996 matches
-
Juriul de la anchetă a dat verdictul de moarte accidentală. (Mă privi sever.) Ceea ce a fost cam tras de păr, nu credeți? A fost vorba de legitimă apărare, am spus eu cu hotărâre, alungându-mi orice amintire către cele mai Îndepărtate cotloane ale minții. Refuzam să mă gândesc la asta acum, mai ales că Monroe Îmi supraveghea fiece reacție. — De ce nu Încercați să discutați cu inspectorul Fincham? Pe vremuri, lucra și dumnealui În secția asta. Nu știu dacă asta mai e valabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trebuie să vă atrag atenția că vindecarea dumneavoastră nu este deplină. Urmă o scurtă tăcere. Apoi Mașina reluă, cu o curioasă nuanță de tristețe în voce. ― Eu nu sunt decât un creier imobil și vag informat de ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei Eu nu pot decât să intuiesc planurile ce se pun la cale. Veți ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei. Eu fi surprins și dezamăgit când veți afla că nu pot să vă spun mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nuanță de tristețe în voce. ― Eu nu sunt decât un creier imobil și vag informat de ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei Eu nu pot decât să intuiesc planurile ce se pun la cale. Veți ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei. Eu fi surprins și dezamăgit când veți afla că nu pot să vă spun mai mult. ― Dar ce puteți totuși să-mi spuneți, întrebă Gosseyn. ― Că toate acestea vă privesc în modul cel mai direct, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se integreze atmosferei acestei nopți. A doua noapte fără poliție! Totul părea dificil de crezut. Auzea zgomotele orașului, abia perceptibile, fără relief, deloc sugestive. Unde erau bandele și hoții? Păreau cu totul ireali, când te gîn-deai la ei din acest cotlon liniștit și obscur. Poate că anii și sistemul de educație le erodaseră numărul, rămânând numai o legendă terifiantă și câțiva descreierați care bântuie în noapte în căutarea vreunei victime fără apărare. Nu, era imposibil să fie așa. Din contră, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la încercarea unui conflict, dar sunt convins că aceștia s-ar comporta corespunzător. După câteva minute lungi de tăcere, Gosseyn redeschise discuția: ― Unde mergem, doctore? Psihiatrul păru că se trezește cu adevărat pentru prima dată. ― Știu o cabană într-un cotlon uitat de lume, undeva pe malul Lacului Superior, unde am petrecut câteva luni acum doi ani. Mi s-a părut un loc atât de potrivit pentru odihnă, meditație și cercetare, încât l-am cumpărat. Dar, de atunci, n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla, fără putință de îndoială, în interiorul unui arbore, într-o scorbură "naturală", nu cioplită. Lumina se strecura înăuntru printr-o deschizătură aflată ceva mai departe. Pereții scorburii erau zgrunțuroși și inegali, cu numeroase cotloane întunecate. Gosseyn ascunse distorsorul într-unul din ungherele mai ferite. Apoi, cu multe precauții, se târî către deschizătură. Tunelul urca abrupt și se îngusta treptat. Pe la jumătatea drumului își dădu seama că nu va putea trece cu distorsorul. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu care mă salutam când treceau prin fața casei sau mă întâlneam în drum cu ei, păduricea și iazul și ulițele acelea străvechi, de sute de ani, păziți de câini dormitând în praful din fața porților sau cutreierând, părând ai nimănui, printre cotloane. Un regret adânc, săpând, în ziua aceea și a doua zi la fel și-n zilele vieții până azi, răzbătând, e adevărat, tot mai rar, ca o veche amintire dar cu aceeași prospețime ca-n dimineața când le-am revăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doamnei Agneta, În care se deschidea o gaură de carne Întunecată, cu marginile ferfenițite, ci și șuvoaiele de sînge amintind de viitura unui fluviu ieșit din matcă, iar traveling urile urmăreau insistent dîrele lucioase, uscate, pînă În cele mai ascunse cotloane ale Încăperii, sub canapea sau strecurîndu-se pe sub ușă, pe hol și mai departe. O pereche de pantofi se Încleiase, de asemenea, În balta de sînge Închegat din jurul ei, În timp ce vocea expertă a comentatorului explica pe un ton Însuflețit că aceia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și tratamentul inuman la care am fost supus. Omul cu fața verde nu se mai osteni să-l contrazică. Oftînd, aprinse un felinar cu carbid, Îl agăță cu o sîrmă de tavan, apoi se apucă să moșmonească Într-un alt cotlon al grotei. Vorbi din nou abia după ce găsi ce căutase, un sac de dormit, pe care Îl aruncă la picioarele lui Pablo. — S-ar putea să ai nevoie de el, zise. Eu voi lipsi cîteva ore. — Cum adică, vrei să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
