1,399 matches
-
Nu departe de Rose Terrace apare o deschidere către lac: negru, gol, Înghețat bocnă. Lângă mal gheața se adunase În bucăți mai mari. Zizmo urmează malul până când ajunge la o deschizătură În drum, de unde se lansează la apă bărcile vara. Cotește Într-acolo și se oprește. ― Trecem pe gheață? Întreabă bunicul meu. ― Cel mai simplu drum spre Canada În clipa asta. ― Ești sigur că o să țină? Ca răspuns la Întrebarea bunicului meu, Zizmo deschide ușa din dreptul lui, ca să poată ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-și lustruiască pantofii. ― Și eu vreau să intru În cărțile de istorie. Dar nu cred că asta e chiar cea mai potrivită cale. Pe Belle Isle, Plantagenet pilotează Daimlerul pe Central Avenue. Totuși În loc s-o ia spre Strand, o cotește pe o stradă neasfaltată, care se Înfundă. Parchează și coboară cu toții. Plantagenet Își așază camera Într-o lumină favorabilă, În timp ce Lefty se ocupă de automobil. Lustruiește cu o batistă capacele de la roți și farurile; Îndepărtează cu piciorul noroiul de pe trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pantofii dar fără ciorapi, cu pantaloni, dar fără chiloți, Milton Stephanides a gonit În zorii zilei pe străzi cu Delta lui 88. Tot drumul până la Woodward nimic nu părea nelalocul lui. Străzile erau goale. Toată lumea dormea Încă. Totuși, când a cotit-o pe West Grand Boulevard, a văzut o coloană de fum Înălțându-se În aer. Spre deosebire de toate celelalte coloane de fum care ieșeau din coșurile de prin oraș, aceasta nu se Împrăștia În smogul de fundal. Atârna aproape de pământ, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mărimea statuii, care duceau de cealaltă parte a bulevardului Woodward, la un rendez-vous cu statuia unei femei goale, aflată În fața Băncii Naționale din Detroit. Urmele de pași Încă se mai vedeau vag când am pedalat eu pe lângă ele. Tancul a cotit-o pe strada Bush și eu l-am urmat, trecând de Monroe și de luminile din Greektown. Într-o zi normală, bărbații greci mai În vârstă, din generația tatălui meu, ar fi sosit la cafenele ca să-și petreacă ziua jucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doamnei Drexel se desfășoară un fir de fum. Ne Îndreptăm spre inima cartierului Grosse Pointe. Trecem pe lângă alei lungi, care se termină Într-o poartă, genul care În familia mea induce Întotdeauna mirare și venerație. Dar acum doamna Drexel o cotește pe alei. (La capătul lor locuiesc noile mele colege de școală.) Trecem pe lângă tufe de lemn câinesc și pe sub bolți de gard viu și ajungem la casele izolate de pe malul lacului, unde așteaptă fete cu ghiozdanul În spate, stând drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cuțite și coapsele umflate, străbăteam iarba care ne biciuia fluierele picioarelor. Când am ajuns la poalele dealului, Jerome părea deja să Încetinească. Flutura din mână, declarându-se Înfrânt. O flutura și-mi striga ceva ce nu auzeam... Tractorul tocmai o cotise pe drum. Așezat În scaunul lui Înalt, șoferul nu mă vedea. Eu mă uitam În urmă, să văd unde era Jerome. Când, În cele din urmă, m-am Întors Înapoi, era prea târziu. Drept În fața mea era roata camionului. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mike, pentru că numai un cretin ar fi putut să se Îndrepte spre râu În loc s-o ia spre autostradă. Indiferent pe ce stradă ar fi apucat-o, nu putea să ajungă nicăieri. ― Acum te-am prins, exultă Milton. Gremlinul o coti la dreapta. Eldorado o coti la dreapta. Gremlinul viră la stânga și Cadillacul Îl urmă. Rezervorul lui Milton era plin. Putea să-l urmărească pe părintele Mike toată noaptea dacă era nevoie. Plin de Încredere, Milton potrivi temperatura, căci era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ar fi putut să se Îndrepte spre râu În loc s-o ia spre autostradă. Indiferent pe ce stradă ar fi apucat-o, nu putea să ajungă nicăieri. ― Acum te-am prins, exultă Milton. Gremlinul o coti la dreapta. Eldorado o coti la dreapta. Gremlinul viră la stânga și Cadillacul Îl urmă. Rezervorul lui Milton era plin. Putea să-l urmărească pe părintele Mike toată noaptea dacă era nevoie. Plin de Încredere, Milton potrivi temperatura, căci era un pic prea cald. Deschise radioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gri, iar farurile aprinse îl făceau în lumina apusului să semene mai mult a tren decât a camion. Ce mama naibii? îngăimă celălalt