500 matches
-
intră pe această cale a corupției, azi face un lucru, mâine un altul. Ia viața, uzurpă și se vinde în continuu”. În practică, explică el, „e ca și cum ar înceta să mai fie persoană și ar deveni o marfă”. Dimpotrivă, cel corupt „este chiar o marfă! Cumpără și vinde: „«Acest om, da, costă mult: tu îl poți cumpăra și îl poți vinde după aceea!» Aceasta e definiția. E o marfă!”. În literatura filosofică și sociologică contemporană, termenul „comodificare” indică transformarea în mărfuri
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
caracterul corupției care lovește mereu în al treilea, în cel care stă în afara legăturilor stabile dintre cel ce corupe și cel care se lasă corupt. Papa Francisc a surprins aici punctul nevralgic, când a observat cu precizie: „Dacă vorbim de corupți politici sau de corupți economici, cine plătește aceasta? Plătesc spitalele fără medicamente, bolnavii care nu sunt îngrijiți, copiii fără educație. Ei sunt modernii Nabot, care plătesc corupția celor mari. Și cine plătește unui prelat? O plătesc copiii, care nu știu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
mereu în al treilea, în cel care stă în afara legăturilor stabile dintre cel ce corupe și cel care se lasă corupt. Papa Francisc a surprins aici punctul nevralgic, când a observat cu precizie: „Dacă vorbim de corupți politici sau de corupți economici, cine plătește aceasta? Plătesc spitalele fără medicamente, bolnavii care nu sunt îngrijiți, copiii fără educație. Ei sunt modernii Nabot, care plătesc corupția celor mari. Și cine plătește unui prelat? O plătesc copiii, care nu știu să facă semnul crucii
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
deci încă o dată corupția de impersonalitatea tipică unui proces anonim și fatal, atribuind o înfățișare și celui de-al treilea care plătește prețul corupției. Acest al treilea are înfățișarea săracilor și a atâtor persoane slabe și inocente, precum fiii celui corupt din cazul precedent, dar și oneste, pe care Papa Francisc le definește „martiri ai corupției”. 5. Între simulare și acceptare socială Omul corupt, în descrierea Papei Francisc, e un simulator, adică unul care arată că aude ceea ce nu aude, sau
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
de ceea ce spune sau face. Nu mai sunt obstacole. De aici senzația că oamenilor corupți le merge mereu bine, că reușesc să „apară cinstiți”, „deoarece experiența spune că aceste atitudini produc rezultate bune”. De aici derivă caracterul „triumfalist” al celui corupt, care „integrând în personalitatea sa situații stabile de degenerare a ființei, o face în așa manieră că stimulează un sens optimist al existenței până la punctul de a se îmbăta cu acea anticipare a escatologiei care este triumfalismul”. 6. Corupția religiosului
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
de comunicare și de interacțiune, cu metode și practici specifice. E suficient să citim cronicile jurnalistice în care sunt povestite diferitele cazuri de corupție, pentru a ne da seama cât de adevărat este acest fapt. Interceptările telefonice ale dialogurilor între corupți sunt paradigmatice în acest sens. Corupția ca rău obișnuit înseamnă că devine o consuetudine, adică o formă de viață stabilă, repetând (fie cu fapte practice sau de cunoaștere) mai întâi cu o conștiință voită, care apoi se transformă într-o
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
automat, și mai mult sau mai puțin ca un reflex, cu rezultate tot mai „ușoare” și „corespunzătoare” cu natura sa distructivă. Corupția este deci o stare de rău care se dobândește progresiv și de aceea „nu ne transformă automat în corupți”, ci în cadrul „unui drum lung” în care „se avansează alunecând”. Aceasta înseamnă că până când nu se „cristalizează” în noi avem mereu posibilitatea să ne schimbăm viața. De aceea trebuie să rămânem mereu vigilenți, să discernem și să fim capabili de
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
1-7, unde citim: „Duhul Sfânt, care învață, fuge de păcăleală, se ține departe de discursuri fără sens și este îndepărtat de apropierea nedreptății”. „Unde există amăgeală - subliniază Papa Francisc - nu este Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este diferența între păcat și corupt. Cel care trăiește o viață dublă este un corupt. Cel care păcătuiește, dar nu vrea să păcătuiască, ci este slab sau se găsește într-o condiție la care nu poate găsi o soluție, de aceea aleargă la Domnul și cere
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
