121,069 matches
-
la techirghiol, corpul te împinge în afară, nu te lasă înăuntru, te obligă să plutești în afara lui, sub piele. și e periculos să fii atât de aproape de piele. la orice rană, cât de mică, iese sufletul din dumneavoastră, de la sare, corpul împinge sufletul din el. kirilă a auzit limpede: cardiac. și atunci: nu ați înțeles bine, e colonel, domnule doctor, aparatele s-au înșelat pentru prima dată, nu cardiac, colonel, până acum trei luni făcea gropi pentru copaci și vocea cea
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
era patologic în Ardeal". Exista, însă, se mai precizează, obligația legală a germanilor transilvăneni ca să facă serviciul militar în S.S. Deportarea sașilor în URSS, în ianuarie 1945, urmează reprimirii cu ochi răi în propria comunitate, "acasă". Sașii cu spirit de corp ori turmă sunt prinși astfel între nazism și comunism, fără "credință în sensul suferinței și morții lor". Nu trebuie uitat, se mai specifică în discursul spectral al cărții, episodul germanilor transilvăneni uciși pe frontul de răsărit după alianța României cu
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
așa cum faraonii nu se puteau despărți de slugile și confortul lor nici în piramide, țăranul nu se poate despărți de factorii ocupației și orizontului său domestic): „stai liniștită, nu e decît un exercițiu de pregătire... Cu/ acea forță care alină corpurile/ cerești, intră/ pe geamul zăbrelit: înfăcărarea ei nu ține de multă vreme./ Cu aceeași senzație de dezgust, în mijlocul/ unei harababuri de neînchipuit. Încărcată de relicve și descîntece/ băbești, ținute minte inconștient:// neglijentă, învăluită în ceață și nouri. Că e o
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
cosmic, social și corporalul omenesc. Pentru a învinge groaza de cosmic prin veselie, apare hiperbolizarea umanului josnic, accentul fiind pus pe orificiile prin care trupul se revarsă în lume sau primește lumea într-însul. La antipodul idealului clasic pentru care corpul uman e incomunicabil, lipsit de orificii, grotescul prezintă, grație acestui schimb de materii, două trupuri într-unul singur, unul al morții, altul al nașterii: „în stînga, o făclie aprinsă. După/ dezlegarea de la sfînta/ spovedanie. O/ cioară ciugulește și cîrîie, mimînd
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
mocirla tranziției, precum Sabina, misterioasa (prin destin) protagonistă a romanului: „Ce dorea atunci de la viață dacă nu chiar negația vieții, zăvoiul de umbră unde să se odihnească și în același timp să fie trează, să nu facă nimic, dar tot corpul să vibreze de speranță și de credință în cel cu adevărat iubit, vulturul de purpură al soarelui, floarea de cristal a ghețarilor ce ating cerul... aceasta voia și din această cauză, precum Nastasia Filipovna care aruncase în foc pachetul de
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
fie bucuria apariției unei noi cărți. Nu știu dacă asemenea „dezastre” editoriale au la bază o lipsă de respect a unor editori față de munca de ani de zile a scriitorilor pe care îi publică sau incompetența crasă a personalului din corpul tehnic. Probabil și una și alta. Din punctul de vedere al autorului însă, apariția unor astfel de cărți devine o componentă a coșmarului de zi cu zi, atît de bine descris în romanele lui Dan Stanca. A doua zi după
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
ignoratele statui care ne mai animă piețele sau alte spații publice. Dacă în mod obișnuit trecem pe lîngă ele fără să le observăm, iar cînd le observăm o facem doar pentru a le evita, în momentele de ruptură intervenită în corpul social, cînd energiile se dezlănțuie și reprezentările comune se clatină, statuile își încep viața lor dramatică. Sînt descoperite subit, evaluate, dincolo de orice criteriu estetic sau moral, ca forme de mitologizare a unei lumi corupte și a unei istorii viciate și
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
niciodată mâncarea să se strice, nu arunca ce-i prisosea, nici măcar o jumătate de chiflă, pe care putea foarte bine să o mănânce la următoarea masă. Se spăla încălzind apă într-o oală și turnându-și puțin câte puțin pe corp, după ce se săpunea, așezată pe un scăunel de plastic lângă sifonul din podea. Cum o amesteca întotdeauna cu apă rece, o oală de apă fierbinte îi era de ajuns. Iar vara, ca acum, nici nu trebuia să încălzească apa prea
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
