493 matches
-
se deschid înainte. Dar ce este izbitor e contrastul dintre liniștea locului în care se află Accademia di România - veritabilă oază de tihna și vegetație - si viermuiala umană de pe străzile capitalei italiene. Iar dacă ai prilejul de a nimeri pe Corso chiar de ziua națională a Italiei - așa cum s-a întîmplat cu invitații români care au aterizat pe Fiumicino chiar pe 2 iunie -, atunci mareea omenească venind în valuri și înțesînd piețele te buimăcește. După o asemenea baie de mulțime, reîntoarcerea
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
figurile ei exemplare, dar și pentru amatorii de cancanuri literare și amănunte picante din viețile scriitorilor, cartea poetului Vlaicu Bârna trage cortina lăsând la vedere unul dintre cele mai spectaculoase locuri ale lumii interbelice: cafeneaua literară. Volumul Între Capșa și Corso reunește, de fapt, două cărți: prima, purtând același titlu, a apărut în 1998, în timpul vieții autorului și îngrijită de acesta, a doua, Figuri din Parnasul interbelic, a rămas parțial inedită, doar câteva texte fiind publicate la sfârșitul anilor ’90, în
O microistorie a cafenelelor literare by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2630_a_3955]
-
Pe firul rememorării și cu evident apetit confesiv, autorul recreează, prin notații savuroase și observații atente, deseori subiective și pline de umor, atmosfera unei vremi când cafeneaua e un topos esențial pe harta bucureșteană. Imperial, Strobel, terasa Otetelișanu, Kübler, Capșa, Corso sunt doar câteva dintre numele acestor spații care-i găzduiesc pe scriitori și se află, în diferite momente, într-o competiție acerbă. Scriitorii au preferințele lor atât în ce privește localul, cât și locul pe care-l ocupă în interiorul acestuia, în funcție de opțiunea
O microistorie a cafenelelor literare by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2630_a_3955]
-
-și aici micul dejun și prânzul („la prima masă de lângă geamul ce dădea spre Calea Victoriei“), plângându-se de lipsa mijloacelor pecuniare care i-ar fi îngăduit și o cină delicioasă tot aici, sau pe Ion Barbu, care „în ciuda evadărilor spre Corso, (...) rămăsese fidel Capșei, cultul lui pentru Mateiu Caragiale implicând și acest atașament, pentru că în paginile Crailor se vorbea despre «birtul franțuzesc», cum era numită Capșa, și autorul se număra printre cei ce-l vizitaseră“. Tot pe Barbu îl vedem în mijlocul
O microistorie a cafenelelor literare by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2630_a_3955]
-
legat de romanul lui Mateiu Caragiale, calculând și plasând acțiunea Crailor..., și căutând cu obstinație un martor al acelei epoci; de altfel, portretul lui Barbu, eteroman și erotoman în același timp, e unul din cele mai consistente ale cărții. Cafeneaua Corso, unde se întâlnește grupul de intelectuali din Întoarcerea din Rai, e un punct zero al lumii literare bucureștene, într-o eternă competiție cu Capșa, mai modernă și mai emancipată, frecventată de o lume mai eclectică decât cea de la cafeneaua creată
O microistorie a cafenelelor literare by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2630_a_3955]
-
Niculescu, 16,90 lei); Marie Nimier - Regina tăcerii (Ed. Paralela 45, 15 lei); Constantin Beldie - Oamenii văzuți de aproape (Ed. Roza Vânturilor, 26,16 lei); Arthur Schnitzler - Întoarcerea lui Casanova (Ed. Niculescu, 18,53 lei); Vlaicu Bârna - Între Capșa și Corso (Ed. Albatros, 30,52 lei); xxx Totuși n-au fost singuri: solidaritatea intelectualității române și evreiești în anii 1900-1940 ( Ed. Universal Dalsi, 22,31 lei). presa la zi Fiction. ro. Noua revistă își trasează din start publicul-țintă: iubitorii culturii științifico-fantastice
Agenda2006-05-06-ptr timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284698_a_286027]
-
în largul pulover din lână groasă, precum o țestoasă în carapacea ei. Purta o mustață tăiată cu o precizie geometrică, pantalonii făceau pungi la genunchi, iar pantofii îi erau văcsuiți și lustruiți, deși de un model învechit, uzat. Asta văzu Corso din primul moment, înainte ca atenția să-i fie acaparată de enorma casă pustie, de pereții goi, de picturile de pe tavane, deformate de contururile capricioase ale unor bălți sau lagune mucegăite, cangrenate de ghips și de umezeală. ș...ț Vastul
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
pe jos, pe vechi covoare destrămate și cu culorile șterse de timp, cât mai departe cu putință de ferestre și de lumina plumburie filtrată prin ele, se aliniau într-o ordine perfectă o mulțime de cărți; peste cinci sute, calculă Corso. Poate o mie. Printre ele, multe codexuri și incunabule. Bune și vechi cărți legate în piele sau pergament, străvechi volume cu incrustații, cu ferecături pe coperți, in-folii, elzevire, în legături cu gofraje, cu garnituri metalice, cu caboșoane de protecție, rozete
