KorAP: Find »[drukola/base=cosmogonie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...20 >

488 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

Cartea Morților arată că atunci când lumea se va reîntoarce la starea de Haos Atum va deveni din nou Șarpe. Putem recunoaște în Atum pe Zeul suprem și ascuns, în timp ce Ra, Soarele, este, prin excelență, Zeul manifest; cf. § 32.) Etapele creației - cosmogonie, teogonie, creația ființelor vii etc. - Sunt diferit prezentate. După teologia solară de la Heliopolis, oraș situat în vârful Deltei, zeul Ra-Atum-Khepri8 a creat un prim cuplu divin, Șu (Atmosfera) și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
faraonilor Primei Dinastii. Textul capital a ceea ce s-a numit Teologia memfită" a fost gravat pe piatră în timpurile faraonului Sabaka (cea 700), dar originalul fusese redactat cu vreo două mii de ani mai devreme. Este surprinzător că cea mai veche cosmogonie egipteană cunoscută până în prezent este și cea mai filosofică: Ptah creează prin spirit ("inima" sa) și verb ("limba" sa). "Cel care s-a manifestat ca inimă (= spirit), cel care s-a manifestat ca limbă (= verb), sub aparența lui Atum, este

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pătruns în corpurile lor vizibile, intrând "în fiecare fel de plantă, în fiecare piatră, în toată argila, în orice lucru care crește din stratul său (i. E. pe Pământ), și în care ei se pot manifesta"11. În fapt, teogonia și cosmogonia sunt efectuate de către puterea creatoare a gândirii și a cuvântului unui singur zeu. E vorba, desigur, de expresia cea mai elevată a speculației metafizice egiptene. După cum remarcă John Wilson (ANET, p. 4), la începutul istoriei egiptene găsim o doctrină care

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
11 Trad. Sauneron-Yoyote, pp. 63-64. A se vedea comentariul lui S. Morenz, Rel. egiptienne, pp. 216 sq. Șt, mai ales, Frankfort, La royaute et Ies dieux, pp. 51-64. Idei religioase "y/crize politice în Egiptul antic Comparate cu teogonia și cosmogonia, miturile asupra originii omului se dovedesc destul de șterse. Oamenii (erme) s-au născut din lacrimile (erme) zeului solar, Ra. Într-un text compus mai târziu (cea 2000), în perioada de criză, se scrie: "Oamenii, turma zeului, au fost dăruiți cu

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Horus, Sekhmet) îi protejează nu numai pe egipteni, ci și pe palestinieni, nubieni și Jibieni 16. Totuși istoria mitică a primilor oameni nu joacă un rol important, în epoca miraculoasă a lui "Prima Oară", cele două momente hotărâtoare au fost cosmogonia și suirea pe tron a faraonului. 27. Răspunderile unui zeu întrupat După cum remarcă Henri Frankfort 17, cosmogonia este evenimentul cel mai important pentru că ea reprezintă singura schimbare reală: apariția Lumii. De atunci încoace, numai schimbările implicate în ritmurile vieții cosmice

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
istoria mitică a primilor oameni nu joacă un rol important, în epoca miraculoasă a lui "Prima Oară", cele două momente hotărâtoare au fost cosmogonia și suirea pe tron a faraonului. 27. Răspunderile unui zeu întrupat După cum remarcă Henri Frankfort 17, cosmogonia este evenimentul cel mai important pentru că ea reprezintă singura schimbare reală: apariția Lumii. De atunci încoace, numai schimbările implicate în ritmurile vieții cosmice sunt învestite cu semnificație. Dar în acest caz este vorba de momente succesive articulate în cicluri diferite

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
constituie modelul exemplar pentru toți supușii săi. Cum se exprimă vizirul Rekhmire: El este un zeu care ne face să respirăm prin acțiunile sale"21. Opera faraonului asigură stabilitatea Cosmosului și a statului și prin urmare continuitatea vieții, într-adevăr, cosmogonia este reluată în fiecare dimineață, când zeul solar îl "alungă" pe șarpele Apophis, fără a reuși totuși să-1 nimicească; deoarece Haosul (= Tenebrele) reprezintă virtualitatea; el este deci indestructibil. Activitatea politică a faraonului repetă fapta lui Ra; el însuși îl "alungă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
religioase și crize politice m Egiptul antic în principiu, cultul trebuia să fie celebrat de către faraon, dar acesta își delega funcțiile preoților diferitelor temple. Direct sau indirect, ritualurile aveau drept scop apărarea, deci stabilitatea, "creației originare". De fiecare An Nou cosmogonia era reiterată 25 într-o manieră și mai exemplară decât victoria zilnică a lui Ra, căci era vorba de un ciclu temporal mai mare. Întronarea faraonului reproducea episoadele vechii gesta a lui Menes: unificarea celor două țari. Pe scurt, se

