3,539 matches
-
peisaj eminescian poate fi interpretat ca o sugestie subiectiv? a absolutului. Multiplele valen?e simbolice pe care le cumuleaz? elementele ce Îl compun, transformându-le Într-un „uria? sistem de conota?îi care Îmbr????eaz? via?a omului ?i a cosmosului În imagini arhetipale" , viziunea cosmic? generatoare de spa?îi fantastice a c?ror determinare temporal? evoc? lumea basmului a paradisului pierdut -, complexă re?ea de arhetipuri din care gândirea poetic? eminescian?? ?ese un univers al propriilor mituri sunt cateva modalit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cuvânt l-au preocupat Întotdeauna pe Eminescu, poetul care consideră c? „limba str?mo?easc? e o muzic?"; În concep? ia să, muzică de?ine astfel un Ioc esen?ial „legat? cum avea s? fie, de arhitectură lumii", de structură cosmosului: „Inima unui cuvânt, punctul lui de culminare, culminarea Ins??i lang? care se grupeaz? palide celelalte silabe este accentul", iar „claritatea silabelor sau mai bine zis calitatea muzical? a silabelor atârn? mult de la accent.. ". („Manuscrise"). ?i pentru c? „acest nucleu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
E. Papu), „figuri ?i imagini" (M. Eliade), „structuri arhetipale originare", „imagini arhetipale", „fragmente-motive" (Zoe D.-Bu?ulenga), „motive poetice" (I. Em. Petrescu) etc, acestea alc? tuind laolalt? un spa?iu magic „uria? sistem de conota?îi" (Zoe D.-Bu?ulenga), „cosmos viu" (M. Eliade), „re?ea original? de arhetipuri" (N. Bomher), „o topografie mitic?" a universului poetic eminescian (I. Em. Petrescu). În opera eminescian?, termenul de „topos poetic" se identific? cel mai adesea cu imaginile ce compun cadrul natural; se vorbe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lacului „că topos magic Închis, ca oglind?", floarea albastr?, luna, lacul, teiul, noaptea, motivul oniric, c???toria cosmic?, Îngerul, demonul, titanul, zbur?torul. Asemenea unui poeta vates, Eminescu readuce „din str? funduri ini?iatice", „motive grave, fundamentale, legate de soarta cosmosului mare sau a celui mic": motivul vârstei de aur, al insulei, al codrului, al cuplului, transfigurarea sufletelor, stingerea, micro ?i macro-timpul, cosmogonia, apocalipsa. De?i ne poart? cu gândul la universul romantic, aceste motive „vin de mult mai de departe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
dezv?luind procesul devenirii noastre spirituale. Alc?tuind „uria?ul mecanism viu al universului poetic eminescian", aceste „piese" str?lucind de frumuse?e arăt? uimirii noastre „un uria? sistem de conota?îi care Îmbr????eaz? via?a omului ?i a cosmosului. În imagini arhetipale, de valoare universal???i În sonuri care dau limbii române voca?ia expresiv? a limbilor sacre ", comunicând, prin aceast? paradigm? de semnifică?îi, o dubl? voca?ie spre armonie ?i unitate, „aceea pe care i-o insufl
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ei umane cu universul din jurul s?u prin simbol, ajutând-o În felul acesta s? I?i dep??easc? propriile limite: „... miturile încît? În realitate omul ?? creeze, deschizând tot mereu noi perspective spiritului s? u inventiv; [...] haosul se transform? În cosmos, devine o imago mundi" . (Mircea Eliade) În acela?i timp, ele exprim? dorin?a omului de a dep??i grani? ele timpului, „revoltă Împotriva ireversibilit??îi timpului", ajutându-1 astfel „s? construiasc? realitatea" prin intermediul acestor simboluri cu valoare arhetipal? (a c
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iar a doua, „esen?ial?", se refer? Ia dimensiunea orfic? a poeziei, „ca expresie a unei muzicalit??i interioare, profunde, o muzic? inconfundabil?, care devine semnul de identitate al eminescianismului” (E. Simion). ??zute din perspectiv? mitic?, elementele ce compun acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau, pur ?i simplu „mituri" (cum sunt numite de Zoe D.-Bu?ulenga): „toposul mitic al p?durii"; „mitul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În „ ??lin (file din poveste) " etc. Codrul, sătul, luna, stelele, salcâmul, teiul etc.toate aceste topos-uri mitice ale universului crea?iei eminesciene alc?tuiesc astfel: „un uria? sistem de conota?îi care Îmbr????eaz? via?a omului ?i a cosmosului În imagini arhetipale, de valoare universal?? ?i În sonuri care dau limbii române voca?ia expresiv? a limbilor sacre ". (Zoe D.-Bu?ulenga) I m a g i n a r u l s ț a ț i c „... exist
