460 matches
-
niciodată de-a lungul acestor optsprezece ani: - Sărut mâna, tată... Abia atunci cuteză să ridice ochii, ca și cum i-ar fi fost teamă că nu era decât un vis și că visul avea să se sfârșească prea repede. Oană se simți copleșit și nu știu ce să facă, nu găsi nici un gest care să se potrivească cu revărsarea de bucurie din sufletul lui. Apoi, În clipa În care simți că nimic nu mai poate opri plânsul acela chinuit pe care Îl ascunsese adânc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nimic altceva din poveste. Tot ce reținuse era ridicolul și vagul dispreț trezit de ideea că cineva s-ar putea Îndrăgosti atât de prostește de o persoană pe care nici măcar n-o cunoaște și și-ar Îngădui să se lase copleșită Într-un asemenea hal. Când te Îndrăgostești faci o alegere. Dacă ți se Întâmplă să te Îndrăgostești În felul ăsta, e pentru că așa dorești, Înseamnă că ai ales să-ți pierzi mințile și controlul, că vrei să renunți la o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a unui vis din toată teama de a nu ucide-n iubire toată simplitatea apropierii de un lăsat al zorilor pe un țărm de lacrimi... Mi-e dor de un poem culcat pe genele lunii, acolo unde numai sufletul adoarme copleșit de sublimul speranțelor, acolo unde un timp născut de vămile dragostei îmi copleșise un dor nebun de patimi... Acolo unde ca o idilă vegheam un asfințit descompus de teama de a nu învinge până la urmă firimituri din balsamul tăcerii... Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
figura ei de elf, acum boțită de plâns, aduce, vag, cu ea, cu mama lui adevărată... Ce freudian... — Să-ți strângi lucrurile și să pleci. Durerea lovește din nou, în derapaje spectaculoase către frunte și moalele capului. O vede chircită, copleșită și-i vine s o pedepsească mai tare, s-o pedepsească pentru amândouă, pentru că (vai, dar ce coincidență! ce amuzament!) amândouă l-au ales pe el, pe Alex, pe celălalt. — Acum. Numai că ea nu se mișcă. Se micește, parcă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gâtul acela subțire cu care să execute mișcarea, dădu din cap spre musafirul - prizonier, își ridică din nou capul până ce acesta reuși să stea într-un echilibru precar deasupra corpului; și se așeză, Gosseyn rămase nemișcat. Se simți o clipă copleșit. Fuseseră rostite atâtea cuvinte încât simți nevoia unei reacții, de apărare, de a evidenția și mai ales de a întreba de ce acest comportament agresiv din partea lor; și mai avea și alte întrebări. Îi trebui ceva timp să se împotrivească acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
timp a evoluat în spiritualitate și misticism. Rareori va domina rațiunea. Ceea ce caracterizează poporul nostru este revărsarea instanței spirituale, mistică asupra limitelor rațiunii. Teoria este confirmată de comportamentul și alegerile românilor în general, care vor prefera, ori de câte ori se vor simți copleșiți, la explicația mistică și vor apela la ajutor divin adesea. Acest lucru nu devine nociv decât în cazul în care acestea vor substituii soluționarea lor practică și în situațiile în care nu este cazul. De la cine moștenim această predilecție pentru
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
te duce tocmai în raiul din viața de apoi. Tu încă mai râzi de toate acestea, credința ta sfântă este într-o bere bună, într-o țigară bună, într-o femeie și o mâncare bună. Trebuie să nu te lași copleșit, să găsești pe cine să păcălești. Munca cinstită e bună doar pentru proști. Trag ca boii și se mulțumesc cu puțin. Dar tu nu ești un prost. Nu vei accepta o slujbă de rob, de mancurt, vei fura, cum fură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca și românii, de la aceiași saxoni. De fapt, pentru mine, goldana induce o categorie mai largă de impresii, cu însușiri susceptibile de suavitate, care conferă grație misterioasă topografiei Țărilor române, adevărate și râvnite fructe de aur, goldane pline de farmec. Copleșit, Nae Calaican privi cu o neprefăcută nostalgie în fundul paharului de whisky, zicând, ca și cum ar fi fost pe cale de a fi descifrat o ghicitoare: Măi Vladi-mire, tu le cam ai cu astea: am impresia că tu știi și toa-ca din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o pată gri pe boltă, Un dușman ce-l cheamă îngrat la trăire. Păsările lui n-au aripi dar îi cântă Malițios despre interzisa fericire. Sunt zile în care te imploră să-l ierți, Pentru orice faptă, gând sau închipuire, Copleșit că-i plin de hibe într-o lume de perfecți, Că-i un jalnic monstru în continuă devenire. S-a trezit condamnat la o tihnită tortură: Un proscris căruia pacea, iubirea nu-i sunt menite, Care-și dorește să dea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
