743 matches
-
ești tare, nu te dai ! - Am venit oleacă la sfânta biserică. Am visat-o azi noapte pe mama, parcă ședea într-un nour și era luminată. De-acu a fi timpul și pentru mine. - Nu te potrigi. Iarba tânără e cosită, nu dudăul, spuse cu regret cealaltă. - Mă cheamă, se dezlănțuise surda fonfăit. De câte ori am visat-o, s-a dus câte unul de-ai noștri. Acuma eu am mai rămas și mi-a venit rândul și mie. Dar am
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cea lungă, iar țăranii munceau din zori până în seară. După ce orezul și meiul se strângeau de pe câmpurile neroditoare, femeile și copiii băteau tecile și le treceau prin îmblăciu. Nu erau pentru hrana lor, căci le dădeau la birul anual. Fânul cosit printre corvezile de zi cu zi era lăsat să se usuce chiar pe câmp pentru a putea fi folosit ca așternut în grajdurile cailor. Paiele crude le foloseau ca provizii în timp de foamete. Le tăiau și le mărunțeau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oricât de mult ai bea, nu ai probleme cu stomacul. Munca pe care o făcea familia mea era destul de grea, mai ales că numai noi ne ocupam de lapte. La prânz dormeam, la 14.00 ne trezeam și mergeam să cosim iarba, la 19:00 ne întorceam acasă. Până atunci ugerele deja erau pline. Și cositul era destul de dificil. Iarba cosită vara, o puneam la uscat pentru iarnă. Fânul îl puneam în casă, în camerele noastre, ca să se usuce. În paralel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Chiar de-i târziu acuma - Azi, crezu-mi este tată bun, Speranța este muma. 21 iulie 2004 NU POȚI TRĂI FĂRĂ SĂ PLÂNGI Nu poți trăi cu pace-n cort Și plin de veselie Când cel de-alături cade mort, Cosit de-o tragedie. Lacrima-i cu diademe, Iar surâsul cu mulți spini, Fără dacă sau dileme, Fară simț, fără suspin. Nu poți trăi fără de plâns, N-ai inimă de piatră Când eu-i de teamă constrâns Aiurea și pe vatră
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și buni de gură Terfeleau pretinși vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește O națiune făr’ elan Când egoismul lung dospește La lideri ce conduc în van. 31 decembrie 2004 Cosește moartea un’ nu crezi - Zadarnică mirare. Ieri mai era, azi nu-l mai vezi Pe cel dorit sub soare. 7 ianuarie 2005 82 Unii se întrec în teme, Cum să huzurească-n trai; Alții se căznesc. Probleme, Cum să aibă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
cereți să sap și să scot pietrele? Credeți că am să-i sfârtec carnea până la os? Dacă fac asta, n-am să mă mai pot întoarce în trupul ei, ca după aceea să mă nasc din nou. Îmi cereți să cosesc iarba și fânul, ca să le vând și să mă îmbogățesc, așa cum fac albii? Dar cum aș putea îndrăzni să-i tai mamei mele părul?"20 Deși aceste cuvinte au fost rostite acum mai puțin de o sută de ani, ele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fi fost, s-a dus pe apa sâmbetei (nici acum, după atâția ani de la neașteptata, dar, Într-un fel, previzibila sa dispariție, Mașa nu s-a lămurit ce s-a Întâmplat cu el; Onisei s-a dus la câmp să cosească În livadă și nu s-a mai Întors; unii au zis că l-ar fi omorât niște hoți, alții că s-ar fi Înecat În râul Moldova, În timpul ploilor, alții că și-ar fi găsit, la bătrânețe, o pipiță În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mare! VARA “Eu sunt cea mai strălucitoare. Soare1e mă iubește mai mult. Razele lui fierbinți imi coc grâne1e și fructele. Căt vezi cu ochii, spice de aur, livezi îmbe1șugate și pajiști odihnitoare. Aici se seceră și se treieră, dincolo se cosește fânul, se culeg cireșe, vișine, piersici și caise.” Vacanța-i fir dintr-o poveste cu soare agățat în mar Când pe amiază-ntr-adevăr,căldura-mpărateasă este, Adoarme apa pe câmpie, albastră ca un cer senin Visează frunzele departe culoarea serii arămie. Furnicile
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
o PACE. „Ce puțin lucru Îi trebuie omului ca să fie fericit!“ - mai zicea moș Anton Grințu după ce cu ajutorul băiatului pusese și al doilea cazan de tescovină la fiert, iar voi deja simțeați În nări mirosul imposibil de descris al fânului cosit pe obcină o dată cu mirosul primelor picături de alcool tare de fructe scurs În cofa din lemn de dud. Nu de coșmaruri ar trebui să vă temeți, ci de eventualitatea că odată treziți dintr-un somn În fânul acela v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
