628 matches
-
a reliefa intensitatea sentimentului; comparația "ca o strângere de ape" semnifică tensiunea lirică; metonimia se creează prin asocierea privirii cu spiritul, care tinde spre absolut ("Și privirea-n sus țâșni,/ tocmai lângă ciocârlii"); metafora cercului poate semnifica: perfecțiunea, absolutul, oul cosmogonic, dar și claustrarea. Iar ciocârliile exprimă înălțimea greu de atins, deoarece aceste păsări zboară la mare înălțime. În dulcele stil clasic N. Stănescu a fost "spiritul solar al înalturilor", înscriind opera sa în linia noului limbaj poetic european susținut de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
liniște, ca și cum ar fi în tranșă mistica, sau, așa cum spune Sábato, citat de Claudio Maris, "că să mediteze la soarta lor, care în general este amară; în dânsul tangoului s-a produs ceea ce se poate numi ritualul-ofrandă repetitiv al miturilor cosmogonice: de la haos la cosmos, de la lupanare la ordinea metafizica"162. De aceea omul tangoului reunește cele patru elemente heraclitiene: pământ, foc, aer, apa: el vrea să se ridice în aer, prin dans, să învingă fizică, să se revolte contra morții
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
foarte puține șanse să pleci. Nu întâmplător, spațiul ales este lângă apă. Simbolismul apei implică atât moartea, cât și renașterea. Imersiunea simbolizează căderea în preformal, reintegrarea în modalitatea nediferențiată a preexistenței, echivalează cu o descompunere a formelor. Emersiunea repetă gestul cosmogonic al manifestării formale. Contactul cu apa permite astfel, întotdeauna o regenerare: descompunerea este urmată de o nouă naștere, iar imersiunea fertilizează și multiplică potențialul vieții. Cosmogoniei acvatice îi corespund, la nivel antropologic, hielogeniile credințele potrivit cărora specia umană s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
călătorul, călăuzitorul către Hades și paznicul sacru al drumurilor și căilor de acces, trimite în special tensiunea dintre jos și sus, dintre terestru și transcendent, dintre materie și spirit. În oricare dintre aceste căi spre relevarea adevărului suprem în nuntirile cosmogonice sau pur ideatice, Liviu Pendefunda se erijează într-un homo viator, eternul călător și mesager intermundic, prin care se dă relief tentației unificării. De Hermes Trismegistus, zeul sapiențial, cu atribute profetice, astrologice și didactice, apologetul cosmografiei și al riturilor sacrificiale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
conțin modele exemplare. Elocventă este, în acest sens, abordarea acelor capodopere care au instituit, în timp, mituri literare. Prin fiecare repetare are loc o esențializare a substanței livrești 5. Intertextualitatea ilustrează regressum ad originem: prin ea are loc repetarea ceremoniei cosmogonice instaurate in illo tempore de către Ființe nemuritoare. De altfel, literatura prezintă propriile ei mituri: "textele pe care caracterul lor simbolic și fondator le-a transformat în mituri : Oedipe Rege, Iliada, mai târziu, Faust, Hamlet, Don Juan" (Sangsue: 1994, 78). Cristophe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
2011, II, 66). Prezența unor teme și motive din filosofia indiană în gândirea lui Eminescu a fost semnalată pentru prima oară în martie 1889, într-o notă bibliografică (din Revista olteană) semnată de Gheorghe Pencioiu, care a sesizat izvorul imaginii cosmogonice din Scrisoarea I într-o traducere germană a Rgvedei 14. Secolul XX a îmbogățit trimiterile intertextuale către filosofia indiană. Eminescu avea posibilitatea să cunoască prin traduceri: Rgveda și comentariile ei, Yajurveda, câteva Upanișade importante, fragmente din eposurile Rămăyana și Mahăbhărata
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
acces spre esențe este aceea a visului" (Mureșanu-Ionescu: 175). Mai mult, la ambii autori semnele enigmatice sunt arabe. Gérard de Nerval a anticipat teoria eliadiană asupra cunoașterii miturilor este vorba în mod deosebit despre miturile de origine și de cele cosmogonice, în contextul a ceea ce istoricul religiilor numește "prestigiul începuturilor" consecința transportării in illo tempore se ascunde în puterea dobândită asupra lucrurilor a căror origine o cunoaștem. Alfabetul magic, hieroglifa misterioasă răzbat până la noi incomplete și deformate, fie de timp, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în studiul poeziei primele două modele. Cel einsteinian rămâne doar menționat. Considerăm că modelul cosmologic (s.n.) constituie o realitate de profunzime a viziunii, depășind în adâncime nivelul conștiinței teoretice (științifice), dar și nivelul materialului mitic din care se constituie viziunile cosmogonice explicite din operele literare, pentru că modelul cosmologic este expresia sentimentului existenței în lume (s.a.), a raporturilor originare pe care ființa le stabilește cu universul (Ioana Em. Petrescu: 2005, 21). În capitolele de până acum ale prezentei cercetări, am urmărit intratextualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fără margini, nu este o bucată a lui, oricât