NOTĂ SCURTĂ CU CAZUL ÎN SPEȚĂ ȘI CARE ÎL INFORMAU CĂ VOR HOTĂRÎ ASUPRA ACESTUI CAZ; SUPERFICIALII, CARE ÎI OFEREAU BONURI DE LOCUINȚE SAU ADRESE DE PENSIUNI ECONOMICE; METODICII, CARE ÎL PUNEAU SĂ COMPLETEZE O FIȘĂ ȘI APOI O CLASAU; COPLEȘIȚII, CARE RIDICAU BRAȚELE, ȘI DERANJAȚII, CARE ÎNTORCEAU PRIVIREA ÎN LĂTURI; ERAU, ÎN SFÂRȘIT, TRADIȚIONALIȘTII, CEI MAI NUMEROȘI, CARE ÎI INDICAU LUI RAMBERT UN ALT BIROU SAU UN NOU DEMERS DE FĂCUT. Ziaristul se istovise astfel în vizite și își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
un cutremur! Ne-ar zgâlțâi bine pe toți și gata socoteala. Numeri morții, viii, și s-a terminat povestea. Dar porcăria asta de boală ! Chiar și cei care n-o au, o poartă în inimă." Directorul nu era mai puțin copleșit. La început, călătorii, împiedicați să părăsească orașul, fuseseră reținuți la hotel prin închiderea cetății. Dar puțin câte puțin, epidemia prelungindu-se, mulți preferaseră să locuiască la prieteni. Și aceleași cauze care umpluseră toate odăile hotelului, le țineau de atunci încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zveltă amazoană parcurgea, călare pe o somptuoasă iapă alezană, aleile pline de flori din Bois Boulogne ". Dar, citite cu voce tare, cuvintele "aleile pline" sunară într-un mod supărător și Grand se bâlbâi puțin. S-a așezat cu un aer copleșit. Apoi i-a cerut doctorului să-i îngăduie să plece. Avea nevoie să se gândească. CHIAR ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ, MAI TÂRZIU S-A AFLAT, LA BIROU, A DAT SEMNE DE NEATENȚIE CARE AU FOST CONSIDERATE REGRETABILE ÎNTR-UN ASTFEL DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fotografie alb-negru din seria lui „Înecată“, pe care o executase cu câțiva ani în urmă. (Fotografia reprezintă o rablă de camion pe jumătate scufundată într-un lac. Știu că pare un cadou ciudat pentru o aniversare, dar m-am simțit copleșită.) Iată câteva dintre cele mai reușite cadouri: ediția princeps îmbrăcată în piele a cărții pe care o consider biblia mea - Domnii preferă blondele; o casetă de bijuterii din piele de galuchat (pisică de mare veninoasă, în caz că nu știați) de la Asprey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care implică și un cadou. — Mergem? mă întrebă —Bine, dar mai întâi mă duc până la toaletă. Voiam să-mi rujez buzele și să-mi refac puțin machiajul înainte să plecăm acasă. Aș putea spune că eram până peste poate de copleșită. Eduardo era perfect. S-a scuzat grațios și a recunoscut c-a greșit și că aveam dreptate în toate, fără să mai fie nevoie să-mi enunț doleanțele. Nici nu-mi imaginam cum de-am putut fi logodită cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nervoasă și ușor deprimată. Nu voiam decât ca toată povestea cu Patrick-Gretchen-moi să se volatilizeze. —Te rooooog, vino diseară, încercă Jazz să mă convingă. Te înveselesc eu. Ți-am spus că Patrick e îngrozitor, dar nu poți să te lași copleșită. Trebuie să mergi mai departe. Poate că Jazz avea dreptate - o seară în compania prietenilor mi-ar putea face bine. Nu prea doream să ies duminica aceea, dar și mai puțin îmi doream să stau acasă singură. Hotărâtă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
e cu autismul. De pildă, că nu poate gândi și scrie simultan. Că gradul de stres la schimbare este așa de insuportabil, încât de câte ori i-au introdus o cerință la slujbă, a plecat, fiindcă nu a suportat noutatea, se simțea copleșit și avea tendința de abandon. Și mi-a mai spus că există doar două lucruri care îl eliberează de starea imensă de frică, de anxietate: sexul și marijuana. Numai după sex și după marijuana se simte un om normal, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
