504 matches
-
fost proiectat pe o pantă a căderii, că Imperiul Răului a fost clădit ca atare dintru început, ceea ce infirmă ideea unei punițiuni aplicate păcatului originar din care ar fi rezultat Răul, investit cu rost justițiar sau "pedagogic". E aici o cosmogonie demonică. Zeii Creației l-ar fi înșelat pe om din primul moment și tot ce poate face acesta e să se tînguie fastuos: "Cumplit de lipsit de rușine, aidoma lor, te cred zeii/ În stare să divulgi boala pe care
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
explora în cheie biblică semnificațiile supraviețuirii: "linia strămoșilor nu ajunge ca să dezindividualizeze femeia, ea e un regn, fără strămoși, un pustiu nedeclarat... conexiunile ei sunt îndreptate spre interior, spre un pustiu cu ventuze în care locuiesc vânturile, soarele, luna și cosmogonii viitoare indescriptibile." (Antibucolică feminină). Pentru cosmopolitul Andrei Codrescu de mai târziu, Andrei Steiu este un "arhaic"; o limbă străbună "moartă și livrescă" este cântată sentimental de ultimul ei vorbitor care începe să deprindă și directețea unui limbaj "absolut", fără prea
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
Malick, metafora absoarbe nu doar sfera existenței unei familii din midlle class-ul american al anilor ’50, dar și întreg universul cu planete, meteoriț i, constelații etc. Sub coroana generoasă a arborelui lui Malick se strâng imaginile splendide ale unei cosmogonii în care planetele valsează în dantele de gaze ucigașe de culori minunate, unde explozii solare se desfac asemeni unor eflorescențe fascinante, în care melancolice crepuscularități lunare desfășoară formele fantastice ale unui teritoriu pustiu, de o ariditate glasată, unde nuclee pulsatile
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
armoniile unui potpuriu de muzică clasică în care aproape niciun mare compozitor nu este uitat, de la Mozart la Bach, de la Brahms la Berlioz, de la Schumann la Mussorsgky etc. Familia O’Brien constituie un fel de mise en abîme al acestei cosmogonii concertate, pare să găzduiască Aleful lui Malick, este picătura din vastul ocean, înzestrat cu darul reflecției asemeni oceanului gânditor din Solaris al lui Stanislaw Lem. Această reflecție o auzim pe șoptite, într-o transă incantatorie, expresie a unui monolog interior
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
o dezumflare a unui balon uriaș. Irealității retorizate îi ia locul o apropiere umilă, dar mai profund emoțională de realii, "filosofia" trece în fulgurațiile metaforei ne(pre)meditate. Dacă precursorii menționați încercau a reconstitui schelăriile haosului și a puncta o cosmogonie indigenă, Ioan Modovan săvîrșește operația contrară, a de-construcției. El demontează analitic universul dat. Pune sub lupă detaliile. Elanul dionisiac e înlocuit de lehamite (o stare "minoră"), incandescența e anulată de reziduul său, care e cenușa: "Cuțitul pe masa de
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
tânjește) (ἐπέκτεινωμια) spre ceea ce se află în fața lui, uitând ce a trecut pe lângă el (Filip. 3, 13). Este clar că Sfântul Pavel singur știa ce se află dincolo de acel al treilea cer (Moise nu vorbește despre al treilea cer în cosmogonia sa). După ce aude misterele de nedescris ale paradisului, Sfântul Pavel încă va continua să urce și nu încetează nicicând să acceadă. Nu a permis niciodată binelui deja împlinit să-i limiteze dorința<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
ultimă a vieții, Până când vine învierea. 2 Ce lumi de zelul singurătății pline, Și noaptea purtătoare de cuvinte diforme, Laudă de moarte dezgolindu-mă vine Din văzutele, nevăzutele forme. Cine am fost, în genunchi și vasal Ce adapă a cuvântului cosmogonie Sau praful stelei focului letal, Cel care precum somn și vis învie? Am fost divinul unei alte limbi moarte, Mă sărbătoresc lacrimi de idoli dispăruți. Zeu beat al vremii din urmă să mă poarte Precum tu în androgin mă transmuți
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
au o prezență difuză și delicată în textele lui Ilie Constantin. Într-o asemenea textură au loc arhetipurile, dar și o lume desubstanțializată, neînfăptuită („Zeul cel singur umblă prin univers,/ se fecundează lacom pe sine/ înghițindu-și sămînța de constelații” - Cosmogonie), o lume a singurătății în care „totul e patimă și nepereche”. Suspendată „între cer și pămînt” într-un echilibru stagnant, ființa „de apă și lumină” își caută de fapt un dezechilibru. Un salt. Fie în Lethe, fie în lumea palpabilă
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
Einstein-Rosen propune existența unei singularități cosmice, tunele de legătură între spații metagalactice, având o poartă de intrare și una de ieșire prin care material este absorbită. Maniera implozivă refulează într-o altă zonă, contribuind la restructurarea universului printr-o nouă cosmogonie. Teoria poate fi conjugată cu marile mituri ale Creațiunii existente în toate genezele importante, indiferent de zonele geografice și culturale. Acestei teorii cunoscute, Mircea Eliade îi asociază motivul „eternei reîntoarceri”, al lumilor paralele în care personajele intră fără să conștientizeze