au Împușcat! — Nici măcar acest lucru nu e foarte sigur. De fapt, aici e clenciul Întregului experiment: la finalul lui nimic nu e sigur, fiindcă nimic nu trebuie să fie sigur. Între timp, ochii i se obișnuiseră cu Întunericul, Încît din cotlonul său putu să-l cerceteze pe Îndelete pe Michel. Jarul focului aproape stins inunda peștera cu o lumină, sau mai degrabă cu o umbră roșietică. Din grămada de vreascuri mai rămăseseră doar cîteva. Arareori limba cîte unei flăcări se ridica
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ridica și Îl cobora, sau Îl rotea, după cum cerea melodia... - și deodată, Întorcîndu-se brusc, Îl pocni cu el pe Pablo drept În frunte. CÎnd s-a trezit, Pablo nu mai era legat. Între timp, cineva aprinsese felinarul. Michel dormea În cotlonul lui, sau numai se prefăcea că doarme. Pentru Început, miji puțin ochii, Încercînd să și dea seama unde se află și, pe cît posibil, ce are de făcut. Nu știa dacă afară e zi sau noapte. Poate că nici nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-și Întindă mult picioarele amorțite, dinspre care venea un miros nu tocmai plăcut. Abia după ce se ridică, ținîndu-și capul aplecat și gîtul Înghesuit Între umeri, pentru a nu se lovi de tavanul grotei, Îl văzu pe Vic Într-un cotlon mai Îndepărtat, răsfoind preocupat un caiet. Avea aerul unui bătrînel de treabă care citește povești pentru nepoțeii lui. Nici de el nu se mai temea - de fapt, nu se mai temea de nimic! - și, drept urmare, se apropie să-l salute
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În cât mai multe cuvinte și În cât mai multe litere, de câte unul care aștepta jos, lângă saltea. Poreclele erau toate răutăcioase, așa că la Începutul Întrecerii de batjocuri au fost folosite numai ele. (Dacă te Încearcă oarece curiozități prin cotloanele Împânzite de păianjeni ale nepermis de secului tău dovleac, află că mie Îmi spuneau Ectoraș - adică un soi de cățel inofensiv, prostănac și papă-lapte. Diminutivul cu usturimi de ocară nu venea de la eroul grec - habar n-aveam nici eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la mama, centura de ostaș a tatei cu care În chip pedagogic mă altoia, lacrimile, primul meu abecedar, hârtiile mele de măiastre poeme Înnobilate, viața strămoșilor mei, viața mea, totul. Însă nici o sumă nu poate compensa Îndeajuns izgonirea Muzei din cotlonul ei albastru. Nu mai pot scrie poezie desăvârșită, nu mai pot picta cu har zeiesc. Ar fi fost de bun-simț să mă omorâți și pe mine, căci de aici Încolo voi fi un mort viu. Mi-ați ucis inspirația, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oricum, adevărat conac față de ce fusese Înainte. Amănunte nu știu, habar n-am dacă i s-au acordat despăgubiri pentru obiectele cu valoare sentimentală. Ceea ce pot sigur să-ți spun este că Muza s-a Întors, cumințică, În noul ei cotlon albastru - căci de ani buni Încoace poetul Înnobilează prin falica și Îngereasca sa pană pierduta feciorie a multor albe file. Apucasem să-ți spun despre Bâta, cum se ducea ea pe Înserat la Florea Cucu să-l tocmească pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îndrăgostise Ectoraș de o fată cu vocea limpede, chitară ieftină, sâni mari, piele albă și o fire cam exuberantă - ceea ce pe mucosul Îndrăgostit Îl stârnea și-l Îndărătna totodată. Băieții ceilalți, și mai ales porcul de Vieru, o Înghesuiau prin cotloane și-i pipăiau sânii, iar ea se prefăcea că se apără, mușcând și zgâriind ca o mâță, Însă păstrând mereu pe chip un zâmbet de Încântare, căci era, probabil, mândră că farmecele ei atrăgeau atâția bărbătuși Înfierbântați. Știa foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el În pragul de a și le pierde pe ale lui. Fata Își dăduse, desigur, seama că lui Ectoraș i se scurgeau ochii după ea, dar era atât de prost, că nu obținea nici măcar cât cei care o Înghesuiau prin cotloane. O interesa acel băiat tocmai pentru că se arăta timid și chiar fricos, se bâlbâia și se Înroșea când vorbea cu el, iar când izbutea să-și stăpânească glasul, vorbea numai prostii și anapoda, era În stare să plece și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Smulsese un arac pe care până atunci se sprijinise un vrej și se hotărâse să-i aplice răzvrătitului spinalizarea Într-un fel care nu fusese