714 matches
-
de castitate care degajă din paginile nuvelei? Din faptul că între eroi aproape nu există atingere fizică. Este încă un element specific scrisului dostoievskian: absența vizualizării contactului fizic. Funcția haptică a privirii este imposibilă fără sprijinul pe imaginea lăuntrică a corporalității, care se formează tocmai din firele nevăzute ale atingerilor anterioare 6. Noi nu vedem cu adevărat ceea ce nu am atins cu mîna (mîna fiind luată aici în sensul foarte larg de posibilitate a oricărei atingeri prin intermediul oricăror mijloace, fizice și
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
politicăxe "„teoriepolitică", în lege și în politicile actuale ale statului cu privire la bunăstarea generalăxe "„liberalismulbunăstăriigenerale". Chiar și atunci când nu sunt pur și simplu excluse din sfera publică, femeile sunt practic absente și marginalizate din cauza asocierii lor cu roluri reproductive. Prin urmare, corporalitatea femeiască trebuie să capete o altă semnificație politică, astfel încât să nu ducă nici la evitarea responsabilităților de naștere și creștere a copiilor, dar nici la ieșirea femeilor din statutul de subiect politic, dacă ele dau curs facultăților reproductive. În baza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
unei etici umane. Această structură binară a omului mi-a marcat credința și spiritualitatea: nu sunt doar intelect, nici doar instinct. Evoluția a făcut astfel încât totdeauna să coexiste în mine o natură spirituală și una instinctivă. Spiritualitatea mea include totdeauna corporalitatea mea. Așadar nu cred în acea prezumție "spiritualistă" a omului în raport cu animalul și nici în aplatizarea "biologistă" a omului asupra animalului. Nu aparțin grupului de credincioși care au impresia că pot să șteargă cu Biblia în mână date ce fac
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Strategia trimite la credințele funebre, potrivit cărora mâncarea neconsumată la pomeni se lasă peste noapte pe masă pentru sufletul celui invocat. Atât ipostaza de neofit, cât și cea consacrată deschid tinerilor accesul către lumea morților, prin condiția spiritului liber de corporalitate. Același basm conține etapa liminară a inițierii, moartea fetei, pentru care nu se oferă nici o explicație. Mai mult, fecioara își anticipează traseul ontologic și își învață părinții cum să procedeze când zmeii o vor căuta: „fata o fo năzdrâvănă, iș
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în confrun¬tarea arhetipală. Ca figură opusă lui Dumnezeu, diavolul implică o coborâre în infern. Ambivalența monstru-maestru inițiator face din „k’iar tartaonu-ăl bătrîn”, la a cărui școală stă feciorul trei ani, un personaj complet, ce introduce feciorul în dimensiunea corporalității libere de formă: „Noi am învățat cum să ne fasem tot feliu d’e jigăn’ii sălbatice, sau muscă, sau păianjen, sau vultur, sau tot feliu d’e, d’e lucruri” (Cerișor - Hunedoara). Toate metamorfozele lui din momentul confruntării păstrează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se vede-acolo? - Ce să se vază, căluțu meu? Să vede un bostan de pepeni copți, [în] pârgă și pe marginea lui numa’ struguri copți” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Membrele inferioare ale calului reflectă imaginea tărâmului mitic, ca sugestie a corporalității mixte, ce permite armăsarului să se integreze în ambele dimensiuni. Pe jumătate sacru, animalul mijlocește accesul vizual în rama potcoavei, cunoscută pentru funcția sa augurală. Chiar el indică acest ochean care surprinde un sacru în pârg, ca moment ideal al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a neofiților este redată prin semnalul cromatic alb, ei fiind astfel vopsiți în Congo, pe coasta Luango. La fel procedează și populația Pangwe sau cea din Oceania, alteori o pudră fiind folosită pentru a da aparența de spirit lipsit de corporalitate. Atât tinerii, cât și fetele masai din Australia își acopereau fața sau întregul trup cu argilă albă în timpul procesului de trecere. Textele folclorice românești abundă în folosirea epitetului dalb, ce caracterizează cel mai frecvent fața neofitului, ca ipostaziere a spiritului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
batrânul), autoreflexivitatea (privirile în oglindă, confruntarea cu diferite euri, precum seara sau noaptea), spațiile carcerale (camera, strada, orașul, subsolul, cușca ascensorului), animale psihopompe (câinele), fascinația pentru detaliu, metalele (mercur, plumb, cositor), umbra, simbolurile cristice, inversarea, timpul și spațiul, masca, iedera, corporalitatea, Domnul Ioachim și Domnișoara Elvira ș.a. Poetul folosește un ton polemic, refuzând „colecția de alibiuri”, apanajul formelor și atitudinilor false și ironizând stările de blazare. Citatele sau trimiterile la scriitori ca Dino Buzzati, Eugen Ionescu, Thomas Wolfe, Luigi Pirandello, Adolfo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