măreție, strivit de alura semeață a piscului stâncos care În spatele lui se Înalță cu eleganță din ceață. Este cultivat cu cartofi, secară și porumb. Câteva locuri au rămas pajiști pentru fân și nu peste mult timp de pe ele va fi cosită otava. Așa vor fi fost și În urmă cu 32 de ani, unele documente vorbesc chiar despre camuflarea În porumbiște a armamentului sau a soldaților. Grințu Încearcă să-și imagineze situarea trupelor și mișcarea soldaților dintr-un careu Într-altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sărutat pe obrajii încă împurpurați de căldura somnului, apoi l a urcat în căruță și au pornit la drum. În timp ce străbăteau satul, bunicul răspundea cu blândețe potopului de întrebări care ieșea din gura nepotului. Bunicule, de ce mergem în pădure? Să cosim iarbă pentru vacă și cal. Uite acolo iarbă, hai să cosim! E mai bună iarba din pădure, e mai gustoasă și mai aromată, iar vaca o mănâncă cu poftă și dă lapte mai dulce, iar smântâna e mai bună și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
urcat în căruță și au pornit la drum. În timp ce străbăteau satul, bunicul răspundea cu blândețe potopului de întrebări care ieșea din gura nepotului. Bunicule, de ce mergem în pădure? Să cosim iarbă pentru vacă și cal. Uite acolo iarbă, hai să cosim! E mai bună iarba din pădure, e mai gustoasă și mai aromată, iar vaca o mănâncă cu poftă și dă lapte mai dulce, iar smântâna e mai bună și brânza mai gustoasă. De aceea este așa de bună brânza cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
știa bunicul câte o poveste, iar băiețelului i se părea că bunicul este un spirit al pădurilor care-l luase sub ocrotirea sa. În timp ce povestea, bunicul alesese o poieniță însorită, îi făcu nepotului un culcuș în iarbă și începu a cosi. Bunicule, de ce este mai bună iarba din pădure? Pentru că este descântată de Zâna Pădurii. Cum o descântă? Cu raze de lună și cântec de dragoste. Unde este luna? Acum doarme, se arată doar noaptea. În timp ce iarba cădea secerată de coasă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ruga de iertăciune, scumpule, da’ abia acum am putut să capăt buruiana ceea. ― Și când mai faci fiertura? ― Până ți-oi da în cărți, îi gata și leacul. Leagă calul la umbră și adu-i niște otavă, că este gata cosită la cotul drumului. După asta, vino pe prispă. Ca hipnotizat - el, care nu se lăsa pe mâna nimănui - a urmat vorbele țigăncii cuvânt cu cuvânt... Când a văzut că și calul s-a pus pe ronțăit la otavă, a venit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că un cal nepotcovit îi ca și cum ar fi șchiop. Să nu te aștepți să tragă. Te lasă în drum tocmai când ți-i lumea mai dragă...Dar și un cal potcovit prost! Vai de zilele lui...Se împidecă sau se cosește la alergare și mersul îi devine un chin. Poți să-mi explici ce înseamnă a se cosi un cal potcovit rău? Cum să nu? Și asta se întâmplă la picioarele din spate. De fapt, calul se lovește cu hacurile potcoavelor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în drum tocmai când ți-i lumea mai dragă...Dar și un cal potcovit prost! Vai de zilele lui...Se împidecă sau se cosește la alergare și mersul îi devine un chin. Poți să-mi explici ce înseamnă a se cosi un cal potcovit rău? Cum să nu? Și asta se întâmplă la picioarele din spate. De fapt, calul se lovește cu hacurile potcoavelor nefăcute cum trebuie. Partea de deasupra copitei devine o rană...Uf! Să nu fii în locul bietului animal
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
