491 matches
-
s-a atras atenția că familia mea e în țară, deci, să fiu atent ce fac, sau vorbesc dincolo), am descoperit perspectivele picturale din Umbria. Un veritabil amfiteatru natural (orașe-cetăți și coline) contemplate din parcul de la capătul animat al lui Corso Vanucci. Vanucci zis Peruginio, maestrul lui Rafael, cum știm. După Umbria, am călătorit, în anii următori, aveam faima de obsedat de Italia, în Toscana, la Florența Medicilor, de aici un titlu ambiguu al unui volum de versuri din 1976, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în poezia mea: "...Eu unul urc pe Pietrele Nordului prin/coridorul secret al Ochiului Orb/ și cu celălalt văd hârtiile care-mi sosesc pe biroul/ meu de la etajul XI din Palatul administrativ,/ cu o mână înfig bâta asta de la Gregory Corso între/ jnepenii de pe munte, cu cealaltă semnez dările/de seamă pentru primărie și cârtesc..." (din Bătrânele versuri, în Aur și iederă, 2011). A.B.De când ne cunoaștem noi, Domnule George Vulturescu? Sunt atât de multe amintiri frumoase, evenimente, fotografii... Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
abia stors, sau cu un ceai rece, cu gheață și sirop. În fiecare zi, grupuri întregi de tineri invadează mesele de la Nestor, de la Athénée Palace sau Capșa, de la Suchard pe Tache Ionescu, de la High-Life pe Victoriei colț cu Franklin, de la Corso, Imperial sau Café de la Paix, de la Pariziana pe Văcărești, de la Zamfirescu sau Peristeri, ca să nu mai vorbim de cafenelele din pasajul Macca și alte zeci și zeci de cafenele de cartier, care numai din cauza amplasamentului mai ascuns, nu a ofertei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pur și simplu de lumină. „Sublimarea nopților” la Bordeaux a început odată cu alegerea ca primar a lui Alain Juppé, care a dat o nouă imagine orașului nocturn, prelungind până spre miezul nopții programul turiștilor sosiți aici. Lume în plimbare pe corso (Rue Sainte Catherine). Nelipsitele pizzerii, baruri de vinuri cu vitrinele scoase în stradă, etalând colecții din pivnițele château-urilor din regiune. Sunt și mulți turiști veniți la Sărbătoarea Vinului, care va începe la sfârșitul lunii. Au sosit mai devreme, probabil pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu locul, plimbându-ne prin oraș. Centrul e la doi pași de hotel. Deși orașul a fost distrus în război, se pare că noile clădiri refac perimetrul și amplasamentul celor vechi. Astfel, există o „promenadă” largă numai pentru pietoni. Un Corso turistic. Ce ne izbește este mulțimea de magazine mari, supermarketuri: Karstadt, C&A, Salamander, Marc&Spencer ș.a. De aici, mă gândesc, ne vom putea face cumpărăturile, prețurile sunt mai mici în Germania decât în Franța. Hoinărind așa, fără vreun țel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi mai fragil, mai nesigur și mai elocvent, ca metaforă, pentru condiția umană?... Nu știu cât s-a cheltuit cu organizarea Expoziției mondiale, însă cu „jucăria” aceasta pentru copii și maturi se câștigă zilnic bani grei, căci la cele două capete ale „corsoului“ aerian se formează cozi în continuu. Cum avem bilete tur-retur, urcăm din mers în altă „pastilă” galbenă, de data aceasta, împreună cu un grup de școlărițe exuberante, și traversăm în direcție inversă mirobolanta sinteză a umanității. VASILE GÂRNEȚ: Sincer vorbind, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
profuziune de detalii și o tehnică a prezentării dozată, ca semn al unei experiențe bine însușite. Ne spune câteva lucruri despre strada pe care locuim, Under den Linden, care înseamnă în traducere „de sub tei” - poetic, nimic de zis. Este un corso berlinez al epocii clasice, o arteră celebră pentru cei 1.000 de tei, plantați în 1647 și reînnoiți, periodic, de edilii orașului. Un Champs Elisées mai mic, încununat cu Porțile Brandenburg și de Coloana Victoriei, înălțându-se în mijlocul unei rotonde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fin-perfidă și amabilă cum sunt curtezanele mai bătrâne cu cele tinere, îl ajută pe tânărul berbecuț Grobei să se apropie de grațiile Leliei. Ba, mi se pare chiar că, într-un moment când frumoasa demimondenă se vântura cu alții pe corsoul din Sinaia, nu-l lasă să plece cu buza umflată pe timidul bănățean care-o căuta pe viitoarea sa logodnică și îi oferă propriile ei grații! O scenă „erotică” care îi plăcea mult amicului meu Ion Groșan, nuvelist român de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
