful gărzilor. În jur, alți soldați urmăreau cu interes ce se vorbea. Poetul se apropie de grup, curios. - Ce se petrece? Întrebă, urmărind cu coada ochiului curierul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lumânare și amnarul. Apoi, ieșind, trecu spre grajdurile mânăstirii, căutând ceva de care avea nevoie pentru planul din mintea lui. Cotrobăi printre unelte până când găsi o pârghie din fier, din acelea folosite de fierari pentru a scoate potcoavele uzate din copitele cailor, și se Îndepărtă cu pași repezi. Ora stingerii bătuse de ceva vreme când ajunse la abație. Se lăsase Întunericul și umezeala nopții se Întindea pretutindeni asemenea unui văl lipicios. Nici o lumină nu lucea În acel colț de cartier, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asigură că Însoțitoarea sa, purtând vălul, era absolut de nerecunoscut, Dante pătrunse În curtea interioară, Îndreptându-se către vechiul impluvium, transformat În adăpătoare pentru caii clienților. Străvechiul mozaic de pe pardoseală, o corabie Înconjurată de delfini, continua să se ruineze sub copitele animalelor, Într-un naufragiu fără sfârșit. De acum, doar umbra formelor de odinioară mai apărea ici și colo, printre porțiunile desfundate, unde buruienele creșteau În voia lor. Aproape că ajunseseră la scara din partea opusă, când un glas batjocoritor Îi răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un alb și un al patrulea costumat În triton. Frederic Își ținea În mâna dreaptă cupa de aur, iar În stânga strângea zăbala unui centaur călărit de un bărbat purtând o mască cu două fețe, care venea Înapoia carului, izbind cu copitele În dalele de piatră. - Un centaur? murmură Dante. Fără să ia În seamă Întreruperea, Marcello continuă: - Înaintea carului pășeau șapte fete purtând torțe mari, aprinse, urmate de șapte bătrâni Încununați, În veșminte grecești. Și apoi alți șapte bărbați, cu straie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fiii lor care se dădeau înapoi de la cele mai simple munci, și pentru care fiecare zi departe de pupitru era ca o lungă și plicticoasă zi de duminică. Martiale Maire, un prostănac ce-și pierduse o jumătate din cap sub copita unui taur, punea în fiecare dimineață în fața ușii clasei sale un buchet cules chiar de el, iar când nu avea flori, aducea un pumn de iarbă frumoasă în care cimbrișorul răspândea un parfum de mentă, iar lucerna miros de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
continuat: — L-am văzut în seara aceea faimoasă, cu ochii mei, cu toate că acea canalie nu a vrut să mă creadă. Cum îl chema pe porcul ăla îmbrăcat? — Mierck. — Frumos nume! Sper c-a murit. — În ’31, cu țeasta sfărâmată de copita calului său. — Cu atât mai bine. De ce nu te-a crezut? Doar tu erai polițistul! — Și el era judecătorul... Am mai coborât o dată de-a lungul anilor, pentru a ajunge în același loc. Știu atât de bine drumul ăsta. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Baptiste-Villemaux, strada Plassis, strada d’Autun, scuarul Fidon, strada Bourelles. Gravul venea după el cu trăsura, la douăzeci de metri în urmă, și-i liniștea bătându-i cu palma pe cei doi cai care aveau obiceiul să lovească pământul cu copita în timp ce se băligau. Destinat întâlnea lume care îl saluta. Înclina puțin capul, nu schimba niciodată vreun cuvânt cu nimeni. La amiază, intra la RĂbillon, unde era primit de Bourrache. Avea încă masa lui, servea întotdeauna aceleași mâncăruri, bea același vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
frișcă, iar drept În față - orizontul Înalt și clar conturat. Era mult mai frig - În așa măsură Încât frigul i-a Învăluit și le-a alungat din minte toate nopțile calde. - Sfârșitul verii, a spus șoptit Eleanor. Ascultă tropăitul de copite al cailor noștri: tup-tup-tup-tup. Ai avut vreodată febră și senzația că toate zgomotele se descompun Într-un tup-tup-tup trop-trop-trop, până când ai fi jurat că și eternitatea este divizibilă În mai mulți de „tup“? Sentimentul ăsta Îl am - caii bătrâni fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un semn aducător de noroc. — Și destui erau și ăia care considerau că e un motiv suficient ca să te ardă pe rug. Semnul diavolului, nu? chicoti el. Hei, poate că și Hitler are unul. La fel de sigur cum are Goebbels o copită despicată. Rahat, doar toți sunt din iad. Fiecare dintre blestemații ăștia. Îmi auzeam pașii răsunând în pustia Königsplatz în timp ce mă apropiam de ceea ce mai rămăsese din