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
al diavolului - zâmbea doar din gură și din mustața răsucită ca a vechilor juni-primi din filme; însă ochii îi avea tot ficși și inexpresivi, înconjurați de pungi desenate parcă de o insomnie care începea să dureze de prea mult timp. Corso îi observă mâinile fine, de aristocrat, când luă din ele paharul de coniac, al cărui cristal de cea mai bună calitate vibra ușor ducându-l la buze. - Superb pahar - îl elogie, ca să zică ceva. Bibliofilul era de acord, și făcu
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
trei degete de coniac din sticlă, casa despuiată. Ba chiar și a prezenței lui printre ele: elegant, palid și uscat strigoi. - Mai am doar unul la fel - răspunse cu o liniștită obiectivitate, în chip de confidență De aceea le păstrez. Corso îi primi mărturisirea cu o mișcare din cap. Privirea lui mai făcu o dată înconjurul pereților goi și se concentră avid asupra cărților. - Quinta aceasta a fost cândva foarte frumoasă - spuse. Celălalt ridică din umeri sub pulover. - Da; a fost, într-
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
păzească limes-ul de la Dunăre, apoi îi îmbogățești și sfârșești prin a-i face creditorii tăi... Până când într-o zi se răzvrătesc, te invadează și te jefuiesc - își privi interlocutorul cu o subită suspiciune -. Sper că știți despre ce vorbesc. Corso încuviință. Ajuns așa departe în relația cu gazda, lăsa deja să plutească între ei zâmbetul lui cel mai încântător de iepuraș complice. - Știu la perfecție - confirmă -: Cizme ghintuite călcând peste porțelanuri de Saxa. La asta vă referiți, așa-i?... Slujnice
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
în ochi, ca doi membri ai unei confrerii secrete după ce au schimbat între ei semnele de recunoaștere. În sfârșit, bibliofilul arătă cărțile și făcu un gest cu mâna care ținea cupa, ca și cum, la capătul probei de inițiere, îl invita pe Corso să treacă de o barieră invizibilă, apropiindu-se de ele. - Iată-le. Opt sute treizeci și patru de volume, din care, acum, mai puțin de jumătate sunt excepționale - bău puțin înainte de a-și petrece arătătorul peste mustața umedă, privind jur-împrejur -. Păcat că nu
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
excepționale - bău puțin înainte de a-și petrece arătătorul peste mustața umedă, privind jur-împrejur -. Păcat că nu le-ați văzut în epoca lor de glorie, aliniate pe rafturile lor din lemn de cedru... Ajunsesem să adun cinci mii. Acestea sunt supraviețuitoarele. Corso, care lăsase tașca de pânză pe jos, se apropie de cărți. Simțea mâncărimi în vârful degetelor, din pur reflex. Panorama era magnifică. Își potrivi ochelarii ca să detecteze, de la prima ochire, un Vasari in-quarto din 1588, ediția întâia, și un Tractatus
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
De fapt, asta fac toată ziua. - Ce s-a întâmplat cu restul? Bibliofilul privi spre fereastră, parcă punându-și aceeași întrebare. Se încruntase. - Închipuiți-vă singur - răspunse, și părea cel mai nefericit dintre oameni când se uită din nou la Corso -. Cu excepția vilei, a câtorva mobile și a bibliotecii tatălui meu, n-am moștenit decât datorii. Ori de câte ori am câștigat ceva bani i-am investit în cărți, iar când renta mea s-a sfârșit am lichidat tot ce s-a putut: tablouri
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
mai mare parte din ele, păstrând numai exemplarele cele mai iubite și mai valoroase... Nici dumneavoastră, de fapt nimeni pe lumea asta nu va înțelege niciodată prin ce-am trecut atunci: cărțile mele date pradă hienelor. - Îmi pot imagina - zise Corso, căruia nu i-ar fi păsat câtuși de puțin să ia parte la funeraliile acelea. - Credeți? Nu. Chiar dac-ați mai trăi un veac de-acum încolo, tot n-ați fi în stare. Numai să le despart în două categorii
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
curățenia, o zi pe săptămână, iar mâncarea mi se aduce din satul de jos... Aproape toți banii mi se scurg pe plata impozitelor către Stat pentru a-mi putea păstra vila. Zise Stat cum ar fi zis rozătoare, sau carii. Corso își luă mutra înțelegătoare, aruncând încă o privire pereților despuiați ai quintei. - Ați putea s-o vindeți și pe ea. - E adevărat - Fargas încuviință cu indiferență -. Dar sunt și lucruri pe care nu le puteți înțelege. Corso se aplecase să
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
rozătoare, sau carii. Corso își luă mutra înțelegătoare, aruncând încă o privire pereților despuiați ai quintei. - Ați putea s-o vindeți și pe ea. - E adevărat - Fargas încuviință cu indiferență -. Dar sunt și lucruri pe care nu le puteți înțelege. Corso se aplecase să ia un in-folio legat în pergament și îl răsfoia cu interes. De Symmetria de Dürer, Paris 1557, reeditarea ediției princeps latine din Nüremberg. În stare bună și cu margini late. Chestia aia l-ar fi sonat pe
