80,416 matches
-
și televiziune din Europa și America Eliade e culpabilizat, construindu-se scenarii, inventându-se situații inexistente, prezentându-se citatele trunchiat, folosind tehnica omisiunii, fetișizând documente plastografiate. Florin Țurcanu se străduiește să ne dea o monografie științifică, citând și comentând acte, corespondență, memorialistică, note ale agenților secreți din deceniul al patrulea. Unele surse ale Siguranței - aflate azi în arhivele S.R.I.-ului văd pentru prima oară lumina tiparului. Nici arhivele fondurilor Busuioceanu, Dumézil, Jünger și Carl Schmitt nu fuseseră despuiate de nimeni. Pentru
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
vremea aceea făcea parte din anturajul lui Codreanu". Florin Țurcanu reproduce această frază (p. 594) - care nu e totuși o dovadă a încadrării lui Eliade în legiune. Sunt sceptic și în credibilitatea afirmației apropierii împricinatului de căpitan. Mă bazez pe corespondența dintre Haig Acterian și Marieta Sadova. Nici propoziția aflată în Jurnalul inedit la data de 9 martie 1945 nu constituie o probă (,Și deodată a apărut în viața mea Garda"). Florin Țurcanu se încrede în ultimă instanță în spusele lui
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
în spusele lui Radu Gyr că autorul lui Maitreyi i-a fost subordonat ierarhic și conchide: "E foarte probabil (subl. M.H.) că a intrat în Garda de Fier la începutul lui 1937" (p. 337). Dar - constat eu! - nici un rând din corespondența dintre Eliade și Radu Gyr nu conține vreo aluzie la această încadrare. Și-apoi, ce are de spus autorul nostru despre afirmația fără tăgadă a unui legionar din al doilea "eșalon" - Vasile Posteucă (necitată în Mircea Eliade prizonierul istoriei): "Eliade
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
din 29 iulie 1937 relatează: "Am vorbit cu câțiva șefi... secretarul lagărelor" șnaziste - completează }urcanuț, dacă se pregătesc de război. Acest text anodin este comentat astfel de autorul biografiei: "încă din tinerețe, lui Eliade îi plăcea să exagereze uneori în corespondență importanța întâlnirilor sale și a atenției de care se bucura personal în străinătate, dar este posibil (subl. M.H.) în acest caz ca el să fi servit pur și simplu ca mesager al lui Codreanu (subl. M.H.) sau al lui Nae
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
fost la Paris să mă întâlnesc cu Eliade, i-am făcut o vizită și lui Benu, în apartamentul lui din Boulogne. Am răsfoit cele nouă caiete ale Jurnalului și, după întoarcerea mea în țară, am început să avem o amplă corespondență. Benu Sebastian s-a opus cu vehemență și îndârjire să apară Jurnalul fratelui său. Aproape în toate scrisorile e indignat și protestează față de reproducerea fragmentelor în Toladot. Citez din epistola datată 5 iunie 1989: "Ca frate abuziv aș fi fost
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
cred ei că este bine, just, patriotic". Țin la dispoziția Dlui Țurcanu (spre lectură - la mine acasă) cele peste 20 de pagini originale ale scrisorilor lui Benu Sebastian. Va putea afla lucruri interesante și revelatoare. îl asigur de autenticitatea acestei corespondențe. în privința scrisorilor și notelor informative ale Siguranței și Securității nu sunt la fel de sigur. Aceasta pentru că am citit mai multe documente tipărite (de Dl Pelin și alți cercetători), unde în mod indubitabil datele și faptele privitoare la Eliade nu corespundeau realității
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
de competență, ca și asupra procedurii parcurse în soluționarea problemei. ARTICOLUL 11 ECHITATE Funcționarul acționează cu imparțialitate, în mod echitabil și rațional. ARTICOLUL 12 POLITEȚE 1.Funcționarul este conștiincios, corect, amabil și deschis în relațiile cu publicul. În răspunsurile la corespondență, apeluri telefonice și poștă electronică (e-mail), funcționarul se va strădui să fie cât mai amabil și să răspundă cât mai exact și complet la întrebările adresate. 2.Dacă problema nu este de competența sa, funcționarul va îndruma cetățeanul spre un
GHID DE CONDUIT? A FUNC?IONARILOR PUBLICI by Corneliu MORO?ANU () [Corola-journal/Administrative/84078_a_85403]
-
de asistență și va urmări materializarea acestora, în concordanță cu nevoile exprimate de contribuabili. Eforturile vor fi orientate spre determinarea nevoilor contribuabililor și satisfacerea acestora într-un grad cât mai înalt. Informațiile vor fi furnizate printr-o varietate de mijloace (corespondență scrisă, poștă electronică, telefon, mass-media, publicații, programe complexe de asistență și informare). Programe orientate pe grupuri țintă Unitatea fiscală va elabora programe specifice pentru acele categorii de contribuabili ale căror nevoi de informare în materie fiscală sunt mai eficient de
GHID DE CONDUIT? A FUNC?IONARILOR PUBLICI by Corneliu MORO?ANU () [Corola-journal/Administrative/84078_a_85403]
-
