2,305 matches
-
și continua această mărturisire a prozatorului: ,,Uneori, când mă privesc în acțiunile esențiale, seamăn cu cel care trebuia să fiu. Cercetez acest chip ce nu poate înșela pe nimeni, ochii în adâncimea cărora licăresc apele verzi ale îndoielii, fragmentele unei coregrafii niciodată fixate. (...) Mă strig: George! Întorc privirea și nu știu ce să fac".) Însă numele meu de alint, care mi-a displăcut din capul locului, era }oncu - l-am purtat de la școala primară până pe vremea când am lucrat la Scânteia. În jurnalul
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
Baletul Operei Naționale București are în acest moment o serie de soliste și soliști foarte buni. Dacă rezervele mele în ceea ce privește capacitatea de dăruire interioară ale Biancăi Fota s-au șters după ce am văzut-o în Simfonia psalmilor de Ceaikovsky, în coregrafia lui Ioan Tugearu, de astă dată, în rolul lui Gamzatti, ea a dovedit nu numai siguranță tehnică, dar și o adevărată strălucire de primă balerină. Excelent s-a prezentat și Robert Enache, în rolul Idolului de bronz, atât ca plastică
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
care să îmi dezvăluie o cută ascunsă a sufletului ei. La Baiadera, suport cel mai greu actul doi, atât datorită muzicii lui Ludwig Mincus, cât și libretului, o nefericită pastișă după actul doi din Giselle, și nu mai puțin datorită coregrafiei -de astă dată neinspirate - a lui Marius Petipa, readaptată și regândită la Opera din București, atât cât era posibil, de Mihai Babușka. În schimb, ca și la premiera bucureșteană, când am urmărit-o pe Corina Dumitrescu, momentul de reală bucurie
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
de Alina Cojocaru și partenerul ei Johan Kobborg și de încă cinci soliști de la Baletul Regal Britanic. în primul număr, cu Valsul florilor din Frumoasa din Pădurea adormită de Ceaikovski, soliștii au fost acompaniați și de elevi ai Luceului de Coregrafie "Florea Capsali" din București. Am revăzut coregrafii clasice de Marius Petipa și Oleg Danovski (prima piesă) și de Augut Bournonville (Festivalul Florilor din Genzano, pe muzică de Eduard Helsted și Holger Simon Paulli), executate cu acuratețe, cât și pas de
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
Kobborg și de încă cinci soliști de la Baletul Regal Britanic. în primul număr, cu Valsul florilor din Frumoasa din Pădurea adormită de Ceaikovski, soliștii au fost acompaniați și de elevi ai Luceului de Coregrafie "Florea Capsali" din București. Am revăzut coregrafii clasice de Marius Petipa și Oleg Danovski (prima piesă) și de Augut Bournonville (Festivalul Florilor din Genzano, pe muzică de Eduard Helsted și Holger Simon Paulli), executate cu acuratețe, cât și pas de deux-ul actului 3 din Lacul lebedelor, dansat
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
de Eduard Helsted și Holger Simon Paulli), executate cu acuratețe, cât și pas de deux-ul actului 3 din Lacul lebedelor, dansat corect dar fără strălucire. în schimb, o altă piesă cunoscută, celebrul Pas de deux de Piotrî Ilici Ceaikovski, în coregrafia neoclasică a lui George Balanchine, a constituit punctul valoric de vârf al întregului spectacol. Balanchine este cunoscut drept unul dintre cei mai mari coregrafi din istoria baletului. Am văzut câteva dintre coregrafiile sale, dintre care unele spuneau foarte mult spectatorului
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
Pas de deux de Piotrî Ilici Ceaikovski, în coregrafia neoclasică a lui George Balanchine, a constituit punctul valoric de vârf al întregului spectacol. Balanchine este cunoscut drept unul dintre cei mai mari coregrafi din istoria baletului. Am văzut câteva dintre coregrafiile sale, dintre care unele spuneau foarte mult spectatorului zilelor noastre, altele ceva mai puțin, deoarece - lucru pe care-l știu demult - un coregraf trebuie să-și întâlnească și interpretul pe măsură, capabil să-i pună deplin în valoare gândirea sa
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
de Zenaida Yanowski și Gary Avis, Afsked, creat de Kim Branstrup pe o muzică de Boccherini și două solo-uri. Unul, Nisi Dominus de Monteverdi, a fost dansat de aceeași Zenaida Yanovski, cu multă finețe în redarea tuturor nuanțelor unei coregrafii moderne dar cu subtile ecouri ale epocii monteverdiene, atât în costum cât și în mișcarea creată de coregraful William Tuckett, iar celălalt solo, Chroma, conceput de Wayne McGregor, pe un suport muzical White Stripes, a pus în valoare plastica corporală
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
el scriitorul, regizorul, actorul, dramaturgul și așa mai departe, fiecare pas este studiat, iar mișcarea exprimă concret mesajul scriiturii, tăcerea, acțiunea interioară. Cuvintele poveștii, cu accente autobiografice, a lui Imre Kertesz sînt pregnante în versiunea lui Visky Andras. Sînt suportul coregrafiei, tipul de limbaj predominant în spectacol. Este povestea unui scriitor. A lui B. Scena însăși, panta despre care vorbeam, este acoperită cu un fel de manuscris. Un fragment. Parte din poveste pentru întregul ei. De acolo iese Corul, fiecare personaj