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
de timp, aleg un volum și îl vând. Asta e ceremonia la care m-am referit înainte, când v-am deschis ușa. Am un cumpărător, compatriot de-al dumneavoastră, care vine de două ori pe an. - Îl cunosc? - se aventură Corso. - Nu știu dacă îl cunoașteți - fu răspunsul bibliofilului, fără a adăuga vreun nume -. Tocmai îi aștept vizita dintr-o zi în alta, iar când ați sosit mă pregăteam să aleg victima... - își agită una din mâinile lui fine prin aer
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
ciudat in-folio: Praxis criminis persequendi de Simon de Colines, 1541. Sau legătura aceasta mânăstirească cu patru nervuri și încuietoare metalică, la care vă uitați. Stiți ce-i înăuntru?... Legenda aurea de Jacobus de Voragine, Basilea 1493, tipărită de Nicolaus Kessler. Corso răsfoi cartea. Era un exemplar magnific, tot cu margini foarte late. Îl puse la loc cu grijă înainte de a se ridica ștergându-și ochelarii cu batista. Ce se afla acolo putea stoarce sudori din cel mai flegmatic om. - Dumneavoastră nu
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
niciodată probleme economice. - Știu asta - Fargas se apleca din nou să rectifice imperceptibil poziția cărții -. Dar dacă aș vinde tot, n-aș mai avea de ce să trăiesc; prin urmare nu mi-ar mai păsa deloc că nu mai am probleme. Corso arătă spre un șir de cărți foarte deteriorate. Se găseau acolo mai multe incunabule și manuscrise, dar nici unul, judecând după legătură, nu era posterior secolului al XVII-lea. - Aveți multe ediții vechi de romane cavalerești... - Da. Moștenite de la tatăl meu
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
grăbiți. Interesul meu nu e estetic, ci lucrativ. - Tot aia-i. Îmi plăceți. Fac parte dintre cei care cred că, în materie de cărți, moralitatea convențională nu există - se găsea în extremitatea opusă a încăperii, dar se aplecă puțin spre Corso, cu un aer confidențial -. Știți ceva?... Ca în legenda aceea pe care o aveți domniile-voastre, spaniolii, despre librarul asasin din Barcelona, și eu aș fi în stare să ucid pentru o carte. - Nu vă sfătuiesc. Omul începe cu o chestie
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
mințind, votând pe la anticipate și legislative, și altele de-aceeași teapă. - Ba chiar ajunge să-și vândă propriile cărți. - Întocmai. Fargas dădu trist din cap; apoi rămase nemișcat un moment, vizibil torturat de cugetări secrete. Revenindu-și, îl privi pe Corso îndelung, concentrat. - Toate astea ne duc - zise până la urmă - la problema care mă chinuia când ați bătut la ușă... Ori de câte ori încerc să înfrunt problema asta a mea, mă simt ca un preot abjurându-și credința... Vă surprinde că folosesc cuvântul
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
prin caracterele morfologice cu câini de tipul Pit Bull, Boerbull, Bandog și metișii lor; b) categoria a II-a: câinii din rasele Staffordshire Bull Terrier, American Staffordshire Terrier, Tosa, Rottweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila Brazileiro, Mastiff, Ciobănesc Caucazian, Cane Corso și metișii lor. Prin câini agresivi se înțelege: a) orice câine care, fără să fie provocat, mușcă sau atacă persoane ori animale domestice în locuri publice sau private; b) orice câine care participă la lupte între câini sau care a
Agenda2004-48-04-Dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/283093_a_284422]
-
de Studii din Napoli ,L'Orientale" (noua denumire a fostului Institut Universitar Oriental), româna face parte din disciplinele Departamentului de Studii pentru Europa Orientală, alături de mai toate limbile din Europa Centrală și Orientală. Există două specializări (în it.: indirizzo di corso di laurea): Limbi și culturi din Europa Orientală și Mediere culturală cu țările din Europa Orientală. Interesul pentru limba și literatura română este determinat de diverși factori: alegerea, în cadrul specializării, a unor materii care prezintă unele afinități între ele și
Cum se vede din Italia cultura română by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/10767_a_12092]
-
zbuciumă și se frământă. Căutările lor sunt sterile, viața este, pentru cei mai mulți dintre ei, lipsită de sens și idealuri. Tristețea, deznădejdea, exasperarea sunt dominante. Lupta dintre generații, dragostea, sexualitatea, creația, sensul vieții, moartea constituie câteva din temele discutate la cafeneaua Corso. Scenele violente (siluirea servitoarei de către Emilian, a doamnei Dobridor de către Ilieș), realizate "în sine", insistă excesiv asupra amănuntelor "tehnice", autorul nesfiindu-se de eventualii lectori pudibonzi. Pavel Anicet, personajul principal, este un tânăr blond cu o statură atletică, frumos, puternic
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]