primim comenzi de sandvișuri pentru doar două persoane... — E în regulă ! spun, împingând-o ușor spre ușă. Pe bune. Nu contează. Treceți totul pe cardul meu. În cele din urmă ușa se închide și mă uit în jurul meu în bucătărie, copleșită. În viața mea n-am văzut atâtea sandvișuri. Peste tot sunt farfurii pline. Pe fiecare suprafață. A trebuit să pun câteva chiar și pe aragaz. — Samantha ? o aud pe Trish apropiindu-se. — Îhm... numai puțin ! Mă grăbesc spre ușă, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se respecte reciproc, niciodată unul dintre ei nu l-ar doborî pe celălalt. Lucrul de care se teme cel mai mult este gloata, putința ca aceasta să sfărâme În el zidul cuviinței. Se simte amenințat de spectacolul acestui om decăzut, copleșit, ar vrea să facă se Întoarce din drum, să se Îndepărteze. Dar știe că nu va lăsa pradă mulțimii un tovarăș de-al lui Avicenna. Face trei pași domoli, demni, ia aerul cel mai detașat, ca să spună, cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de care l-a convins Hasan; poruncește: — Cer să mi se prezinte o listă amănunțită cu tot ce intră În vistieria mea și cu felul anume În care se cheltuiește fiecare ban. Când voi putea s-o am? Nizam pare copleșit. — Pot să alcătuiesc această listă, dar va fi nevoie de timp. — De cât timp, khwaje? N-a rostit ata, ci khwaje, apelativ cu totul respectuos, dar, În respectivul context, atât de distant, Încât aduce mult a renegare, preludiul căderii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
favorurile, nădăjduind că va uita pățania. Iar alții spun să-l ținem ostatic ca să ne târgium cu asediatorii. Ce cale ne sfătuiești să urmăm? — Și ca să mă Întrebi asta m-ai smuls dintre cărțile mele? Djahane se ridică În picioare, copleșită. — Pricina aceasta nu ți se pare Îndeajuns de Însemnată? Viața mea atârnă de ea. Soarta a mii de oameni, aceea a orașului, a imperiului, poate ține de această hotărâre. Și tu, Omar Khayyam, tu n-ai vrea să fii tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adăugă: — Persia mă face să mă gândesc la un velier nenorocos. Marinarii se tot plâng că n-au suficient vânt ca să Înainteze. Și, dintr-odată, ca spre a-i pedepsi, Providența le trimite o furtună. Am rămas, multă vreme, gânditori, copleșiți. Apoi am luat-o afectuos de braț. — Șirin! Să fi fost modul În care i-am rostit numele? Ea tresări, apoi se Îndepărtă de mine, fixându-mă cu un aer bănuitor. — Pleci. — Da. Dar În alt fel. — Cum se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nu îmi pot abține un chicotit firav. — Mai vorbim, mamă. Dar te sun eu mai târziu. Și... mersi. Când pun jos receptorul, mă simt de o mie de ori mai bine. Mama are dreptate. Trebuie doar să nu mă las copleșită, să mă duc la testul meu video și să încerc să mă descurc cât de bine pot. Iar Luke a avut o reacție ușor exagerată. Probabil că o să fie mult mai bine dispus când se întoarce acasă. Sun la recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă privi, nu, te rog...“ Îmbrățișarea, clește înroșit. Și scâncetul, bolboroseala de după. „Asta nu ne pot lua. Asta nu, asta nu ne vor lua. Taina mare, feroce...“ Feroce, da, și plăpândă, în sughițuri de plâns și plăcere. Glasul se rupea, copleșit, și renăștea, cândva, târziu, într-o răsucire rea și speriată. La un pas de primejdiile fără întoarcere. Eram iarăși în pragul absolvirii, a treia oară. M-am sfătuit cu prietenul meu Ianuli. Ți-am vorbit de legenda lui. Grecul legendar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bolborosească rugăciunile și să-și facă cruce, în numele celui mai iubit părinte și al celui mai iubit fiu și al sfântului duh fără moarte. Dă din cap, neîncrezător, la toate informațiile și sfaturile și injecțiile ce i se administrează. Uneori, copleșit, totuși, de insistența binevoitorilor, zâmbește șiret și mormăie, în barba sa imaculată: „Ce contează, ce contează numele, ce contează“... Imediat, apoi, cade însă, speriat, vinovat, în genunchi, cerându-și iertare, amin, și rugându-l, amin, pe Marele Dispărut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Olaru, era gata să bâlbâie spectatorul. N-am apucat să-l confrunt cu propriile sale versiuni, să aflu pe cine înlocuiește tovarășul. Grăbit s-o ajung din urmă pe doamna din basm, m-am grăbit. Ocazie pierdută, ocazie pierdută, murmură, copleșit, străinul. Ați spus ceva? — Nu încă. N-am apucat. Aș vrea un bilet. — La ce spectacol? — Păi, ocazie pierdută, ce să facem. Ăsta, la ăsta. — Care ocazie, care ăsta. — Păi... spectacolul de astă-seară. — Astă-seară reprezentăm O scrisoare pierdută. — Exact, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]