657 matches
-
religioase respectate doar de formă. Știa să lovească acolo unde doare: preoții din Templu aveau oroare de teatru, această artă de import, cam așa cum detestă cinematograful locuitorii din Mea Shearim. Iisus știa deci din experiență ce sunt un cor, un corifeu și niște actori profesioniști. La un ceas de mers pe jos de la Nazaret un sfert de oră călare pe drumul înspre Cana, era situat puternicul oraș cosmopolit Sephoris, unde se mai pot vedea și acum resturile unui teatru roman, săpat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
semnătura pe tratatul de la Versailles. A sfîrșit ca ambasador la Moscova, partizan fervent, ca toți diplomații Germaniei, al unei alianțe strînse cu U.R.S.S.72. De cealaltă parte a rampei, în fața observatorilor-actori ai corpului diplomatic, se aflau Împăratul, Curtea și corifeii lumii politice. Împăratul Franz Iosif se apropia de 80 de ani fără a pierde nici un milimetru din statură, fără ca fața-i rubicondă, cuprinsă între favoriți albi, "greblați" cu grijă, să fie vizibil brăzdată de povara anilor și a nenorocirilor care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
participa la ceremoniile oficiale ale bisericii bulgare... După festivitățile de la Tîrnovo, Sofia, în loc să-și regăsească acel calm somnolent al vacanțelor, a cunoscut o recrudescență în activitatea parlamentară. Era preludiul savant orchestrat al simfoniei în sensul literal grecesc al cuvîntului greco-sîrbo-bulgare. Corifeii bîlciului politic bulgar, de la tribuna Sobraniei, ca și în coloanele ziarelor, deplîngeau în unanimitate soarta tristă a populațiilor aflate sub jugul turc. Și nu în mod specal cel bulgar. Toți creștinii erau prezentați ca victime nefericite. Că era vorba de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și impresionat de cele ce-i șușotea Austria la ureche, lupta să învingă această obstrucție pasivă a suveranului și suspenda orice măsură militară. În crescendo-ul recriminărilor, în sfera mea modestă de acțiune, eram adesea împroșcat cu noroi de către unii corifei al partidului liberal (în așteptarea faimosului discurs de acuzare al domnului Ion Brătianu către Maiorescu: "Ați pierdut trenul", respins de urmarea imediată a evenimentelor: mobilizare rapidă, intrarea în Bulgaria, o pace și mai rapidă, precum și recunoașterea drepturilor noastre prin Tratatul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și acțiunile fostului președinte de consiliu francez, Joseph Caillaux. Folosind un pașaport eliberat pe numele soției sale, acest politician, după ce frecventase la Neapole mediile aflate sub influența publicistului pro-german Serao, se afla la Roma unde îi vedea mai ales pe corifeii socialiști și unele personalități ale lumii anarhiste, răspîndind părerea că războiul se va termina dacă nu printr-o victorie a Germaniei, atunci printr-o pace albă, nu prea bine croită, și că Italia trebuia să încerce să iasă din joc
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Liga Națiunilor, conform tuturor regulilor Convenției 200, o anexă secretă stabilea un contact permanent între cele două State Majore generale punînd astfel bazele unei alianțe militare. (Este amuzant să-ți amintești, în această privință, violentele diatribe ale Ducelui și ale corifeilor fasciști împotriva clauzelor secrete în general, și a folosirii lor de către una sau alta din marile puteri care nu erau bine văzute la Roma). Desigur, recunoașterea de către Italia a apartenenței la România a Basarabiei era un succes diplomatic, întrucît pînă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care nu lipsea, la început, o pasiune partizană, transformat mai apoi într-o moderație clarvăzătoare. Soseam în post ca reprezentant al unei Românii recent promovate la rangul de aliat de frunte. Cu acest titlu, primirea care mi se făcea de către corifeii regimului fascist era plină de o cordialitate verbală bogată în superlative sonore. Într-adevăr, nu mi-au trebuit mult tip și muncă pentru a simți că sunau fals și că lucrurile nu mergeau cum trebuie. Nefericitul acord italo-român, privit cum
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
-l îmbogățea mereu. Impulsiv, neînfrînat, nu uita trecutul cînd suferise, iar acțiunile sale porneau adesea din ranchiună. Pe deasupra, în dorința sa de a guverna personal, își concentra eforturile asupra fisurilor foarte vizibile ale regimului parlamentar și, profitînd de zîzaniile dintre corifeii politici favoriza intrigile chiar în sînul acestor partide, în loc să încerce a-i strînge laolaltă pe cei de bună credință, să potolească rivalitățile și să realizeze, în măsura în care această sarcină este posibilă sub regimul parlamentar, unirea în vederea unei activități comune. Încă de la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dificultăți militare ale acestei aventuri și adeziunea definitivă a Italiei la politica germană prin crearea Axei Berlin-Roma, nu puteam deplînge destul faptul că Mussolini a ales această cale detestabilă, sau că i-a fost aproape impusă de cei mai răi corifei ai regimului fascist. Este evident că, pregătind cu cecuri un fals război, fascismul se putea lăsa sedus de perspectiva de a culege ușor și fără pericol laurii victoriei, care trebuiau să aureoleze gloria regimului și să satisfacă orgoliul național. Asta