elev mai mult pentru el însuși decât pentru colegul său. "Ce mama naibii?" într-adevăr! Imensa mașină coti când ajunsese la colțul liceului și acum era pe jumătate intrată în aleea lată a curții interioare. Cei doi care trebuiau să păzească poarta erau încremeniți de frică. Camionul era înalt și atingea cu ușurință etajul unu al colegiului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sporit pentru litere, lecturile astea publice creează indigestie. — Da’ vii odată, sau ai adormit? strigă Agrippina după ea. Se grăbește să le ajungă din urmă. O ia în direcția băilor. Nu le mai vede, dar într-acolo s-au îndreptat. Cotește și o ia pe un nou culoar. Decorația murală din acest pavilion este în întregime consacrată lui Hercules. Gallus însă nu și-a dorit pe pereți reprezentarea muncilor grele ale erou lui, ci un Hercules galant, subjugat plăcerilor și viciului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi luat la ceartă trei nebune în casa ei! — Smintito! distinge la un moment dat. Parcă e vocea Domitiei Lepida, fiica celeilalte Antonii. — Dezmățato! Sângele îi îngheață în vine. Asta e Agrippina! Iuțește pasul. Aleargă. Să ajungă cât mai repede. Cotește la dreapta, la stânga, și se oprește ca trăsnită în fața unei scene de coșmar. Aemilia Lepida e cu mâna vârâtă până la cot în părul Agrippinei, care și-a încleștat dinții pe unul din cerceii ei din perle încrustate în aur șlefuit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
va observa lipsa, căci amintirile sunt tot ce lăsăm în urmă. Inconștient de schimbările dramatice care-l pândesc, Rufus o ia înainte pe culoarul îngust. Ajuns la intersecția cu altă galerie, îi face semn germanului să se grăbească, după care cotește la stânga, printre tot felul de mașinării, planuri înclinate, scripeți și platforme suspendate. În urma lui, tânărul zăbovește, privind în jur. I s-a trezit din nou curiozitatea. Hai odată! se impacientează instructorul. — Ce sunt astea? — Aici, în subsol, sunt depozitate mecanismele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se răsucea limba în gură când încercau să te strige... Jignit, tânărul o ia ostentativ înainte. Ajuns în dreptul unor scări, rămâne pe loc încurcat. Nu știe în ce parte să o apuce. Rufus îl ajunge din urmă, urcă treptele și cotește spre dreapta. Pusio îl urmează, pleoștit. Cum îl cheamă pe taică-tău? Se miră că-l aude oftând. Întoarce capul și-l întreabă părintește: — Ce e? Poate s-a supărat. — Glumeam și eu..., se scuză încurcat. Uriașul coboară pudic pleoapele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu? întreabă aparent liniștit Pusio. Nu pare ofensat. Din contră, și-a bombat pieptul și respiră adânc. Romanul se liniștește puțin și face semn că da. Rămâne însă în continuare tăcut. Nu-și dă seama că mânia și frustrarea clo cotesc în sufletul celui de lângă el decât când îl vede strângând din dinți. Abia atunci începe să aibă dubii. Cine naiba l-a pus să aducă vorba despre gali...? Așa deci? se frământă Pusio în sinea sa, indignat. Popoarele cucerite, carevasăzică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici arta nu are cum să fie expresia vreunei idei ori năzuințe spre frumos, ci este doar o metodă de a înregistra evenimentele și a le transforma în le gendă pentru a îmbogăți prezentul și a-l lăsa moștenire posterității. Cotesc în sfârșit și ajung la una din cele două intrări prin care se face accesul la altar. În timp ce gloata e ținută la distanță, ei doi sunt lăsați să pătrundă înăuntru. Urcă treptele printre basoreliefuri ce par să facă trecerea de la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi îngrozit, dar acum de-abia aștept să încep, să pornesc într-o nouă călătorie, de data asta alături de persoanele pe care le iubesc și care mă iubesc. Și tot mergem. Prin Hammersmith Broadway până la Sheperd’s Bush, pe lângă Westway. Cotim și mergem mai departe, și ajungem la Maida Vale, prin Kilburn, la apartamentul Geraldinei din West Hampstead. Mă uit în jurul meu, și văd că Londra miroase urât, și e murdară, și oamenii arată, mai mult decât orice, puțin obosiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
