638 matches
-
1984), Svetlana Paleologu-Matta (1988), I. M. Ștefan (1989), Solomon Marcus (1966, 1986, 2005), Pompiliu Crăciunescu (2000), Virgil Ene (2012), Aurelia Rusu (2013) sau la care au aderat Zoe Dumitrescu Bușulenga, Amita Bhose ori Mihai Cimpoi (vezi supra, capitolul despre modelul cosmologic einsteinian) decupează în universul discursiv prozastic sau poetic al autorului de la Ipotești și un câmp discursiv al matematicii și al fizicii. La capătul unei lungi incursiuni în sfere de conotații simbolice a motivului cercului, care este un cerc ontologic", Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
personal al autorului; * psihocritica. Mc HALE Brian [1987] (2009) Ficțiunea postmodernistă, traducere de Dan Horațiu POPESCU, Iași: Polirom, Colecția "Collegium" (Postmodernist Fiction, New York, Routledge). * intertextualitatea (transferul personajelor). MERLEAU-PONTY Jacques [1965] (1978) Cosmologia secolului XX. Studiu epistemologic și istoric al teoriilor cosmologice contemporane, (traducător neprecizat), București: Editura Științifică și Enciclopedică (Cosmologie du XX-e siècle, Paris: Éditions Gallimard). * modelele cosmologice; * modelul einsteinian; * timpul cosmologic. MIHĂILĂ Ecaterina (1995) Textul poetic Perspectivă teoretică și modele generative, București: Editura Eminescu. * structura de suprafață; * structura de adâncime
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Polirom, Colecția "Collegium" (Postmodernist Fiction, New York, Routledge). * intertextualitatea (transferul personajelor). MERLEAU-PONTY Jacques [1965] (1978) Cosmologia secolului XX. Studiu epistemologic și istoric al teoriilor cosmologice contemporane, (traducător neprecizat), București: Editura Științifică și Enciclopedică (Cosmologie du XX-e siècle, Paris: Éditions Gallimard). * modelele cosmologice; * modelul einsteinian; * timpul cosmologic. MIHĂILĂ Ecaterina (1995) Textul poetic Perspectivă teoretică și modele generative, București: Editura Eminescu. * structura de suprafață; * structura de adâncime MUREȘANU IONESCU Marina (1996) Literatura, un discurs mediat, Iași: Editura Universității "Al. I. Cuza". * teoria lecturii; * psihocritica
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Fiction, New York, Routledge). * intertextualitatea (transferul personajelor). MERLEAU-PONTY Jacques [1965] (1978) Cosmologia secolului XX. Studiu epistemologic și istoric al teoriilor cosmologice contemporane, (traducător neprecizat), București: Editura Științifică și Enciclopedică (Cosmologie du XX-e siècle, Paris: Éditions Gallimard). * modelele cosmologice; * modelul einsteinian; * timpul cosmologic. MIHĂILĂ Ecaterina (1995) Textul poetic Perspectivă teoretică și modele generative, București: Editura Eminescu. * structura de suprafață; * structura de adâncime MUREȘANU IONESCU Marina (1996) Literatura, un discurs mediat, Iași: Editura Universității "Al. I. Cuza". * teoria lecturii; * psihocritica; * comunicarea literară mediată; * referință
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
2004) Eminescu și intertextul romantic, Iași: Editura Junimea, Colecția "Eminesciana" (aceleași date pentru ediția a II-a, revăzută). o intertextualitatea explicită/implicită: citatul; aluzia; apropierile literare; temele/motivele comune. PETRES-CU Ioana Em [1978] (1994,2000, 2001, 2005) Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Pitești: Editura Paralela 45, Colecția "Studii", Seria "Studii literare", ediție îngrijită de Irina PETRAȘ (prima ediție, același titlu, București: Editura Minerva; ediția a doua, îngrijită de Ioana BOT, Mihai Eminescu poet tragic, Iași: Editura Junimea; ediția a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Editura Minerva; ediția a doua, îngrijită de Ioana BOT, Mihai Eminescu poet tragic, Iași: Editura Junimea; ediția a treia, același titlu, București: Editura Universal Dalsi, prefață de Nicolae Balotă; ediția a patra, Eminescu poet tragic, Iași: Editura Junimea. o modelele cosmologice. POPESCU-GOGAN Petre (1989) Ecouri eminesciene în arta plastică, București: Editura Meridiane. o Sărmanul Dionis; o Cezara; o Peisaj selenar. RĂCHI-ȘAN-DENCIUȚ (2010) Insula și marea la Mihai Eminescu și Alexandru Macedonski, București: Editura Detectiv. o marea, insula, peștera, stânca, valurile componente
