385 matches
-
Ea spuse: — E ziua de Crăciun. S-ar putea să fie rezervate toate. Peste câteva minute, liniștea aproape perfectă a fost spulberată de clinchetul și zornăitul unei biciclete care se apropia. Am întors capetele și am văzut un bătrân foarte corpolent parcându-și bicicleta la zid, apoi coborând treptele și îndreptându-se spre mare, cu un rucsac pe umăr și o privire hotărâtă pefață. Când a ajuns la circa zece metri de noi a pus jos rucsacul și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Valerius se întoarse și începu să urce repede treptele. Îi venea să verse; simțea în aer mirosul sângelui, amestecat cu cel al plăcintelor și al sudorii oamenilor din jur. Se așeză între un tânăr cu părul negru și un bărbat corpolent, cu fața roșie, care îi oferi niște peștișori prăjiți. Valerius clătină din cap, asurzit de strigătele pariorilor, și căută din priviri pulvinar-ul. Îl văzu - nu era departe. Îl recunoscu pe Vitellius. Era aplecat deasupra vasului cu mâncare, dar își ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se Întâmplă vizavi, cine intră, cine iese, cum e Îmbrăcată azi sora cea mare a Getei, ce eșarfă și-a Înfășurat ieri cealaltă; „Ați văzut, a intrat un domn cu pălărie și baston, un domn bine“, „A ieșit o doamnă corpolentă ținându-se de braț cu Geta“ (cea mai mare curiozitate, aș putea s-o numesc agonică, era aceea de a reuși să privim Înăuntru să vedem ce se petrece după perdele). Am evocat la casa dei misteri pentru că Geta Spulber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dimineață, discuții oficiale despre spectacolele vizionate. Toia, în loc să comenteze montarea brăileană, mă pîrăște întregii adunări că am comis un sacrilegiu, la Sibiu: am distribuit în rolul Ziței o actriță în vîrstă (avea atunci 48 de ani!) și mai era și corpolentă (bătea cam la 98 de kile!). Parcă cerea indignarea întregii asistențe!... (vreo doi-trei s-au lăsat contaminați și deja mă priveau ca pe-un huligan cultural, care-mi bat joc de clasici!). Peste numai două decenii, pe scena Odeonului, regizorul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
altfel arderea cărților nu este un privilegiu al Dominicanilor? Gândiți-vă la Girolamo Savonarola, am citit undeva că piazza Signoria din Florența părea un cuptor și că pe toate ulițele adiacente grămezi de volume alimentau flăcările. Un bărbat, înalt și corpolent, ce ascultase în tăcere până în acea clipă, dar și servise mereu din felurile de mâncare aduse, ștergându-și cu dosul mâinii buzele unsuroase, i se adresă lui Tommaso cu o anumită îngâmfare și intenție de a-l lua peste picior
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ei. Primii care mureau erau, în general, cei bine clădiți. Oamenii mai piperniciți aveau cele mai mari șanse de supraviețuire. Atât în încercuire, cât și mai târziu, în lagărele de prizonieri, rațiile egal de mici nu le ajungeau celor mai corpolenți. - 86 Este interesant că, în lagărele de muncă sovietice, doar caii erau hrăniți potrivit dimensiunilor lor1. Fără îndoială, momentele Stalingrad și Kursk constituie repere ale apogeului nazist, dar și începutul sfârșitului pentru cel de-al treilea Reich. Participarea României, alături de
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
ei. Primii care mureau erau, în general, cei bine clădiți. Oamenii mai piperniciți aveau cele mai mari șanse de supraviețuire. Atât în încercuire, cât și mai târziu, în lagărele de prizonieri, rațiile egal de mici nu le ajungeau celor mai corpolenți. Este interesant că, în lagărele de muncă sovietice, doar caii erau hrăniți potrivit dimensiunilor lor. Fără îndoială, momentele Stalingrad și Kursk constituie repere ale apogeului nazist, dar și începutul sfârșitului pentru cel de-al treilea Reich. Participarea României, alături de Germania
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
pe Badale, dintr-odată binecuvântează unirea tovarășului de la Partid cu Anica. Finalul este complet fals și prin comparație cu singura secvență ieșită din comun a filmului : tentativa de viol întreprinsă în cadru natural, la locul de muncă, de sobrul și corpolentul Florinte asupra Anicăi. Omul chiar o înșfacă și o pune jos pădurenește. Este prima imagine care coregrafiază sexul în cadrul strict trasat acestui subiect de către propagandă. Vultur 101 (1957) sau „Agenturili” Fabricarea legendei propagandistice a „spionului imperialist” începe cu Viața învinge
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