păcăleală, se ține departe de discursuri fără sens și este îndepărtat de apropierea nedreptății”. „Unde există amăgeală - subliniază Papa Francisc - nu este Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este diferența între păcat și corupt. Cel care trăiește o viață dublă este un corupt. Cel care păcătuiește, dar nu vrea să păcătuiască, ci este slab sau se găsește într-o condiție la care nu poate găsi o soluție, de aceea aleargă la Domnul și cere iertare, acestuia Domnul îi vrea binele, îl însoțește, este
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
corupți nu”. Corupții, în sfârșit, nu știu ce este umilința. Isus îi asemăna cu mormintele văruite: frumoși pe dinafară dar înăuntru plini de oase putrede. „Un creștin care se laudă că este creștin, dar nu trăiește o viață de creștin, este un corupt”. Capitolul VIII De ce omul corupt nu poate fi iertat În ultimă instanță marea diferență între păcătos și corupt constă tocmai în faptul că primul este încă deschis iertării, iar al doilea nu o mai caută. Păcătosul știe că a greșit
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
există o indiferență față de transcendență: în fața lui Dumnezeu care nu obosește să ierte, coruptul se prezintă ca autosuficient în expresia mântuirii sale: obosește să ceară iertare”. Adevărata imanență, ca prima cauză a lipsei de iertare, constă în faptul că cel corupt, construindu-și propriul sistem de mântuire, se plictisește să ceară iertare: nu este Dumnezeu care nu oferă iertarea, dar e pur și simplu cel corupt care nu mai caută o astfel de iertare. Faptul că la rădăcina oricărei atitudini corupte
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
iertare”. Adevărata imanență, ca prima cauză a lipsei de iertare, constă în faptul că cel corupt, construindu-și propriul sistem de mântuire, se plictisește să ceară iertare: nu este Dumnezeu care nu oferă iertarea, dar e pur și simplu cel corupt care nu mai caută o astfel de iertare. Faptul că la rădăcina oricărei atitudini corupte există o oboseală față de transcendență însemnă, deci, că „în fața lui Dumnezeu care nu obosește să ierte, coruptul se prezintă autosuficient în expresia mântuirii sale”. În
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
de corupție”. Coruptul se fixează pe lucruri, nu înțelege milostivirea și pietatea; nu se deschide mântuirii pline de iubire a lui Dumnezeu, dimpotrivă caută să-i păcălească pe Dumnezeu și pe alții. Și iată aici celălalt motiv pentru care cel corupt nu poate fi iertat: încă o dată pentru că este în așa măsură „obișnuit” să acționeze corupt că sfârșește prin a anestezia sentimentele sale morale și spirituale profunde. În mod precis: o dată anesteziate rădăcinile sale morale, „cu dificultate cel corupt poate ieși
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
care cel corupt nu poate fi iertat: încă o dată pentru că este în așa măsură „obișnuit” să acționeze corupt că sfârșește prin a anestezia sentimentele sale morale și spirituale profunde. În mod precis: o dată anesteziate rădăcinile sale morale, „cu dificultate cel corupt poate ieși din această stare din cauza unei remușcări interioare”. Fără o remușcare interioară nu se mai caută răscumpărare și ajutor pentru a ieși din corupție. Aspectul imanenței este vizibil în faptul că omul corupt se atașează de ceea ce crede că
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
omul corupt se atașează de ceea ce crede că este tezaurul, adică de putere, fie politică, economică, spirituală sau religioasă. Aici subversiunea logicii creștine este puternic subliniată de Papa Francisc: începând de la Isus, puterea poate fi trăită doar ca slujire. Cel corupt nu poate fi iertat pentru că nu se pune în discuție, nu „recunoaște” starea sa de viață, dar cunoaște și aplică toate subterfugiile numai să nu se privească în față, „se joacă cu adevărul”, întunecă comoara sa și o acoperă cu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
mai dezleagă inima, ferecată în satisfacere și autosuficiență. În definitiv, nu are speranță și nu așteaptă iertarea deoarece nu se simte în păcat. Capitolul IX Mai mult decât iertată trebuie vindecată Ar fi o distorsiune să conchidem că pentru cel corupt există doar calea pierderii radicale. Este evident că, după Papa Francisc, cel corupt nu găsește iertare deoarece nu mai simte exigența de a o căuta. Este trecerea decisivă: omul corupt se înșurubează în sine însuși (imanența și autosuficiența sa, lumea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și nu așteaptă iertarea deoarece nu se simte în păcat. Capitolul IX Mai mult decât iertată trebuie vindecată Ar fi o distorsiune să conchidem că pentru cel corupt există doar calea pierderii radicale. Este evident că, după Papa Francisc, cel corupt nu găsește iertare deoarece nu mai simte exigența de a o căuta. Este trecerea decisivă: omul corupt se înșurubează în sine însuși (imanența și autosuficiența sa, lumea amăgirii și a complicității sale, a duplicității sale) într-un asemenea mod că