clădirea Reichstag-ului. Numai Bismarck, de pe soclul său, cu mâna pe sabie, în fața intrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Sfântu Gheorghe este adus de valurile fluviului. Aici, subpicioarele noastre e ,,inima de nisip''. O inimaginată plajă-cam pustie, egata a primii mosafirii sezonului. Plaja rămâne pustie, nefiind amenajată. Am putut distinge răvășeala nisipului, căci vânturile nu-i dau odihnă;urmele copitelor cailor sălbatici și locurile unde se adună cirezile depelicani, stârci și egrete. De altfel, Sfântu Gheorghe apare menționat ,înjurul anului 1300 sub denumirea italiană,,San Giorgio''în una din scrierilegenovezului Pietro Visconde. Casele sunt construite ca pe vremuri, parte din
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
și nu-i grai Din urzeală mai frumoasă Pentru al rostirii strai, Nu-i plămadă mai mănoasă Din al vorbei spic pe pai, Vers de liră mai mieroasă În al slovei dor și vai, Nu-i văpaie mai focoasă Sub copitele de cai, Curgere mai mlădioasă În al dansului alai, Nu-i cântare mai aleasă Plânsă-n bocete de nai, Lacrimă mai cuvioasă Pe al doinei noastre plai Și nu-i jale mai sfioasă În nefericitul trai Al românului ce lasă
NU E LIMBĂ MAI FRUMOASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364333_a_365662]
-
politikon, sictir!”. Bineînțeles că peste tragismul interior al eroilor reali ai neamului românesc s-a așternut de-a lungul anilor o tăcere cu iz pătrunzător de plumb topit în mizeria unui haos contemporan ce lovește ca un cal nărăvaș din copită trupul Omului actual, cerând la schimb suflete, din ce în ce multe suflete, care nu par a mai fi interesate de îndelung căutata mântuire a creștinătății. Ce mai contează că acești curajoși luptători ai Armatei Române din blestemații de Dumnezeu
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
de obicei, mi-e dor de tinerețe. Am luat un pepene și m-am liniștit....” A rămas singur, fără prieteni și frați, fără iubită și glorie”, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc , se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că nu avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse: „ Destul ați vorbit, e o rușine, să
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
glorie”, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc , se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că nu avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse: „ Destul ați vorbit, e o rușine, să trecem la fapte”, și plânse cu lacrimi diamantine..... Pentru cine scriem, noi, acești chinuiți de grafomanie? S-ar părea că exclusiv pentru critici. Așa crede
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
odraslele lor din grajdul de acasă. Mai existau și tinerele juninci rebele, care nu se mulțumeau să stea liniștite în ciurdă, ci căutau lanurile din apropiere, fie cu lucernă sau trifoi, care erau mult mai gustoase decât iarba călcată de copite. Astfel că rolul ucenicului ciurdar era destul de greu de acoperit. Dar cum Beldie avea picioarele desculțe, reușea să acopere terenul de luptă. Nuielușa dăruita de moș Lică, era un fel de armă secretă a lui Beldie, căci multe dintre animale
ZIUA CIURDARILOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361280_a_362609]
-
și un cioban, Nu este nici o deosebire De formă, doi ochi, cinci membre, o inimă, Cam așa spunea Jean Jacques Rousseau, Iar frumusețea femeii Nu cunoaște opreliști, Ești prea familiar, spune birjarul, Calul ciulește urechile, nechează ușor, Bate pământul cu copita dreaptă, Cum vă mai rabdă? Întreabă calul. Se mută în mine durerile tale, Murim și prin cei care mor înainte, Zadarnic veciei trimitem semnale, În cosmosul rece, tu ești fierbinte. La pol - bucuria, la altu-ntristarea, O axă ce trece ca
IRESPIRĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361422_a_362751]
-
în urmă doar miros de parfum Și se-adună toată într-un nor. Nu mușcă, nu latră, nu zgârâie De-ncerci să-i pui zgardă, mârâie, S-o-nfurii să nu te pună ispita Se preface-n scânteie dând cu copita. Femeia mea miroase a vară, În fiece zi în alt fel înflorește, Ba chiar într-o zi eu cred c-am zărit Femeia mea prefăcută în pește. Femeia mea nu-i ca alte femei, Sfredel o simt și când doare
FEMEIA MEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361453_a_362782]
-