de mare și oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea? (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 33). Or, explorarea dificilă a avatarurilor stelei care îmbătrânește repune și amplifică problema cosmogonică. Nu rămâne nicio îndoială: când în centrul stelei hidrogenul este în întregime transformat în heliu, începe "aprinderea" heliului însoțită de o formidabilă creștere a temperaturii și este inaugurat un ciclu nou de transmutații nucleare în cursul căruia se vor putea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ciclu nou de transmutații nucleare în cursul căruia se vor putea forma nuclee din ce în ce mai complexe. Cu alte cuvinte, în stele are loc o geneză cel puțin parțială a elementelor, plecând de la cel mai simplu dintre ele. Apare astfel pentru gândirea cosmogonică o nouă dimensiune și problema genezei se pune pe toată întinderea fenomenelor fizice, de la cele mai infime la cele imense. Cel puțin această formă de uniformitate, de a participa la o aceeași devenire, se impune tututror existențelor fizice, de la un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
particule mai mici decât boaba spumii, a cărei dimensiune o captează pe cercetătoarea și editoarea operei eminesciene de la Ed. Minerva ("un punct, un atom... ca unda, ca raza, boaba spumii"): "imagismul eminescian al boabei spumii însuflețește nucleul mirific de energie cosmogonică" (2013, 100). Publicarea teoriei relativității a determinat imediat un val de reacții, dacă nu chiar debutul unei etape scientifiste în receptarea operei eminesciene, un entuziasm aproape patriotic. În numărul 6 al revistei Gândirea din noiembrie 1923, profesorul craiovean T. Ulmu69
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
transgenerică). Intertextul indian din opera lui Mihai Eminescu merită o atenție părtinitoare din cel puțin două considerente: subiectul însuși pare să exercite o fascinație continuă întreținută de misterul pe care îl respiră India, o țară sinonimă cu miturile și inocența cosmogonică; pe de altă parte, sanscrita nu este trăită de poetul român în realitatea ei lingvistică, ci ea trimite la meteorologia unei patrii uitate 92. În primăvara anului 1889, Mite Kremnitz l-a întâlnit pe Eminescu într-un teatru bucureștean. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în miniaturile Bibliei de la Pantheon. Și Antim Ivireanul numește sufletul "porumbiță".6 Sunt colinde în care Sfântul Ion, înfățișat ca o porumbiță și nu ca un porumbel, cum ar fi fost de așteptat conform acordului după gen -, ia locul ariciului cosmogonic: "Ale cui sunt ceste case, / Cresc florile mărului, / Așa nalte și frumoase, / De departe luminoase / Și de-aproape stogoroase, / Cu stogor de siminoc / Și streșini de busuioc? Dar sub streșini cine-mi șade? / Șade-un stol de porumbei. În cel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
hermeneutic. În timp ce mitul dă explicații despre origini și întâmplări, el rezolvă o problemă: întoarcerea inconștientă a omului spre un model exemplar. Astfel, mitul este un reper de gândire, un răspuns pe care colectivitățile l-au dat unor teme fundamentale. Mitul cosmogonic este arhetipul unui întreg ansamblu de mituri și de sisteme rituale 239, pentru că el explică originea lumii și locul omului în univers și-i dă speranța unei continuități dincolo de limitele sale. Prin mit se povestește istoria creației lumii și a
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
parte din divinitate, ritualul de umilire nu îi stârpește din sacralitatea sa, fiind des întâlnite situațiile în care regele se căsătorește cu o zeiță în timpul festivității de Anul Nou. (Ibidem, pp. 77-78). 336 "Ridicarea brațului de către suveran avea o semnificație cosmogonică întrucât simboliza înălțarea unui axis mundi." (Ibidem, p. 234). 337 "(...) semnifică participarea la o lume celestă; indică natura supraumană, divină a purtătorului. Este și un simbol solar (coroana cu raze a lui Mithra ori Helios sau coroana din aur)." (Ivan
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
privilegiul de a stăpîni ansamblul cosmic. Bătrîna pornește în călătorie într-un moment neprielnic, “Pă rouă, pă ceață” și interoghează (nu oamenii, drumeți “neștiutori”, ci) elementele primare, cu care ea (prin transfigurare vestimentară?) ajunsese să se situeze la “același nivel cosmogonic”. De aceea sunt interogate mai întîi “elementele”, mai precis, Dunărea, dat fiind că malurile ei au atras adesea mulțime de lume. I se cer bătrînei semnele de identitate ale tînărului; urmează, firește, schița de portret cu trăsături care țin de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
setea”. Lucrurile se reglementează, în cele din urmă, prin eforturile comune ale zeilor mari, de sus, și ale vietăților mici, de pe pămînt. Ca o chestiune de amănunt, dar nu lipsită de interes, răspunderea cade asupra albinei, așa cum ariciul din legenda cosmogonică românească este solicitat, într-o situație la fel de critică, să corecteze fizionomia pămîntului zămislit „inițial” de Dumnezeu. Telepinus este evocat în cîntece patetice și ritualuri adecvate, se șoptesc descîntece din repertoriul general cunoscut, pentru îmbunarea și aducerea eroului la normalitate: „Așa cum