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
ne vom apleca pe rând. Catherine Diverrčs este la a doua întâlnire cu publicul românesc. Prima oară ne-a vizitat în 1993, dansând chiar ea, împreună cu partenerul ei, Bernando Montet, în piesa Instance. De astă dată i-am văzut doar coregrafiile, dansate de două dintre interpretele sale, Isabelle Kürzi și Carole Gomez, de la Centre National Choregraphique de Rennes et de Bretagne, unde Catherine Diverrčs este de mulți ani directoare. Spectacolul, intitulat Voltes, a fost alcătuit dintr-o suită de momente în
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
găsesc aici, mai ales de când s-a înființat Centrul Național al Dansului București, un spațiu artistic în care să-și poată continua și dezvolta demersul artistic. Am remarcat, în mai multe rânduri, calitățile plasticii corporale proprii Valentinei de Piante, în coregrafii ale colegilor ei din România. De astă dată a fost ea cea care și-a modelat mișcările, antrenând în demersul ei, intitulat Corporis Memoriae, și pe Ana Cătălina Gubandru, Paul Dunca, Paul Cimpoieru și Lucile Maud Julaud. După ce o perioadă
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
altele fade, despărțite din când în când de câte un grand battement, care se lovea ca nuca în perete cu restul mișcărilor. Undeva, cam în aceeași zonă, la capitolul teribilismelor, s-a înscris și lucrarea Retrospective Exhibitionist, prezentată în concepția, coregrafia și interpretarea lui Miguel Gutierrez din Statele Unite ale Americii. Ca prim șoc dezagreabil (artistul are un corp îndesat, grăsuț, nefericit proporționat) a fost faptul că interpretul a ținut să intre de mai multe ori în scenă în pielea goală, ca să
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
se petrece de fapt la începutul cărții), pentru a se intra în partea a doua a romanului, strict documentară, ce durează pînă la capitolul XXII (Italiana în Algir). Avem aici capitole precum Scene de viața socială (cap. XV), Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea (cap. XVII), Teatrul în }ara Românească (cap. XX) și altele, fragmente oarecum străine ansamblului. în fine, există și o ultimă parte, capitolele XXIII-XXXII, complet nereușită, artificială și neverosimilă: pe măsură ce se apropie de final, romancierul își pierde suflul
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Xavie Le Roy, care ne-a vizitat nu de mult, dându-ni-se de înțeles că acesta din urmă și conferențiarul nostru fac parte din aceeași familie artistică, lucru greu de acceptat. Xavier Le Roy lărgește într-adevăr conceptul de coregrafie, datorită imaginației sale în poziționarea corpului, cât și datorită tehnicii corporale inedite. Nimic comparabil la Jérôme Bel. La conferința de presă care a precedat spectacolul, Jerôme Bel a pomenit de o persoană care a apreciat că ceea ce face el înseamnă
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
a renunțat la o serie de momente din primul act (dansul șarpelui, al păsării etc.), care o încărcau inutil, îndepărtând-o de firul poveștii, iar tabloul cu florile, ciupercuțele, gâzele și animalele pădurii, tablou realizat precumpănitor cu elevii Liceului de Coregrafie Floria Capsali, este mult mai reușit în actuala versiune, de calitate fiind și dansurile de curte, în stilul clasic, tradițional. În ambele versiuni partea forte o constituie dansurile piticilor, interpretați de astă dată de Cristina Mitu, Clarisa Cristea, Cleopatra Rogalski
Oglindă, oglinjoara mea... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7742_a_9067]
-
Amir Kolben, CRBL, Coca Bloos, Monica Petrică, Laura Paraschiv au făcut "BlockBach". Un spectacol de dans. Un tip de atitudine scenică. Modernă. Puternică. Una dintre ipostazele existenței la comun. Un tip de atitudine civică. Responsabilă. Nu am calitatea să discut coregrafia și performanțele din această zonă. Chiar dacă mi s-a părut într-un fel lineară coregrafia și nu m-a făcut să descopăr noi trasee sau propuneri care să puncteze altfel creația lui Răzvan Mazilu, care să-l ducă într-o
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
a burghezului. Povestitoarele sunt îmbrăcate corect, chiar cu distincție, ca și acești gentlemani sadieni, aluzie a respectabilității burgheze conlucrînd la desfășurarea monstruozității. Distrugerea se face cu artă, poveștile pornografice sunt însoțite de partitura pianului, povestitoarele ușor fanate apelează și la coregrafie, iar cenaclul scatologic este punctat de intervențiile și comentariile celor patru dezaxați care se reunesc și în particular pentru a filozofa pe marginea operei lor. Principiul de funcționare al confreriei este simplu, enunțat în paradox: ŤSingura anarhie adevărată este aceea