întorceam acasă, Tante mă aștepta cu masa - trecuse de 75 de ani, dar era încă energică, fericită de a-l putea îngriji „ihren kleinen Goldi!”, mă culcam pentru un ceas sau două și apoi, în jur de șase, ieșeam, traversam corsoul - casa stră-mătușii se afla pe malul Timișului, lângă Teatru și liceul „C. Brădiceanu”, azi cumpărată de un rom și dărâmată, pe locul ei înălțându-se o hidoșenie de beton! -, îi băteam în geam lui Pax, doctorul Panciu, și-l luam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cei care-și încercau norocul în aventuri sau din "pyros" foc. Alături de acești "profesioniști" au acționat veacuri de-a rândul "corsarii", membrii unei branșe "oficializate". Corsarii erau "pirați cu diplomă", dispunând din partea autorităților lor regi, prinți, guvernatori de "Patente de corso" o autorizație care le dădea dreptul să atace navele statelor cu care țara lor se afla în război sau conflict și care, în caz de captură, le conferea statutul de "prizonieri de război", nu de pirați-bandiți. Ca atare, cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
onoare a salvat-o? Corsarii cubanezi au fost activi aproape un secol, între preluarea Jamaicăi de englezi, la 1655 și ocuparea Havanei de către englezi, la 1762. Doar în perioada 1739-1742 au fost acordate în porturile cubaneze 50 de "Patente de corso"! Au capturat sute de nave, adunând milioane de pesosi de aur și argint, mii de prizonieri și de sclavi. S-au "remarcat" printre aceștia Diego Placido Vazquez de Hinostroza, Andres Manso de Contreras, Juan Poveda, Juan de Morfa Geraldino. Corsarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
locuiam în vecinătatea imediată a fru moasei biserici al cărei nume îl purta. Iar ca să ajung la grădina publică („Grădina Mare“) și apoi, prin străzile Golești și Galați, în piața centrală, a Sfinților Arhangheli, iar de acolo în strada Regală, Corsoul brăilean, nu aveam alt drum decât acela. Întorcându-mă în cartierul copilăriei, să spun că era o zonă a vechii Brăile tipic istratiană. Am evocat-o de altfel și altă dată, în fugă, când am scris un studiu despre autorul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de palmă și strânse la spate cu ace. Înăuntru, în magazin, Inge Wenzel mai seamănă și azi cu cea mai bună prietenă a mea, care era înaltă, subțire ca un lujer și nebună după îmbrăcăminte. Când ieșea la plimbare pe corso în noua ei rochie, croitoreasa i-o și cosea pe următoarea. Această prietenă - tare dornică de plăcerile vieții și frivolă, un copil citadin - se pricepea de minune să-și rotească ochii, nu medita la sensul cuvintelor și disprețuia regimul politic
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
purificată“, nu pot să nu mă gândesc la unele sloganuri auzite demult, în copilăria mea sibiană, când superbii ofițeri germani, în uniformele lor impecabile, aproape că asediaseră Hermannstadt-ul, iar noi, mama și cu mine, tremuram când ieșeam la plimbare pe Corso cu Frau Weiss, proprietăreasa noastră evreică. Pe vremuri, când Madi (Mariana Marin) încă mai trăia și mulți poeți germani din Aktionsgruppe Banat veneau la ea acasă (locuiam foarte aproape și ne vedeam zilnic), ea povestea întâmplări halucinante cu securiști deghizați
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care-și vede molcom și șugubăț de-ale sale. Cheflii simpatici ce-și susțin reciproc echilibrul precar, gardieni în căutare de cloșarzi adormiți prin parcuri, pitorești fanfare provinciale învăluind într-o dulce după amiază duminicală pașnicele defilări ale localnicilor pe Corso ... Fără a-și pierde stângăcia înduioșătoare, ce-i conferă de altfel autenticitate, desenul lui Mihai Dascălu ... a învățat să se integreze unei compoziții sugestive” Victor Ernest Mașek - Estetician, Doctor în Filozofie “Spre deosebire de ceilalți naivi, Mihai Dascălu nu mimează, nu-și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a fost conducător de doctorat, specializarea Stilistică și poetică. De-a lungul anilor a predat cursuri de Stilistică, Poetică, Teoria limbii, Lingvistică românească (Sintaxă), Poetica eminesciană, Stilistica și poetica imaginarului. În luna septembrie 1974 a urmat un stagiu de pregătire Corso di alta cultura, organizat de Fundația „Giorgio Cinni“ și Primăria Veneția (Italia), iar în lunile iulie-august 1991, 1992, cursuri speciale consacrate limbii literare italiene, organizate de Università per Stranieri din Perugia (Italia). Prof. dr. Dumitru Irimia a fost: decan al
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
închideam ochii să o văd și mă simțeam cam "de veghe-n lanul de secară". Așteptam trenul; hotărâsem să mă agăț de primul tren, indiferent de direcție; peste două zile, întors acasă, voiam să-i dau fetei o scrisoare pe "Corso", unde ne plimbam în fiecare seară. Așa era moda, trebuia un semn; o scrisoare era potrivită... Nu am așteptat mult. Printre linii, unde creșteau în voie maci roșii și măzăriche, se apropia o pereche de tineri, ținându-se în echilibru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