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
de Eliade în operele sale, ajută la învăluirea realitățiii și a temporalității, precum un văl, „Vălul Mayei”, relativizând astfel atât spațiul cât și timpul literar. Din perspectiva structurii timpului mitic, orice narațiune despre modul de naștere al unui obiect prelungește cosmogonia, model exemplar pentru toate tipurile de creație. Orice întoarcere in illo tempore presupune o reînnoire a lumii. Scenariul mitic al genezei poate apărea în poezia ceremonialului de la Anul Nou, cu motive cosmogonice sau eshatologice, orice distrugere fiind urmată, în mod
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Mihai Eminescu. Așa cum Dionis pendula între real și vis încercând să schimbe spațiul și timpul, la fel Mircea Eliade realizează în nuvelele sale pendularea omului între sacru și profan, între realitate și vis, între real și ireal. Miturile arhaice ale cosmogoniei și creației, visul magic, ieșiri fabuloase din timp sunt dezvoltate într-o țesătură narativă abia construită, în care întâmplări obișnuite se amestecă firesc cu situații fantastice. Cu o facilitate „deconcertantă”, cum scrie William A. Coates, scriitorul român reușește să dea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
și tu să scapi, să rămâi spectator, să ieși din Timp”. Se remarcă valoarea de simbol conferită celor două entități Timp și Destin, antagonice în durata normală, reconciliate în timpul și spațiul sacru al Spectacolului, adică al reprezentării, al recreării unei cosmogonii. De asemenea se accentuează valoarea de simbol conferită celor două entități Timp și Destin, antagonice în durata normală, reconciliate în timpul și spațiul sacru al Spectacolului, adică al reprezentării, al recreării unei cosmogonii. În nuvela La țigănci, accesul în toposul grădinii
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
al Spectacolului, adică al reprezentării, al recreării unei cosmogonii. De asemenea se accentuează valoarea de simbol conferită celor două entități Timp și Destin, antagonice în durata normală, reconciliate în timpul și spațiul sacru al Spectacolului, adică al reprezentării, al recreării unei cosmogonii. În nuvela La țigănci, accesul în toposul grădinii are semnificația unei ieșiri din spațiul și timpul profan. Natura este percepută cu gravitate spirituală de Mircea Eliade: geografia reală (orașul București) și geografia fictivă (Arcadia) se întâlnesc în mai multe texte
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Energiile irepresibile, predispozițiile pentru ampla retorică barocă și furia investigației au fost supuse unei ordini severe, la limita geometriei. Adîncit în lumea infracelulară, în structurile microscopice prin care dau năvală minusculele fluvii de seve, pictorul a inventat Grădinile suspendate, aceste cosmogonii decorative în care zac laolaltă gheața și magma incandescentă, profunzimile nopții și orbitoarele explozii de lumină. De la contemplația firii el a trecut, mai apoi, la contemplația culturală și Grădinile s-au antropomorfizat, au luat chipul personajelor lui Arcimboldo, într-o
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
scenografie a lui "apoi" și "dincolo". În marile religii lucrurile se complică, apar articulații între "aici" și "acolo", armonii subtile, oglindiri, ierarhii, unificări succesive, stări ale ființei, principii crescătoare și descrescătoare, verticale care unifică planurile, raporturi între manifest și nemanifest, cosmogonii subtile, proiecte ale divinității, cicluri amețitoare, vârste, evi și aioni. În acest spectacol grozav, în această panoramare extremă a ființei, omul își capătă un tâlc, viața lui prinde sens, nu mai există scenă și culise, cortina rămâne definitiv ridicată peste
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu simțirea caligrafică a filozofilor? Și ce-am face cu timpul alb, golit și dezbinat de viață, cu timpul alb al plictiselii? Nu iubești muzica decât pe litoralul vieții. Cu Wagner asiști atunci la o ceremonie a clarobscurului, la o cosmogonie a sufletului, iar cu Mozart la florile Paradisului visând alte ceruri. Orice deznădejde este un ultimatum lui Dumnezeu. Neurastenia-i la om ceea ce-i divinitatea la Dumnezeu. Gândurile o șterg din lume, iar simțurile o iau razna spre cer. Unde
