586 matches
-
bumbac care părea din piele întoarsă dacă făceai ochii mici și stăteai la 10 metri distanță. O să moară de cald în ea azi, când au anunțat un val de căldură de 30 de grade, la mijlocul lui septembrie, dar după ce a cotrobăit nițel prin tricourile mele spălăcite și lăbărțate, a abandonat orice speranță de a găsi ceva confortabil. Va trebui oricum să vorbești cu Kieran mai târziu, asta doar dacă nu ai de gând să te întorci aici. Speram că tonul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
plastic verde cu numele unui magazin cu delicatese, deschis non-stop, care taxează clienții dublu pentru acest privilegiu. S-a îndreptat către intrarea din bloc, fie binecuvântat. în timp ce descuia ușa am ajuns la câțiva pași în spatele lui și am început să cotrobăi prin geantă agitând cheile de la mașină ca să fac zgomot ca și când aș fi căutat și eu cheile. între timp, tânărul deschisese ușa aruncându-mi un zâmbet fugar. I-am zâmbit înapoi cu recunoștință. A ținut ușa întredeschisă. Ce gentleman. Aștepta liftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pentru mine? Ce drăguț. Vocea, singurul lucru din ea pe care mi-l aminteam perfect. Am ridicat privirea. Era neschimbată. Se machiase intens cu nuanțe de violet sau poate albastru, nu-mi dădeam seama în lumina chioară, și mâna îi cotrobăia prin poșetă după pachetul de țigări. I le-am întins pe ale mele. - Ce, te-ai apucat serios de fumat? a întrebat. - Nu, am luat numai așa... am luat... dacă vrei, te rog... - Mulțumesc, nu fumez din astea, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tremura în ultimul hal și bale lungi i se scurgeau din gură. Bolborosea ceva și ochii i se dăduseră peste cap. - Care trusă? Sunt toate la fel! - Trusa pe care scrie Fleming Institute! Repede! O să intre în stop cerebral! Am cotrobăit în toate cutiile și am găsit, în spatele unui reflector, una deschisă în care era un defibrilator. Am luat cele două padele și i le-am adus lui X. - Nu e încărcat! Ți-am zis să aduci trusa! Bateria e inclusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Înviere, de Paști, te vedeam îmbrăcată într-o fustă și o albeață de bluză, a fost o înviere, prima și ultima pentru mine. Și Țuți era acolo, și Elena lui. Și parcă oamenii mari ne pândeau și ne ghiceau gândurile, cotrobăiau prin sufletele noastre zdruncinate, ce sacrilegiu! Țuți i-a dat mâna Elenei, ea a luat-o... eu ți-am întins mâna și tu ai fugit râzând... Mă duceam cu Țuți pe imaș, erau câmpiile noastre verzi, nu acelea ale indienilor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o clipă de luciditate programul de autodistrugere pe care și-l declanșase încă din adolescență, prin desfrâu și alcool. Apoi plonjam cu gândul în structura ascunsă a lumii aceleia abominabile, atârnată de un fir de paianjen în care trăiam, și cotrobăiam în neant după o cale de izbăvire a sufletului meu păcătos, care se lăsase îngreunat încă o dată. Greșisem față de Dodo când întorsesem spatele iubirii, și iată, eram acum pedepsită din plin, pentru că greșisem din nou - față de ingrid. Devenisem o altă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din nou aburul acela, dar de data aceasta era de culoare roz și forma lui era diferită de cum o văzusem în camera Danei, mai alungită și mai netedă, iar din el a început să picure un lichid. Am început să cotrobăi prin sertare după un vas în care să-l colectez, de teamă să nu se irosească. Până la urmă, din disperare, mi-am făcut palmele căuș, și lichidul a picurat pe mâinile mele, cald și roșu, era de fapt sânge. Atunci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Îndepărtează. Nici o șansă, se gândi el. O să fie mort Într-o săptămână. Dacă nu de tifos, atunci de altceva. Dar nu era treaba lui. Băgă mâna Într-o mașină de scris și scoase de sub bandă un teanc gros de bani. Cotrobăi prin sertare până când găsi, Înăuntrul diplomei lui de medic, o scrisoare decolorată, bătută la mașină: „Această scrisoare certifică faptul că doctorul Nishan Philobosian l-a tratat de diverticulită pe Mustafa Kemal Pașa În data de 3 aprilie 1919. Doctorul Philobosian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fată care nu mai fusese sărutată. (Oricum, nu de la Clementine Stark Încoace.) Nu m-am Împotrivit. Am rămas complet nemișcată În timp ce el făcea acest lucru. În ciuda amețelii, simțeam tot. Umezeala șocantă a gurii lui. Atingerea mustăcioasă a buzelor. Limba lui cotrobăind. Dar și anumite arome: berea, drogul, rămășițele