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
de pe întregul fundal pot sugera fațada unui bloc, pe înserat, cu unele ferestre luminate și persoane întrezărite dincolo de perdele. În acest spațiu, conturat numai de barele schelei, personajele se mișcă în voie, pe verticală și pe orizontală. Simbioza dintre regie, coregrafie, scenografie și proiecții este atât de strânsă încât spectacolul se derulează tot timpul armonios, unitar ca imagine scenică. Și, încurajator pentru noi toți, viața noastră la bloc se poate desfășura în compania muzicii lui Johann Sebastian Bach, este drept și
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
Viețile noastre aparent banale, desacralizate mai pot avea drept companion o astfel de muzică? Chiar o mai auzim în tumultul gălăgios al vieții contemporane? Spectacolul ar fi o pledoarie că da. Desigur, centrul de greutate în configurarea spectacolului îi revine coregrafiei, în sensul ei cel mai larg de mișcare, unul dintre punctele de mare interes al acestei piese fiind tocmai alăturarea a două modalități de expresie prin mișcare: cea a unui actor, care este o prelungire a gestului cotidian și gestul
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
de expresie prin mișcare: cea a unui actor, care este o prelungire a gestului cotidian și gestul stilizat sau pur și simplu inventat al dansatorului, cu ajutorul căruia își constuiește o lume paralelă cu cea reală, chiar când răspunde provocărilor acesteia. Coregrafia este și ea o simbioză între modalitățile de expresie ale coregrafului Amir Kolben și cele ale lui Răzvan Mazilu, în dublă ipostază de interpret și coregraf al unora dintre pasajele lucrării. Amir Kolben este o apariție nouă în România, cu
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
de o sinceritate interpretativă pe care nu am mai regăsit-o până acum în creațiile sale scenice. La fel, dramatismul solo-ului său final, nu mai este doar unul pornit din vigoarea sa fizică, ci pornește concentrat, din interior. Bună coregrafie, excelentă interpretare! Și reușita duetelor nu avea cum să fie deplină fără o parteneră cu o plastică de valoarea celei a Monicăi Petrică, ieșită mai de mult din canonul clasic și întru totul deschisă formelor moderne și contemporane și, totodată
O lume închegată din fărâme by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9637_a_10962]
-
pe care l-au luat cu notă mare. Pentru toți dansatorii și, în special, pentru soliști, recenta montare este o posibilitate de a se menține în formă, de a nu coborî ștacheta nivelului tehnic. De asemenea, participarea elevilor Liceului de Coregrafie "Floria Capsali" din București la configurarea actului al treilea este foarte bine venită pentru pregătirea lor profesională. Ei s-au integrat cerințelor spectacolului, bine modelați de coregraf și de profesoara lor Ana Caraianopol. Dar de aici începe seria rezervelor. Pentru
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
Corsarul. Coregraful Vasily Medvedev nu a dorit să intervină în partitura coregrafică, așa cum a făcut, de exemplu, Nureiev când a reluat Cenușăreasa, neieșind din canonul clasic, dar folosindu-se de vocabularul lui cu maximă fantezie. Medvedev semnează totuși regia și coregrafia recentei premiere a Corsarului, cu mențiunea: după Marius Petipa. În acest context, care ar fi contribuția lui strict coregrafică, dacă nu a adus spectacolul la nivelul pretențiilor epocii noastre, curățându-l de încărcătura obositoare de pantomimă sau remodelând, eventual, unele
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
are nevoie de trăducător, se vorbește puțin în film și cuvintele funcționează asemeni unui instrument de percuție. Adevărata natură a filmului este una simfonică, iar vocația regizorului - ajutat de muzica lui Zbigniew Preisner - este de compozitor. În locul cuvintelor avem o coregrafie enigmatică, un joc de lumini și umbre în care albastrul intervine ca leitmotiv, muzica al cărui tumult ține sub presiune fiecare scenă și emoțiile. Ele ne vorbesc direct, fără traducători. Regizorul găsește acest acord intim între sentimentul de tristețe, culoare
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
și sportului. Timișoara: Orizonturi universitare, 1999, p. 70-186. 132. Popescu G. Gimnastica - prezentare generală. București: Perpessicius, 2003, p. 10 - 28. 122 133. Popescu G. Popescu A. Strategie, metode, mijloace în pregătirea de performanță în fitness - proba a II-a de coregrafie gimnică. În: Interdisciplinaritatea, fundament al cercetării în educație fizică și sport: Conferința științifică internațională. Galați, 2007, p. 250-256. 134. Popescu C., Grimalschi T. Standardizarea și raționalizarea mijloacelor de antrenament în gimnastica ritmică. În: Materialele conferinței științifice a doctoranzilor “Cultura fizică
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]