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-o după-amiază îngreuiată de plictiseală și veșnicie, impalpabila lui imensitate ți se descoperă irezistibilă și moleșitoare. Și atunci te miri de ce-ai umblat pentru înec după întinderi, când el te cheamă, vast spațiu diafan, spre destrămare și pieire. Cosmogonia mea adaugă neantului inițial o infinitate de puncte de suspensie... Atâta vreme cât oamenii nu se vor lipsi de farmecele înșelătoare ale viitorului, istoria va continua să fie o hărțuială greu de priceput. Putem însă nădăjdui că ei își vor întoarce ochii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a-l trăi și a-l gusta până la capăt, de a-l epuiza, folosindu-i concluziile ca pe niște premise pentru aventuri lirice ulterioare. În scurt timp, poezia lui Nichita Stănescu intră în faza de combustie a modernismului. După splendida cosmogonie personală din 11 elegii (cel mai bun volum, în opinia mea, un volum, așa zicând, capodoperă), discursul se esențializează și se ermetizează. Ca la Ion Barbu, unul dintre modele, vom găsi o „extremală“ opacitate. Scrisoare pentru melomani Din nou despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
viața viitoare; cea militară, care organizează vânătoarea, apărarea și cuceririle; cea economică, ce produce, finanțează și comercializează roadele muncii. Fiecare dintre aceste puteri stăpânește timpul controlând instrumentele de măsură specifice: observatoare astronomice, clepsidre, orologii care bat ora exactă. în toate cosmogoniile, trei zei îi domină pe toți ceilalți și pun în scenă această treime a puterii: latinii îi numesc Jupiter, Marte și Quirinus - zeul suprem, al războiului și al banului. Sub puterea lor se află împărăția oamenilor obișnuiți. Mai jos, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cei rămași în viață. în fiecare grup sau trib, un șef - preot și vraci în același timp- stăpânește violența prin locul pe care-l atribuie fiecăruia în raport cu sacrul. Fiecare șef este stăpânul interdicțiilor, al calendarului, al vânătorii și al forței. Cosmogoniile desemnează țapi ispășitori ce servesc și ca intermediari în relațiile cu lumea de dincolo. Cântul și flautul sunt primele mijloace de adresare către acești intermediari. Labirinturile sunt primele reprezentări metaforice ale acestor călătorii. Obiectele făcute de oameni sunt considerate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să ude ogoarele, controlează reproducerea animalelor în captivitate, reutilizează semințele plantelor, stochează rezervele în silozuri. Toate acestea necesitau o existență de durată în locuri fixe. De vreme ce oamenii încep să trăiască ceva mai mult, au mai mult timp pentru transmiterea cunoștințelor. Cosmogoniile devin mai complexe; în cadrul acestora, pământul și agricultura încep să ocupe un loc major. Zeii protectori ai călătoriilor sunt lăsați în planul secund. Astfel, la 150 000 de ani de la apariția sa, Homo sapiens sapiens inventează sedentaritatea. Sacrul basculează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
bazele unor civilizații în India de Nord și în Mesopotamia; altele, numite „turcice” și „mongole”, creează orașe-cetăți în Mesopotamia îUr, Sumer, Ninive și Babilon). O nouă invenție revoluționară, scrierea cuneiformă, apărută puțin mai înainte, permite păstrarea urmelor uneia dintre primele cosmogonii, Epopeea lui Ghilgameș, o reflecție asupra dorinței ca motor al Istoriei, matrice a majorității textelor cu caracter sacru din această regiune. în aceeași perioadă, în India sunt redactate Upanișadele, reprezentare literară majoră ce exprimă o nouă viziune asupra lumii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o inventivitate nemaiîntâlnită până atunci: grecii, fenicienii și evreii. Acestora le este comună pasiunea pentru progres, pentru metafizică, pentru acțiune, pentru ceea ce este nou și frumos. Pentru a se apăra mai bine de vecini, grecii revoluționează corăbiile, armele, olăritul și cosmogonia. Instalați în Siria și pe coasta Mediteranei, fenicienii creează primul alfabet ce permite transcrierea altor limbi, pentru a facilita schimburile comerciale cu vecinii lor. Exact în aceeași perioadă, câțiva păstori, care-și spun evrei, pentru a-și afirma mai ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se distanțeze de propriul mod de reproducere. Pentru a se distinge de regnul animal, s-a străduit mai întâi să nege funcția reproductivă a sexualității, apoi să-i dea o altă semnificație. în ordinea rituală, cea mai mare parte a cosmogoniilor afirmă, de altfel, că trăsătura specifică a zeilor este că nu s-au născut în urma unei relații sexuale: religiile monoteiste, mai ales, consideră sexualitatea o obligație impusă oamenilor de forțele răului. în schimb, Ordinea economică preferă să o admită, recunoscându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cosmogonic din credințele mitice și religioase ale lumii. Legenda finlandeză comentată de noi este extrem de explicită. Ea nu mai reclamă din partea cititorului un efort special de decodare a simbolurilor și alegoriilor : „Facerea lumii fiind creația prin excelență - spune Mircea Eliade -, cosmogonia devine modelul exemplar pentru toate soiurile de creații” (1, p. 21). Logos-ul (sau cântul, sunetul etc.) intonat de zeul sau eroul demiurg este bivalent : poruncă (Să fie !) și model (Astfel să fie !), încorporând simultan voința și gândirea creatorului (63
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]