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ele", este lumina care d? orizont spa? iului Îngust al cunoa?terii umane: „ Dar un luceaf?r, r???riț Din lini?tea uit?rii, ?? orizont nem?rginit Singur????îi m?rii". Ochii vis?tori ai poetului deveni?i oglind? a cosmosului -se Îndreapt? Întotdeauna spre lumină „nemuritoare ?i rece" a „Stelei Singur????îi": „ Purur tan?r, Înf??urât În manta-mi, Ochii mei n????m vis?tori la steaua Singur???? îi". (Od?-În metru antic) Desprinse parc? din picturile pe care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le exprim?: iubire, dor, triste?e, singur?țațe, tragismul existen?ei sortite efemerului; considerate elemente ale „cosmosului" ?i ale mitologiei eminesciene, rotirea lor determin? destinul implacabil al oamenilor („Ei doar au stele cu noroc / ?i prigoniri de soart?" Luceaf?rul) sau Întruchipeaz? puterea divin? (Zamolxe e „s????? tor de stele ?i-ncep?tor de drumuri"Rug?ciunea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vis („vom visa un vis ferice") comunic? o altfel de lini?te ?i armonie a universului („Adormind de armonia / Codrului ??țuț de gânduri") reintegrarea, prin vis, prin somn, În primordialitatea naturii ?i prin această, reg? sirea unit??îi pierdute a cosmosului. Teiul, În jurul c?ruia universul tr?ie?te aceast? clip? de gra?ie, este de aceea, „nalt", „sfânt" sau „vechi" „nalt" pentru c? une?te micro ?i macrocosm În axa generatoare de echilibru a lumii, „sfânt" pentru c?, prin mit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie.” (Facerea 2, 7). Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute, de la atom până la cea mai mare planetă care gravitează în Cosmos este Stăpânul Absolut al Creației Sale. Dumnezeu a suflat peste bulgărele de humă suflare de viață, făcând omul ființă vie. A Lui este suflarea de viață, la El se întoarce la timpul sorocit. Numai Dumnezeu poate lua ceea ce El a
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
echilibrului cosmic, mai trebuie să-i faci și pe alții să se molipsească de binefacerile lui, iar rostul artei omenești este tocmai acela de a răspîndi, prin contaminare sufletească, rețeta armoniei interioare. Pe un astfel de inițiat cuplat la ritmurile cosmosului îl recunoști după cum se manifestă în prezența semenilor, adică după cum știe să facă uz de cele trei mijloace prin care poate comunica cu ei - cuvînt, gest și sunet. Nu avem la îndemînă alte căi de a intra în dialog unii
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
poate ajunge cineva. Numai că armonia sufletească nu este decît replica la scară mică a celeilalte armonii: armonia cosmică, căreia grecii îi spuneau și "muzica sferelor". Sintagma aceasta de sorginte pitagoreică străbate întreaga gîndire greacă. Cine intră în contact cu cosmosul nu se poate să nu-i împrumute muzica, furîndu-i ritmul și transmi-țîndu-l mai departe omenirii. Efectul pe care un asemenea om îl va avea asupra publicului va fi unul de încîntare extatică și de răpire cvasi-religioasă. Dar dacă înrîurirea imediată
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
vor cîntări cît niște veritabile pietre de încercare. Să dau un exemplu de încercare ce poate fascina un umanist cu aceeași intensitate cu care îl poate înspăimînta. Cum ne închipuim astăzi că arată universul? Intuitiv vorbind, nu ne putem imaginea cosmosul decît în două feluri: 1) Ca pe ceva enorm și fără margini care există dintotdeauna și va exista mereu, un fel de ocean nemărginit în interiorul căruia apar și dispar cele mai stranii fenomene posibile, fără care vreodată să se pună
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
stranii fenomene posibile, fără care vreodată să se pună problema apariției și dispariței universului însuși. Cum s-ar zice, totul poate dispărea în acest univers, dar nu universul. Această variantă poartă în fizică numele de "univers staționar": un fel de cosmos durînd din veci în veci. 2) Dar ne mai putem închipui universul ca pe ceva ciclic și circular, care apare și dispare periodic, precum un balon pe care îl umfli și îl dezumfli, dila-tîndu-l pînă la maximum și contractîndu-l apoi
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
merg mai departe. Și merg pînă într-atît de departe încît nu acceptă nici una din cele două variante anterioare. Și din acest moment începe vraja fizicii actuale, dubaltă de perplexitatea cu care trebuie să urmărim felul cum încearcă fizicienii să înțeleagă cosmosul. Spuneam că mintea noastră nu poate concepe ca un lucru să aibă un început fără să aibă, mai devreme sau mai tîrziu, un sfîrșit. E de neconceput o altă posibilitate. Nici măcar Kant, cu a sa antinomie din Critica rațiunii pure
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