s-o scoată din husă și care stătea În cufărul de sus, curată și unsă, lângă două cutii cu alice. - E o proprietate privată, a spus sec. Necunoscutul a Încuviințat, flegmatic. Continua să-l privească atent de la zece-doisprezece pași. Era corpolent, de statură mijlocie. Avea părul lung, de culoarea paiului. Purta ochelari. - Dumneata ești fotograful? Senzația de stinghereală i s-a accentuat. Individul spusese „fotograf”, nu „pictor”. Vorba făcea aluzie la o viață anterioară, și asta nu-i plăcea lui Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
parcare. Faulques a observat că se oprise să stea de vorbă cu paznicul portului și că-i saluta pe chelneri. Părea limbută, zâmbea frumos. Părul, foarte blond și lung, și-l strânsese Într-o coadă de cal. Era atrăgătoare, deși corpolentă și cu câteva kilograme În plus. Când a trecut prin fața mesei unde stătea el, pictorul de război a privit-o În ochi. Albaștri. Veseli. - Bună ziua, a spus. Femeia s-a uitat la el, uimită la Început, curioasă mai apoi. Vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cadre ideologice, în cea mai deplină conspirativitate. Tipul nr. patru este, de fapt, cel mai amuzant și simpatic, în felul său, dintre toți. Amestecul de bonomie, jovialitate ușor cabotină și semi-șmechereală propagandistică, bine rodată, îl caracterizează. Simulează cu gesturi largi, corpolente, dezinvoltura, dialogul liber, echidistanța și pluralismul opiniilor. Convingerile (sau, mai bine spus, dresajul ideologic), plus o mare suplețe adaptabilă îi dau o abilitate deosebită de a fi mereu insidios, nu însă și strident, totdeauna cu guvernul, dar niciodată violent cu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Magdeburg pe fratele Simon împreună cu alte persoane virtuoase, oneste și culte: fratele Marquardus cel Înalt din Aschaffenburg, fratele Marquardus cel Mic din Mainz, fratele Conrad din Worms și mulți alții. 55. Fratele Ioan din Pian del Carpine era o persoană corpolentă și mergea călare pe un măgar. Oamenii din acea vreme, datorită noutății Ordinului și a umilinței celui care călărea - după exemplul lui Cristos care a mers călare pe un măgar, și nu pe un cal - aveau un mai mare respect
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
decît pentru a grăbi arderea principalului combustibil, adică a grăsimii. Căci, după ce a fost fiartă, grăsimea uscată și chircită, numită acum „turtă“, încă mai posedă o cantitate mare de ulei. Focul e alimentat așadar cu aceste „turte“. Aidoma unui martir corpolent ars pe rug sau unui mizantrop ce se mistuie singur, balena arsă își furnizează propriu-i combustibil și se consumă în flacăra propriului trup. O, de-ar putea să-și consume și propriul fum! Căci se degajă unul îngrozitor și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu ne îndoim, pînă și Nelson Mandela a sesizat-o. 11 august În chiar ziua în care apărea în Monitorul textul meu despre amuzata paralelă Andrei Pleșu Mircea Crișan, aflîndu-mă pe bulevardul din Sinaia, văd pe trotuarul opus un ins corpolent făcînd notă frapant-diferită de restul pietonilor: mai întîi, pălăria, ceva între sombrero și canotieră, apoi toate celelalte, nou-nouțe, evident scumpe, cămașă în dungi bej, cu butonii manșetelor, vizibili cred, și de pe Vîrful cu Dor, pantaloni ou de rață, cu dungă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
te rog! 2 septembrie Stadionul din Copou. Tribuna... oficială. Remarcam, după '89, modificarea compoziției oficialilor: dispăruseră personajele îmbrăcate sinistru, în costume negre, cel mult bleumarin, și scuipînd coji de semințe în capul clasei muncitoare de la galerie, le luaseră locul inși corpolenți, cu aer prosper-afacerist, dar... dar și figuri ale protipendadei intelectual-artistice bahluiene. Semne bune. Iată însă că de cîteva meciuri încoace, tabloul se colorează tot mai altfel. Pe fotoliile din față, iau loc acum vîrfurile politic-administrative ale urbei, unele din ele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu sindromul generalizat de acromegalie eminesciană? Înapoiere-ncîntătoare. 23 mai Anii gigantismului grotesc. La sala Victoria, juriul (din care nu lipsea niciodată reprezentantul oamenilor muncii) tocmai ajunsese la sculptură: monștrii cu seceri și ciocane, cu răngi și picamere. Deschide ușa, scîrțîit, corpolentul sculptor T.G. Importanții jurați, cu ochi mirați pe el: ce e, tov. T.G.? Speriat, sculptorul întreabă: se mai pot aduce lucrări? Generoși nevoie mare, jurații zic: fugi repede și ad-o! Sculptorul: nu, o am aici. Și scoate sculptura din buzunarul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale lui Lucian Pintilie, le-aș judeca (un pic) altfel. Cum? Curtea sculptorului T.G. după treizeci de ani: o pădure de voievozi giganți, din piatră, lemn, ghips, ciment, călări, pedeștri, cu buzdgane, cu paloșe (era să spun cu picamere). Din corpolentul timorat ce prezenta atunci juriului (din care nu lipsea reprezentantul oamenilor muncii) sculptura