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
funcțiunea religioasă a lui Osiris. Să amintim pentru început că versiunea cea mai completă a mitului osirian este cea transmisă de Plutarh (secolul al Il-lea, d. Hr.) în tratatul său De Iside et Osiride. Căci, așa cum am remarcat cu privire la cosmogonie (§ 26), textele egiptene se referă numai la episoade izolate, în ciuda anumitor incoerențe și contradicții, explicabile prin tensiunile și sincretismele care au precedat victoria finală a lui Osiris, mitul său central se lasă cu ușurință reconstituit. După toate tradițiile, el era

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lui Rundle Clark (p. 158), Ra ca zeu transcendent și Osiris ca zeu emergent constituie manifestările complementare ale divinității, în ultimă instanță este vorba despre același "mister", și anume multiplicitatea formelor emanate de o singură Divinitate 62. După teogonia și cosmogonia efectuată de Atum (§ 26), divinitatea este în același timp una și multiplă; creația constă în multiplicarea numelor și a formelor sale. Asocierea și coalescența zeilor sunt operații familiare gândirii religioase egiptene din cea mai îndepărtată antichitate. Originalitatea teologiei Imperiului Nou

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
elemente su-mero-akkadiene)19. In mod asemănător, Enuma eliș prezintă: 1) o serie de generații divine, 2) bătălia "tinerilor" împotriva "bătrânilor" și 3) victoria lui Marduk, care își asumă astfel suveranitatea. Dar, în mitul mesopotamian, lupta victorioasă se încheie cu o cosmogonie, mai exact cu crearea Universului, așa cum îl vor cunoaște oamenii. Acest mit se încadrează în seria cosmogoniilor care comportă o luptă între un Zeu și Dragon, urmată de dezmembrarea dușmanului înfrânt, în Theogonia lui Hesiod, actul cosmogonic - i.e. separarea Cerului

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
tinerilor" împotriva "bătrânilor" și 3) victoria lui Marduk, care își asumă astfel suveranitatea. Dar, în mitul mesopotamian, lupta victorioasă se încheie cu o cosmogonie, mai exact cu crearea Universului, așa cum îl vor cunoaște oamenii. Acest mit se încadrează în seria cosmogoniilor care comportă o luptă între un Zeu și Dragon, urmată de dezmembrarea dușmanului înfrânt, în Theogonia lui Hesiod, actul cosmogonic - i.e. separarea Cerului (Ouranos) de Pământ (Gaia) prin castrarea lui Ouranos - are loc la începutul dramei, și declanșează, în fond

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
urmată de dezmembrarea dușmanului înfrânt, în Theogonia lui Hesiod, actul cosmogonic - i.e. separarea Cerului (Ouranos) de Pământ (Gaia) prin castrarea lui Ouranos - are loc la începutul dramei, și declanșează, în fond, lupta pentru suveranitate. Aceeași situație în mitul hurrit/hittit: cosmogonia, adică separarea Cerului de Pământ, a avut loc cu mult timp înainte, în epoca "zeilor vechi". Pe scurt, toate miturile care relatează conflicte între generații succesive de zei pentru obținerea suveranității universale justifică, pe de o parte, poziția exaltată a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
la rangul suprem. Zeii construiesc templul-palat în onoarea lui Marduk după înfrângerea lui Tiamat și creația lumii (cf. § 21). Dar simbolismul cosmogonic este și el prezent în mitul lui Baal. Templul-palat fiind o imago mundi, construcția sa corespunde întrucâtva unei cosmogonii, în fond, triumfând împotriva "haosului" acvatic, reglând ritmul ploilor, Baal "formează" lumea așa cum este astăzi 38. 51. Baal se confruntă cu Moț: moartea și reîntoarcerea la viață Când palatul este terminat, Baal se pregătește să îl înfrunte pe Moț, "Moartea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Avraam, de la Facerea Lumii până la Potop și la Turnul Babei. Redactarea acestor capitole este, după cum se știe, mai recentă decât multe alte texte ale Pentateuhului. Pe de altă parte, unii autori, și dintre cei mai de vază, au afirmat că cosmogonia și miturile de origine (creația omului, originea morții etc.) au jucat un rol secundar în conștiința religioasă a lui Israel. Pe scurt, evreii se interesau mai degrabă de "istoria sfântă", adică de raporturile lor cu Dumnezeu, decât de istoria originilor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
din primar diurn. Aceasta poate fi adevărat numai începând cu o anumită epocă și, mai ales, pentru o anumită elită religioasă. Dar nu există motive să conchidem că strămoșii israeliților erau indiferenți față de problemele care pasionau toate societățile arhaice, anume cosmogonia, crearea omului, originea morții și alte câteva episoade grandioase, încă în zilele noastre, după 2500 ani de "reforme", evenimentele relatate în primele capitole ale Facerii continuă să hrănească imaginația și gândirea religioasă a urmașilor lui Avraam. Urmând tradiția premodernă, vom