unei bomboane mentolate, și, sub toate acestea, gustul real, animalic, al gurii unui băiat. Simțeam gustul Înțepător al hormonilor lui Jerome și gustul metalic al plombelor lui. Am deschis un ochi. Vedeam părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe dinăuntru. ― Relaxează-te, spuse. Puse un lubrifiant și se ghemui mai aproape. ― Relaxează-te! Avea o nuanță de supărare, de poruncă În voce. Am tras adânc aer În piept și am făcut ce-am putut. Luke a Început să cotrobăie Înăuntru. Câteva clipe a fost doar ciudat, așa cum sugerase. Dar apoi m-a străfulgerat o durere ascuțită. M-am tras Înapoi și-am strigat. ― Scuză-mă. Cu toate acestea, a continuat. Mi-a pus o mână pe pelvis ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îmi vâră lanterna În ochi, iar celălalt Îmi sare pe piept și-mi prinde mâinile. ― Bună dimineața, spune cel cu lanterna. Sunt doi vagabonzi care stau În dunele de vizavi. În timp ce unul din ei stă peste mine, celălalt Începe să cotrobăie prin tabără. ― Ce bunătăți aveți pe-aici, afurisiților? ― Ia uită-te la el, spune celălalt. Împuțitu’ ăsta mic o să se cace-n pantaloni. Îmi țin picioarele strânse, Încă Împins de temerile mele de fată. Caută mai mult după droguri. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uită-te la el, spune celălalt. Împuțitu’ ăsta mic o să se cace-n pantaloni. Îmi țin picioarele strânse, Încă Împins de temerile mele de fată. Caută mai mult după droguri. Cel cu lanterna Îmi scutură sacul de dormit și-mi cotrobăie În geamantan. După o vreme vine Înapoi și se apleacă Într-un genunchi. ― Unde ți-s toți prietenii, frate? Au plecat și te-au lăsat singurel? Începuse să-mi caute prin buzunare. Curând Îmi găsește portofelul și Îl golește. Legitimația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trebuit să părăsesc zona pentru alte tentații, dar, într-un fel, nu cred că am făcut vreodată altceva decât poezie. Azi însă nu mai citesc așa, pe stradă. Mai citesc, de plictiseală, în lungile drumuri cu troleibuzul prin oraș, când cotrobăi în geantă și scot una dintre cărțile pregătite pentru cursurile de la facultate. Ce-or înțelege tipii care mi se holbează peste umăr din bucoavnele delabrate, lipite cu scoci, de la bibliotecă, citite de unul ca ei, cu bluji, cu jacă și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dreapta îmi zâmbea încurajator, cum doar un craniu ar fi putut-o face. Abia am așteptat să răsară soarele ca să mă scol și să-mi fac o cafea. La bucătărie - nici o ceașcă. Am deschis ușile marelui bufet sculptat și am cotrobăit în adâncul lui, dincolo de primul strat de pahare grele de cristal. Am apucat ceva dintr-un șir de lucrușoare rotunde și, când l-am tras afară... m-am trezit în mâini cu capul smochinit, "șrincuit", cum am zice noi, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în doctori), nu întrevăd altă cale. Și pentru că nu e vorba nici de mătreață și nici de păduchi, chestii de care aș reuși până la urmă să scap prin metode știute, nu-mi vine altceva în minte decât să încep să cotrobăi cu scrisul, să bâjbâi niște povești, să iau la scărmănat secrete, în speranța că, odată și odată, mâncărimea asta nesuferită se va lăsa dibuită și, după o demascare publică, va binevoi să dispară. E de datoria mea (habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să fie permanent pline, lăsându-se pipăită de Șeful Șantierului ce era deja cherchelit. Pentru ca isprava să fie mai cu succes, acesta Îi ceru lui Tony Pavone o banknotă de o sută lei, pe care o introduse fetei În sutien, cotrobăind, Încercând să beneficieze de tot ce putea fi găsit. Satisfăcut, Îi sărută o mână În timp ce cu cealaltă mână Îi proba dimensiunea mijlocului, facându-i promisiuni ademenitoare... Dacă se lasă sărutată, de mâine În mod sigur,o va angaja secretară la biroul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
comentarii, tovarășe inginer.Din momentul de față te supui ordinelor mele, răspunzând numai atunci când vei fi Întrebat. Hai, scoate tot ce ai prin buzunare...!!” Cu dibăcie maiorul Huzum Îl ajută să dea la iveală tot ce avea prin buzunare, apoi cotrobăind prin birou scoase zece cartușe de țigări americane cu marka de fabricație Kent, țigări destul de apreciate de fumători - exclamând satisfăcut. „Aha, sesizarea a fost adevărată...!!” Mai dădu la iveală câteva mici calculatoare electronice, un frumos aparat de radio de fabricație