orice caz, cum folosea atât de puțină, ultima apă rămasă și-o turna pe spate mai caldă decât cealaltă - o, ce plăcută era această apă care-i curgea pe piele, la temperatura dorită. O cană de apă acoperea jumătate de corp, următoarea, cealaltă jumătate, și astfel - două căni cu apă, acoperind tot corpul, îi dădeau o senzație de plenitudine. N-avea nevoie de nimic altceva, își spunea ștergându-se mulțumită cu prosopul curat și călcat cu grijă. Sigur că unele case
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
turna pe spate mai caldă decât cealaltă - o, ce plăcută era această apă care-i curgea pe piele, la temperatura dorită. O cană de apă acoperea jumătate de corp, următoarea, cealaltă jumătate, și astfel - două căni cu apă, acoperind tot corpul, îi dădeau o senzație de plenitudine. N-avea nevoie de nimic altceva, își spunea ștergându-se mulțumită cu prosopul curat și călcat cu grijă. Sigur că unele case aveau băi moderne, cu căzi în care chiar puteai să stai culcat
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
se obosească, așezată comod. Bucurându-se de spectacolul celorlalți - uite acolo vitrina aceea luminată, bărbatul acela care aleargă, femeia aceea covârșită sub un coș cu verze. Iar ea ședea, sprijinită pe spătar, fără să care greutăți, nici măcar greutatea propriului ei corp - îi venea să râdă de atâta fericire. Dar îi plăcea și să umble pe jos, când îi era mai bine cu reumatismului și nu o dureau artrozele. Fiindcă din când în când parcă se producea o minune - nu o durea
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
cămașă funebră. Asist la o reprezentare scenico-muzicală dintr-un ciclu numit „Vanitas”, dedicat unui dialog între concepția barocă a morții și aceea contemporană. O mică orchestră, dirijată de Knut Jensen, execută o cantată de Buxtehude despre cele șapte părți ale corpului lui Iisus („ad pedes”, „ad genua”, „ad manus”, „ad latus” etc.), cântată de studenți ai renumitei „Schola cantorum basilensis”, care, în costume și roluri de chelneri, servesc o cină somptuoasă. Punerea în scenă, aparținând lui Björn Jensen, fratele dirijorului, este
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
chema „moarte civilă”. Acum, odată cu această reconvocare a documentelor, ipoteza de lucru va fi aceasta, a dublei lovituri, și voi lua În considerație posibilitatea că ea să fi fost evitată pentru că pe de o parte aruncă o lumină defavorabilă asupra corpului medical iar pe de altă indică premeditarea, insistența chiar, În atac a acestui enigmatic Petrea Poenaru. Profesorul Ion Nica reia, În cartea sa „Mihai Eminescu, Structura somato-psihica” (Ed. Eminescu, 1972), la finalul convocării surselor medicale privind boală și moartea lui
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
dar cuvântul „embolie” există În dicționar și are același sens azi, ca și pe vremea când Îl consemna Maiorescu: ”astuparea unui vas sanguin cu un cheag de sânge” (DEX,1964); ”boală pricinuita de un cheag de sânge sau de un corp străin care astupa un vas de sânge” (Cartea Românească, 1931) În greacă lui Homer sensul fiind mai clar, embole, embolon, de la emballo, „a arunca, a lovi În sau pe” ceea ce nu are legătură cu Încetarea bruscă a bătăilor inimii cum
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
dat drumul. Și nu m-am oprit, ca Șeherezada, pînă nu s-au ivit zorii și am căzut ostenită într-un somn greu. Ce năuceală! Șuvoaie de cuvinte, de imagini, de emoții, de sentimente, de durere - mă durea, încă, tot corpul - de extaz plenar și profund în fața unei opere de artă cu totul și cu totul desăvîrșită. Pînă la cel mai mic și infinitezimal detaliu. Cine a văzut filmul mă înțelege. Cine nu a reușit să-l vadă să meargă degrabă
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
puterii, chiar și în felul în care organizează spectacolul crimelor în lanț, în final, ca în tragediile grecești. Un incendiu de proporții instalează pustiul din fiecare și peste pustiitul oraș Dogville. Pe urmă, totul te doare. Nu rămîne colțișor din corp și din minte nedureros. Și se instalează tăcerea. Nu intuiești nici o secundă ce va urma, situațiile și succesiunea lor te iau absolut prin surprindere. Felul cum este realizat filmul diferă fundamental de conținutul tragediilor pe care le însumează. Atmosfera este
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