n-ar fi băgat de seamă toate acestea. Erau aidoma unui convoi de înmormântare mergând în urma sicriului. Seara căzu o ploaie de primăvară. Când se opri, erau deja în vârful colinei Torre Vecchia. Eterna capitală era învăluită în ceață, Tibrul cotea somnoros la vale; în depărtare se zărea colina Pincio îmbrăcată într-o pădure de un verde lin, case castanii se înghesuiau unele în altele și nenumărate turle de biserici străpungeau cerul. Velasco își opri calul și făcându-și datoria, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de roz pal, cu părul negru strâns la spate Într-o coadă, cu chipul atât de proaspăt, se gândi el, de parcă ar fi fost În Anglia, și nu aici. Le făcu cu mâna În timp ce mașina se Îndepărta prin iarba Înaltă, cotind printre copaci spre dealurile mici acoperite cu tufe de orhidee. Printre tufișuri au dat de o turmă de impala. S-au dat jos din mașină și au pândit un mascul bătrân cu coarne mari pe care Macomber l-a doborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și o să vezi. Nick se urcă pe terasament și o porni Înainte pe calea ferată. Își dădu seama că ține-n mână un sendviș cu șuncă și-l băgă În buzunar. Ajuns la capătul urcușului, Înainte ca șinele s-o cotească printre dealuri, se uită Înapoi În poiană și văzu focul licărind. Capitolul 6 Nick stătea sprijinit de zidul bisericii, unde-l duseseră ca să-l ferească de mitraliera care trăgea În stradă. Ambele picioare Îi stăteau Într-o poziție ciudată. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trecură, copila mea. — Copita lui, spuse soția, ce treabă am eu să văd copita lui? A zis copila lui, spuse tânărul domn. Când Peduzzi o arătă cu degetul, fata intră În casă. Coborâră dealul, trecură peste o câmpie și apoi cotiră spre malul râului. Peduzzi vorbea repede, știind câte ceva despre toate și făcând mereu cu ochiul. Cum mergeu unul lângă altul, soția Îi simți la un moment dat mirosul respirației purtat de vânt. O dată o Împunse cu cotul. Uneori vorbea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ceva. Am crezut că se dăduse jos ca să omoare vreun șarpe. — Păi, cred c-o să fie o grămadă de indieni care o să omoare șerpi În noaptea asta, spuse Joe Garner. — Indienii ăștia, spuse doamna Garner. Continuară să meargă. Drumul o coti către dealuri. Caii trăgeau tot mai greu, așa că băieții coborâră și o luară pe jos. Drumul era nisipos. Ajunși În vârful dealului, Nick se uită-n spate. Văzu luminile din Petoskey și, dincolo de golful Little Traverse, luminile din Harbour Springs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
obosiți, spuse madam Fontan. „Doamne,“ i-am zis, „sunt prea obosiți ca să mai vină“. Fontan, du-te și adu niște vin. — Să mergem cu mașina, spusei. — Da. Așa ajungem mai repede. Am mers pe șosea și după vreun kilometru am cotit-o pe un drum lateral. O să vă placă vinul ăsta, spuse Fontan. A ieșit bine. Puteți să-l beți diseară la cină. Ne-am oprit În fața unei case cu cercevea. Fontan ciocăni. Nu răspunse nimeni. Am ocolit casa. Și ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
putea vedea. Tocmai când ieșeau din curte și se gândeau încotro s-o ia, căluțul o făcu la deal, probabil știa el ce știa. Au mers, o vreme, pe șosea, dar pe cine căutau, n-au găsit. Deodată, căluțul o coti la dreapta și-o porni pe drumeagul de țară care duce către satul bunicilor. Fetele simțiră că inimile încep să le bată cu mai multă putere. Zăpada era, aici, mai mare, iar ici și colo drumul era poleit cu un
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Găsiți sinonimele cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 2.Analizați părțile de vorbire din propoziția: Ruinele lui stăvilesc apele limpezi ale pâraielor tinere de la izvoarele Bicazului. 3.Povestiți în scris textul. La Pîngărați Calistrat Hogaș „Tăiarăm podul de la Viișoara, cotirăm la dreapta și apucarăm drumul mare ce duce spre Pîngărați, și de acolo mai departe, printre munți, până la Prisacani, la granița ungurească. Soarele de-abia scăpătase după și căldura unei zile de dupăamiază cuptor era în toiul ei; un vânt
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Nu pot să mă uit, gemu Bennie. Ar trebui să existe o lege, spuse Marlena. Heidi fixa drumul căutând din ochi posibile gropi În șosea care să le pecetluiască soarta copiilor. Într-un final, tractorul, cu remorcă cu tot, o coti pe o uliță și de-acolo tot Înainte, copiii cei zglobii ieșind din raza vizuală a prietenilor mei. Cu cât se apropiau de graniță, cu atât peisajul se colora. Femeile birmaneze umblau Îmbrăcate În fuste de culoarea florilor, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]