fundalul febril al epocii actuale. Înzestratul poet basarabean Emilian Galaicu-Păun vorbește pasional de Poezie după poezie, făcând elogiul postmodernității. Iată-l demonstrând că în literatura noastră primează astăzi generația postmodernă; de unde: "conștiința parodică a textului, conștiința ironică a realului, asumarea corporalității umane, asumarea culturală a civilizațiilor postindustriale, însușirea formelor panligvistice și transliterare ale neoavangardismului Europei anilor '60-'70, luciditatea elaborării textuale, enciclopedismul, eclesionismul, conștiința critică, antimimesisul, democratizarea discursului, ludicul, textul (cu toate derivațiile posibile, de la "pretext", "context", "intertextualism", la "text în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
eseuri interdisciplinare, într-un spirit iconoclast, despre literatură și filosofie, pictură și teologie, gândire politică și gândire științifică. Între fenomenele literaturii occidentale din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, care suscită interesul autorului, se numără magia, mistica, kitschul, corporalitatea, timpul, spațiul, dar și personalități precum Thomas Morus, Th. Marlowe, Angelus Silesius, Pascal, Sfântul Ioan al Crucii, Sfânta Teresa d’Avila ș.a. sau personaje ca Hamlet, Don Quijote, Faust. Țară europsită (2002), volum prefațat de Horia Roman Patapievici, care apreciază în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
în atmosfera locului când voi transcrie pe curat aceste note de drum. VASILE GÂRNEȚ: Discut cu estonianul Peeter Sauter, răvășit și el de cele văzute în sălile muzeului din Ypres. Moartea înfățișată în cele mai mici amănunte - cele care dau corporalitate războiului, îl scot din tiparele publicisticii „angajate” și ale ideologiilor - pieirea unor tineri imberbi, secerați de gazul otrăvitor, te consternează. Mult mai mic ca suprafață, Muzeul In Flanders Fields îmi evocă Memorialul Holocaustului de la Washington, pe care l-am vizitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Al. Ciorănescu și mulți alții. Eseurile nu sunt lecturi „complete” ale textelor literare avute în vedere, ci prezintă spectacolul intelectual incitant al urmăririi temei teoretice alese, fundamentată în capitolele ori secțiunile introductive și generale. În Trupul neîndoielnic, supratema vizată e corporalitatea, senzualitatea textului, primordialitatea imaginii, a palpabilului și vizibilului în elaborarea textului literar, iar scriitorii ale căror opere alimentează reflecția eseistei sunt Virginia Woolf, Ernesto Sábato, M. Blecher, Jorge Luis Borges, Bruno Schulz și Yukio Mishima. Volumul Ochiul de linx (1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
și ușurință, practic fiind de regăsit peste tot și în același timp17. Dacă puterea regelui se aplică în mod direct de către agenții acestuia, prezentând astfel caracteristica vizibilității, puterea disciplinară se caracterizează prin invizibilitate; în primul caz, puterea se caracterizează prin corporalitate, în timp ce în cazul al doilea aceasta își pierde caracterul corporal, manifestându-se sub formă de undă. Emblema puterii disciplinare este considerat panopticonul, printre altele și pentru că obiectivează cel mai bine caracteristica esențială a acesteia: invizibilitatea. Am putea spune că puterea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
al doilea avantaj al puterii disciplinare în raport cu puterea regelui: ușurința, viteza și subtilitatea. Sunt acele elemente care îi constituie invizibilitatea. Invizibilitatea puterii disciplinare are drept efect reducerea semnificativă a rezistenței sau a revoltelor, efect generat tocmai de lipsa ei de corporalitate, de calitatea ei de a fi peste tot, fără a putea fi identificată ca atare undeva. Deși oportunitățile de a-i rezista par mult mai numeroase tocmai pentru că este ubicuă -, într-un sens foarte real nu este nicăieri, mai mult
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
cărora acționează; conformitatea rezultă din acțiunea constantă a constrângerilor invizibile, care ne aduce pe toți la același ansamblu de practici și credințe 36. Situația profesorilor se complică și prin faptul că ei preiau, prin natura lucrurilor, semnele puterii regelui: vizibilitate, corporalitate, intermitență. De aceea, școala a reprezentat (și va reprezenta) ținta preferată a rezistenței, chiar a revoltelor. Rezultatul paradoxal al confruntărilor în registrul puterii regelui îl constituie creșterea gradului de conformitate în registrul puterii disciplinare. "Șansa" profesorilor este o reformă centrată
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
alocuri parodic, care își asumă descendența onirică și neoexpresionistă. El tematizează actul poetic cu ironie livrescă și luciditate tragică. Marca specifică e un fel de „greață” sartriană de realitate și de literatură. Relațiile dintre realitate și ceea ce „descrie” poezia, dintre corporalitate și poem, dintre realul dinafară și cel dinăuntru sunt surprinse într-un dublu joc agonic, care epuizează posibilitatea sensului. Spațiul concentric al poemului devine absurd. Fluxul de asociații conceptuale, concrete ori livrești, uneori funambulești, nu duce la eliberarea unei emoții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