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Victor Emmanuel un plic sigilat ce conținea trei, patru nume de înalți demnitari fasciști dintre care suveranul putea să-i aleagă succesorul. În atmosfera de suspiciuni reciproce și de rivalități pline de ură în care trăia bîlciul fascist, fiecare dintre corifei se întreba cine putea fi favoritul numărul unu indicat de Duce în plicul secret pentru a deveni viitorul Duce... Printre personalitățile de marcă figura delegatul permanent al Italiei la S.N., fost ofițer de marină trecut în diplomație după succesul răsunător
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
politice similare de la nordul României, să producă nici un fel de rezistență; nu contra „conducătorului”, cum au făcut Goma și Tudoran, riscând să fie izolați și expulzați, ci contra sistemului, așa cum i-am sfătuit eu În câteva rânduri pe unii dintre „corifeii” momentului cultural. După ce i s-a desființat cenaclul, zis „de luni” - de fapt i s-a interzis accesul la una dintre sălile de la etaj ale Casei Studenților -, l-am sfătuit pe prietenul meu apropiat de atunci, Nicolae Manolescu, să mute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ceaușist. Astfel... a luat sfârșit interesantul „Cenaclu de luni”, matrice a unei părți semnificative a generației optzeciste!... Interesant e că aproape același sfat l-am dat, cam după un deceniu, la una dintre ultimele mele Înapoieri În țară, altor doi „corifei” ai intelighenției românești, Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, pe vremea aceea, evident, mult mai puțin cunoscuți și, mi se pare, și ceva mai respectuoși față de noi (Nichita și cu mine, de exempluă, de la care așteptau un sprijin cât de cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de Domn și au depins de bunul plac și de umoarea acestuia”. (Cu titlu de informare, e suficient să dăm un singur exemplu din ceea ce s-a Întâmplat la sfârșitul anilor ’30 când Carol II, certându-se cu Nae Ionescu, corifeu al tinerilor genialoizi Eliade, Cioran și alții, i-a aruncat În brațele lui Zelea Codreanu; iar pe acesta, oricât de „domn” era Carol, l-a asasinat pur și simplu, dintr-un reflex medieval barbar, pe Nae Ionescu l-a internat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lumea literelor, grup În care poți Întâlni unul sau doi „maeștri” veritabili. Și a patra, dar nu ultima, dacă „ai noroc”, să participi la una dintre acele „bătălii literare” care punctează o epocă și care Îi face, iute, vestiți pe corifeii ei! În ceea ce mă privește, eu sunt, dacă vreți, un Învins pe piața literară franceză; am locuit, e drept, vreo două decenii la Paris, rezistând acolo În ciuda multor, multor inconveniente; am reușit a publica trei romane „voluminoase” la una dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
alături de latura „armonică, apolinică, calmă” și pe cealaltă, neastâmpărată, jucăușă, inventivă, neliniștită la extrem, sursă a creației, a candorii virile, a devenirii. Dionisiacul care e muzica, În primul rând, alta Însă decât cea care susură armonic și cuminte, previzibil, lângă corifeul muzelor, Apollo, mai degrabă acea muzică ce dezlănțuie forțe ascunse, obscure, ale firii umane de-o violență uneori fără margini, dar și aptă de „a săpa” galerii nebănuite, „miraculoase”, acut revelatoare nu numai despre propria noastră fire, dar capabilă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
adesea, ridiculizând formele caricaturale sub care omul face azi apel la ea - jocul de cărți tarot, globul de cristal, ghicitul În cărți, În palmă, În bobi etc. Visele, bineînțeles - iar aici autoritatea primă a fost C.G. Jung, ca și unii corifei ai suprarealismului, care și-au făcut din materia onirică substanța primă a artei lor. Dar mie nici unele vise proprii bine interpretate și, Într’ adevăr profetice, În cheie negativă mai ales, nu mi-au satisfăcut „bănuiala” că noi, azi, În „modernitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Împreună, cu „fratele Nichita”, În uriașe și interminabile discuții „literare”, care ascundeau, nu rareori, nu numai ambiția noastră de „a publica” În sfârșit și de a deveni scriitori „stimabili”, dar și frica noastră afundă, irațională, de vremurile staliniste și de corifeii săi brutali, care se credeau la Începuturile unei „noi lumi”. De altfel, el a fost primul din grupul nostru care a avut un volum „publicat”, galon de aur printre veșnicii și numeroșii debutanți la „gloria națională”Ă Fâstâcit, rușinat Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