comenzi de basoreliefuri și de mozaicuri neașteptate, ce și-au găsit locul sub colonadă sau la baza ei, într-un amestec, neplăcut la privit, de sculpturi ce semănau a conopidă și a linoleum pentru odaia de baie. Imediat ce ieșeai de pe Corso 30, rămas de secole neschimbat la dreapta și la stînga, cu excepția Viei Condotti care se voia, prin calitatea vitrinelor, un fel de Rue de la Paix31 magazinele deveneau niște dughene, iar gazul, dat cu zgîrcenie, lumina vitrinele cu niște felinare exterioare
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
imobilizată în rada Taranto, din ordinul Marelui amiral, ducele de Geneva; ducele de Aosta, căsătorit cu prințesa Elena a Franței, domina întreaga familie prin înălțime și prestanță, așteptînd să facă o figură excelentă în calitate de comandant de armată pe frontul din Corso. În ceea ce privește pe moștenitorul tronului, voi avea ocazia să povestesc mai mult, despre el ca rege, în perioada neutralității din 1914, a războiului și după războiul fascist. Cînd am sosit la Roma, viitorul Victor Emmanuel al III-lea locuia în afara privirilor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
scînduri și carton, ridicate de Potemkin pentru a-i impresiona pe călătorii occidentali care vizitau Rusia (Iosif al II-lea și Diderot). 28 Autorul vrea probabil să spună Cetatea Vaticanului. 29 Palezzo Venezia este sediul președenției consiliului de miniștri. 30 Corso Vittorio Emanuele. 31 Stradă largă ce leagă piața Operei de grădina Tuileriilor, trecînd prin piața Vendôme, unde sînt regrupate prăvăliile celor mai de seamă bijutieri: Cartier, Boucheron etc. 32 Cacciocavallo înseamnă cașcaval. 33 Trăsuri cu două locuri și coviltir, trase
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care Iancu Brezeanu, sau cei lirici de la Teatrul de Operetă condus de C. A. Grigoriu, care funcționa, în această perioadă, în grădina din spatele T.O. După primul război mondial faima localului se stinge, boema literar-artistică migrând spre mai elegantele restaurante Corso și Capșa. În 1931 imobilul este demolat, pentru a face loc Palatului Telefoanelor, T.O. rămânând doar un reper în tradiția boemei artistice bucureștene, comparabil cu acela constituit de mult mai vestitele cafenele pariziene Procope și Vachette. Repere bibliografice: Victor
TERASA OTETELESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290155_a_291484]
-
Iisus o zis: „Ăstea nu se pot respecta. Uite, asta e legea nouă care se poate”. Deci nu poți să zici, de exemplu: „M-am Întâlnit pe stradă, să zicem, cu Ilie Berghezan, nu? M-am Întâlnit În Sibiu pe Corso. Păi, dom’le, m-am Întâlnit intenționat, programat, nu așa, Întâmplător”. Ați fost În lot cu Berghezan 5? Da. Da’ nu la prima arestare, ulterior, la a doua, că ei o fost arestați după aia... Așa. „Deci nu te-ai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lucra aici Eminescu - pe Calea Victoriei nr. 60, colț cu strada Ion Câmpineanu). 148. Într-o clădire din fața fostului restaurant Cina se afla, la etaj, în perioada în care Bacalbașa își scria amintirile, sediul Automobil Clubul Român, iar la parter cafeneaua Corso. 149. Astăzi strada C.A. Rosetti. 150. Clădirea Fundației Universitare Carol I a fost edificată între anii 1891 și 1895 (pe locul casei Manu); aripa dinspre Ateneul Român și corpul central (ridicate pe locul casei Păucescu) au fost terminate însă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Industrie café-chantant-ul („șantanul“): Pațac 137, 138; Stadt Pesth (Orașul Pesta), 118, 138 cafeneaua: „La Brener“ 133; Briol 133; Bruzzesi 116; Café Français (N. Cazes) 133; Capșa 59, 118, 127, 130, 131, 141, 246, 303 ; Café Labes 133; Concordia-nouă 129, 133; Corso 121; Fialkovsky 131, 132, 154; Fieschi 130, 132; „La Iancu“ 132; Kubler 116; Oteteleșanu (Terasa) 115, 156; „La Podul de fier“ 118, 134; „La Radu“ 133; 67; Riegler 120, 134, 162; Stadt Pesth (Orașul Pesta) 118, 138; Ströbel 133; Tripcovici
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cafeneaua): 129, 133 Concordia-veche (hotelul): 49, 64, 129 Conservatorul de Muzică (str. Lipscani): 123, 145 Conservatorul de Muzică și Artă Dra matică (Piața Valter Mărăcineanu): 150 Consiliul de Miniștri (cancelaria): 125 Constantin (birtul; grădina): 303 Constantinescu, Iorgu (cofetăria): 54, 131 Corso (cafeneaua): 121 Cosman (Kosman; bodega): 417 Cotroceni: 110, 270 Creditul rural: 127, 198 culoare (sectoare administrative): de Albas tru 259, 403; de Galben 258-260, 262; de Negru 403, 407; de Roșu 144, 259, 260, 263; de Verde 244, 245, 258
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]