am avut un destin tragic, ci un destin dramatic, plin de contradicții, ciocniri, căderi, răniri, suferinți, dar și de satisfacții morale și intelectuale". A avut parte de acest cortegiu de insatisfacții și până la instalarea comunismului în România, jurnalul său și corespondența (cu deosebire aceea cu Anton Golopenția) abundând în consemnări de această natură: că este obosit și sceptic, că se teme că nu realizează nimic de seamă, că are mulți neprieteni și negatori, că este stăpânit de dezgust, că-l întristează
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
tot ce știm despre lucruri, sau presupunem că știm, sunt evenimente petrecute numai în mintea noastră. Imaginea însăși, dacă ne referim la formă sau culoare, aparține mai degrabă celui care privește decît obiectului privit. ,Obiectele fizice pot fi numai în corespondență cu datele senzoriale, cam în același mod în care un catalog este în corespondență cu lucrurile catalogate" (B. Russel). De aceea, cuvîntul realitate ar trebui scris numai în ghilimele, iar cei care pretind că o descriu ar trebui să înceapă
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
mintea noastră. Imaginea însăși, dacă ne referim la formă sau culoare, aparține mai degrabă celui care privește decît obiectului privit. ,Obiectele fizice pot fi numai în corespondență cu datele senzoriale, cam în același mod în care un catalog este în corespondență cu lucrurile catalogate" (B. Russel). De aceea, cuvîntul realitate ar trebui scris numai în ghilimele, iar cei care pretind că o descriu ar trebui să înceapă de fiecare dată prin a-și cere scuze, pentru că nu fac decît să interpreteze
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
vorba. Trebuia să alegem un miel și l-am ales; Florin l-a ales, fiindcă el era propriu-zis cumpărătorul. L-a arătat cu degetul: acela brumăriu! Abia acum observ că între povestea lui Valerian și cea a mielului există anumite corespondențe. Cînd am început să scriu, nu mă gîndisem la asta, dar uite că lucrurile se mai potrivesc și de la sine; îți vine un gînd care nu știi unde te duce, dar el știe - sau altcineva. Valerian a ezitat o vreme
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
de incomparabilă erudiție, nimic nu-i scapă: erorile, inadvertențele, feluritele lipsuri, pierderile din vedere și alte cusururi ale muncii editorului scandalizează ochiul critic, editorul e culpabilizat. De aceea, nu m-am așteptat, aflând că se va ocupa de ediția de Corespondență Ion Luca Caragiale, sub îngrijirea mea apărută, să-și modifice traseul condeiului. Faptul, însă, de a nu descoperi acestei ediții nici un merit, dar nici unul, m-a pus pe gânduri, nu în privința capacităților mele de vechi editor, pe care nu le
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
a pus pe gânduri, nu în privința capacităților mele de vechi editor, pe care nu le socotesc infailibile, ci asupra acelei balanțe pe care o ține în mână judecătorul, când se pronunță. Ceva m-a neliniștit de cum am citit titlul cronicii: Corespondență necorespunzătoare - și asta deoarece corespondența aparținea marelui clasic - și nu îngrijitorului de ediție. Drept este, însă, că titlurile scurte sunt mai percutante... Așa deci și prin urmare, cum zice școlarul încolțit, în chiar cel de al doilea paragraf al cronicii
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
în privința capacităților mele de vechi editor, pe care nu le socotesc infailibile, ci asupra acelei balanțe pe care o ține în mână judecătorul, când se pronunță. Ceva m-a neliniștit de cum am citit titlul cronicii: Corespondență necorespunzătoare - și asta deoarece corespondența aparținea marelui clasic - și nu îngrijitorului de ediție. Drept este, însă, că titlurile scurte sunt mai percutante... Așa deci și prin urmare, cum zice școlarul încolțit, în chiar cel de al doilea paragraf al cronicii - amănunțită, de altfel - citesc: Apariția
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
2000, încheiată cu un grupaj, dacă nu mă înșel, de 103 scrisori, din cele peste 900 cunoscute până în prezent, "grupaj alcătuit cu mare rigurozitate selectivă - poate chiar cu prea mare rigurozitate selectivă - prin care editorii au urmărit, probabil, eliminarea din corespondență a stereotipismului felicitărilor și răspunsurilor la felicitări și totodată a pieselor cenzurabile, precum și a celor presupuse a nu-l interesa pe ipoteticul lector de corespondență caragialiană." Prilej de a aprecia că Editura pentru Literatură Națională ar fi procedat mai cuminte
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
poate chiar cu prea mare rigurozitate selectivă - prin care editorii au urmărit, probabil, eliminarea din corespondență a stereotipismului felicitărilor și răspunsurilor la felicitări și totodată a pieselor cenzurabile, precum și a celor presupuse a nu-l interesa pe ipoteticul lector de corespondență caragialiană." Prilej de a aprecia că Editura pentru Literatură Națională ar fi procedat mai cuminte dacă ar fi încheiat ediția cu volumul al doilea, conținând acea riguroasă selecție de epistole. Totuși, ideea unui tom cuprinzând integralitatea corespondenței caragialiene află o