prevăzut În manuale. Îl izbise, În treacăt, cu bucata de lemn, Îl Înghesuise Într-un cotlon și se pregătea să-l lovească Încă o dată, de moarte. Iepuroiul se așezase, apoi se săltase puțin pe labele din spate. Mustățile pipăiau aerul și privirea i se ascuțea din ce În ce. Apoi Îl luase la rost pe atacator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsăm duși de valul plăcut al inspirației. Se întâmplă uneori să ezităm în dreptul unui cuvânt - fie pentru a evita o asonanță neplăcută, fie negăsind cuvântul cel mai apropiat de ceea ce vrem noi să spunem. Ezităm deci între: colț, ungher și cotlon, alegându-l pe cel din urmă, pentru sonoritatea sa puternică. Evităm să scriem: „A urcat sus, la ultimul etaj”, rușinați fiind de pleonasmul comis. Să fim însă rezonabili și să acceptăm că nu toate abaterile de la normă (pleonasmele, spre exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a unei redacții (o ușă care se deschide tot timpul din interior, niciodată dinafară), să nu aibă vreodată scuza necunoașterii. Presa nu este un castron uriaș în care se amestecă la grămadă toate nutrimentele și ingredientele meseriei. Presa are multe cotloane și îngăduie ziaristului mai multe feluri de a fi: dinamic, sentimental, visător, sincer, brutal, insinuant, critic sau investigator. Poți să lucrezi la știri, la sport, la externe, la cultură sau mondene. Poți să-ți reglezi bioritmul după nebunia unui post
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
bucătărie, scenariu premiat în 1997 la Festivalul de Film de la Veneția și publicat în 2001, este tot o parabolă, cu două branșe respiratorii: toleranța interetnică și motivul iubirii tragice. Întâmplările propriu-zise sunt, de astă dată, un simplu pretext: într-un cotlon uitat de lume, pe fundalul evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureș, un dezertor român se îndrăgostește de o unguroaică, amândoi trebuind să lupte cu urmărirea autorităților și cu ura tatălui fetei. Surprinde mai ales finalul, ambiguu, înregistrând fuga abulică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
omenească", numită de Keats abecedarul (hornbook): doar Sufletul creat prin trecerea prin această școală putea citi în această carte care este inima omului (vezi detalii în Stroe 2011: 365ff).] The Resignation / Resemnarea - "umbrele luminii celeste"; "angoasa umfl[înd] lacrima înrourată"; "cotlonul cel întunecat"; "lanțul cel trist"; "boleșnița sufletului meu"; "mantia sumbră a nopții"; "spiritul meu care se prăbușește"; "lumina dimineții, / Pe care-o revelează Dumnezeu, care e Estul meu, Soarele meu". Clifton - "stînci crepusculare"; "strînsoarea morții"; "rafala care-învăluie în nori țîșnind
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
compromis care demonstrează ambiguitatea verbului "a exista": desigur, literatura pornografică există, în sensul că este masiv atestată, dar nu există pe deplin, în sensul că este clandestină, nomadă, parazită, ascunsă...: cartea pornografică ocupă infernul bibliotecilor publice, se strecoară în numeroase cotloane ale domiciliului privat, comercializarea ei se face pe ascuns, "pe sub mână". Chiar și acum vânzătorii la distanță de produse pornografice garantează un ambalaj discret pentru colete, iar revistele care conțin programul televiziunilor pot alege să nu prezinte programul canalelor pornografice
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
virtual. La nivel de psihologie a creației, astfel de subterfugii reprezintă încercări de a crea niveluri multiple ale lecturii. Numai un scriitor dominat de orgoliu și aroganță ar renunța la plăcerea durabilă de a se ști urmat în adeseori inconfortabilele cotloane ale trudei și spaimelor sale. Firește că scriitorul nu poate fi redus la condiția umilă de bun samaritean. Dacă, într-o primă instanță, el știe că a-l face să „risipească o parte din ceață ajută stimei de sine a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sănătos, pentru că am mai multă energie și încredere, lucrurile bune din viață sunt și ele mai plăcute. Capitolul douăzeci, acele umbre sinistre. O altă mare bucurie a lăsatului de fumat este că scapi de umbrele acelea sinistre, furișate într-un cotlon al minții. Toți fumătorii știu că sunt niște idioți și că eludează efectele nocive ale țigării. Mai tot timpul, fumatul e un act automat, dar umbrele acelea subzistă în subconștient, gata să iasă la suprafață. Ai câteva avantaje extraordinare când
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]