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și "Mitul Eternei Reîntoarceri" 189 4.2.2. Intratextualitatea "pe verticală": filiația intratextuală sau autogenerarea 212 4.2.2.1. Sărmanul Dionis și variantele...................................229 4.2.2.2. [Archaeus]. Alegoria intertextualității 232 4.3. INTRATEXTUALITATE TRANSGENERICĂ. AL TREILEA MODEL COSMOLOGIC, EINSTEINIAN 250 4.4. INTRATEXTUALITATE TRANSAUCTORIALĂ 268 BIBLIOGRAFIE PRIMARĂ CORPUS RESTRÂNS: PROZA LUI MIHAI EMINESCU.....289 CORPUS DE LUCRU: OPERE MIHAI EMINESCU.............285 BIBLIOGRAFIE CRITICĂ INTERTEXT/INTERTEXTUALITATE ȘI ALTE NOȚIUNI 286 BIBLIOGRAFIE MIHAI EMINESCU 294 DICȚIONARE, ANTOLOGII, PERIODICE...............................................................................301 BIBLIOGRAFIE
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
civilizației și progresului social. Ambele sunt generatoare de contradicții, pe care omul trebuie să le învingă. Din această confruntare rezultă un Om Dumnezeu, un om cuceritor al lumii și obiectelor, un stăpân al "cunoașterii absolute", cu implicații deopotrivă antropologice și cosmologice. Raționalismul hegelian a fost o reușită a cunoașterii, cu influență favorabilă asupra cunoașterii științifice, cu deosebire asupra celei psihologice, unde omului i se dădea șansa de a sparge limitele propriei sale condiții fizice și sociale până atunci îngrădite. O putea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
efectele alienante ale civilizației și progresului social. Ambele sunt generatoare de contradicții, pe care omul trebuie să le învingă. Din această confruntare rezultă un Om-Dumnezeu, cuceritor al lumii și obiectelor, un stăpân al "cunoașterii absolute", cu implicații deopotrivă antropologice și cosmologice. Conștiința omului este un produs al dezvoltării, care corespunde unui proces gradual unde, spre deosebire de sistemul lui Kant, omului i se oferă posibilitatea de a sparge limitele propriei sale condiții fizice și sociale, până atunci de neatins. O poate face pentru că
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dictate de zei, într-un câmp al fanteziei, populat cu eroi și legende, cu supranaturalul. Metamorfozele rămâne cea mai valoroasă lucrare a lui Ovidiu, în care el a anticipat crearea lumii, a admis ideea existenței unui haos primar, o idee cosmologică împrumutată de la gânditorii greci Anaxagora și Empedocle. A descris în manieră panteistă legenda "marelui foc", mânia cerului și a naturii dezlănțuite: "Râuri ieșite din matcă, s-aruncă pe câmpuri întinse Și laolaltă duc holde și arbori, și vite și oameni
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
tip special de structură concretă, un nex cauzal alcătuit din relațiile omului (ale spiritului său) cu timpul și mediul în care trăiește. El desprindea, de la Evul Mediu și Renaștere încoace, caracteristici care au determinat evoluția spiritualității: omul situat sau "dislocat cosmologic" în/din centru creației, triumful lui homo faber urmat de flexibilizarea acțiunii umane și dobîndirea unui grad de libertate etică odată cu ethosul capitalist, pentru ca pe fondul acestei moderne "labilizări a conduitei", ceea ce ar trimite la o spiritualitate de tip deschis
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
vedere exclusiv știința, și nu filozofia "științifică", în care călăuzit fiind de conceptul diltheyean al unei Weltanschauungsphilosophie nici nu crede. De fapt, atitudinea lui Blaga față de știință este mult mai nuanțată. În Ființa istorică operă importantă, ce încheie ultima Trilogie (cosmologică) și sintetizează liniile de forță ale viziunii sale metafizice, reprezentând, ca să spunem așa, cuvântul testamentar al lui Blaga în materie de filozofie -, autorul face o distincție netă între știința teoretică și cea practică. El apreciază că teoriile științifice nu sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o spaimă față de procesele limitate și credința că fiecare ins are un înger păzitor. Se pare că Doll jr. vorbește de Evul Mediu și Renaștere. Oricum, era premodernă s-ar fi încheiat în secolele XVI-XVII, odată cu „noua matematică și mecanică cosmologică”, adică observațiile lui Tycho Brahe, legile lui Johann Kepler, cercetările lui Galileo Galilei, cu Descartes, Bacon și Newton. Megaparadigma modernă îl cuprinde și pe John Locke. Ea este caracterizată de o viziune deschisă, de credință în progres și în drepturile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
