584 matches
-
eu pelteaua, fiindcă dorul de Zâna îmi seacă sufletul”. Drept urmare, mi-am aruncat prosopul pe umăr și am pornit aproape alergând spre chilie. De departe, mi s-a înfipt în ochi lumina din fereastra încăperii mele. Privirea a prins să cotrobăiască prin toate cotloanele poate-poate a descoperi măcar vreo umbră. În zadar, însă. Am grăbit pasul și, înainte de a apăsa pe clanța ușii, am așteptat câteva clipe, doar-doar oi auzi vreun semn de viață din interior. Cea mai desăvârșită liniște! Atunci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nici încotro se îndreptau. Totul era să treacă la ora exactă, să nu întîrzie nici o secundă în acel drum al lor de nicăieri spre nicăieri. Și mai curios e că nu se văd niciunde ghișee de bilete pentru călători. Am cotrobăit prin toată gara, luând fiecare încăpere în parte. N-am dat de nici una care ar fi putut servi unui asemenea scop, ceea ce m-a pus pe gânduri, mai ales că există o sală de așteptare aproape normală, cu bănci de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
știau cu siguranță nimic despre Robespierre, dar cineva le spusese, poate, că fusese ghilotinat după ce ghilotinase pe alții și amănuntul le făcuse plăcere, căci ei nu credeau în dreptate, ci în moarte... Mi-au revenit în minte săptămânile în care cotrobăisem prin anticariate, nopțile când mă repezeam la geam... Mai eram oare viu? Simțeam că n-aveam sânge și că în loc de sânge prin mine curgeau amintiri tulburi, acolo pe țărmul unei mări necunoscute, aruncat eu însumi ca o monedă veche. Valurile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că era bătrânul călugăr... „Nu te tulbura, fiule. Eu sunt. Cu îngăduința ta, am să stau pe aproape. Poate mai schimbăm o vorbă-două acolo...” N-am știut ce să-i răspund, dar prezența bătrânului m-a liniștit... Am pornit să cotrobăi mai departe prin rafturi. La un moment dat, glasul bătrânului m-a oprit: „Mai uită-te încă o dată în hrisovul acela din 20 iulie 1691 (7199) și citește-mi și mie, să văd dacă îi cel pe care îl știu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am zis eu îngrozit, tremurând ca varga. Ursul însă...m-a privit un răstimp, apoi, cu un clipit de ochi care putea să însemne: „Stai liniștit, vere. Nu-i bai. Este loc pentru toată lumea”, s-a apucat din nou să cotrobăie prin tufele de zmeură, fără să mă mai bage în seamă. În timp ce eu abia mai răsuflam de frică, un nou foșnet și o chițcăială prin crengile stejarului de lângă mine mi-au atras iarăși atenția, dar și olecuță de spaimă. Privirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Așteptase pe Lică și nu venise. De la nădejde trecuse, brusc, la parapon. Nu se îndoise de cele spuse de Rim. înțelesese bine două lucruri: că Lică avea acum alte socoteli și că pe ea o lăsa moșului. Mâhnirea și necazul cotrobăiau prin sufletul ei opac. O mare iluzie se sfărâma în blocul acela. Ura acum deopotrivă și pe Lică și pe Rim. ITra pe toată lumea. Drept exprimare acelor simțiri fruste, la discursul călduros al lui Rim, îi răspunsese numai: - Marș! Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
punem taxe și impozite? A, da, iată, am găsit! Să instituim taxa pe closet. Că, fiecare, are,în casă, un din ăsta. Dar, cum stabilim cu exactitate, numărul acestora, din întraga urbe? Prin control. S-au format echipe.Astea au cotrobăit peste tot: casă cu casă, apartament cu apartament, curte cu curte, împrejmuială cu împrejmuială, colț de acaret cu colț de acaret, ca, nu cumva să scape neânregistrat vreun colțișor de latrină, fără ca să-i fie aplicat impozitul respectiv. Ba,într-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