de interpret. un vers răzvrătit bate la poarta sărutului cuvântului, căutând metaforei ochii de apă și foc, lăsând principiile unei moralități desuete, să-și răsfrângă buzele a dezamăgire, în oglinda unui timp ce nu așteaptă plecăciuni... armăsar rebel al secundelor, copitele-și îmbăiază prin iarba amară, vindecând sufletele artiștilor prin zâmbetul inimii cititorilor. blestem sau fericire, fulgul inconștientei inspirații, aduce iarna mai aproape de soba ecoului sufletului, împodobindu-i părintește bradul, cu încă un glob... .................................... nu vreau să fiu scriitor. vreau să
SCRIU.SUNT. ATÂT. de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361567_a_362896]
-
permite să citez un mic-mare poem: „Culcat,/ stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniște și armonie!/ Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți/ de atâta privit spre spațiul virtual”. („Căprioara nebună”). E plăcut și ușor să citești versurile lui George Roca, e reconfortant și înnobilant să-i citești destăiuirile, căci nu o dată el povestește cu limbajul poeziei (am
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
lepră albă-n albii blestemate MĂRTURISIRE Dumnezeul meu - Dumnezeu al luminii înțelepte și al umbrei celei drepte - Dumnezeu al izvoarelor neșovăitoare - aflate mereu cu toate șoaptele pline - la porțile grele-ale pământului - atotcercetătoare Dumnezeul meu începe din mânăstirea pădurilor - unde cercetează copitele inorogului și solzii orbitori ai lemùrilor - începe din fâlfâirile vultùrilor - din cremenea și fulgerările rodnice ale munților - din copacul cu păsări cel trainic - din înalt și din tainic Dumnezeul meu - Dumnezeu al nunții între soare și lună - al cântecului de
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
sângele lor pământurile de la Podul înalt, Stănilești sau Feldioara, Mărăști, Mărășești, Oituz, etc. Bunicii și străbunicii noștri ne-au povestit despre grozăviile confruntărilor militare, când flămânzi se hrăneau cu rădăcini de plante sau însetați beau apa din urma lăsată de copita calului. Cei ce vor mai scrie și completa această monografie au datoria să aducă la lumină numele lor acolo unde mai este posibil. Ceilalți se vor pierde în negura timpurilor dar cu demnitatea și respectul care li se cuvine. Dar
MONOGRAFIA COMUNEI SUCEVENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364017_a_365346]
-
și niciodată plin! / Sorb prin pupile lumea și-n taină cu auzul, / Nepotolit ca-n fața paharelor de vin / Ce-mi scapără-n mustață stropi limpezi ca hurmuzul. / Am strâns atâtea drumuri în mine ca pe-un ghem, / Tam-tamuri de copite în mine aspre sună / Dar tot mi-e dor de ducă, spre mine încă chem / Acele panglici albe pudrate-n colb de lună.” Entuziasmul său juvenil a alunecat, consecință a îndoctrinării din acea școală de scriitori, exprimându-se convingător și
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
călare pe armăsarul său înaintează la pas pe drumul din pădure. Este lună plină, iar prin luminișuri razele sale aruncă umbre sinistre în dosul arborilor seculari. Din depărtări cântecul huhurezului se aude straniu în liniștea pădurii, acompaniat parcă de jocul copitelor prin frunze. După câteva minute o pâclă ca un nor acoperă strălucirea lunii. De la poalele munților din apropiere răzbate un cântec melodios. Bărbatul strunește calul și ascultă câteva secunde. Glasul duios continuă să cânte ademenitor. Printre tufișuri astrul nopții își
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
de cadavre. Deodată apare un călăreț cu pletele în vânt pe un armăsar sur și cu un paloș ce lucește în soare. Cavalerul lovește cu o forță ieșită din comun, iar armăsarul îi saltă de parcă are aripi și doboară cu copitele cai și călăreți. PALOȘ: Luptă, Măria Ta!... Luptă!... Lovește precum trăsnetul! Azi vei învinge!... Marea victorie e aproape!... De pe deal pașa privește desfășurarea luptei. Acolo jos, un călăreț deschide cărare printre năvălitori. PALOȘ: Oșteni, urmați-l pe vodă!... La luptăăăă
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
în care iubirea era deja inventată un ion doi ioni nu doi de ioni un lup doi lupi nu doi de lupi și gramatica își are poezia ei spuneați gata cu atâta visare spun alții acum piere online ca de copitele cailor cavalcada ierbii da domnule ați greșit o viață poezie este ceasul ăla pe care îl desfăceați oră de oră în bucățele încercând cu disperare să-l reparați cum încercați să ne faceți pe noi dom'le să pricepem că
CA SĂ ÎNFLOREASCĂ PIETRELE TREBUIE SĂ AJUNGĂ LA CER de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363397_a_364726]