clasate. Utilizând comparatismul pe scară largă și morfologia genurilor, lucrarea vizează recontextualizarea Țiganiadei în plan european, scoțând în relief originalitatea scriitorului român. Primită entuziast de critică, monografia a devenit un reper în domeniu. În 1978 P. publică studiul Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică (reeditat postum de Ioana Bot, în 1994, cu titlul propus inițial de autoare: Eminescu, poet tragic), primul dintr-o serie de referință. Alături de Eminescu și mutațiile poeziei românești (1989) și de Ion Barbu și poetica postmodernismului (carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
sunt viziunea poetică și limbajul. Prima carte consacrată lui Eminescu urmărește strâns articularea celor două planuri, studiind evoluția raporturilor dintre eu, lume, istorie și limbaj în destinul creator al poetului. Conceptul-cheie în funcție de care este examinat subiectul e acela de model cosmologic. Pe fundalul cosmologiei europene prinde contur traiectoria parcursă de poet, de la modelul sferic al universului (modelul platonic) spre cel al universului privit ca mecanism (modelul kantian). Studiul surprinde, pe de o parte, ruptura dintre viziunea cosmologică eminesciană și cea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
e acela de model cosmologic. Pe fundalul cosmologiei europene prinde contur traiectoria parcursă de poet, de la modelul sferic al universului (modelul platonic) spre cel al universului privit ca mecanism (modelul kantian). Studiul surprinde, pe de o parte, ruptura dintre viziunea cosmologică eminesciană și cea a științei contemporane (de tip einsteinian), iar pe de altă parte, apropierile, dar și contrastele dintre perspectiva lui Eminescu și cea a romantismului canonic occidental. La nivelul limbajului, P. relevă esențialul: lupta creatorului cu verbul, dând poeticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
ingenioase. De altfel, multe din preocupări sunt convergente cu - și uneori independente de - investigațiile de ontologie și semantică a ficțiunii demarate de critica americană în deceniile al șaptelea și al optulea. Conceptul central al teoriilor sale este acela de „model cosmologic”, pe care îl construiește combinând date din filosofia culturii a lui Lucian Blaga și din fenomenologia lui Gaston Bachelard și îl definește drept „o realitate de profunzime a viziunii”, „expresia sentimentului existenței în lume, a raporturilor originare pe care ființa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
autoreferențial deopotrivă. Apoi, identificarea celor șase „nivele configurative” constituie o modalitate plauzibilă de a motiva „validitatea lecturilor multiple aplicate unuia și aceluiași text literar”, în funcție de poziționarea sistemului critic pe un anumit nivel al operei. Pe de altă parte, ipoteza „modelului cosmologic” presupune o regândire a istoriei literare pe baza unei „noi alianțe” încheiate între literatură și științele „tari”. Consecințele unui asemenea proiect se observă cel mai bine în tentativa de circumscriere a postmodernismului, unde succesiunea modelelor cosmologice este corelată cu mutațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
altă parte, ipoteza „modelului cosmologic” presupune o regândire a istoriei literare pe baza unei „noi alianțe” încheiate între literatură și științele „tari”. Consecințele unui asemenea proiect se observă cel mai bine în tentativa de circumscriere a postmodernismului, unde succesiunea modelelor cosmologice este corelată cu mutațiile de paradigmă culturală. Concretizată printr-o suită de studii publicate în anii ’80 (reunite în 2003 în volumul Modernism / postmodernism. O ipoteză), concepția formulată de P. își asumă o fundamentare ontologică (cele două episteme sunt privite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