depășește constant procentul de 10%; acel șomaj iscat din marile performanțe ale robotizării și ale introducerii informaticii În toate sectoarele care alienează mii și mii de indivizi, aruncându-i În marginalitatea socială, insuportabilă pentru cei ce odată fuseseră actanți și corifei sociali, des-calificându-i, deposedându-i de acel „articol” extrem de prețios al omului - demnitatea umană! -, Împingându-i pe acești „oameni serioși” (ingineri, tehnicieni, șefi de ateliere, de oameni, de producțieă Într-o marginalitate pentru care nu erau „pregătiți”, răpindu-le cu brutalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nepotrivit, fals, mal en place. Nu, În aceste cazuri, nimeni, oricât de astuțios, de „obiectiv”, de „realist” ar fi, nu poate „explica” mare lucru; orice bâlbâială rațională, „argumentată, logică” etc., mai mult Întunecă datele problemei, ca și „problema” Însăși. (Unii corifei ai exilului românesc de la Paris, În frunte cu Eugen Ionescu, cu fiica sa și prietenii ei, au sesizat „iraționalitatea” poziției mele, ciudată oricum la un individ care dovedise, În situații oricum dificile, un simț extraordinar al „practicului social”. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și politic, dacă nu chiar ca o formă a unui acuzat recționarism cultural. Suprarealismul ce domină și azi cercurile „selecte” ale Parisului editorial, universitar și mai ales ale mass-mediei, aliat cu resturi „consistente” ale maoismului politic (cel care produsese și corifeii mișcării studențești pariziene din mai ’68Ă, continuă, după părerea mea, să altereze criteriile de judecată estetice asupra operei de artă, de oriunde ar veni ea. 6 Două cupluri au fost cele care m-au Întâmpinat și ajutat În primii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
primul rând cei din „vechea emigrație”, adică cei care reușiseră să fugă imediat după război din calea valului năpraznic comunisto-sovietic. Cu condiția Însă - atenție! - ca nici unul dintre aceștia să nu mai viziteze țara, chiar și după anii ’60, când unii corifei ai Occidentului, precum De Gaulle sau Nixon, au efectuat, cum se știe, vizite jubilatorii, iar presa occidentală nu prididea cu laudele la adresa lui Ceaușescu, a lui Maurer sau C. Mănescu, președinte la ONU. Și nu era prea „recomandabil” să ai corespondență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trebuit să mă facă s-o aleg, atunci, În ’71-’72. Sau, mai târziu, În ’79-’80, când am locuit la Frankfurt Împreună cu Barbara Schander. Să fi fost „iritarea” mea față de accentele marxisto-leniniste pe care le descopeream la nu puțini corifei ai universității și literaturii germane, cum o spuneam mai sus, ca o formă a deculpabilizării față de marea vină ideologică ce apăsa asupra celor mai lucizi, a celor mai conștienți reprezentanți ai suprastructurii culturale germane?! Un anume „provincialism” cultural pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-i incita, o vedem acum la deschiderea dosarelor securității, pe conducătorii politici să-l pună sub observație pe poetul și filozoful clujean, pregătindu-i arestarea!Ă, Iosifescu și alții, reîntorși oarecum rușinați din campaniile lor contra „artei putrede burgheze și corifeii săi”. Astăzi au apărut o pleiadă Întreagă de critici „negatori”, În frunte cu Grigurcu, pe care l-am primit cu bucurie În primii ani după revoluție În colegiul revistei Contemporanul - Ideea europeană, dar pe care, publicându-i viguroasele și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
general, superficială, fără acces la valorile clasice europene!... Iată, printre altele, de ce „Îndrăzneala mea, nerușinarea” mea de a voi să traduc În limba lui Racine și a lui René Char romanele apărute „cu acordul” comuniștilor a stârnit iritare În rândul corifeilor vechii emigrații și i-a făcut pe unii dintre ei să Împiedice o bună lansare a romanelor mele, cu blocarea presei și a criticii literare față de un autor „dubios”, care se Încăpățâna să se Întoarcă În țară din când În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu numai În ducatele germane flacăra speranței unor posibile libertăți civice, dar au măturat Întreaga Europă de atunci cu flacăra egalității și a demnității umane, conform dedicației inserate pe revoluționara sa dramă, Hoții - in tyranos - jos tiranii! Sigur, unii dintre corifeii vechii emigrații pariziene Îmi reproșau că nu am dat prevalență luptei politice; chiar și unii jurnaliști și critici francezi erau nedumeriți că puneam accentul În primul rând pe calitățile estetice ale cărților mele, punând o surdină revoltei mele față de situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]