clăci să saie fieștecarii cu ce-i va fi putere, or cu caru, cu căruță i cu topor, i cu sapă, i cu coasă...” Se mai plâng călugărițele și împotriva celor care calcă țarinile și fânețele cu vitele sau chiar cosesc iarba „di pe moșie și o aducu în târgu de o vându”. Numai că cei care le calcă locurile nu sunt țăranii, ci „dărvarii gospod i boierești”. Adică cei ce aduc lemne. De asemenea, „Simeni gospod i hătmănești i agiești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ia un ban grămadă-n contul lor, Rafaele, în vreme ce tu vii degeaba pe gârlă, să te limpezești, să te răcorești... Tembelul ăsta ras în cap se bălăcește la șase dimineața cu atâta foc, de-ai zice că taie lemne sau cosește, și parcă înadins, să sperie peștele... — Băăăăi, tembelule! strigă un moșneag, care în urmă cu cinci minute tocmai și-a plătit taxa aschimodiei. Vezi dracului c-am niște scule-ntinse acolo! Intri-n ele, fir-ar el al dracului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sub forma unei femei grase Îmbrăcate În negru, ca lui monsieur marcel proust, Nu sunt grasă, nici nu sunt Îmbrăcată În negru, iar tu n-ai nici o idee cine a fost marcel proust, Din motive evidente, coasele, atât asta de cosit oameni cât și celelalte, obișnuite, de cosit iarbă, niciodată n-au putut să Învețe să citească, dar toate am fost dotate cu o bună memorie, ele a sevei, eu a sângelui, am auzit rostindu-se pe ici pe colo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
îi chema la el acasă, pe strada Speranței, îi omenea, le dăruia tot soiul de lucruri: genți, mănuși, cărți etc. Ideea era că ei preferau munca sălbatică, dură și fără implicații. Simplu - se duceau să repare casa unui vecin, să cosească tarlaua altuia, își luau banii și reveneau cu nașul la București. În felul ăsta nu se contaminau niciodată de miticism. De altfel, înrădăcinarea lor era atât de fermă, încât Ionică, plecat la muncă în Spania, după absolvire, renunțase la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și coșul! Drace...! Drăcovenie...! Drăcie...! În coș e un copil, un copil mic, Șefu'! îngaimă Vierme, întors din subsol, împreună cu Poetul, ambii împingând și cumpănind disperați Matahala beată-turtă, care izbutea cu greu să se mențină pe picioare, amenințând să le cosească și lor gleznele. Ei, fir-ai tu să fii, de haidamac! Paralizantă, sirena se aude din ce în ce mai apropiată, la doar câteva străzi distanță și încep să străfulgere, periculos și rotirile luminoase ale unor girofaruri, roș-albastre. Nu mai e timp! Lărgiți compasul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aibă Dumnezeu în paza Lui! Iar pe noi... Non nobis, Domine, non nobis, sed Tuo Nomini da gloriam! strigă Bursucul. Un trăznet! Oglinda cea mare verticală, explodează literalmente în mii și mii de așchii, de schije și de fragmente ascuțite, cosită în plin de vârful sabiei. Cei doi bravi cavaleri și cu prizonierul lor funest, sunt absorbiți cu iuțeală supraomenească și dispar, în neștiut, în neființă, Dincolo, în cealaltă dimensiune, de cealaltă parte, în Hades, în Sheol, în Tártar, în Infern
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de treburi? ― Ce să facem? Pe lângă casă, răspunse Trifon Guju de pe prispă, ciocănind de zor. ― Bați coasa, Trifane, ori?... Întrebă Leonte, fără mirare. ― O bat să fie bătută! zise Trifon fără să ridice capul. ― Mi se pare că vrei să cosești înainte de-a semăna? ― Apoi dacă trebuie?... De! Carul cotea pe poarta veșnic dată în lături. Marin Stan, cu o închipuire de bici în mână, strigă din urma carului gol către copiii ce se jucau în bătătură: ― Fugi, băiete, din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mai venim la timp și a trimis-o pe sora mai mare, Maricica, să ducă vitele la păscut, pe șes, la iarbă. Peste gârlă se afla șesul satului, unde fiecare gospodar avea câte o bucată de iarbă pentru a cosi sau a-și paște vitele. Peste gârlă, din locul unde ne aflam, era și moș Costache Pălimar, zis Șorloagă. Era cu vaca și juninca la păscut pe bucata lui. Văzând că nu mai plecăm acasă, așa cum au făcut cam toți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
se anunță Întotdeauna cu o clipocire la tîmplele mele..., și atunci, cu siguranță, știu că trebuie să mă fardez În profet, să mai fac un nod aței rupte din palmă, să-mi pudrez fața cu varul stins al oglinzii, să cosesc, pînă nu-i prea tîrziu, mătrăguna crescută, Înaltă cît o vampă,-n calendare. Nu mă grăbesc, nu ne grăbim, repetăm fără scrîșnet scenariul lumii-n carnaval. O, cît aș vrea să nu mă mai sperie grinda cea mare din podul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]