sfîrșit, nici măcar el nu a întrezărit o altă variantă. Să mai spun atunci că fizicienii, cu optica lor păcătoasă de tip pozitivist, au ajuns să conceapă de neconceputul? John Barrow descrie în Originea universului a treia variantă de înțelegere a cosmosului: existența unui univers care, avînd un început, nu poate să aibă un sfîrșit. Lumea a apărut din nimic și nu va mai dispărea niciodată. În clipa asta, puterea noastră de înțelegere nu mai face față. Nu numai că am ieșit
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
universul a început ca să nu mai sfîrșească. Concepte precum cele de "univers inflaționar" sau de "singularitate" sînt considerate astăzi cîștiguri irefutabile ale fizicii pentru motivul că numai ele pot explica date experimentale curat contradictorii, ca de pildă: radiația reziduală a cosmosului, asimetria raportului dintre protoni și neutroni (7 la 1), existența a trei tipuri de neutrini și numai trei, deplasarea spre roșu a radiației emise de galaxii, sau valoarea densității globale a materiei calculată la scara întregului univers. De ce să ne
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
mai amintea după 1947, reprezentînd firește o sfidare a doctrinei oficiale. Pentru Pandrea, "heghemonia proletariatului este o tîmpenie. Sarea pămîntului sînt intelectualii. Mandarinatul conduce frîiele istoriei". în direcția abstracțiunilor, avem a face cu sublime propoziții. Mandarinul se plasează în mișcarea cosmosului, "conștient de cercul închis al facerii și al morții, acceptate cu detașare, surîzător în fața Hazardului, înțelegînd Neantul și disprețuitor al Forțelor oarbe, care conduc istoria universală. Mandarinul refuză Forțele și credințele oarbe. Firește, mandarinul meditează, de predilecție, la Neant, Hazard
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
pudoare consubstanțială, în fața unor excese de gesticulație. În al doilea rînd, Ilie Boca trăiește cultural în interiorul picturii așa cum organismele trăiesc biologic în mediul lor vital. Lumea sa de imagini, de forme, de substanțe și de iluzii, este una organizată, un Cosmos cu o coerență intrinsecă, dincolo de orice reper fixat sau impus din afară. O peisagistică figurată eliptic, asemenea unei hieroglife, o zoologie totemică și o umanitate frustă, neprecizată psihologic, care trăiește inerțial și expansiv într-un Eden încă neabrogat, constituie secțiunile
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
îndoială, dacă există ceva despre care se poate spune că nu este singur(ă), ei bine, acel ceva este filosofia. Chiar dacă, ulterior, ea tinde, eventual, să se retragă în zone de predilecție - așa cum se întâmplă, de pildă, în metafizică: Dumnezeu, Cosmosul, Ființa etc., deci "obiecte" particulare în care ea ajunge să se închidă. Dar aceasta reprezintă devenirea metafizică a filosofiei. LP: Îi mai recunoașteți acesteia vreo putere, în ziua de astăzi? Deci, după efervescența marxistă a anilor șaizeci, după timpul mandarinilor
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
Suntem în fața unui roman propriu-zis, de construcție epică, ori mai degrabă a unei "Diorame", o "vedere din Dumnezeu" a Eului care I se substituie cosmic-autoconfesiv? Are dreptul o hiperfabulație narcisiacă (superbă exfoliere egocentrică de pe Șoseaua Ștefan cel Mare pînă-n străfundurile cosmosului, la universalul Purușa în care se încorporează "Mircișor") să rivalizeze exegetic și axiologic cu construcțiile clasice ale predecesorilor care formează centrul ierarhiilor de decenii? Apoi: în ce măsură volumul trei s-a alcătuit subtextual din rațiuni de marketing, mizînd, adică, o dată, pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
atragă. Televiziunea trebuie să fie un spectacol non-stop al existenței umane. Un super-serial cu șase miliarde de personaje care: ară pământul, primesc premii Nobel, fac dragoste, iau parte la războaie fratricide, pictează îngeri, mor de sete în deșert, zboară în cosmos. Tot ceea ce înseamnă ceva pentru oameni, tot ceea ce este îmbucurător, dureros, alarmant sau dătător de speranță pentru ei trebuie să-și găsească locul pe dreptunghiul de sticlă luminiscentă. Emisiunile culturale ar putea fi unul dintre cele mai redutabile mijloace de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
și tot atât de pseudo-postmodern, iar a treia pentru că poartă stindardul - din fericire nu și stigmatul - titular. Fizician de profesie, Zografi vede cu aceeași acuitate detaliile și universaliile, știe că lumea particulelor cuantice funcționează în virtutea acelorași legități care determină spațiile infinite din cosmos. Dacă în Oedip la Delphi vizionarismul oracolelor era transportat, punct cu punct, într-un exces de informație de tipul celui internaut, Curățenia mizează pe teroarea exercitată identic și - la extremă rigoare științifică - simultan într-un atunci și-ntr-un acum
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]