de buzunar, n-a mai rămas decît omulețul ăsta cățărat pe scară, lucrînd, în dimineața asta, la mustața lui Mihai Viteazul, pe care și-a lăsat surplusul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei doi și te luminezi cam ce vor de la aceștia (vor, de altfel, răspunsurile pe care le-ar da ei, întrebați). Ce seară de... visul unei nopți de vară! de data asta cu un fost demnitar asezonat, rămas același jovial corpolent, nas adulmecător, ochi de păsăroi la pîndă. Și cu... și cu... un pictor, "maestrul", apelativ producînd, de fiecare dată, celor doi moderatori aferenta humectare extatică. Subiectul? Dărîmarea statuilor. E bine, adică, de dărîmat statuile? Chiar dacă întruchipează personaje istorice, mde, odioase
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de dărîmat statuile? Chiar dacă întruchipează personaje istorice, mde, odioase? E de prisos să ne îndoim că telegenicii moderatori nu obțin de la invitații din noaptea asta de vis ce vor. Întrebările lor (retorice) își găsesc împlinirea în oratoria ireproșabilă a telecompanionilor. Corpolentul atinge momentul de vîrf cînd se oprește la cazul (nedreptățit) al bardului (corpolent și el), fost sorcovar ceaușist, picat, vai, în dizgrația prezentului, și asta pentru că... pentru că... răii, revizioniștii literaturii amestecă, eroare! oroare! poeticul cu politicul. Înduioșător moment. Apogeul persuasiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne îndoim că telegenicii moderatori nu obțin de la invitații din noaptea asta de vis ce vor. Întrebările lor (retorice) își găsesc împlinirea în oratoria ireproșabilă a telecompanionilor. Corpolentul atinge momentul de vîrf cînd se oprește la cazul (nedreptățit) al bardului (corpolent și el), fost sorcovar ceaușist, picat, vai, în dizgrația prezentului, și asta pentru că... pentru că... răii, revizioniștii literaturii amestecă, eroare! oroare! poeticul cu politicul. Înduioșător moment. Apogeul persuasiv al celuilalt invitat: omul cu pensula mereu în mînă vrea să ne frăgezească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai e brațul ăla spăimos? În ce dimensiune s-o fi convertit? Magistrul Dima, jovial cu măsură, îți întindea în scîrboșii ani staliniști -, cînd brațul îți era scuturat cu un "noroc, tovarășe!" o mînă boieresc moale, în prelungirea taliei lui corpolente, frisonantă pentru fecioarele filoloage care luau notițe în prima bancă. "Braț molatec ca gîndirea unui împărat poet", îi plăcea magistrului să citeze, eminescian, făcînd alintat cu mîna voluta ce se cuvenea... E nelipsit de la vernisaje. O aschimodie cu nelipsitul aparat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dintr-o dată mai reușite. Televiziunile, presa ne străpezesc timpanele cu Pescaríu, Țurcașíu, Sechelaríu. Resemnarea noastră fiind singura soluție. Dacă improvizatul teleast ne strică doar digestia p.m., în schimb ignoranța celui ce-și pocește propriul nume ne-aruncă în pandalie (filologică). Corpolentul băcăuan, cu eșarfă tricoloră înconjurîndu-i globul pîntecului, crede că terminația moldovenească a propriului nume, cea corectă, Secheláriu, nu-i de rang și-atunci și-o sclifosește: Sechelaríu. Crezînd că, astfel, s-ar putea apropia de sonoritatea unui nume nobil: Catargiu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la microfon, e parcă ne-am afla în hala cazangeriei din fosta cetate revoluționară a Nicolinei. În cazul de față, măcar știm cu cine avem de-a face: bubuitorul personaj nu-și ascunde apartenența. E cumva mai delicată poziția altui corpolent local, care și el, de fiecare dată, de la același microfon, dar într-o surdină mai de țambal, nu uită să ne sperie că, vai, vai, vai, de mîine s-ar putea să sară în barca cealaltă, a puterii. Ca și cum ne-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
știai cred, pe fratele lui Piliuță, cel din Dorohoi, pictorul de firme, ei bine, una din fetele lui, fugită de mult cu un oficeriu, îmi bate acum cîteva zile la ușa atelierului: Poftim, zic, și-mi intră în atelier o corpolentă de-o tonă, o întreb ce vrea, iar corpolenta nici mai mult, nici mai puțin, că s-o las să stea în atelier, că-i la mare ananghie, n-are casă, n-are bani. Crezînd că, mde, corpolenta o fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pictorul de firme, ei bine, una din fetele lui, fugită de mult cu un oficeriu, îmi bate acum cîteva zile la ușa atelierului: Poftim, zic, și-mi intră în atelier o corpolentă de-o tonă, o întreb ce vrea, iar corpolenta nici mai mult, nici mai puțin, că s-o las să stea în atelier, că-i la mare ananghie, n-are casă, n-are bani. Crezînd că, mde, corpolenta o fi vreo încă nurlie, îl întreb pe conu Costică de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]