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pasăre. Dar e vorba de o "agregare" a simbolului originar: Spiritul divin transcende masa acvatică, el se mișcă liber; prin urmare, "zboară" ca o pasăre. Amintim că pasărea este una din imaginile arhetipale ale spiritului. acvatic nu este atestată în cosmogonia mesopotamiană, deși mitul relatat în Enuma elis a fost probabil familiar autorului textului biblic, (într-adevăr, oceanul primordial se numește în ebraică tehorn, termen solidar etimologic cu babilonianul tiămat.) Creația propriu-zisă, adică organizarea "haosului" (tohu wâ bohu), este efectuată prin

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în a șasea și ultima zi, Dumnezeu spune: "Să facem pe om după chipul și după asemănarea noastră, ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele." etc. (I: 26). Nici o întâmplare spectaculoasă (luptă de tip Marduk-Tiamat)4, nici un element "pesimist" în cosmogonie sau în antropogonie (lumea formată dintr-o Ființă primordială "demonică" - Tiamat - omul modelat din sângele unui arhidemon, Kingu). Lumea este "bună" și omul este o imago dei; el locuiește, ca și Creatorul și modelul său, în Paradis. Totuși, așa cum Facerea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și demitizată. E important să subliniem acest fapt: în pofida unei îndelungate și complexe munci de selecție, eliminare și valorizare a materialelor arhaice moștenite sau împrumutate, ultimii redactori ai Facerii au conservat o întreagă mitologie de tip tradițional: ea debutează cu cosmogonia și crearea omului, evocă existența "paradisiaca" a strămoșilor, relatează drama "căderii", cu consecințele sale fatale (mortalitate, obligația de a munci pentru a trăi etc.), amintește degenerescenta progresivă a primei umanități, degenerescentă care justifică Potopul; și încheie cu un ultim episod

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
diewas, vechi-germ. Tivar) și în numele principalilor zei: Dyaus, Zeus, Jupiter. Ideea de zeu se vădește solidară cu sacralitatea celestă, adică de lumină și de "transcendență" (înălțime) și, prin extensie, cu ideea de suveranitate și de creativitate, în sensul său imediat: cosmogonie și paternitate. Cerul (zeul) este prin excelență Tatăl: cf. indianul Dyauspitar, grecul Zeus Pater, illirianul Daipatures, latinul lupiter, scitul Zeus-Papaios, traco-frigianul Zeus-Pappos3. Deoarece hierofaniile celeste și atmosferice joacă un rol capital, e normal ca un anumit număr de zei să

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
3,6). După această faptă demiurgică, Indra îi acordă lui Varuna calitatea de cosmocrator și paznic al legii rta (care, până atunci, rămăsese ascunsă în lumea de jos; RV, I, 62, 1). După cum o să vedem (§ 75), există alte tipuri de cosmogonii indiene care explică crearea lumii pornind de la o materia prima, ceea ce nu e cazul mitului pe care 1-am expus acum în urmă, căci, aici, un anumit tip de "lume" preexista, într-adevăr, Cerul și Pământul aveau formă 32 E

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
urcă simbolic la zenit, în urma acestor rituri, regele dobândește suveranitatea asupra celor patru direcții ale spațiului și asupra anotimpurilor; altfel spus, el stăpânește tot Universul spațio-temporal11. S-a observat strânsa legătură dintre moarte și renașterea rituala, pe de o parte, cosmogonie și regenerarea lumii, pe de alta. Toate aceste idei sunt solidare cu miturile cosmogonice pe care le vom discuta îndată. Aceste idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
lumii, pe de alta. Toate aceste idei sunt solidare cu miturile cosmogonice pe care le vom discuta îndată. Aceste idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai multe cosmogonii. Este vorba de mituri destul de răspândite, atestate la niveluri diferite de cultură. Ar fi inutil să căutăm "originea" fiecăreia dintre aceste cosmogonii. Chiar cele pe care le

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
care le vom discuta îndată. Aceste idei vor fi elaborate și articulate de către autorii Brahmanelor, din perspectiva care le era proprie, anume exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai multe cosmogonii. Este vorba de mituri destul de răspândite, atestate la niveluri diferite de cultură. Ar fi inutil să căutăm "originea" fiecăreia dintre aceste cosmogonii. Chiar cele pe care le presupunem aduse de arieni au paralele 11 Cf. J. C, Heesterman, The Ancient

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
exaltarea nelimitată a sacrificiului. 75. Cosmogonii și metafizică Imnurile vedice prezintă, direct sau numai în aluzii, mai multe cosmogonii. Este vorba de mituri destul de răspândite, atestate la niveluri diferite de cultură. Ar fi inutil să căutăm "originea" fiecăreia dintre aceste cosmogonii. Chiar cele pe care le presupunem aduse de arieni au paralele 11 Cf. J. C, Heesterman, The Ancient indian Royal Consecration, pp. 17 sq., 52, sq., 101 sq. în culturile mai vechi, sau mai "primitive". Cosmologiile, precum atâtea alte idei

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]