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
ipoteticul lector de corespondență caragialiană." Prilej de a aprecia că Editura pentru Literatură Națională ar fi procedat mai cuminte dacă ar fi încheiat ediția cu volumul al doilea, conținând acea riguroasă selecție de epistole. Totuși, ideea unui tom cuprinzând integralitatea corespondenței caragialiene află o fărâmă de bunăvoință la cronicar, citând, din ediția în două volume, din 1971, de Opere largile referințe la aplicațiile de ortografie, ortoepie, la "fonetica specială" a clasicului, din care era de învățat ceva. Ocazie, se pare, iremediabil
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
ediția în două volume, din 1971, de Opere largile referințe la aplicațiile de ortografie, ortoepie, la "fonetica specială" a clasicului, din care era de învățat ceva. Ocazie, se pare, iremediabil pierdută de mine: "...pentru a realiza o ediție corespunzătoare a corespondenței de asemenea corectă, dl. Barbu Cioculescu ar fi trebuit ca, ținând seama de sugestiile și normele de mai sus, să colaționeze integral textele scrisorilor cu manuscrisele lor " (s. G.P.). Și anume, ca "să extragă, din această colaționare, argumentele pentru păstrarea
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
justă și fundamentală, cu unica obiecție că în acest caz aș fi realizat o ediție pe cont propriu și nu reeditarea plus completarea ediției Șerban Cioculescu - așa cum mi-a propus editura. Am întrunit, deci, într-un singur corp, ediția de Corespondență din 1942, adăugându-i zestrea epistolară din volumul de acte și documente caragialiene din 1963. Am crezut a fi explicat foarte limpede această opțiune în Nota asupra ediției. Acolo, ca și în prefață, trimiteam la prefețele din edițiile respective, cu
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
în Nota asupra ediției. Acolo, ca și în prefață, trimiteam la prefețele din edițiile respective, cu paginile la care puteau fi studiate, în Caragialiana. Și în aceeași idee, încheiam ediția cu un articol al lui Șerban Cioculescu, referitor la respectiva corespondență. Neîndoios, procedând la colaționarea scrisorilor în manuscris - acțiune în bună parte imposibilă, din lipsa tocmai a manuscriselor în destule cazuri, m-aș fi dumirit și asupra unor erori ale ediției din 1942, pe care, din comoditate, dacă vreți, le-am
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
interioare posibil fastuoase, aceasta e o altă chestiune, în care a ne pronunța ar însemna a fi, la rândul nostru, polemici, ceea ce nu intenționăm, dat fiind via simpatie ce purtăm criticului. Dacă însă cititorul va pofti să cunoască în substanță corespondența caragialiană, el va trebui să citească ediția - sau să "lectureze" o altă cronică.
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
istorisirea cu alte cîteva personaje, cărora Ťle dă cuvîntulť fie într-o manieră directă, cum procedează reproducînd mai multe scrisori primite de la Iustin, soțul ei, fie indirect, refăcîndu-le ea spusele - replici, explicații, confesiuni, reflecții. Așa se și explică de ce, cu excepția corespondenței de la Iustin, romanul este unitar, omogen stilistic, un roman pe o singură voce, vocea Ioanei. Nefiind scriitoare de profesie, ci translatoare, ea nu avea cum fi preocupată de respectarea individualității stilistice a celor pe care îi evocă în reconstituirile ei
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
nu numai bardul local din Măgura, Eustațiu Găină, autor al volumului nepublicat Poezii de pe valea Ulmoasei, pe care vrea să-l semneze Eustațiu G. Călinescu. Poezii scrie pînă și pitecantropicul primar din același sat Măgura, Socoliuc, introdus în roman prin corespondența lui Iustin către Ioana, el fiind și cel care găsește o explicație terapeutică rațională, desigur la nivelul lui (Ťcînd n-ai ce face, cînd te-apucă, așa, cum să zic, urîtul, un fel de să-ți vină să-ți zbori
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
mai poate salva biata lui țară, prinsă în Războiul rece dintre Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii, și condamnată, prin funesta înțelegere de la Yalta, la un destin subistoric. Un capitol distinct al Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, ca și al corespondenței, îl reprezintă condamnarea explicită și amară a iresponsabililor stângiști occidentali. În timp ce Estul abandonat în brațele ursului sovietic suferă în captivitatea lagărului socialist, Vestul întreține relații cordial-diplomatice cu U.R.S.S., sacrificând soarta a milioane de oameni din considerente de pragmatică geo-politică
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]