s-o faceți în străinătate, a mai zis profesorul. Dar cu ce bani, dacă e scumpă? Între timp, temperatura a devenit, ziua, caniculară. Cerul e gol, secetos. Albastrul lui arată șters, ca într-o frescă uzată de trecerea timpului. 2. Cotrobăind prin sertare, să-mi caut pașaportul, am dat peste un document. E o reproducere după un pergament semnat la Sebeș, în octombrie 1664, de Anna Bornemisza, soția Principelui Transilvaniei Apafi Michai I. Documentul confirmă, ca boieri, pe Dobrin Greavu, pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o plimbare. Inima îmi bătea cu putere. Acolo, departe, pe marea violet se profila forma prelungă a unui iaht alb. Ce căuta el acolo? Ce mistere ascundea Linda? De ce nu mă lăsase să urc la bordul iahtului? De ce-mi cotrobăia prin calculator în lipsă? Cum a apărut, am și luat-o în primire: - De acum, s-a terminat cu spionatul. Am câteva întrebări pentru tine... - Ce vrei să spui? Nu înțeleg... - Ce ai căutat în calculatorul meu? De ce mi-ai
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
moldovene presărat... Smulși de la vetre-n miez de noapte, grămadă în vagoane pentru vite, părinții fără apă, copiii fără lapte, repartizați spre iaduri diferite în urmă, satele rămase pe mâini străine, și pe jalea lătratului de câini, în calea dușmanilor cotrobăind prin case pe când erau stăpânii lor mânați pe calea robilor... Jilava, 1956 Mamă Țară verișoarei mele, Margareta Dumitriu Locuri natale, păstrate-n suflet vii, o nesfârșit de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu lacrimi și cu sânge-ncep s-
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
masa multe luni după aceea, ducînd dimineața ouă și pîine prăjită la etaj pe o tavă, în timp ce fermierul, copiii lui și cu mine mîncam porridge la masa din bucătărie. Toate amintirile mele de la fermă sînt încărcate cu ouă. Pe cînd cotrobăiam prin hambar, odată am găsit mai multe ouă maronii într-o grămadă de urzici din spatele unei căruțe vechi. Priveliștea era surprinzătoare, căci ouăle ne veneau de obicei din cotețele din lemn aflate pe cîmpul din vecinătate. M-am dus agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
neobișnuită. Trebuia să-și facă cunoscută prezența, astfel încât gazda să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
neobișnuită. Trebuia să-și facă cunoscută prezența, astfel încât gazda să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
m-ar mira nimic... Melania Lupu rămase câteva minute scrutând atentă strada. Își umezi buzele plesnite. Se învîrti un timp prin cartier și intră într-o curte. Printre copaci se zărea o căsuță galbenă cu ferestrele întunecate. " Nu-i acasă..." Cotrobăi în poșetă și scoase o cheie. Înăuntru era cald. Mirosea a crizanteme, a gutui și mere ionatane. Făcu câțiva pași și se opri lângă o ușă bâjbâind după clanță. ― Unde o fi comutatorul? Vorbea din nou cu glas tare, ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a și întâmplat. În timp ce proprietarul a ieșit să lege o vițea care s-a speriat de trăsnete și fugea nebună prin ogradă și se temea să nu o scape în pădure, lui A.N. i-a încolțit în minte să cotrobăie prin casă și astfel se explică împrăștierea banilor. Dar iată că apare în ușă proprietarul casei care în momentul următor s-a repezit l-a el. Cunoscându-l ca un om rău și furios a pus mâna pe un cuțit
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
-mi faci localu’ ăsta curat ca-n palmă, pentru ce mi-ai făcut aseară. Acum mă duc la cumpărături. Lana se duse până la ușă și se întoarse spre ei. Să nu cumva să-l prind pe vreunu’ din voi că cotrobăiește în caseta de sub bar. — Îți jur, îi spuse Darlene lui Jones după ce Lana ieși pe ușa batantă, că aici e mai rău ca la armată. Te-a angajat azi? — Mda, răspunse Jones. N-aș zice că m-a angajat. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de culoare. Ț-aș strica pro’abil mașinăria. — Tare aș vrea să văd un vagabond urmărit de poliție cum ești tu că-ncearcă să-i facă pe polițiști să-l creadă. Mai ales când am să le spun c-ai cotrobăit prin casa mea de bani. — Ce s-a-ntâmplat? întrebă Darlene din spatele micii cortine. — Singuru’ lucru-n care am cotrobăit p’aci i-o găleată cu apă plină de zoaie. — Să vedem dac-o să mă creadă pe mine sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tu că-ncearcă să-i facă pe polițiști să-l creadă. Mai ales când am să le spun c-ai cotrobăit prin casa mea de bani. — Ce s-a-ntâmplat? întrebă Darlene din spatele micii cortine. — Singuru’ lucru-n care am cotrobăit p’aci i-o găleată cu apă plină de zoaie. — Să vedem dac-o să mă creadă pe mine sau pe tine. Poliția este deja cu ochii pe tine. Nu lipsește decât să mai afle câte ceva despre tine de la un vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu găsesc pe nimeni, În acel moment cei doi mari maeștri s-au pierdut unul de altul“. „Sublim“, zise Belbo. „Așa s-a petrecut. Dar de ce se deplasează Rozacruceenii germani, și nu cei englezi?“ Am mai cerut o zi, am cotrobăit În fișierul meu și m-am Întors la birou radiind de orgoliu. Găsisem o urmă, aparent minimă, dar așa lucrează Sam Spade, nimic nu-i irelevant pentru privirea lui de vultur. Către 1584, John Dee, magician și cabalist, astrolog al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sparge. Era să fim prinși, odată, la Budapesta, de paznic. Dar, fiind prea mulți, și-a luat-o pe cocoașă și-a plecat. Am spart un geam d-ăla mare, din față, de la ușă, am intrat înăuntru, am început să cotrobăim. Dacă n-am găsit nimica, c-așa făceam oriunde ne duceam, deci, dacă nu găseam bani și ceea ce vroiam, distrugeam. Deci spărgeam tot ce era prin ’năuntru. Și s-a întâmplat ca la Budapesta să nu găsim bani, țigări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
știu, pe la mașină, eu am rămas în apartament, el s-a uitat la mașină. Nu-ș’ pe unde s-a mai dus. Și, când a venit, nu le mai avea pe mână“. Zic: „Bine!“. Și ne-am apucat și i-am cotrobăit prin dulapuri. Și, la un moment dat, s-a sculat, s-a trezit victima. Am rămas șocat. Știam că doarme. Cât aș fi fost eu de cul, băiat de cartier... Când treci prin situații originale, atuncea simți pe propria ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ceva mangal în ea, bietul de taică-su, cât s-o fi chinuit să filtreze spirtu’ ăla, a scuturat punga, strivind sub talpă câteva bucăți de mangal căzute pe jos și remarcând că cel puțin mangalul e moale, a mai cotrobăit prin grămadă, a mai luat câte-o țoală, examinând-o și aruncând-o înapoi în grămadă, între timp se văicărea cum că lui taică-su, săracu’, îi fuseseră atât de dragi obiectele că adunase o grămadă și, strângător cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mototolite, am găsit un cărțoi legat în piele, cu titlul, scris cu aur, Istoria enciclopedică a omenirii de la facerea lumii până în prezent, când l-a văzut, caporalul a aruncat pe jos paltonul mânjit de noroi, în buzunarele căruia începuse să cotrobăie, a luat cartea în mână, a răsfoit-o, spunând că asta fusese lectura preferată a lui taică-su, în copilărie îi povestise și lui multe din ea, pentru taică-su istoria fusese totul, însă degeaba, el personal n-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
răstrurnase fata pe pat, îi desfăcuse larg picioarele și privea cu ochi hulpavi în adâncul ei. De parcă căuta cine știe ce comori în vintrele ei. Își petrecu două degete în deschizătura cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de plete pe maică-sa, devenită dintr-o dată o atât de aprigă, hapsână și criminală moașă. Urla înnebunită de durere. - Io ți-l scot, fă, acușica, pă moment, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cruste puroiate crapă, se descojesc și lasă în locul lor doar mătasea umedă, îmbujorată, a unei pajiști abia trezite din amorțire. Toropită, abia mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble, descoperind pas, după pas, drumul spre noua zi, se duse și cotrobăi în teancul de sidiuri. Îl găsi pe cel cu Aznavour. Porni plaierul. Se trânti în pat, strângând pătura sub ea. Asculta tremurul cântecelor urmărindu-se doar cum se lasa copleșită de avalanșa de prefaceri. Până și muzica parcă încolțea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]