majore asupra viziunii antropologice bizantine este că această a doua natură nu înseamnă doar o schimbare a înfățișării și lucrărilor trupului, ci la fel de mult a cuprins și sufletul, mai precis, omul în ansamblul său. Funcțiile psihice au dobândit și ele „corporalitate”, fiind la rândul lor un fel de haină, de acoperământ al inimii, care în tradiția bizantină semnifică partea cea mai adâncă a omului, centrul ființei sale. O asemenea interpretare este legitimată de Epistolele Apostolului Pavel, în care acesta vorbește de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
perpetuîndu-se, în diverse formule ideologice, pînă în actualitate. Efortul lui Damasio de a-l deconstrui, fie și cu argumente științifice, nu reprezintă o întreprindere ușoară. Punctul forte al neurobiologului american (dincolo de cazul "Phineas Gage", care a demonstrat, avant la lettre, "corporalitatea" caracterului și, totodată, unitatea emoțio nal-rațională a persoanei) îl constituie cercetarea directă pe patologia (neuronală) umană, aptă de a furniza argumente anti-carteziene de prim rang. Voi lua un singur exemplu din gama largă de cazuri, oferită de Antonio Damasio. E
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
neurologic al identității, din acest unghi de vedere, emoțional-rațional), într-o fază de disoluție. Caracterul și întreaga lui ființă își schimbaseră formele de expresie și mijloacele de inteligibilitate. Antonio Damasio are, de aceea, convingerea că nu numai emoția și rațiunea, corporalitatea și identitatea, trupul și sufletul reflectă unități perfecte, ci, revenind la mitul cartezian, însuși organismul uman și mintea care îl coordonează se află într-o stare de organicitate insepara bilă. Mintea se construiește, postnatal, în integralitatea ei, pe rețeaua infinită
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe măsură ce experiența individului se amplifică și diversifică. Din interacțiunea lor rezultă caracterul (identitatea) umană și, ca atare, orice intervenție fie și infinitezimală -, fizică ori psihică, în interiorul acestei îmbinări armonioase, duce, invariabil, la distrugerea întregului (și nu doar a părților componente). Corporalitatea propriu-zisă își pune în evidență existența ca pe o reprezentare neurală, iar nu ca pe o entitate suficientă sieși, ființînd în afara funcțiilor mentale. "Sufletul respiră prin corp, iar suferința, fie că își are punctul de pornire în piele sau într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ei optic. Un tînăr cade din pat în mod repetat, încercînd să-și arunce jos propriul picior stîng, nerecunoscut ca aparținîndu-i. O tînără sportivă "uită", la un moment dat, că are un trup sub cap (apropo de reprezentarea neurală a corporalității sugerate de Antonio Damasio!) și se prăbușește din picioare, nemai fiind aptă de a se contura pe sine din punct de vedere mental (în dinamica acestui caz, Sacks confirmă teoria lui Damasio cu privire la unitatea minte-organism, aducînd în sprijin și psihanaliza
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sunt așadar anulate pe plan internațional, prin care prezența și acțiunea internațională a statelor este gândită descriptiv, dar și normativ ca o sferă distinctă de politica internă, de existențele concrete ale indivizilor, de considerente legale sau morale, chiar distinctă de corporalitatea, particularitatea acelor oameni care de fapt reprezintă statul pe plan internațional. Feminismul constructivist este preocupat de construcția normelor, instituțiilor, identităților pe plan global și de valorizarea lor genizată. Statul, așa cum este el prezentat sau dedus din majoritatea teoriilor relațiilor internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ticăit al celeilalte. Frumoasa fără corp este, după toate aparențele, al treilea panou epic, profitând sub toate aspectele de experiența celorlalte două. Tot ce fusese înainte stridență, sincopă, discontinuitate, diferență, asperitate se netezește, se nivelează, se estompează, se topește în corporalitatea tenace și totodată diafană a cuvintelor. C. pare aici extrem de aproape de limita pe care singur și-o fixează undeva: „Scrisul ca formă de rezistență la agresiunile unui trup ce suspectează lumea de irealitate și, mai mult decât atât, o trăiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
1993, 10-12; Tania Radu, Siberie fără glorie, LAI, 1993, 44; Ioana Pârvulescu,Un divorț amiabil / de la trupul literei la trupul femeii, RL, 1993, 35; Țeposu, Istoria, 116-117; Ioana Pârvulescu, Portret de grup cu Crăciun, RL, 1994, 48; Nicolae Bârna, Frumusețe, corporalitate, CC, 1994, 4-5; Petraș, Lit. rom., 171-172; Letiția Guran, Realitatea iluziei, VR, 1994, 3-4; Sanda Cordoș, Cartea de identitate G. ’80, ST, 1994, 12; Dicț. scriit. rom., I, 701-702; Cornel Regman, Fantezie și gospodărie, JL, 1996, 1-4; Perian, Scriitori, 187-190
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
își începe drumul către corp cu axioma: "A trăi înseamnă a reduce continuu lumea la corp, prin simbolistica pe care o propune." Discutabilă afirmație, dar acceptată ca atare ea are avantajul de a deschide cu destulă ușurință calea către imaginarul corporalității în două direcții. Formula modernă a corpului uman e definită în negativ. Există în carte o raportare constantă la un model ce tinde sa fie considerat invariantă, un eventual model "tradițional", al Europei medievale, al comunităților rurale și al societăților
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]