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de această inoportună vizită...?” Șeful după ce opținu aprobarea colegilor, zise. „Nici un cuvânt În plus, În caz contrar, stricăm prietenia...!” La puțin timp așa zisele formalități „Oficiale”, fiind Îndeplinite, Șeful invadatorilor făcu semn subalternilor să Înceapă răscolirea apartamentului. Toată locuința fu cotrobăită cu amănuntul, sertarele dela dulapuri răsturnate pe jos, perdelele dela ferestre smulse din cârlige, patul, masa, fură răsturnate cu picioarele În sus și cercetate, iar În final oricare colțișor al Încăperii fu scotocit...! Tony Pavone privea invadatorii inpasiv: este adevărat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
școli și ateliere, vibrează, îmi întind labele transparente prin cameră. Tremur de poftă, de așteptare. Pândesc la geam, apoi, cu agilitate, sar la ușă. Mă strecor printre cărți, lăsîndu-mi afară doar căngile de pe care picură veninul. Fojgăi prin baie și cotrobăiesc prin oalele din chicinetă. E vechea foame, vechea pândă, care nu se mai termină. Pe un fotoliu, la capătul dinspre ușă al patului, un dosar legat cu șiret. Alături, un minitelevizor, cu ecranul cât o carte poștală și antena lungă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
continuat drumul, peste câmp, spre foișorul care se înălța sub cerul sclipitor. Ciulini cu flori albastre ne zgâriau picioarele încălțate în sandale de pânză. Albine pântecoase se opreau din zbor pe o buză de gura-leului, o deschideau și intrau înăuntru. Cotrobăiau acolo și ieșeau galbene de polen pe spinare. Zburau mai departe, atârnând ca niște săculeți de aripile invizibile. Egor era acasă, sus, în camera lui. Ne privea de pe geam și ne făcu și-un semn cu mâna. L-am salutat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îngerul emisar, cel care duce tolba cu rugăciunile culese de la oameni, îi arată niște poze cu îngerițe în pielea goală la duș, după care îl amenință cu excluderea din paradis. Nefericitul cedează atunci șantajului și îl lasă pe Drac să cotrobăie în tolbă, bucuros, cu pana de scris pregătită să modifice textele petițiilor. Astfel, din subsemnatul Vasile, domiciliat în... ., comuna... , rog aprobarea de sănătate, înțelegere cu fimeia și cu vecinii și ploaie ca să crească popușoiul, amin, semnătura și data, scrisoarea devine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
lucru săptămânal și muncitorii plecau acasă la țară, timp în care eu sustrăgeam cheile aflate în biroul tatei și, împreună cu Costeștii și Cimpoieșii, pe șest, inspectam toate încăperile, în căutare de fier vechi sau unele scule de trebuință. La bucătărie, cotrobăiam de-ale gurii, iar la plecare, Virgil, care era liderul nostru, își încheia ”vizita”cu un ritual special, acela de a se urina în castronul cu sare de bucătărie. De-a lungul timpului nu s-a auzit de la angajații tatei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai ales unele detalii erotice și , acasă, se laudă cu aventuri imaginare. În București cutreieră străzile în speranța nemărturisită - a unei aventuri adevărate, însă când se ivește prilejul, bate speriat în retragere. Pe mătușa Mary o iubește în taină, îi cotrobăiește cu volupate prin lucruri sau se ascunde în buduarul ei. Altă dată ochii îi fug după Ioana, o tânără servitoare. Respins de Ioana, pătrunde noaptea pe fereastră în odaia naivei Lilli, care, deși intimidată de răutățile lui, îl adoră. Cînd
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
colorează așa cum o fac cireșii, arțarii, fagii sau alți copaci. Unde mai pui că pe ici pe colo s-a rătăcit și câte un lujer de iederă... Cu pas măsurat, am pornit-o la drum. În scurtă vreme, am ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga cu cărți. Când am dibuit-o, am aburcat-o în spinare și am luat-o în susul iazului. Pe măsură ce ne apropiam de coada lui, priveliștea devenea tot mai colorată, pornind de la verdele crud, trecând prin galben apoi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cercetător observațiile, sub motiv că pacienții sunt tocmai în studiul lui, în realitate din invidie sterilă față de aceia care, publicând, se făceau cunoscuți și amenințau să pătrundă la Universitate. - Ascultă, domnule, zise un intern într-o zi lui Felix, ce cotrobăiești dumneata pe aici? Eu nu pricep cine ți-a dat dumitale voie să vii în spital. Internul, afectând suspiciuni mari, chemă servitorii, chemă portarul. Aceștia spuseră că au ordin de sus. Internul strâmbă din nas, dar nu se dădu bătut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]