și cele din Harry Potter mai dispar, din cînd în cînd, din cadru, ca să-și mai rezolve și alte treburi). Este perioada în care pictorul lucrează la cîte un detaliu din decor; atunci are nevoie în atelier doar de „un corp” (care să aibă numai sexul și carura aproximativă a modelului adevărat) menit să umple golul. Într-un astfel de caz, modelul-substitut este îndreptățit să afirme că „stă într-o pînză de Vermeer”. De fapt, modelul stă în atelier și doar
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
fundamentală între a face un film despre un autor în viață și despre unul dispărut. În birou se aflau cîteva fotografii-afiș ale Aglajei: un fragment din afișul cabaretului unde scriitoarea (minoră încă) apăruse la inițiativa mamei, sub genericul El Cuerpo - Corpul. Afișul reapare în film iar secvența cabaretului, în primul roman al Aglajei. Apoi, afișul filmului însuși, cu imaginea rochiei de atlas alb pe care autoarea a scris poemul Anna Lebt. Întrebat despre proiectele sale, Ludwig Metzger și-a exprimat intenția
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
că a început unele manevre menite să-l ajute să crească din nou în sondajele de opinie. * În ZIUA Contrapunctul lui Ioan Groșan are următorul titlu: “Iarna guvernării PSD” cu subtitlul “(tabel optic pentru dioptriile electoratului)”. Textul repetă cu un corp de literă crescător: “Incompetență, iresponsabilitate, ticăloșie.”, de la corpul 6 aproape imposibil de citit, pînă la corpul 18 pe care îl pot distinge și persoanele care de-abia văd să citească. Ce-o fi vrînd să zică Groșan cu asta?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
ajute să crească din nou în sondajele de opinie. * În ZIUA Contrapunctul lui Ioan Groșan are următorul titlu: “Iarna guvernării PSD” cu subtitlul “(tabel optic pentru dioptriile electoratului)”. Textul repetă cu un corp de literă crescător: “Incompetență, iresponsabilitate, ticăloșie.”, de la corpul 6 aproape imposibil de citit, pînă la corpul 18 pe care îl pot distinge și persoanele care de-abia văd să citească. Ce-o fi vrînd să zică Groșan cu asta?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
opinie. * În ZIUA Contrapunctul lui Ioan Groșan are următorul titlu: “Iarna guvernării PSD” cu subtitlul “(tabel optic pentru dioptriile electoratului)”. Textul repetă cu un corp de literă crescător: “Incompetență, iresponsabilitate, ticăloșie.”, de la corpul 6 aproape imposibil de citit, pînă la corpul 18 pe care îl pot distinge și persoanele care de-abia văd să citească. Ce-o fi vrînd să zică Groșan cu asta?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
mea stîngă stă în arșiță/ iar partea mea dreaptă tremură în viscol/ brațele mele înoată în mare/ iar picioarele mele aleargă pe uscat/ ca un munte cu iarbă verde la poale/ și zăpadă înaltă pe piscuri/ jumătatea de jos a corpului meu trăiește/ în plină zi/ iar jumătatea de sus în plină noapte/ locuiesc pe o scenă de aer/ îngeri lichizi ies din oglindă/ și se chinuiesc cu mine să mă repare/ să mă remonteze cum trebuie: sau-sau...” (îngeri lichizi
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
pe care coborau îngerii). După care are loc ultimul stagiu al metamorfozei, trecerea mesagerilor divini în starea de demoni, însoțită de prefacerea luminii celeste în întuneric: „zăream/ cum îmbătrînește lumina zilei pe chipul lor./ noaptea s-a petrecut ceva neașteptat: corpurile lor/ au intrat în reacție cu întunericul și s-au modificat./ din îngeri au devenit demoni? aveau aripi/ dar negre. emanau lumină dar neagră” (în paradis se ajunge pe o scurtătură). În sfîrșit, al treilea aspect al decompoziției îl reprezintă
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
ei amîndoi originile care satisfac tocmai această foame de unic. Brook are nevoie de adevărul în act, nu acest adevăr cinematografic la care visează toți regizorii de teatru care vor să facă film, ci adevărul teatral, adevăr al relațiilor, al corpului, al acestor cuvinte “calde” pe care scena le exaltă. “Ceea ce mă interesează, spune el, e să dau viața unei lumi și nu să o manipulez”. Brook caută să parvină prin teatru la viață, nu la viața cotidiană, ci la o
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
de guașe pe zi. Pictură să nu e copilăroasa. Eugène Ionesco a fost un pictor naiv, care se miră în fața imaginilor ieșite din propriul penel. Pictură să nu e naivă. Că printr-o transfuzie de sânge, isi extrage vitalitatea din corpul robust al operei scrise. Atunci cand Ionesco a obosit să scrie, s-a apucat să picteze. “J’en avais assez de mots après trențe ans de pièces”1. A obosit să scrie, sau cuvintele - cuvintele lui, sau pur și simplu cuvintele
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]