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
purtătorului mitic al lînii de aur. Colindul izvorăște din același mental arhaic. În această direcție, pledează elemente de cultură, de convergență, care ar merita un studiu aplicat de mitologie comparată: invocarea animalului fabulos numai în situație conflictuală și cu aspect cosmogonic; funcția creatoare a aventurii de orizont spațial (marea se lasă îmblînzită în colinde, argonauții încheie misiunea în chip culturalizator); caracterul bipolar al simbolurilor - apa primordială/soarele atotbiruitor. Sunt forme favorizate de regimul ambiguităților, obișnuite în mitologiile arhaice cu fond neolitic
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dacă își găsește cadrul adecvat, anume ritualul, în desfășurare vie și naturală), dar și cuvîntul. Și el își reface puterile ziditoare, dacă rostirea are loc în spațiul ritualului și în secvența adecvată de timp. Eliade relevă posibila resemantizare a mitului cosmogonic, în măsura în care lectura lui ar marca începutul unei lucrări de interes general: însemna imitarea prin repunerea în scenă a unui act primordial și prestigios, ca o cale mistică de acces spre illo tempore, cînd însuși zeul s-a manifestat prima dată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de modele, importanța sa pentru domeniul sacrului și a sistemelor religioase fiind aceea a medierii sau a mijlocirii sentimentului religios dintr-un univers în altul, prin mitizare reconstruindu-se în spațiul umanului imaginea divintății. Referindu-ne aici doar la mitul cosmogonic, pe care îl considerăm un reper spiritual esențial, un prototip primordial ce evocă în mod paradigmatic lumea sacrului, oferind modelele demne de urmat în lumea profanului și a artelor, subliniem prezența principiilor creației în majoritatea culturilor, și materializarea lor prin
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în vedere o amplă serie de credințe ridicate la rangul de mit, ce relatează detaliile specifice ale acestui major eveniment existențial. De la o cultură la alta, au circulat numeroase elemente comune și singulare, care au permis apariția și dezvoltarea miturilor cosmogonice universale. În acest fel, mitul fundamental al cosmogoniei este remarcat în majoritatea mitologiilor, înscriindu-se în mai vastul capitol al creației lumii, care cuprinde atât teogonia, care o precede, cât și antropogonia, care o urmează. Preocupându-se de morfologia și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
98, Eliade conturează în repetate rânduri caracterul exemplar al cosmogoniei, pe care o prezintă ca pe un "model arhetipal pentru toate creațiile, pe orice plan s-ar desfășura ele: biologic, psihologic, spiritual"99. La fel, sintetizând schema tipologică a miturilor cosmogonice, Kernbach identifică două clase 100 majore ale acestora, pe care le împarte în funcție de credințele relaționate la modul în care a fost creată lumea. Astfel, el face referire la "facerea lumii dintru început, ex nihilo"101, respectiv la cea realizată din
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
între acestea, în sens mistic, pronunția logosului creator de către divinitate echivalează cu transformarea acestuia în porunca pentru particulele inerte ale haosului, de a se transforma în ordinea existenței universale. Ca și în alte sisteme mitologice, în cultura iudeo-creștină, acest tip cosmogonic ocupă un loc esențial, el stând la baza creării întregii existențe, a cărei desăvârșire apare descrisă în paginile Vechiului Testament, Cartea Facerea. Încă din primele rânduri ale acesteia, apar informații importante legate de starea inițială a lumii încă necreate, care
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
God as Geometer Pagină din jurnalul unui călugăr francez anonim Cel mai important moment al procesului creator divin este rezervat însă facerii omului, abia atunci când toate cele necesare existenței lui au fost deja realizate, ca o desăvârșire a întregului travaliu cosmogonic. Antropologia creștină, fundamentată pe relatările biblice ale cărții Facerii, tratează învățăturile legate de om prin prisma revelației dumnezeiești, axându-se pe trei teme principale, legate de originile, constituția și menirea ființei umane. Din acest punct de vedere, facerea omului este
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în mod direct de împlinirea planului și a voinței divine. În acest sens, desăvârșirea creației umane depinde, într-o foarte mare măsură, de sinergia acțiunilor creatoare ale omului și ale divinității 110. Referindu-ne în mod concret la relația mitului cosmogonic cu domeniul artei și implicit cu cel al reprezentării vizuale a sacrului, ideea reproducerii unui model originar instaurează între imaginea artistică rezultată și modelul ei un acord simbolic convingător, care face ca tiparul urmat să devină identificabil și recognoscibil în fața
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]