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
vindecare. Poarta de ieșire a corupției este cererea iertării, căința. Și pentru aceste persoane, al cărui păcat este așa de mare în ochii lui Dumnezeu încât să merite blestemul, există o cale de ieșire, există o poartă de ieșire pentru corupți care îi determină să nu moară „cu inima coruptă”: este căința. Într-o pagină a Primei Cărți a Regilor (21,17-29), comentează episcopul Romei, „Ahab și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat în sac și a postit. Se culca îmbrăcat
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Precum Zaheu cere iertare Domnului pentru păcatele sale și spune: „Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit” (Lc 19,8). În orice caz, există o cale de ieșire pentru corupți. În acest mod Papa Francisc a asemănat experiența lui Ahab cu cea a „omului bun, care căzuse în corupție: sfântul David: «Am păcătuit!». Și plângea și făcea penitență; se căia”. Deci „a cere iertare” este „poarta de ieșire pentru afaceriștii
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
corupți”. De fapt, „Domnului îi place aceasta: iartă, dar o face când cei corupți fac ceea ce a făcut Zaheu: «dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit!»”. Dacă acesta este pasul fundamental pe care trebuie să-l facă cel corupt, mai sunt și alte dispoziții care pot ajuta la vindecarea unei inimi corupte. Înainte de toate Dumnezeu de fapt nu îl abandonează niciodată definitiv pe omul corupt, „în general Domnul îl salvează prin intermediul probelor care apar în urma unor situații pe care
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
stil de viață. Reluarea și actualizarea unei astfel de paradigme a convertirii vis-à-vis de corupție, înseamnă articularea consecințelor, în cadrul unui proces moral și spiritual, a celor trei faze cunoscute: a vedea (adică a recunoaște corupția și eventual propria stare de corupt; dar pentru o comunitate civilă și creștină azi înseamnă cunoașterea și analizarea tot mai profundă a fenomenului corupției, locale și globale, descoperind cauzele...); a judeca (adică a discerne răul concret, devenit obișnuință, cu consecințele sale asupra persoanei, a altora, a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
trebui adevărate panacee, Care să le taie apetitul pentru somn și logoree. Campanie anticorupție În ampla și mediatizata campanie, P.S.D. a făcut o descoperire stranie: Oricât ai vrea, nu ai cu cine să te lupți, Pentru că există corupție, dar fără corupți. Prea mult! Posesorii certificatului de revoluționar, Plusează pentru privilegii, iar. Ei manifestă o degradantă lăcomie, Când majoritatea populației se zbate-n sărăcie. Glume și gafe Un arogant și mare om de stat Și-a oferit ouăle la numărat Face gafe
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
scriu Acuma, când ne despărțim? E prea târziu, Noi nu ne mai iubim. Cuvinte dragi de-amor Le-am tot rostii la timpul lor. Atll le-am repetat... Ne-am înșelat..." Cei din public, îmbogățiții și colaboraționiștii orașului, putred de corupți, păreau să fi uitat până și ei Sodoma josnică și monotonă a vieții lor. Unii tăceau, privind sticlos în fața ochilor. Alții duceau paharul alungit de șampanie la gură și beau din el mult mai mult decât de obicei. Femeile, multe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
principalul motiv pentru care mă Înțeleg de minune cu Gus Bain, Peter Inglis și cu alți trei bulangii de polițiști, adică: Roy, pe care-l știu de la Lojă, Muir, cu care am lucrat În brigada antidrog și care e un corupt acceptabil și Considine, care pare OK. Deci s-ar părea că Însuși Toal conduce echipa asta care lucrează la cazul cioroiului dilit. Deși mă perpelesc ca curu pe dinăuntru când o văd aici pe vaca aia mică și prostuță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Încep să-ți povestească totul despre ei. Adică „Fac chestia asta ilegală“ sau „Nu bag asta În contabilitate“. Toți fac așa. Unul nu-i mai breaz, spune el, ridicând tonul de furie, corupți de rahat. Toată gașca, toți sunt niște corupți de rahat. Îl ginesc pe Toal cum se ridică și se cară, puțoi băgăreț care trage cu urechea. — Exact. Iar tu ești ofițer În forțele de ordine, Îi spun eu. — Așa-i, și asta nu poasă-nțeleagă neam nenorocita naibii. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]