de mesajul textelor chemate să depună mărturie prin semn și semnificație și să dea seama de destinul lor atât de dependent de cititor și de disciplina lecturii sale. ION VLAD SCRIERI: Ion Budai-Deleanu și eposul comic, Cluj-Napoca, 1974; Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, București, 1978; ed. (Eminescu, poet tragic), îngr. Ioana Bot, Iași, 1994; Configurații, Cluj-Napoca, 1981; Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj-Napoca, 1989; Cursul Eminescu, îngr. Ioana Bot, Cluj-Napoca, 1991; Ion Barbu și poetica postmodernismului, București, 1993; Molestarea fluturilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
atom ar fi vid ! Prin anii ‘60-’70 fizicienii începeau să construiască ceea ce este cunoscut în prezent ca fiind Modelul Standard al particulelor elementare și forțelor, model agreat și în prezent. Acest model a constituit fundația pentru dezvoltarea unui model cosmologic al Universului, permițând oamenilor de știință să afle vechimea și istoria sa. Totuși, modelul standard este departe de a fi considerat o teorie completă, o dată pentru că nu include fenomenele gravitaționale (descrise de teoria relativității generalizate a lui Einsteină, apoi pentru că
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
sensul în care determină grupuri de specialiști din ramuri distincte de activitate. O formulare de existență și individualitate pentru un obiect, relevanța pentru un domeniu, este irelevantă pentru altul. De ce nu l-a introdus Laplace pe Dumnezeu în modelul său cosmologic de Sistem solar ? Pentru că nu avea nevoie; nu era o necesitate teoretică din perspectiva normelor descriptiv-explicative ale disciplinei sale apelul la o astfel de entitate sau forță. Pe de altă parte, teologia, are cu adevarăt nevoie de argumente ontologice rațional
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana-Elena State () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_903]
-
elaborează diferitele moduri de orientatio', căci nu putem trăi mult timp în amețeala provocată de dezorientare. Această experiență a spațiului orientat în jurul unui "centru" explică importanța diviziunilor și împărțirii exemplare a teritoriilor, a aglomerărilor și a locuințelor, și simbolismul lor cosmologic 1 (cf. § 12). O diferență tot atât de decisa în raport cu modul de existență al primatelor este evidențiată de folosirea uneltelor. Paleantropii nu numai că se foloseau de unelte, dar erau în stare să le și făurească. Este adevărat că anumite maimuțe folosesc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a pus în evidență complementaritatea valorilor religioase camuflate sub semnul "masculinului" și "femininului". Un simbolism analog caracteriza "satul" din Mal'ta, cu cele două jumătăți ale sale distincte, destinate celor două sexe. Sistemele implicând complementaritatea celor două principii sexuale și cosmologice abundă și în societățile primitive, și le vom întâlni, de asemenea, în religiile arhaice. Probabil că acest principiu al complementarității era invocat atât pentru a organiza lumea cât și pentru a explica misterul creației sale și al regenerării sale periodice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu experiențele onirice și extatice, specifice șamanismului, și arhaismul lor este indubitabil. Tot atât de răspândite sunt miturile și simbolurile curcubeului și ale replicii sale terestre, podul, legături prin excelență cu lumea de dincolo. Putem, de asemenea, să presupunem existența unui "sistem" cosmologic articulat, pornind de la experiența fundamentală a unui "Centru al Lumii", în jurul căruia s-a organizat spațiul. Deja în 1914, W. Gaerte adunase un mare număr de semne și imagini preistorice, susceptibile de a fi interpretate drept Munți cosmici, Ombilicuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]